Cataracta

Cataracta

Cataracta este o boala care se insoteste de diminuarea transparentei cristalinului. Cataracta poate evolua pana la opacifierea totala a cristalinului, determinand astfel alterarea acuitatii vizuale.

Se pare ca principala cauza de aparitie a cataractei o reprezinta afectarea metabolismelor cristalinului: tulburari ale gradului de hidratare; leziuni ale capsulei; dezechilibre ionice; deficitul de selenium, zinc si cupru din organism; scaderea cantitatii de glutation de la nivelul cristalinului; agregarea excesiva a proteinelor de la nivelul cristalinului; hiperglicemia (diabetul zaharat) sau hipoglicemia.

In functie de debutul acestora, se cunosc mai multe categorii de cataracta: congenitala (prezente inca de la nastere), infantila (care debuteaza in prima copilarie) sau cataracte ale adultului. De asemenea, daca ar fi sa clasificam afectiunea in functie de etiologie, aceasta poate fi idiopatica (cum este cea instalata la persoanele varstnice), congenitala (existenta inca de la nastere) secundara altor afectiuni (boli infectioase, boli neurologice, boli genetice), patologica (asociata afectiunilor oculare - uveite, iridocicite, miopie) sau traumatice (aparute in urma unui traumatism).

Trebuie tinut cont de faptul ca multe dintre bolile care afecteaza globul ocular se pot insoti de cataracta: uveite, glaucom, tumori oculare, retinopatii.

Patogenie si cauze

Cristalinul este o lentila biconvexa, care nu prezinta vascularizatie si nici terminatii nervoase; cu toate acestea, cristalinul poate prezenta deficite de transparenta (cataracte), luxatii (deplasari) sau chiar subluxatii (deplasari partiale). Cristalinul se poate opacifia odata cu imbatranirea organismului uman; acest tip de opacifiere afecteaza nucleul cristalinului; nucleul senescent nu doar ca se opacifiaza, insa capata si o coloratie galbuie.

Un alt tip de cataracta este acela in care este afectata corticala lentilei; pot fi sesizate modificari ale procentajului de apa continuta in lentila, precum si perturbari ale echilibrului potasiului si calciului, dar si o scadere a cantitatii de vitamina C (substanta antioxidanta) de la acest nivel. De asemenea, opacifierea cristalinului este favorizata de scaderea eficientei mecanismelor de aparare impotriva radicalilor liberi, nocivi pentru cristalin. Lumina alba este capabila de a stimula producerea de radicali liberi la nivelul cristalinului; radicalii liberi jucand un rol foarte important in producerea si dezvoltarea cataractei.

Radicalii liberi astfel generati, sunt capabili de a denatura moleculele de AND, generand pe aceasta cale, alterari ale proteinelor structurale; ulterior vor aparea formatiuni proteice greu solubile responsabile de aparitia opacifierii. Metabolismul energetic este si el afectat, prin diminuarea functiilor mitocondriilor – adevarate uzine energetice, la nivelul carora sunt sintetizate moleculele de ATP, necesare sintezelor proteice proprii.

Semne si simptome

La copii opacifierea se poate manifesta si izolat; insa putem vorbi de o adevarata cataracta doar atunci cand aceste opacifieri deprima acuitatea vizuala. Cataracta poate fi prezenta inca de la nastere (cataracta congenitala), ea putand fi diagnosticata in functie de aspectul morfologic al cristalinului. Cataracta congenitala este o cauza importanta de orbire la copil; din fericire, statistic, mai putin de 1% dintre nou-nascuti au cataracta congenitala. Cataracta congenitala se poate constitui ca o boala izolata sau se poate asocia cu anumite anomalii metabolice sau sindroame malformative. Cataracta congenitala se poate asocia cu anomalii ale metabolismului fosfo-calcic si cu anomalii ale metabolismului lipidic, protidic sau glucidic.

Studii recente au demonstrat faptul ca infectiile cu virus herpetic, rubeola, toxoplasmoza sau deficitul de vitamine pot fi incriminate in favorizarea aparitiei cataractei congenitale. Evolutia acestei forme de boala depinde de particularitatile disfunctiilor anatomice, dar si de asocierea cu alte tipuri de morbiditati (oculare sau sistemice). Cataracta totala sau cea unilaterala are de cele mai multe ori o evolutie nefavorabila, chiar si atunci cand pentru terapie sunt utilizate tehnici chirurgicale avansate.

Cataractele congenitale pot fi clasificate in urmatoarele categorii clinice:
  • cataracta totala.
  • cataracta unilaterala sau cataracta bilaterala.
  • cataracta stationara sau evolutiva.
  • cataracta lamelara sau nucleara.
  • cataracta capsulara anterioara sau cataracta capsulara posterioara.
  • cataracta polara anterioara sau cataracta polara posterioara.

O cataracta aparuta la un pacient adult se poate manifesta prin scaderea acuitatii vizuale pentru diastanta; paradoxal pacientul poate prezenta o crestere a acuitatii vizuale pentru vederea de aproape; de asemenea, subiectul acuza vedere incetosata, mai ales cand lumina din mediul in care activeaza nu este foarte puternica; pot aparea tulburari in ceea ce priveste perceptia culorilor – obiectele din jur sunt percepute ca fiind colorate in galben sau maroniu; diplopia (perceperea a doua imagini pentru acelasi obiect = vedere dubla), este o alta manifestare a cataractei adultului si implicit, scaderea constanta a acuitatii vizuale, odata cu evolutia cataractei.

In toate formele clinice de cataracta, pacientul acuza scaderea acuitatii vizuale, tradusa subiectiv prin prezenta unui „val” situat inaintea obiectelor la care priveste. In cazul cataractei senile, atunci cand opacitatile sunt situate in centrul regiunii pupilare, tulburarile acuitatii vizuale se vor manifesta precoce; daca opacitatile sunt situate periferic, tulburarile de vedere se vor manifesta intermitent si tardiv. De asemenea, vederea este mult mai rapid afectata atunci cand aceste opacitati sunt situate pe fata posterioara a cristalinului. Notam faptul ca toate aceste tulburari vizuale pot fi corelate cu profesia pacientului respectiv (exista profesii care solicita foarte mult functia vizuala).

O cataracta care afecteaza un singur ochi afecteaza tardiv vederea de ansamblu; scaderea acuitatii vizuale este sesizata subiectiv, abia atunci cand aceste opacitati se afla intr-un stadiu avansat de evolutie al bolii; de cele mai multe ori, cataracta unilaterala este depistata intamplator, la un examen oftalmologic de rutina. Procesul de evolutie al fenomenelor patologice, precum si procesul de pierdere al acuitatii vizuale pot avea loc lent-progresiv, sau in etape succesive.

De asemenea, un pacient varstnic acuza scaderea vederii la distanta; aceasta de datoreaza atat cataractei, dar si unui anumit grad de miopie. Fotofobia in lumina difuza este o alta manifestare subiectiva relatata de catre pacientii cu cataracta; subiectiv ei pot avea senzatia de deformare a obiectelor privite, aflate la oarecare distanta, deficit ce poate fi ameliorat prin purtarea lentilelor fumurii. Cataracta periferica produce manifestari de tulburare a vederii mai ales seara, cand lumina este mai slaba si pupila este dilatata; in contrast cu aceasta situatie, atunci cand opacitatile sunt situate central, vederea se poate ameliora seara, cand pupila este dilatata.

O alta manifestare caracteristica cataractei o reprezinta perceperea de puncte negre in campul vizual (miodezopsii); aceste puncte negre pot fi diseminate pe intreaga arie a campului vizual; punctele negre aparute in cataracta sunt fixe – ele nu variaza ca localizare.

Adesea, pacientul prezinta vedere dubla (diplopie – doua imagini pentru acelasi obiect), mai ales pentru lucrurile de mici dimensiuni si stralucitoare; intreaga simptomatologie prezentata mai sus, va evolua si se va agrava, in functie de progresia cataractei, chiar si pana la pierderea totala a vederii.

Daca cataracta este surprinsa in faza de debut, examenul realizat la lumina naturala poate sa nu evidentieze anomalii de transparenta a cristalinului. Examenul cu lumina laterala poate conduce la evidentierea unor opacitati foarte fine ale cristalinului, aparute in aria pupilei; dilatarea pupilei si examinarea acesteia cu sursa de lumina laterala poate conduce la decelarea opacitatilor dispuse posterior sau periferic. Aceste opacitati pot fi punctiforme sau asemanatoare unor spiculi si au o coloratie albicioasa evidentiata pe un fond intunecat.

Cataracta diabetica se manifesta mai ales la persoanele tinere; ea este consecinta formelor grave de diabet, ce evolueaza rapid catre complicatii; cataracta diabetica afecteaza ambii globi oculari. Dupa debut, opacitatile cristalinului se extind rapid in suprafata. Opacitatile din cataracta diabetica au o morfologie asemanatoare unor fulgi alb-cenusii, dispusi central sau periferic. Daca cataracta diabetica apare la pacientii varstnici, este dificil de realizat diagnosticul diferential intre o cataracta senila si una diabetica; insa cu certitudine ca o cataracta senila se instaleaza mult mai rapid la persoanele cu diabet zaharat.

Insuficienta glandelor paratiroide si insuficienta gonadica pot genera anumite forme de cataracta. Cataracta care apare in hipoparatiroidie se mai numeste si „cataracta tetanica” - pacientul prezinta tetanie latenta, tulburari neuro-psihice, spasme musculare si spasme intestinale, tulburari circulatorii, precum si tulburari de vedere specifice cataractei. De obicei opacitatile sunt situate la nivelul corticalei cristalinului si pot imbraca un aspect punctiform. Evolutia acestor opacitati poate fi diferita – ele pot avea un caracter stationar sau pot evolua pana la opacifiere totala a cristalinului. Un astfel de pacient va prezenta la analizele de laborator o scadere marcata a calcemiei si o crestere semnificativa a fosfatemiei; de asemena, se constata scaderea cantitatii de calciu si fosfor eliminata prin urina finala. Daca tetania este tratata si supravegheata corespunzator (administrarea de calciu), evolutia cataractei tetanice poate fi stopata.

In pseudoparatiroidism poate aparea un tip de cataracta cu manifestari similare celei din hipoparatiroidism – aceasta se datoreaza ineficientei prathormonului asupra nefronilor; pacientul prezinta: hipocalcemie fara azotemie, semne de cataracta si semne clare de tetanie (spasme musculare si digestive), nanism, distrofii osoase, obezitate precum si retard mental. In tratamentul acestei forme de cataracta se recomanda inclusiv administrarea de vitamina D.

Miotonia Steinert (maladie genetica) poate produce cataracta; pacientul prezinta atrofia muschilor scheletali, poikilodermie si semne clare de cataracta; opacitatile cristalinului sunt dispuse de obicei la nivelul fetei posterioare a lentilei si au un aspect stelat. Pentru o astfel de forma de cataracta, se poate interveni chirurgical, pacientul avand ulterior o evolutie favorabila din punct de vedere clinic.

Insuficienta ovariana poate determina cataracta; de asemenea, menopauza este cauza frecventa de cataracta; aceasta forma de afectare a cristalinului se poate instala mai ales in urma interventiilor chirurgicale care urmaresc rezectia ovarelor; opacitatile evolueaza pe o perioada medie de cinci ani de la realizarea actului chirurgical, pana se ajunge la opacifiere totala a cristalinului. Alta cauza de cataracta o reprezinta trisomia 21 – boala genetica caracterizata prin prezenta a inca unui cromozom 21 in materialul genetic al individului respectiv.

Deoarece cristalinul are o origine comuna cu cea a dermului, exista o serie de afectiuni cutanate care se pot insoti de cataracta: Sindromul Rothmund – caracterizat prin poikilodermie, hipogonadism si cataracta (pacientul prezinta leziuni dermice sclerozante si telangiectazii, regiuni de piele depigmentate sau regiuni hiperpigmentate, alopecie (caderea parului) si fanere (unghii) distrofice; intr-o astfel de maladie, cataracta se manifesta postnatal, afecteaza ambii globi oculari si evolueaza in cateva luni pana la opacifiere totala a cristalinului; deoarece maladia este genetica, in cadrul aceleiasi familii pot exista cazuri similare de boala). Sindromul Werner este o alta afectiune dermica care se manifesta prin sclerodermie si cataracta; pacientul prezinta leziuni cutanate, piele intinsa si uscata, telangiectazii si zone depigmentate, precum si ulceratii la nivelul tegumentului membrelor inferioare; cataracta caracteristica acestui sindrom, are o evolutie bilaterala, iar opacitatile au o dispozitie stelata.

Dermatita atopica se manifesta atunci cand fondul immunologic al individului respectiv este deprimat; boala debuteaza inca din tinerete; pacientul prezinta leziuni eritematoase care provoaca mancarime, mai ales la nivelul pliurilor; cel mai adesea formele cronice de dermatita atopica se vor asocia cu cataracta; cataracta asociata, afecteaza ambii globi oculari si evolueaza in cateva luni, pana la compromiterea totala a functiei vizuale.

Alte forme de cataracta pot fi induse de administrarea anumitor substante medicamentoase; tratamentul intensiv cu cortizon pe o perioada de timp indelungata (mai mult de 12 luni), poate conduce la aparitia unor opacitati dispuse la nivelul cristalinului; cu cat tratamentul cu cortizon este mai intens si mai prelungit, cu atat aceste opacitati vor fi mai frecvente; in unele situatii, opacitatile pot disparea dupa staparea terapiei cu cortizon. Dinitrofenolul si triparanolul sunt de asemenea medicamente a caror utilizate intensiva poate conduce la aparitia unor forme de cataracta. De asemenea, antimalaricele de sinteza (clorochina), atunci cand sunt folosite ca terapie antiiflamatorie pot conduce la aparitia unor opacitati dispuse la nivelul cristalinului.

Mentionam de asemenea ca, anumite forme de cataracta pot aparea si la pacientii care sufera de insuficienta renala cronica si care utilizeaza timp indelungat aparatele pentru dializa. Cataracta poate aparea inclusiv la pacientii care sunt supusi sedintelor de chimioterapie (pacientii cu diferite forme de cancer, inclusive cei care sufera de leucemie).

In urma unor accidente de munca, daca o persoana este supusa unei doze variabile de radiatii ionizate, pot aparea opacifieri ale cristalinului; evolutia cataractelor de iradiere se poate extinde chiar si pe durata a zeci de ani, din momentul producerii iradierii. Urmarile expunerii la astfel de radiatii sunt cu atat mai grave cu cat persoanele respective sunt mai tinere si doza de expunere este mai mare.

De asemenea, expunerea prelungita a ochilor la radiatii infrarosii poate conduce la aparitia cataractei. Forme de cataracta au fost sesizate si la persoanele care timp indelungat au fost expuse radiatiilor calorice (topitori, sudori, suflatori de sticla); cel mai adesea aceste simptome de cataracta debuteaza dupa varsta de 45 de ani.

Traumatismele globului ocular care produc leziuni ale capsulei cristalinului, genereaza diferite forme de opacitati la acest nivel – cataracta traumatica. O contuzie a globului ocular, poate determina intr-un timp variabil de la producerea traumatismului cataracta. Opacitatile cristalinului au o dispozitie stelata; ele pot disparea spontan sau pot evolua pana la opacifiere totala si pierdere definitive a vederii. Plagile de la nivelul cristaloidei reprezinta de asemenea cauze frecvente de cataracta.

Cataracta poate aparea si atunci cand la nivelul globului ocular persista timp indelungat un corp strain; daca corpul strain restant este de origine feroasa, sarurile de fier se vor depune la nivelul cristalinului sub forma de gramezi; ulterior, cristalinul se va opacifia si se va indura. Electrocutarea poate cauza cataracta unilaterala sau bilaterala; cu cat socul electric este mai puternic, cu atat mai grava va fi evolutia cataractei astfel instalate.

Diagnostic

Diagnosticul de cataracta congenitala poate fi stabilit cu precizie inca de la nastere, atunci cand se examineaza cu atentie pupila; in mod patologic, pupila are o coloratie albicioasa; de asemenea, se constata absenta rosului pupilar; leziunile pot fi localizate cu exactitate, atunci cand pentru investigatii este utilizat un microscop special; alte investigatii care pot fi utile pentru elucidarea diagnosticului sunt: ecografia globului ocular sau computer tomografia.

La copil, diagnosticul va fi orientat catre cel de cataracta, in momentul in care sunt sesizate dificultati ale functiei vizuale. Nou-nascutul care sufera de o forma totala de cataracta, ce afecteaza ambii ochi, va prezenta tulburari de comportament, nistagmus, eventual strabism, privire inexpresiva si o pupila de culoare alba; intr-o astfel de situatie, informatiile obtinute de la parinti despre cazuri similare in cadrul aceleeasi familii, pot fi de un real folos. Examinarea cu atentie a sugarului poate conduce la evidentierea unor semne specifice de afectare oculara: microftalmia sau malformatii ale segmentului anterior al globului ocular.

Functia vizuala a copilului mic poate fi cuantificata prin urmarirea reflexului fotomotor, a miscarilor de clipire in lumina puternica, a nistagmusului sau prin aprecierea vizibilitatii fundului de ochi. Daca examenul clinic nu este suficient, se poate recurge la utilizarea unor metode imagistice de investigatie avansate. Precizam ca formele totale de cataracta, aparute la copil, necesita interventie chirurgicala specializata.

Cataracta partiala a copilului, care afecteaza ambii globi oculari, este diagnosticata de cele mai multe ori tardiv; prezenta strabismului si a unei acuitati vizuale deficitare, trimit catre un diagnostic de cataracta partiala a copilului; un astfel de copil necesita examinarea fundului de ochi si un examen complet cu biomicroscopul. Prognosticul formelor partiale de cataracta la copil este in general bun; in functie de caz, se poate interveni chirurgical.

Formele unilaterale de cataracta se manifesta cel mai adesea prin strabism si o coloratie albicioasa unilaterala a pupilei; cataracta unilterala partiala poate fi corectata cu ajutorul tratamentului ortoptic, in timp ce cataracta unilaterala totala necesita tratament chirurgical de specialitate.

Pentru diagnosticul diferential al cataractei congenitale trebuie luate in considerare si alte patologii: anomalii congenitale de forma si pozitie ale cristalinului (lenticonul anterior sau lenticonul posterior) sau alte tipuri de patologii oculare postnatale, care vor fi urmate de tulburari ale acuitatii vizuale:
  • galactozemie congenitala – maladie aparuta ca urmare a deficitului de galactoza, in care copilul prezinta o opacitate la nivelul cristalinului ce determina tulburari de vedere similare cu cele din cataracta adevarata;
  • hipoglicemia neonatala, ce apare mai ales la copii nascuti in urma unei sarcini cu travaliu complicat;
  • hipocalcemia neonatala – poate conduce la aparitia unor forme de cataracta;
  • hiperplazia de vitros – afectiune ce intereseaza in mod obisnuit doar unul dintre cei doi globi oculari;
  • retinopatia prematurilor – boala ce se manifesta la copiii nascuti prematur si care se manifesta bilateral;
  • dezlipirea congenitala de retina – afectiune ce apare pe fondul altor malformatii determinate genetic;
  • pseudogliom inflamator – maladie caracterizata prin existenta unei pete albicioase pe fata posterioara a cristalinului, care se
  • poate opacifia foarte rapid, producand manifestari caracteristice cataractei).
  • retinoblastomul (desi poate aparea la orice varsta, reprezinta cea mai frecventa formatiune tumorala la copiii sub 5 ani; tumora poate aparea la un ochi sau la ambii ochi).

Deoarece atat la copil cat si la adult exista mai multe forme clinice de cataracta, este bine ca diagnosticul sa urmareasca anumite etape, pentru a se putea preciza cu exactitate forma de cataracta prezenta la pacientul respectiv. Este foarte important de stabilit daca boala respectiva afecteaza ambii globi oculari. Din nefericire, acuitatea vizuala este foarte greu de cuantificat la copilul mic; indirect, gradul afectarii acuitatii vizuale poate fi stabilit in functie de prezenta sau absenta nistagmusului, in functie de rezultatele examenului oftalmoscopic – prezenta sau absenta vaselor retiniene. Daca nistagmusul (miscari involultare si sacadate ale globilor oculari) este prezent, posibil ca prognosticul operator sa fie unul rezervat. De asemenea, se va avea in vedere daca pacientul respectiv asociaza si alte morbiditati, ce trebuie si ele minutios investigate. Si nu in ultimul rand, se va preciza daca cataracta respectiva are un caracter evolutiv – aparitia nistagmusului si a strabismului sunt semene de evolutie nefavorabila.

Cataractele adultului pot fi diagnosticate prin realizarea examenului luminii pupilare, prin realizarea examenului cu biomicroscopul (precizeaza localizarea opacitatilor cristalinului) si inclusiv prin fotografierea acestor opacitati ale cristalinului. Cataracta senila (cataracta aparuta la varstele inaintate) poate fi mult mai usor diagnosticata atunci cand se tine cont de varsta pacientului si de scaderea fiziologica a acuitatii vizuale. La examenul obiectiv, cristalinul se prezinta avand o coloratie albicioasa; opacitatile negre din regiunea pupilei pot fi puse in evidenta cu ajutorul oftalmoscopului; utilizand biomicroscopul, putem localiza cu acuratete aceste leziuni; acuitatea vizuala la persoanele varstnice scade considerabil mai ales atunci cand este afectat nucleul cristalinului. De asemenea, examinatorul are datoria de a realiza si un examen al fundului de ochi (mai ales la o persoana varstnica, care cel mai probabil asociaza si ale patologii).

Atunci cand se urmareste realizarea diagnosticului diferential al cataractei senile, trebuie avute in vedere alte cauze asociate, care pot conduce la tulburari de transparenta a cristalinului, precum si posibile inflamatii asociate ale irisului sau ale corpului ciliar. Alte patologii care pot conduce la confuzii in realizarea diagnosticului diferential al cataractei senile: hemoragii la nivelul corpului vitros etc.

Comorbiditatile si implicit diagnosticarea acestora pot fi de un real folos deoarece exista diverse alte afectiuni care pot conduce la aparitia de opacitati la nivelul cristalinului. Tulburarile endocrine vor conduce cel mai adesea la aparitia cataractelor (diabetul zaharat). Caracteristic acestor cataracte este faptul ca ele afecteaza de obicei portiunea posterioara a cristalinului si se manifesta bilateral. De asemenea, ele apar mai ales la pacientii tineri si au de cele mai multe ori o evolutie rapid progresiva.

Tratament

Tratamentul de electie al cataractelor este cel chirurgical; la momentul prezent exista si un arsenal terapeutic medicamentos, care poate fi utilizat spre a influenta in mod pozitiv evolutia anumitor forme de cataracta.

Daca o anumita forma de cataracta determina complicatii (glaucom), afecteaza evolutia profesionala a individului si perturba in mod sever functia vizuala, atunci, se recomanda realizarea interventiei chirurgicale. In trecut se realizau doua tipuri de interventii la nivelul globului ocular: extractia extracapsulara sau extractia intracapsulara. Momentan cea mai moderna tehnica este facoemulsificarea cristalinului sau chiar utilizarea laserului femtosecunda.

Cristalinul cataractat este indepartat printr-o bresa creata in capsula anterioara a cristalinului, fie manual, fie cu ajutorul laserului. Indepartarea se realizeaza cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete, numit facoemulsificator. Cristalinul artificial este introdus in sacul cristalinului natural, astfel acuitatea vizuala restabilindu-se intr-un timp rapid. Intreaga interventie chirurgicala dureaza in mainile unui chirurg experimentat cca 10-15 minute. Se poate realiza doar cu anestezie topica (picaturi) in regim ambulatoriu, pacientul parasind clinica la numai cateva minute/ore dupa operatie.

Cataracta senila va fi tratata chirurgical atunci cand functia vizuala este grav afectata, chiar daca procesul de evolutie al cataractei inca nu s-a stabilizat. Daca cataracta este bilaterala, unii chirurgi prefera ca ambii ochi sa fie operati in cadrul aceleeasi interventii chirurgicale.

Aceasta interventie chirurgicala nu este exclusa riscurilor operatorii, iar anumite complicatii pot aparea tardiv:
  • infectii ca urmare a contaminarii involuntare a campului operator (pacientul va prezenta dureri la nivelul globilor oculari si semen locale inflamatorii);
  • hemoragii postoperatorii (care cel mai adesea se rezolva spontan);
  • glaucom determinat tocmai de catre interventia respectiva sau chiar decolare de retina.

Tratamentul pentru cataractele secundare unor comorbiditati este de asemenea unul chirurgical, insa de fiecare data se va tine cont si de realizarea terapiei patologiei de fond a pacientului respectiv; in bolile inflamatorii, indepartarea chirurgicala a cristalinului afectat se va face la cel putin jumatate de an de la ultimul puseu inflamator.

Cataractele traumatice care nu afecteaza acuitatea vizuala nu vor fi supuse interventiilor chirurgicale. In cazul unor contuzii grave ce afecteaza vederea se poate interveni pentru indepartarea cristalinului si implantarea unei noi lentile. In cataractele secundare unor plagi traumatice se va avea in vedere refacerea structurilor globului ocular si implicit combaterea infectiilor care ar putea fi generate de inocularea la acest nivel a patogenilor. Intotdeauna se va urmari extragerea corpilor straini de la nivelul globului ocular.

La copilul mic, tehnica implantului de cristalin poate fi mult mai dificila decat in cazul adultului. Exista chirurgi care recomanda ca interventia sa se realizeze in doi timp: intr-o prima faza se indeparteaza cristalinul si abia dupa cel putin doua luni de zile se procedeaza la implantarea unei noi lentile. De cativa ani a fost inventat de catre Prof Tassignon un implant cu un design special pentru cataracta congenitala (Bag-in the Lens), care elimina cea mai frecventa complicatie postoperatorie a cataractei congenitale si anume opacifierea capsulei posterioare.

Data actualizare: 22-09-2014 | creare: 16-02-2010 | Vizite: 31037

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Operația de cataractă ar putea fi înlocuită cu picături de ochi
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK