Splenomegalie

Introducere

Splenomegalia se defineste prin cresterea in dimensiuni a splinei.
Splina este organul limfoid cel mai mare din corp. Splina si nodulii limfatici sunt componentele majore ale sistemului mononuclear-fagocitic. Acestea servesc drept filtre care inlatura celulele distruse, microorganismele si materia particulata si elibereaza antigene pentru sistemul imun. Sistemul reticuloendotelial este format din celulele fagocitice fixe din diferite organe. Aceste fagocite interactioneaza local cu limfocitele si joaca un rol esential in recunoasterea antigenelor si a interactiunii lor cu celulele imunocompetente.
Una dintre principalele functii ale splinei este filtrarea celulelor deficiente. Eritrocitele trec lent prin mediul hipoxic si acidotic al cordoanelor splinei si se string in sinusoidele inguste. Desi eritrocitele sanatoase trec nevatamate prin splina, cele batrine sau anormale, cum sunt sferocitele sau celulele siclemice ramin pentru a fi ingerate de catre macrofage. Splina curata singele si de bacterii. Pulpa alba a splinei proceseaza antigenele intravenoase si produce anticorpi.

Splina normala nu este de obicei palpabila desi uneori poate fi palpata la adolescenti si persoanele foarte slabe. Splina care este proeminenta sub marginea costala cintareste 750-1000 g. Splina de 400-500 g indica splenomegalie. In multe cazuri splina se mareste pe masura ce isi indeplineste functiile. Functiile sale normale sunt: curatarea singelui de organisme si antigene particulate, sinteza de imunoglobulina G si tuftsina-un tetrapeptid imunostimulator, inlaturarea eritrocitelor anormale si hematopoieza embrionica in unele cazuri.

Morbiditatea si mortalitatea in cazurile de splenomegalie deriva din bolile asociate si procedurile chirurgicale decit din splenomegalie insasi. Rata de morbiditate si mortalitate este foarte variabila si se asociaza cu prezenta sau absenta comorbiditatilor, hemoragiei si insuficientei de organ. Pacientii cu splina voluminoasa sunt predispusi la ruptura splinei prin plagi abdominale sau trauma toracica inferioara. Acesti pacienti necesita terapie chirurgicala sau manevre de salvare splenica, deoarece splina acestora nu functioneaza normal.
Splenomegalia poate fi inflamatorie in asociere cu diferite afectiuni precum lupus si sindrom Felty, mononucleoza. Splenomegalia poate fi evidenta in boli limfoproliferative ca rezultat al hematopoiezei mieloproliferative, in ciroza si hipertensiune portala apare splenomegalia congestiva, iar in bolile infiltrative precum sarcoidoza, metastazele neoplazice sau amiloidoza apare splenomegalia infiltrativa.

Terapia de succes a bolii de fond conduce la remiterea splenomegaliei. Chimioterapia este folosita pentru neoplasmele hematologice, antibioticele pentru infectii, cu exceptia abcesului splenic care necesita interventie chirurgicala. Imunosupresia este folosita pentru bolile autoimune si inflamatorii, tratamentul cirozei si a hipertensiunii portale. Toti pacientii propusi pentru splenectomie diagnostica sau terapeutica necesita vaccinarea antipneumococica si profilaxie impotriva Haemophilus influenzae si Neisseria mengitidis.
Splenectomia este indicata in controlul bolii de fond: sferozitoza ereditara, trombocitopenia autoimuna sau hemoliza, limfom Hodgkin, hipersplenismul cronic sever. In cazuri rare splenectomia poate fi folosita pentru a trata purpura trombotica trombocitopenica.

Cauze si factori de risc de splenomegalie

Splenomegalia inflamatorie

Reprezinta largirea acuta a splinei care se dezvolta in asociere cu diferite infectii sau procese inflamatorii si apare datorita cresterii activitatilor defensive ale organului. Cererea pentru curatarea crescuta a serului de antigene conduce la cresterea numarului celulelor sistemului reticolo-endotelial din splina si stimuleaza productia accelerata de anticorpi ca rezultat al hiperplaziei limfoide. Exemplele includ splenomegalia din lupus, sindrom Felty, infectii virale-mononucleoza cu virus Epstein-Barr.

Splenomegalia hiperplazica

Splenomegalia arata hipertrofia de suprafunctie rezultata prin inlaturarea celulelor sanguine anormale din circulatie, sau in unele cazuri ca rezultat al hematopoiezei extramedulare din bolile mieloproliferative.

Splenomegalia congestiva

Este o conditie care se dezvolta ca rezultat al cirozei cu hipertensiune portala, tromboza venei splenice sau insuficienta cardiaca congestiva cu cresterea presiunii venoase.

Splenomegalia infiltrativa

In acest caz splenomegalia este rezultatul acumularii in macrofage a materialelor nedigerabile: sarcoidoza, boala Gaucher, amiloidoza, neoplazia metastatica.

Splenomegalia infectioasa

Filtrarea splenica a patogenilor din curentul sanguin, mai ales a organismelor incapsulate poate conduce la formare de abces. Deoarece numeroase abcese splenice pot fi indolente ca prezentare, dimensiunea splenica poate fi crescuta pe masura ce abcesul se mareste.