Activitatea fizică în adolescență reduce riscul de depresie

Un nou studiu publicat în data de 2 mai 2025 în Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry arată că adolescenții care își cresc nivelul de activitate fizică începând cu vârsta de 14 ani prezintă un risc mai scăzut de a dezvolta simptome de depresie ulterior. Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători de la Norwegian University of Science and Technology (NTNU) și reprezintă una dintre cele mai ample analize longitudinale privind relația dintre mișcare și sănătatea mintală la tineri.

Context

Depresia la copii și adolescenți este în creștere, iar tranziția de la copilărie la adolescență este o perioadă critică pentru apariția tulburărilor mintale. În acest context, activitatea fizică este considerată o intervenție promițătoare, dar efectele observate până acum au fost modeste pe termen scurt.

Majoritatea studiilor anterioare s-au bazat pe comparații între persoane (analize transversale), însă acestea nu surprind cu acuratețe influențele individuale în timp. În schimb, analizele „within-person” (comparând aceeași persoană în momente diferite) oferă date mai robuste privind cauzalitatea.

Prin acest studiu, cercetătorii și-au propus să:

• Analizeze relația longitudinală între activitatea fizică, timpul sedentar și simptomele depresive

• Evalueze influența unor factori precum imaginea corporală, încrederea în abilitățile fizice și participarea sportivă

Despre studiu

Designul cercetării

• Studiul face parte din Trondheim Early Secure Study, o cohortă națională norvegiană de copii născuți în 2003 și 2004.

• Au fost incluși 873 de participanți urmăriți de la vârsta de 6 ani până la 18 ani, în 7 etape (la 6, 8, 10, 12, 14, 16 și 18 ani).

• Activitatea fizică a fost măsurată cu accelerometre la fiecare doi ani.

• Sănătatea mintală a fost evaluată prin interviuri clinice standardizate.

Parametrii analizați

• Activitatea fizică zilnică (inclusiv intensitatea)

• Timpul sedentar

• Simptome depresive

• Participarea la sport, imaginea corporală, și stima de sine fizică

Rezultate

Asocierea dintre activitatea fizică și depresie

• Adolescenții între 14 și 18 ani care își cresc nivelul de activitate fizică prezintă un risc mai scăzut de apariție a simptomelor depresive în următorii doi ani.

• Efectul protectiv a fost similar pentru fete și băieți.

• Nu s-a constatat o relație similară între activitatea fizică și depresie în copilăria timpurie (6–12 ani).

„Activitatea fizică zilnică, în special cea de intensitate mai mare, a avut un efect protector important asupra simptomelor depresive la adolescenți.”
– Prof. Silje Steinsbekk, Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie

Influența depresiei asupra activității fizice

• La grupele de vârstă 10–12 și 14–16 ani, simptomele depresive au precedat scăderea activității fizice, indicând un cerc vicios potențial.

Rolul timpului sedentar

• Nu s-a identificat nicio legătură semnificativă între timpul petrecut în activități sedentare și apariția simptomelor depresive.

• Acest rezultat sugerează că sedentarismul nu este echivalentul pasiv al lipsei de mișcare, iar activitatea fizică are beneficii unice asupra psihicului.

Factori intermediari

• Factorii precum stima de sine fizică, imaginea corporală și implicarea în sport nu au explicat relația observată, indicând că beneficiile activității fizice asupra depresiei sunt independente de acești parametri.

Concluzii și implicații

• Studiul oferă dovezi longitudinale puternice că activitatea fizică începând cu vârsta de 14 ani reduce riscul de depresie.

• Nu s-au observat aceleași efecte în copilărie, dar depresia precoce poate reduce ulterior nivelul de activitate fizică.

• Timpul sedentar nu este un predictor independent al simptomelor depresive.

Implicații pentru sănătatea publică

• Intervențiile care încurajează mișcarea la adolescenți, în special începând cu 14 ani, pot contribui la prevenirea depresiei.

• Programele ar trebui să se axeze pe activitatea fizică ca strategie în sine, nu doar ca derivat al participării sportive sau al imaginii corporale pozitive.

Limitări

• Studiul nu este generalizabil la adolescenții cu depresie clinică diagnosticată.

• Prevalența tulburărilor mintale este mai mică în Norvegia, iar copiii norvegieni sunt mai activi decât media europeană, limitând extrapolarea internațională.

• Efectele observate sunt moderate, dar pot avea impact cumulativ pe termen lung.