Crampe menstruale

©

Autor: Dr. Tudor Andreea, Medic rezident Cardiologie

Crampele menstruale sau dismenoreea reprezintă durerile ascuțite, tăioase, înțepătoare de la nivelul abdomenului inferior (uneori și spate) la femei. Odată ce au început, ele pot continua până la 2-3 zile sau chiar mai mult. (1, 2)

La majoritatea femeilor crampele menstruale încep chiar cu puțin timp înaintea menstruației sau în timpul acesteia. Uneori, disconfortul poate fi atât sever încât să stânjenească activitățile obișnuite pentru câteva zile în fiecare lună. (4)

De regulă, crampele încep după 1 sau 2 ani de la prima menstruație. Ele pot fi ușoare sau severe, devenind din ce în ce mai blânde cu trecerea anilor. După nașterea primului copil, ele pot înceta complet. (3)
Mai mult de jumătate dintre femeile la menstruație prezintă Crampe, ele fiind severe la cel puțin 1 din 7 femei. (5)

Cauze și factori de risc

Crampele menstruale sunt cauzate de contracții ale uterului (mușchi), care este un organ cavitar, în formă de pară, cu rol de gazdă a unei eventuale sarcini. În mod normal, el se contractă în timpul menstruației. Totuși, dacă contracțiile sunt prea puternice, uterul poate apăsa pe vasele din jur, oprind circulația și transportul de oxigen la țesutul muscular din componența acestuia. Când o parte din țesutul muscular nu mai primește oxigen, atunci apare durerea. (3)

În funcție de cauză, crampele menstruale se împart în două grupuri:

• dismenoree primară;
• dismenoree secundară. 

Dismenoreea primară apare odată cu primele menstruații la femeile sănătoase tinere. Crampele nu sunt asociate cu o anumită disfuncție la nivelul uterului sau a altor organe pelvine, ci cu o activitate crescută a hormonului prostaglandină, produs în uter.

Dismenoreea secundară apare mai târziu în viață, la femeile care au avut menstruații normale. Ea este cauzată de probleme ale uterului sau ale altor organe pelvine:

• endometrioză;
• fibrom;
• sindrom premenstrual;
• sterilet (dispozitiv intrauterin) confecționat din cupru;
• boala inflamatorie pelvină;
• stres și anxietate;
• infecții cu transmitere sexuală. (2)

Printre factorii de risc pentru crampele menstruale se numără:

• menarhă înainte de vârsta de 11 ani;
• menstruație care depășește 5 zile;
• lipsa unei sarcini în antecedente;
• fumatul;
• istoric familial de crampe menstruale severe;
• un canal cervical anormal de îngust;
• uter în retroversie;
• lipsa exercițiilor fizice (activitatea fizică eliberează endorfine care ameliorează durerea);
• stresul emoțional;
• adenomioza uterină și endometrioză;
• fibromul uterin. (1, 5)

Semne și simptome

Crampele menstruale apar de obicei la nivelul abdomenului inferior și pelvis, dar se pot extinde până în zona lombară sau picioare. Uneori, durerea poate fi resimțită și la nivelul părții interne a coapselor sau în șold. Crampele pot fi foarte dureroase sau pot lua forma unei dureri surde, având un caracter periodic sau continuu.

De obicei, crampele încep cu puțin înainte de debutul menstruației, au un maxim după 24 de ore și scad în intensitate după o zi sau două.
Crampele pot fi însoțite de cefalee (durere de cap) și/sau senzație de greață, constipație sau diaree. Unele femei pot descrie o nevoie de urinare frecventă. (5)

Diagnostic

Crampele menstruale sunt de regulă observate de pacientă și reflectă propria percepție a durerii. (5)

Este indicată vizita la medic dacă:

• crampele menstruale sunt dureroase pentru o perioadă mai lungă de timp decât în mod normal;
• durerea este diferită;
• menstruația este abundentă;
• există frisoane, durere la nivelul corpului;
• menarha s-a instituit după vârsta de 25 de ani;
• se suspectează o sarcină;
• pacienta a leșinat sau a avut stări de amețeală. (1)

Diagnosticul se pune pe baza istoricului medical și al examenului fizic, la care se adaugă testul de sarcină. Alte teste diagnostice pot fi ecografia, RMN (rezonanță magnetică nucleară), laparoscopia sau histeroscopia. (1)

La partea istoricului medical, doctorul ar putea pune întrebări în legătură cu:

• vârsta primei menstruații (menarha);
• abundența menstruației și dacă există sângerare între menstruații;
• localizarea crampelor;
• apariția crampelor în același timp cu menstruația sau în alt moment;
• existența unor simptome care acompaniază crampele: greață, vărsături, diaree, cefalee;
• perioada de timp dintre două menstruații și durata unei menstruații;
• dacă activitatea zilnică este limitată din cauza simptomelor (necesitatea de a rămâne acasă și a nu merge la serviciu sau școală, evitarea exercițiilor);
• istoricul familiar de simptome similare. (4)

Examenul fizic include examenul pelvian, cu ajutorul căruia medicul verifică dacă există anomalii la nivelul organelor reproductive și semne de infecție. În cadrul examenului pelvian, medicul introduce un specul în vagin pentru a vedea dacă există eventuale probleme. (3, 4)

În cazul în care se suspicionează o disfuncție, se pot recomanda următoarele teste:

• ecografia – se pot captura imagini ale uterului, colului uterin, trompelor uterine, ovarelor;
• CT (tomografia computerizată) sau RMN (rezonanță magnetică nucleară) – oferă imagini mai detaliate decât ecografia, ale oaselor, organelor, țesuturilor moi, structurilor interne; sunt neinvazive și nu cauzează durere;
• laparoscopia – nu este neapărat necesară pentru diagnosticarea crampelor menstruale, dar poate ajuta la detectarea unei endometrioze, fibrom, adeziuni, chist ovarian, sarcină ectopică. (4)

Tratament

Tratamentul pentru crampele menstruale ușoare este reprezentat de remediile naturale și medicamentele anti-inflamatorii nesteroidiene:

• aplicarea unui tampon cald la nivelul abdomenului inferior, sub ombilic;
• consumarea de băuturi calde;
• mese ușoare dar dese;
• dușuri sau băi călduțe;
• masaj circular cu vârful degetelor în jurul ombilicului;
• practicarea unor tehnici de relaxare precum meditația sau yoga;
• mers sau exerciții fizice zilnice;
• în caz de obezitate, se recomandă pierderea kilogramelor în plus;
• evitarea alcoolului și a tutunului;
• reducerea stresului;
• plasturi cu nitroglicerină;
• administrare de: medicamente anti-inflamatoare fără prescripție medicală (ibuprofen) în ziua de dinaintea începerii menstruației, apoi în primele câteva zile de menstruație; vitamina B6 și suplimente cu magneziu, calciu (mai ales dacă crampele sunt cauzate de sindromul premenstrual), aspirina sau paracetamol. (1, 2, 4, 5)

Dacă toate aceste terapii nu au funcționat și crampele sunt severe, opțiunile de tratament sunt:

• pilulele contraceptive orale – conțin estrogen și progestin, care previn ovulația și reduc producția de prostaglandine, astfel scăzând severitatea crampelor;
• Mirena (sterilet hormonal) – eliberează cantități mici de progestin (levonorgestrel) direct în cavitatea uterină, reducând crampele;
• medicamentele anti-inflamatoare cu prescripție medicală;
• analgezicele cu prescripție medicală (narcotice);
• antibioticele;
• antidepresivele. (2, 5)

În cazul în care crampele menstruale sunt cauzate de endometrioză, se recomandă următoarele intervenții chirurgicale:

• ablație endometrială (distrugerea țesutului care căptușește uterul);
• rezecție endometrială (îndepărtarea chirurgicală a endometrului);
• histerectomie (îndepărtarea completă a uterului) (1)

Recomandări

Crampele menstruale nu pot fi prevenite în toate situațiile, dar un stil de viață sănătos, o nutriție adecvată, o greutate corporală optimă și exercițiile fizice regulate pot aduce beneficii. (1)