Abaloparatida stimulează formarea osului alveolar și ar putea preveni dehiscența parodontală

Un nou studiu realizat de echipa condusă de profesorii Yu Li (Departamentul de Ortodonție) și Quan Yuan (Departamentul de Implantologie Orală) de la Universitatea Sichuan, China, publicat pe 2 septembrie 2025 în International Journal of Oral Science, a investigat efectele abaloparatidei (ABL), un analog sintetic al proteinei asemănătoare parathormonului (PTHrP), asupra regenerării osului alveolar. Cercetarea aduce noi dovezi privind potențialul acestei molecule în prevenirea și tratarea dehiscenței parodontale, o complicație frecventă în ortodonție.

Context

Osul alveolar este un țesut specializat din maxilar și mandibulă, cu rol esențial în menținerea sănătății parodontale. Acesta are o capacitate remarcabilă de remodelare sub influența stimulilor mecanici, cum ar fi forțele masticatorii sau cele ortodontice. Totuși, atunci când grosimea osului alveolar este redusă, riscul de dehiscență parodontală și recesiune gingivală crește semnificativ, uneori necesitând intervenții chirurgicale de adiție osoasă. În ultimii ani, s-a emis ipoteza că abaloparatida, aprobată pentru tratamentul osteoporozei, ar putea stimula și formarea locală a osului alveolar, însă mecanismele moleculare implicate erau insuficient cunoscute.

Despre studiul actual

Pentru a clarifica aceste aspecte, cercetătorii au dezvoltat două modele animale experimentale:

• Modelul de mișcare labială (LM): utilizând o atelă oblică, au produs deplasarea înspre labial a incisivilor mandibulari la șobolani. Abaloparatida a fost injectată local submucos, fie singură, fie în combinație cu forța ortodontică.

• Modelul de mișcare bucală (BM): aplicând un dispozitiv de expansiune maxilară, au indus mișcarea molarilor superiori și au testat efectul ABL asupra osului alveolar bucal.

După două săptămâni de tratament, au fost realizate analize complexe:

• Micro-CT: a arătat o creștere semnificativă a grosimii osului alveolar în grupul ABL + LM, dar nu în grupul cu ABL singur.

• Colorație HE: a evidențiat o lărgire a țesutului osos alveolar și o creștere a numărului de celule periostale în grupul ABL + LM.

• Expresia proteinei osteocalcin (OCN), marker al formării osoase, a fost crescută doar la șobolanii tratați cu ABL + LM.

În modelul bucal (BM), rezultatele au fost similare: grupul ABL + BM a prezentat o îngroșare a osului alveolar la nivelul crestei, iar grupul ABL singur a arătat o îmbunătățire a grosimii osoase la nivelul mijlociu al crestei.

Rezultate și mecanisme moleculare

Pentru a înțelege mecanismul biologic, echipa a efectuat analize de secvențiere ARN (mRNA-seq). Rezultatele au arătat că genele asociate cu migrarea celulară, dezvoltarea sistemului scheletal și mineralizarea osoasă au fost activate în țesutul alveolar labial. Analiza căilor moleculare (KEGG) a relevat o activare a căii de adeziune focală (focal adhesion, FA), în special prin focal adhesion kinase (FAK).

Validarea mecanistică a fost realizată prin experimente pe celule stem periostale (PSC), tratate cu un inhibitor FAK înainte de expunerea la ABL. În aceste condiții, proliferarea și migrarea PSC au fost diminuate semnificativ, confirmând că activarea FAK este esențială pentru osteogeneza indusă de ABL.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că administrarea locală de abaloparatidă poate stimula în mod eficient augmentarea in situ a osului alveolar, printr-un mecanism mediat de activarea FAK și proliferarea celulelor stem periostale.

Profesorul Quan Yuan subliniază relevanța clinică: „Studiul nostru propune o abordare terapeutică promițătoare pentru prevenirea și repararea dehiscenței parodontale, oferind un plus de siguranță tratamentelor ortodontice.”