Transpiri noaptea? - lista cauzelor posibile

Transpirațiile nocturne intense, cunoscute în termeni medicali sub denumirea de „hiperhidroză nocturnă”, apar în contextul unei activități crescute a glandelor sudoripare pe perioada nopții.

În condiții normale, transpirațiile nocturne intense pot fi datorate unor factori externi, precum temperatura crescută în dormitor sau îmbrăcarea unor pijamale foarte groase.

În cazul în care transpirațiile nocturne se repetă mai multe nopți la rând, în lipsa unor factori externi favorizanți, se recomandă consult medical deoarece acestea pot fi expresia unor afecțiui severe. [3], [4], [5]

Cauze şi factori de risc

Principalele cauze care pot determina apariția transpirațiilor abundente pe perioada nopții sunt reprezentate de următoarele aspecte fiziologice sau patologice:

• Menopauza
• Consumul excesiv de alcool
• Administrarea anumitor medicamente (precum antidepresivele)
• Hiperhidroza idiopatică
• Anumite infecții apărute în organism (precum endocardita sau osteomielita)
• Pneumoniile
• Tuberculoza pulmonară
• Leucemiile
• Limfoamele
• Hipertiridismul
• Deficitul de minerale în organism
• Hipoglicemia
• Sindromul carcinoid
• Feocromocitomul
• Anumite afecțiuni neurologice (precum disreflexia autonomă). [3], [4], [5], [6], [7]

Semne şi simptome clinice

Menopauza este o condiție fiziologică, caracterizată prin întreruperea ciclurilor menstruale (amenoree), datorată scăderii funcției ovariene, care poate apărea mod fiziologic în contextul vârstei, sau poate fi secundară unor intervenții chirurgicale. Menopauza poate fi însoțită de anumite manifestări clinice precum bufeuri, transpirații nocturne, amenoree, frisoane, stări de anxietate şi depresie, tulburări de concentrare şi de memorie, insomnie, fatigabilitate, amețeli, greață, palpitații, parestezii, artralgii, mialgii, senzația de mâini şi picioare reci, diaree/constipație, creştere ponderală, obezitate tronculară, atrofia mucoasei vaginale cu dispareunie, iritație şi disurie.

Hiperhidroza idiopatică este o afecțiune caracterizată prin transpirație excesivă, apărută nu doar pe timpul nopții, ci şi în perioada zilei, localizată cel mai frecvent la nivelul palmelor și al tălpilor, în regiunea axilară şi inghinală, la nivelul feței și a scalpului. În acest caz, transpirațiile excesive pot fi însoțite de paloare tegumentară, macerarea pielii de la nivelul regiunilor cel mai frecvent implicate, iar hainele purtate de către individul în cauză pot fi ude.

Tuberculoza pulmonară este cea mai frecventă boală infecto-contagioasă, aparută în urma infecției cu Mycobacterium tuberculosis. Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin stare subfebrilă prelungită, transpirații abundente nocturne, scădere ponderală, inapetență, astenie, tuse uscată sau slab productivă, hemoptizie, paloare, insomnie, nervozitate.

Leucemiile reprezintă un grup de afecțiuni neoplazice hematologice, caracterizate prin afectarea celulelor stem hematopoietice, cu intreruperea procesului de diferențiere celulară, care determină proliferarea în maduva osoasă şi în teritoriile extramedulare a unor celule imature cunoscute sub denumirea de „blaşti”. Din punct de vedere clinic, aceste boli se caracterizează prin anemie (cu astenie, dispnee de efort, fatigabilitate, tahicardie, palpitații, paloare tegumentară, cefalee), sindrom hemoragipar (cu echimoze, epistaxis, gingivoragii, hemoptizii, sufuziuni, metroragii, hemoragii cerebrale, retiniene sau digestive) şi sindrom infecțios (cu febră septică, frisoane, transpirații nocturne).

Limfoamele reprezinta un grup de boli neoplazice ale sistemului imunitar, caracterizate prin apariția la nivelul țesutului limfoid a unor celule maligne (Hodgkin, Sternberg-Reed, etc.). Din punct de vedere clinic aceste boli se caracterizează prin apariția unor adenopatii laterocervicale, cervicale, supraclaviculare, axilare, mediastinale; scadere ponderală, febră, transpirații nocturne, splenomegalie, hepatomegalie şi manifestări clinice specifice organelor comprimate de către aceste mase tumorale.

Hipertiridismul este o afecțiune endocrinologică, caracterizată prin creşterea nivelului de hormoni tiroidieni la nivelul țesuturilor din organism, însoțită de hiperactivitatea glandei toiroide. Boala se caracterizează clinic prin: scădere ponderală, tahicardie, palpitații, hiperkinezie, tremor, fatigabilitate, nervozitate, transpirații nocturne, tranzit intestinal accelerat, intoleranță la căldură, slăbiciune musculară.

Hioglicemia este o stare patologică, caracterizată prin scăderea nivelului de zahăr in sânge, care poate fi însoțită de manifestări clinice precum foame excesivă, nevoia de a ingera ceva dulce, nelinişte, tahicardie, palpitații, grețuri, iritabilitate, extremități reci, transpirații excesive diurne sau nocturne, tremurături, parestezii, amorțeli ale gurii şi ale mâinilor, anxietate, confuzie, comă în forme severe.

Deficitul de minerale în organism poate determina apariția unor manifestări clinice precum uscăciunea pielii, apariția unor pete maronii pe suprafața tegumentelor, apariția ridurilor, a fisurilor bucale, păr aspru, unghii fragile, tulburări de vedere, dureri abdominale, amorțeli, transpirații nocturne, paloare tegumentară, acnee.

Feocromocitomul este o afecțiune tumorală malignă care secretă catecolamine în exces. Din punct de vedere clinic boala se caracterizează prin apariția unor atacuri paroxistice de hipertensune arterială, diaforeză, tahicardie, transpirații nocturne, tahipnee, hipotensiune posturală, cefalee intensă, tegumente reci şi lipicioase, durere precordială, palpitații, epigastralgii, grețuri, varsături, parestezii, dispnee, tulburări de vedere, constipație, senzația de moarte iminentă.

Sindromul carcinoid este un grup de manifestări clinice care sugerează prezența unei afecțiuni neoplazice în organism. Acesta se caracterizează prin eritem facial, tahicardie, transpirații nocturne excesive, diaree intensă, crize asemănătoare celor din astmul bronşic (cu tuse, dispnee, wheezing şi constricție toracică).

Disreflexia autonomă este o urgență medicală care apare în rândul bolnavilor cu leziuni ale măduvei spinării localizate deasupra vertebrei toracice 7. Boala se caracterizează prin hipertensiune arterială, bradicardie sau tahicardie, cefalee intensă, parestezii, anxietate, transpirații nocturne intense, grețuri, frisoane, tulburări de vedere, paloare tegumentară, congestie nazală, piele „de găină”.

Endocardita infecțioasă este o afecțiune cardiovasculară severă, apărută în urma infecției cu diferiți agenți patogeni (bacterii sau virusuri), caracterizată din punct de vedere clinic prin apariția urmatoarelor manifestări clinice: alterarea profundă a stării generale, scădere ponderală, febră sau subfebrilitate, transpirații nocturne, inapetență, mialgii, artralgii, apariția unor sufluri cardiace noi sau agravarea celor preexistente.

Osteomielita este o afecțiune osteoarticulară şi medulară, secundară infecției cu diferite microorganisme piogene ale osului şi măduvei osoase. Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin febră, frisoane, transpirații nocturne intense, eritem şi căldură locală în regiunea afectată (prezența semnelor celsiene inflamatorii), durere locală, iritabilitate. [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7]

Tratament

Nu există un tratament simptomatic de ameliorare a transpirațiilor nocturne, singura opțiune terapeutică fiind reprezentată de tratamentul etiologic al bolii cauzatoare.

Tratamentul care poate fi administrat pentru ameliorarea manifestărilor clinice specifice menopauzei presupune respectarea unui program regulat de exerciții fizice, administrarea medicației nehormonale (cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei - Fluoxetină, Paroxetină, Sertralină; inhibitorii recaptării serotonin-norepinefrinice - Venlafaxină, Clonidină; lubrifianți şi hidratanți vaginali) şi a medicației hormonale (cu estrogen, progestogene - acetat de megestrol, medroxiprogesteron acetat).

Tratamentul hiperhidrozei constă în administrarea solutiei de aluminiu hexahidrat, a toxinei botulinice A sau iontoforeză în apă. În cazurile severe şi neresponsive la tratamentul medicamentos se indică intervenție chirurgicală de îndepartare a glandelor sudoripare.

Tratamentul tuberculozei presupune administrarea medicației antituberculoase (cu Izoniazidă, Etambutol, Pirazinamidă, Streptomicină, Rifampicină, etc.).

Tratamentul diferitelor tipuri de leucemii presupune administrarea chimioterapiei (cu antracicline), a imunoterapiei (cu Rituximab, Gentuzumab), a corticoterapiei (cu Prednison) şi a transplantului allogen cu celule stem.

Tratamentul limfoamelor presupune chimioterapie (cu Doxorubicină, Etoposid, etc.) în asociere cu radioterapie, iar în formele severe, transplant allogen sau autotransplant cu celule stem.

Tratamentul hipertiroidismului poate fi medicamentos (cu antitiroidiene de sinteză-Metimazol, Propiltiouracil; litiu, iod, Dexametazonă, etc.), radioiodoterapie sau tratament chirurgical (tiroidectomie).

Tratamentul stărilor de hipoglicemie presupune ingerarea unor alimente bogate în glucide, iar în formele severe se impune administrarea soluțiilor glucozate intravenoase sau sub forma de perfuzie.

Tratamentul deficitului de minerale presupune administrarea de zinc, magneziu, acid folic, vitamina B2, B6, B12, calciu, seleniu, biotină, vitamina A, fier (în funcție de deficitul existent).

Tratamentul feocromocitomului este chirurgical şi presupune îndepartarea formațiunii tumorale. Aceasta se poate realiza laparoscopic sau prin intervenție chirurgicală clasică (chirurgie deschisă).

Tratamentul sindromului carcinoid constă în excizia formațiunii tumorale, chimioterapie, radioterapie şi tratament medicamentos cu rol în blocarea efectelor substanțelor eliberate de către tumoră (analogi de somatostatină).

Tratamentul endocarditei infecțioase presupune administrarea antibioterapiei conform antibiogramei (Penicilină G, Amoxicilină, Vancomicină, Gentamicina, etc.).

Tratamentul osteomielitei presupune administrarea de antibiotice, iar în formele severe, rezistente la tratamentul medicamentos, se recomandă intervenție chirurgicală. [1], [2], [5], [6], [7]