Utilitatea imagisticii prin rezonanță magnetică preoperatorie în cancerul mamar hormonoreceptor-negativ în stadii incipiente

Un studiu clinic de fază III, realizat la Centrul de Oncologie MD Anderson al Universității din Texas și prezentat în cadrul Simpozionul despre cancerul de sân din San Antonio, desfășurat în perioada 9–12 decembrie 2025, a evaluat dacă includerea imagisticii prin rezonanță magnetică mamară înainte de intervenția chirurgicală influențează rezultatele oncologice la pacientele cu cancer mamar hormonoreceptor-negativ în stadiile 1 și 2. Cercetarea arată că utilizarea de rutină a rezonanței magnetice nu aduce beneficii suplimentare în reducerea recidivelor sau în supraviețuire.
Imagistica prin rezonanță magnetică mamară este frecvent utilizată în evaluarea inițială a cancerului mamar datorită sensibilității sale crescute în detectarea leziunilor care pot fi omise de mamografie sau ecografie. Ipoteza dominantă în practica clinică a fost că identificarea și excizia chirurgicală a focarelor tumorale suplimentare ar putea reduce riscul de recidivă loco-regională.

Totuși, utilizarea rezonanței magnetice este asociată cu investigații suplimentare, întârzieri ale tratamentului chirurgical și costuri crescute pentru pacient. În lipsa unor dovezi clare privind îmbunătățirea rezultatelor oncologice, utilitatea sa reală a rămas controversată și insuficient studiată, mai ales în populațiile cu risc crescut de recidivă.

Despre studiu

Studiul Alliance A011104 / ACRIN 6694 a fost conceput ca un trial randomizat care a inclus 319 paciente cu cancer mamar recent diagnosticat, în stadiile 1 sau 2, cu status hormonoreceptor-negativ. Toate pacientele erau eligibile pentru chirurgie conservatoare a sânului și nu prezentau mutații germinale BRCA1 sau BRCA2, cancer mamar bilateral sau antecedente de cancer mamar.

Alegerea pacientelor cu tumori hormonoreceptor-negative a fost motivată de riscul mai ridicat de recidivă comparativ cu formele hormonoreceptor-pozitive. Înainte de includerea în studiu, toate pacientele efectuaseră mamografie diagnostică, cu sau fără ecografie.

După randomizare:

• 161 paciente au fost alocate brațului cu imagistică suplimentară prin rezonanță magnetică mamară.
• 158 paciente au fost alocate brațului fără rezonanță magnetică suplimentară.

Proporția pacientelor care au beneficiat de chirurgie conservatoare și de radioterapie adjuvantă a fost similară între cele două grupuri. Monitorizarea a fost realizată pe o perioadă de cinci ani, cu evaluări regulate pentru recidivă locală, regională, la distanță și pentru supraviețuire.

Rezultate

După o perioadă mediană de urmărire de 61,1 luni, ratele de recidivă loco-regională au fost scăzute și comparabile între cele două brațe de tratament:

• 93,2% dintre pacientele din brațul cu rezonanță magnetică au rămas fără recidivă loco-regională.
• 95,7% dintre pacientele din brațul fără rezonanță magnetică au rămas fără recidivă loco-regională.

Diferența observată nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic.

De asemenea, supraviețuirea fără recidivă la distanță la cinci ani a fost aproape identică:

• 94,2% în grupul cu rezonanță magnetică.
• 94,4% în grupul fără rezonanță magnetică.

În ceea ce privește supraviețuirea globală:

• 92,9% în brațul cu rezonanță magnetică.
• 91,4% în brațul fără rezonanță magnetică.

Nici aceste diferențe nu au atins semnificație statistică.

Un subgrup de 56 paciente a primit chimioterapie neoadjuvantă. În acest grup restrâns, rata de răspuns patologic complet a fost numeric mai mică în brațul cu rezonanță magnetică (36%) comparativ cu brațul fără rezonanță magnetică (52%), însă diferența nu a fost semnificativă statistic și este considerată exploratorie din cauza dimensiunii reduse a eșantionului.

Analiza limitărilor a arătat că:

• 93,4% dintre paciente prezentau boală fără afectare ganglionară clinică la momentul inițial, ceea ce poate explica ratele generale scăzute de recidivă.
• Vârsta medie a participantelor a fost de 58,9 ani, populația fiind relativ mai vârstnică decât grupurile la care beneficiul rezonanței magnetice este teoretic mai mare.

Chiar și în analiza pacientelor sub 50 de ani, nu a fost evidențiat un avantaj clar al utilizării rezonanței magnetice.

În concluzie, rezultatele acestui trial arată că imagistica prin rezonanță magnetică preoperatorie nu îmbunătățește rezultatele oncologice la pacientele cu cancer mamar hormonoreceptor-negativ în stadii incipiente. Datele susțin ideea că utilizarea de rutină a acestei investigații în scopul ghidării tratamentului chirurgical nu este justificată clinic, consolidând observațiile din studii anterioare și sugerând o reevaluare a practicilor curente.