Alegerile în privința lactatelor consumate influențează riscul de diabet de tip 2

Diabetul de tip 2 (DZ2) reprezintă peste 90% dintre cazurile de Diabet la nivel global, iar prevenția prin factori modifcabili, inclusiv dietă, este esențială. Lactatele constituie un grup alimentar divers (lapte nefermentat, lactate fermentate precum iaurtul, brânzeturi, smântână, unt), iar studiile privind asocierea lor cu diabet au oferit rezultate neconcludente. Mai mult, se cunosc puține date despre efectele unor cantități foarte ridicate de lactate (peste 1 L lapte/zi sau peste 100 g brânză/zi).
Cercetătorii au investigat o mare cohortă din Suedia – populație cu consum ridicat de lactate – pentru a evalua riscul de diabet tip 2 asociat cu diferite tipuri de lactate și a identifica eventualele profiluri metabolice plasmatice legate de acele produse lactate.

Metodologie

Participanți și colectarea datelor

Studiul se bazează pe Malmö Diet and Cancer Study (MDCS) (1991–1996), incluzând 26.461 de adulți fără diabet la momentul inițial, cu informații valide despre consumul alimentar și covariate. Pentru subeșantionul cu determinări metabolomice (n = 893), s-au măsurat 991 de metaboliți din plasmă prin metodă untargeted LC-MS/MS.  

Consumul de alimente a fost cuantificat printr-o metodă dietară hibridă (jurnal alimentar de 7 zile, chestionar FFQ de 168 itemi și un interviu de 45–60 min). Au fost analizate separat 5 tipuri de lactate:  

• Lapte nefermentat
• Lactate fermentate (iaurt, lapte acru)  
• Brânză  
• Smântână
• Unt  

Incidența diabetului tip 2 a fost stabilită prin registre naționale suedeze și reexaminări. Perioada mediană de urmărire a fost 24,3 ani.  

Analize statistice

• Modele de regresie Cox pentru a estima riscul de diabet asociat cu categoriile de consum pentru fiecare produs lactat.  
• Modele cu spline pentru a explora relațiile doză-răspuns.  
• Metode de elastic net regression pentru identificarea metaboliților asociați specific cu fiecare tip de lactat.  

Rezultate

Asocierea între consumul de lactate și riscul de diabet

• Laptele nefermentat: consumul foarte mare (>1000 g/zi) s-a asociat cu un risc de DZ2 cu 40% mai ridicat (HR: 1,40; IC 95%: 1,12–1,74), comparativ cu <200 g/zi. Per 100 g/zi adițional, riscul de DZ2 a crescut cu ~4%.  
• Lactatele fermentate (iaurt, lapte acru): la niveluri >300 g/zi s-a constatat un risc scăzut cu 12% (HR: 0,88; 95% CI: 0,74–1,03), cu o tendință liniară de scădere a riscului pentru creșterea consumului (p-trend = 0,03).  
• Brânza: un consum >100 g/zi a fost asociat cu +23% risc de DZ2 (HR: 1,23; IC 95%: 1,07–1,41), dar efectul părea specific bărbaților (p-interacțiune cu sexul=0,01).  
• Smântâna: >50 g/zi a fost asociat cu -23% risc de DZ2 (HR: 0,77; IC 95%: 0,64–0,92).  
• Untul: >50 g/zi a fost asociat cu -18% risc de DZ2 (HR: 0,82; IC 95%: 0,71–0,94).  

Majoritatea asocierilor menționate s-au atenuat după ajustarea suplimentară pentru IMC, dar au rămas semnificative în principal pentru lapte nefermentat și creme.

Profiluri metabolomice asociate cu consumul de lactate

• S-a generat câte un profil metabolomic pentru fiecare dintre cele 5 tipuri de lactate, utilizând ~1000 metaboliți plasați în modele de elastic net regression.  
• Laptele nefermentat: 45 metaboliți identificati, printre care anumiți derivați de galactoză (galactonate) și compuși xenobiotici (3-bromo-5-chloro-2,6-dihidroxybenzoic acid) au avut cea mai mare asociere pozitivă cu laptele.  
• Lactatele fermentate: 48 metaboliți (în principal lipide, aminoacizi și compuși „necunoscuți”); arabonate/xylonate a apărut puternic corelat pozitiv.  
• Brânza: 12 metaboliți, incluzând diferite sfingomieline și compuși organici (N-methylpipecolate).  
• Smântâna și untul: un număr semnificativ de sfingolipide și aminoacizi, însă fără un biomarker comun tuturor lactatelor, indicând profiluri distincte.  
• Deși unele sfingomieline erau consecvent asociate cu mai multe tipuri de lactate, fiecare produs a prezentat metabolom distinct, subliniind heterogenitatea compoziției lactatelor și posibile mecanisme biologice diferite.

Legături cu alte categorii alimentare

Profilul metabolic asociat lactatelor fermentate a corelat și cu obiceiuri alimentare mai „sănătoase” (consum ridicat de fructe/legume, consum scăzut de carne), confirmând faptul că consumul de iaurt și alte lactate acide poate face parte dintr-un pattern alimentar mai favorabil.

Concluzii și implicații

1. Există diferențe semnificative între tipurile de lactate în relația cu riscul de diabet, constatându-se:  

• Un risc mai mare asociat lapte nefermentat (și potențial brânzeturi la doze foarte mari, mai ales la bărbați).  
• Un risc mai scăzut asociat cu lactate fermentate, smântână și unt.  

2. Aceste constatări susțin ideea că produsele lactate trebuie analizate separat pentru riscul de diabet, datorită compoziției și procesării variate (diferențe între tipul de grăsime, procesul de fermentație, conținutul de lactoză etc.).  
3. Profilurile metabolomice rezultate aduc informații noi privind metaboliți specifici (în special sfingomieline, galactonate etc.) ca potențiali biomarkeri de consum și ca ipoteze pentru căi metabolice implicate în legătura dietă–diabet tip 2.  

Mesaje-cheie

• Într-o populație cu consum mare de lactate, consumul ridicat de lapte nefermentat s-a asociat cu un risc crescut de diabet tip 2, în timp ce lactatele fermentate, smântâna și untul s-au corelat cu un risc mai mic.  
• Studiul evidențiază valoarea testelor metabolomice în înțelegerea mecanismelor și ca metode complementare la estimările de consum auto-raportate.  
• Rezultatele sugerează necesitatea unor recomandări dietare specifice tipului de produs lactat și subliniază rolul studiilor viitoare pentru elucidarea cauzalității și validarea biomarkerilor în populații diverse.