Refluxul gastroesofagian

Boala de reflux gastroesofagian se caracterizeaza prin refluarea continutului gastric in esofag. Consecinta acesteia este esofagita de reflux, produsa prin lezarea mucoasei esofagiene.

Pentru ca sa apara un episod de reflux gastroesofagian trebuie sa fie indeplinite doua conditii: continutul gastrointestinal sa fie „pregatit” de a reflua (prin diverse mecanisme) si sa fie compromis mecanismul antireflux al capatului esofagian inferior.

 

Clinic, refluxul gastroesofagian prezinta: senzatie de arsura retrosternala, regurgitatii acide de obicei, durere la deglutitie (inghitire) in esofagitele severe si nu de putine ori sunt prezente si simptome respiratorii sau cardiace care pun probleme de diagnostic diferential (ex. dispnee ca in astm, tuse nocturna ca in insuficienta cardiaca, dureri precordiale ca in angina pectorala). O anamneza corecta si amanuntita, insa, ajuta la diferentiere.

 

In sprijinul stabilirii diagnosticului de boala de reflux gastroesofagian si esofagita de reflux se folosesc explorarile paraclinice: examen radiologic baritat, inregistrarea pH-ului intraesofagian, endoscopia digestiva superioara, biopsia mucoasei esofagiene, studiul motilitatii esofagiene, alte teste speciale.

 

Complicatiile care pot surveni in cazul acestor afectiuni sunt: stenoza esofagiana („strâmtarea” sfincterului esofago-gastric ce impiedica trecerea alimentelor din esofag in stomac, cu slabire marcata consecutiva); hemoragia digestiva superioara (ce duce la anemie); perforatia (rara); esofagul Barrett (stare precanceroasa); cancerul esofagian. Complicatii majore pot apare si la pacienti fara simptome!

 

Tratamentul isi propune sa diminueze refluxul gastroesofagian, sa obtina un reflux inofensiv, sa creasca gradul de eliminare a esofagului si sa protejeze mucoasa esofagiana. Pentru a atinge aceste obiective se aplica masuri generale si un tratament medicamentos specific. Tratamentul chirurgical se foloseste in cazurile complicate.

Cauze

Cauza exacta pentru refluxul gastroesofagian este necunoscuta. Cercetatorii au aratat ca sfincterul esofagian inferior se relaxeaza atunci cind restul esofagului prezinta activitate. Modificarile anatomice cum ar fi hernia hiatala, pot de asemenea sa contribuie.

Alti factori care contribuie sunt:

• obezitatea
• graviditatea
• fumatul, alimentele grase
• ciocolata, citrice, cafea, sucuri carbogazoase
• usturoi, ceapa, menta, condimente, rosii.

Simptome si diagnostic

Semne si simptome

Simptome pentru boala de reflux gastroesofagian necomplicat sunt:

• pirozisul retrosternal - senzatie de arsura ce survine dupa masa
• regurgitatia - resimtirea alimentelor acide in cavitatea bucala
• greata sau varsatura.

Complicatii pentru boala de reflux gastroesofagian:

• ulcerul - acidul refluat din stomac lezeaza peretele esofagian rezultind esofagita, adica inflamatia esofagului; scopul inflamatiei este de a neutraliza efectele acidului si de a incepe procesul de vindecare; daca leziunile sunt profunde apare ulcerul. Ulcerul si inflamatiile peretelui pot sa erodeze vasele esofagiene si sa determine hemoragii.
• stricturile - ulcerele esofagiene se vindeca cu cicatrice, tardiv acestea se transforma in stricturi care pot obstrua conductul si bloca trecerea alimentelor
• esofagul Barrett - esofagita si lezarea repetata a peretelui esofagian determina modificarea celulelor si transformarea lor in precanceroase. Esofagul Barrett apare la 10% dintre bolnavi
• tuse si astm - terminatiile nervoase din zonele afectate sunt iritate de acid producind pirozis si stimulind reflexul de tuse si declansind accese de astm
• inflamatia laringelui - daca alimentele regurgitate trec de sfincterul esofagian superior, acestea pot intra in larige si faringe provocind tuse cronica si astm
• pneumonia de aspiratie - este inflamatia plaminilor prin aspirarea de alimente; aceasta poate determina tuse sau poate ramine asimptomatica si conduce la fibroza pulmonara
• inflamatia urechii medii si a sinusurilor fetei - farigele comunica cu urechea medie printr-un conduct – trompa lui Eustachio - determinind adenoidita, otita medie; faringele comunica si cu cavitatile nazale, iar acestea cu sinusurile fetei - sinuzite.

Diagnostic

Boala de reflux gastroesofagian este diagnosticata prin anamneza pacientului, care releva simptomele sugestive si anumite teste de laborator.
Endoscopia poate confirma diagnosticul daca pacientul are esofag Barrett sau esofagita. Aceasta ajuta si la excluderea cancerului esofagian. Examenul radiologic dupa administrarea orala a unei solutii cu bariu poate evidentia pasajul rapid al acestuia.
Manometria este un procedeu prin care se masoara presiunea exercitata de sfincterul esofagian inferior la deglutitie.
Biopsia esofagiana este utilizata in determinarea cancerului esofagian.
Teste de motilitate esofagiana pentru a observa modificarile peristalticii. Teste de masurare a cantitatii de acid eliberate de stomac.

Tratament

Unul dintre cele mai simple tratamente pentru boala de reflux gastroesofagian este schimbarea stilului de viata:
- evitarea alimentelor care produc reflux
- ridicarea capului in timpul somnului cu o perna in plus
- mestecarea de guma – aceasta creste secretia de bicarbonat in sucul gastric si neutralizeaza acidul.

Medicatia pentru boala de reflux gastroesofagian cuprinde:
Antiacide - neutralizeaza acidul gastric, dezavantazul este reprezentat de perioada scurta de actiune a acestora, care se incheie odata cu golirea stomacului, de aceea se administreaza o a doua doza de antiacide la doua ore dupa masa; exemple: antiacidele pot fi pe baza de Ca, Mg, Al - carbonat de Ca. Antiacidele pe baza de Al au tendinta de a cauza constipatie, iar cele cu Mg diaree.
Antagonistii histaminici - sunt eficienti pentru o neutralizare a secretiei de acid prelungite. Histamina este o substanta eliberata de peretele stomacului care stimuleaza secretia de acid. Antagonistii histaminici vor bloca receptorii histaminici H2. Acestia trebuie luati cu minim 30 de minute inainte de masa pentru a fi eficienti. Patru tipuri de antagonisti sunt astazi utilizati: ranitidina, cimetidina, nizatidina si famotidina.
Inhibitorii pompei de protoni prezinta avantajul de a bloca complet secretia de acid. Acestia sunt folositi atunci cind antihistaminicele nu dau rezultate sau cind exista ulcere sau esofag Barrett, iar refluxul nu trebuie sa fie acid. Exista cinci tipuri de inhibitori aprobati pentru tratament: omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, esomeprazol si rabeprazol.
Medicamentele prokinetice actioneaza prin stimularea musculaturii tractului digestiv. Metoclopramidul este unul dintre acestea. Prokineticele sunt cel mai eficiente luate la 30 de minute dupa masa si o noua doza la culcare.
Barierele mecanice sunt tablete compuse dintr-un antiacid si un agent plastic care se dezintegreaza in stomac si se transforma intr-un cauciuc care pluteste la suprafata continutului, formind o bariera fizica. Combinatia cuprinde gel de hidroxid de Al, trisilicat de Mg si alginat.

Chirurgia pentru refluxul gastroesofagianeste o optiune atunci cind medicamentele nu sunt eficiente. Procedura utilizata este fundoplicatura numita si chirurgie anti-reflux. Chirurgia este foarte eficienta in ameliorarea simptomelor. 80% dintre acestia vor avea o evolutie foarte buna, simptomele revenind abia dupa 10 ani.

Endoscopia este o procedura introdusa recent care implica suturarea sfincterului esofagian inferior, neinvaziv. O alta tehnica foloseste iradierea sfincterului esofagian inferior, determinind leziuni care se vor cicatriza si stringe inelul muscular micsorindu-i diametrul. A treia tehnica implica injectarea de polimer in sfincterul esofagian inferior, crescind astfel presiunea acestuia.