Biomarkeri sanguini comuni și specifici ai multimorbidității la vârstnici

Un studiu realizat în Suedia, la Institutul Karolinska, și publicat în Nature Medicine la data de 2 ianuarie 2026 a analizat relația dintre biomarkerii sanguini și multimorbiditate la adulții vârstnici. Cercetarea arată că dereglările metabolice joacă un rol central în apariția și progresia multimorbidității, sugerând mecanisme biologice comune, dar și căi distincte asociate unor tipare specifice de boli.

Context

Îmbătrânirea este însoțită de acumularea progresivă a deficitelor biologice, ceea ce crește susceptibilitatea pentru dezvoltarea mai multor boli cronice concomitente, fenomen cunoscut sub numele de multimorbiditate. În prezent, până la 90% dintre persoanele cu vârsta peste 60 de ani trăiesc cu două sau mai multe boli cronice. Deși impactul clinic, funcțional și socio-economic al multimorbidității este major, mecanismele biologice care stau la baza acestui proces sunt insuficient înțelese.

Ipoteza geroscience sugerează că mecanismele fundamentale ale îmbătrânirii – precum disfuncția mitocondrială, dereglarea metabolismului energetic, inflamația sistemică cronică și senescența celulară – contribuie simultan la apariția mai multor boli. Totuși, majoritatea studiilor anterioare au analizat un număr limitat de biomarkeri sau au definit multimorbiditatea într-o manieră simplificată, fără a lua în considerare tiparele clinice sau dinamica acumulării bolilor în timp.

Despre studiul actual

Design și populație studiată

Analiza a inclus 2.247 de participanți cu vârsta de 60 de ani și peste, proveniți din Swedish National Study on Aging and Care in Kungsholmen (SNAC-K), un studiu populațional longitudinal. Vârsta medie a participanților a fost de 72,7 ani, iar 61,5% dintre aceștia au fost femei. Participanții au fost urmăriți pe o perioadă de până la 15 ani.

Pentru validare externă, rezultatele longitudinale au fost replicate într-un eșantion independent de 522 de participanți din Baltimore Longitudinal Study of Aging, cu o vârstă medie de 75,7 ani.

Biomarkeri analizați

La momentul inițial au fost analizați 54 de biomarkeri sanguini, care reflectă procese biologice diverse:

• Metabolism glucidic și lipidic

• Inflamație sistemică

• Funcție renală și hepatică

• Procese neurodegenerative

• Afectare vasculară și de organ

Valorile biomarkerilor au fost standardizate statistic pentru a permite comparații directe între domenii biologice diferite.

Măsuri ale multimorbidității

Multimorbiditatea a fost evaluată prin trei abordări complementare:

• Numărul total de boli cronice la momentul inițial

• Tipare de multimorbiditate, identificate prin analiză de clase latente

• Rata de acumulare a bolilor cronice, calculată pe parcursul a 15 ani

Pentru identificarea biomarkerilor independenți asociați acestor măsuri, cercetătorii au utilizat modele statistice avansate de tip least absolute shrinkage and selection operator (LASSO), ajustate pentru vârstă, sex și nivel educațional.

Rezultate

Caracteristicile populației studiate

Analiza a inclus 2.247 de participanți cu vârsta de 60 de ani și peste, cu date complete privind biomarkerii sanguini analizați la momentul inițial. Vârsta medie a fost de 72,7 ani, iar 61,5% dintre participanți au fost femei. La momentul inițial, participanții prezentau în medie 3,9 boli cronice, utilizau 3,7 medicamente zilnic, iar scorul mediu Mini-Mental State Examination a fost de 28,3 puncte. Aproximativ 4,3% dintre participanți prezentau limitări în cel puțin o activitate a vieții zilnice.

Un număr mai mare de boli cronice a fost asociat cu vârstă mai înaintată, sex feminin, status socioeconomic mai scăzut, polimedicație, funcție cognitivă mai redusă și autonomie funcțională diminuată.

Identificarea tiparelor de multimorbiditate

Pe baza a 60 de categorii de boli cronice, analiza de clase latente a identificat cinci tipare distincte de multimorbiditate, pe lângă grupul fără multimorbiditate (zero sau o boală):

• Tipar nespecific (41,2%)

• Tipar neuropsihiatric (3,3%)

• Tipar psihiatric și respirator (15,4%)

• Tipar cu afectare senzorială și anemie (16,0%)

• Tipar cardiometabolic (9,1%)

Aceste tipare au prezentat profiluri clinice, funcționale și prognostice diferite, tiparul neuropsihiatric fiind asociat cu cel mai ridicat risc de demență, dizabilitate și mortalitate, iar tiparul cardiometabolic cu risc crescut de insuficiență cardiacă și boală cardiacă ischemică.

Biomarkeri asociați cu numărul de boli cronice la momentul inițial

Prin utilizarea regresiei de tip least absolute shrinkage and selection operator, ajustată pentru vârstă, sex și nivel educațional, au fost identificați nouă biomarkeri independenți asociați cu numărul de boli cronice:

Asocieri pozitive:

• GDF15 (growth differentiation factor 15)

• hemoglobina glicozilată

• cistatina C

• leptina

• insulina

• lanțul ușor al neurofilamentelor

• creatinina

• C-peptidul

Asocieri inverse:

• hemoglobina

Acești biomarkeri reflectă în principal dereglări metabolice, afectare renală, stres celular și procese neurodegenerative subclinice, sugerând că acumularea bolilor este strâns legată de îmbătrânirea biologică multisistemică.

Biomarkeri asociați tiparelor de multimorbiditate

Analiza multinomială a identificat atât biomarkeri comuni tuturor tiparelor, cât și asocieri specifice anumitor combinații de boli.

Biomarkeri comuni tuturor tiparelor de multimorbiditate

Următorii biomarkeri au fost asociați pozitiv cu toate tiparele de multimorbiditate, comparativ cu grupul fără multimorbiditate:

• GDF15

• cistatina C

• hemoglobina glicozilată

• insulina

• leptina

• C-peptidul

• creatinina

• acidul folic

• colesterolul total

În schimb, raportul amiloid beta 42/40 a fost invers asociat cu toate tiparele de multimorbiditate, sugerând o relație sistemică între patologia vasculară, metabolică și metabolismul periferic al proteinelor amiloide.

Biomarkeri specifici anumitor tipare

• Lanțul ușor al neurofilamentelor a fost asociat predominant cu tiparul neuropsihiatric, în concordanță cu afectarea axonală și declinul cognitiv.

• N-caderina a prezentat o asociere specifică cu tiparul cardiometabolic, sugerând implicarea integrității structurale miocardice și vasculare.

• Hemoglobina a fost invers asociată cu majoritatea tiparelor, cu excepția tiparului nespecific, unde a prezentat o asociere pozitivă.

Tiparul nespecific nu a prezentat o semnătură biologică distinctă, sugerând că acesta reflectă mai degrabă mecanisme generale ale îmbătrânirii, decât procese patologice dominante.

Biomarkeri asociați cu rata de acumulare a bolilor în timp

Analiza longitudinală pe o perioadă de 15 ani a arătat că o acumulare mai rapidă a bolilor cronice a fost asociată cu:

Asocieri pozitive:

• GDF15

• hemoglobina glicozilată

• cistatina C

• leptina

• insulina

• gamma-glutamil transferaza

Asocieri inverse:

• albumina serică

Aceste rezultate indică rolul central al metabolismului glucidic, funcției hepatice, statusului nutrițional și inflamației cronice în accelerarea îmbătrânirii biologice.

Analiza componentelor principale

Analiza componentelor principale a evidențiat subprofile biologice dominante. Prima componentă principală, explicând până la 32% din variabilitatea multimorbidității, a fost dominată de growth differentiation factor 15 și cistatina C, sugerând un nucleu biologic comun caracterizat prin stres celular, disfuncție mitocondrială și afectare renală. Componentele secundare au fost dominate de biomarkeri ai metabolismului glucidic și ai funcției hepatice, subliniind caracterul multifactorial al multimorbidității.

Validarea externă

Modelul longitudinal a fost validat într-o cohortă independentă, demonstrând o acuratețe predictivă comparabilă între cele două populații. Eroarea medie de predicție a fost de aproximativ 0,18–0,19 boli pe an, confirmând robustețea asocierilor identificate.

Concluzii

Acest studiu arată că multimorbiditatea este susținută de mecanisme biologice comune, dominate de dereglări metabolice și imunometabolice, dar și de căi specifice asociate anumitor combinații de boli. Markerii metabolici precum growth differentiation factor 15, hemoglobina glicozilată, insulina și leptina apar ca elemente centrale ale acestui proces.

Rezultatele susțin ideea că intervențiile orientate către metabolism, inflamație cronică și menținerea funcției organelor ar putea încetini acumularea bolilor cronice. Dacă vor fi confirmate de studii suplimentare, aceste procese biologice ar putea deveni ținte importante pentru prevenția și managementul multimorbidității la vârstnici.