Tinerii adolescenți care se simt singuri au riscuri crescute pentru multiple comportamente nesănătoase

Singurătatea (fie temporară sau continuă) în timpul adolescenței timpurii crește riscul de a avea o serie de rezultate negative, inclusiv o sănătate mintală precară, un stil de viață nesănătos, dar și comportamente de auto-vătămare, sugerează un studiu publicat în jurnalul medical Development and Psychopathology. Totodată, tinerii care se confruntă cu singurătatea în adolescență au rezultate școlare mai proaste, comparativ cu tinerii care nu sunt singuri.
Pentru studiu, cercetătorii au utilizat date colectate de la peste 2.200 de participanți din Anglia și Țara Galilor, recrutați de la studiul longitudinal Twin Risk (E-Risk) și evaluați pentru o varietate de factori și rezultate ale sănătății, inclusiv pentru nivelurile de singurătate percepută, rezultatele educaționale și bunăstarea mentală, la vârsta de 18 ani.

Studiul a stabilit faptul că participanții care au experimentat singurătatea erau expuși unui risc mai mare de rezultate negative în comparație cu cei care nu au experimentat singurătatea ​​niciodată. Până la vârsta de 18 ani, cei care au suferit perioade de singurătate în ultimii șase ani au avut cele mai mari probabilități să se confrunte cu anumite probleme de sănătate mintală, precum depresie sau anxietate, dar și niveluri mai scăzute de satisfacție cu privire la propria viață. Totodată, aceștia au avut o calitate mai proastă a somnului.

Cercetătorii au făcut, de asemenea, distincție între etapele în care un copil experimentează singurătatea. În cazul participanților care erau singuri la vârsta de 12 ani, dar ulterior „recuperați”, riscurile de rezultate slabe de sănătate mintală au fost mai mici, comparativ cu cei care au continuat să se simtă singuri și după vârsta de 12 ani. Cu toate acestea, faptul că nu au mai resimțit singurătatea, în general nu i-a ajutat să termine școala cu note bune. Cercetătorii sugerează că acest lucru s-ar putea datora singurătății timpurii, care provoacă perturbări semnificative.

Studiul a constatat că au existat anumiți factori genetici care ar putea expune unii oameni la un risc mai mare de a experimenta singurătatea în mod persistent. Cu toate acestea, au existat alți factori, precum susținerea părinților sau o casă iubitoare, care s-au dovedit a avea o influență mai mare asupra probabilității unui tânăr de a nu mai percepe că este singur.

sursa: News Medical