Diareea acuta infectioasa

Autor: ROmedic

Diareea acuta infectioasa

Diareea reprezinta situatia anormala in care pacientul elimina frecvent scaune neformate, insotite de digestia incompleta a alimentelor ingerate. Este gresita opinia conform careia scaunele frecvente sunt considerate a fi diaree; hotarator pentru stabilirea diagnosticului de diaree este prezenta unor scaune neformate ce contin alimente nedigerate sau incomplet digerate.


Bolile tractului digestiv ocupa locul doi in lume ca frecventa, dupa afectiunile cailor respiratorii superioare. Sunt periculoase, deoarece in unele situatii provoaca deshidratarea rapida a organismului si moartea pacientului, in decurs de cateva ore de la aparitia primelor simptome.


Diareea acuta afecteaza predominant populatia tarilor aflate in curs de dezvoltare (Africa, Asia, America Latina) si mai ales copiii din aceste teritorii, fiind principala cauza de deces.


Diareea impiedica digestia si absorbtia alimentelor de la nivelul tubului digestiv; in felul acesta provoaca malnutritie, insotita de scaderea rezistentei organismului in fata unor infectii oportuniste. 
 
Aparitia diareei se poate datora unor cauze digestive sau extradigestive:

  • cauze digestive de diaree: boli infectioase si parazitare, pancreatopatii, malabsorbtie.
  • cauze extradigestive de diaree: emotiile puternice, cauze endocrine sau renale.

 

Diareea poate fi privita ca un mecanism prin care organismul incearca sa indeparteze cat mai rapid un factor nociv, ajuns in interiorul tubului digestiv; tranzitul intestinal va fi accelerat, determinand absorbtia ineficienta a apei si digestia incompleta a alimentelor (cu aparitia malnutritiei); in acelasi timp va creste cantitatea de secretii intestinale; in unele situatii manifestarile digestive se pot insoti de eliminarea prin scaun, de sange, puroi sau mucus.


Existenta unui sindrom diareic impune realizarea unor investigatii pentru elucidarea etiologiei: examenul copro-parazitologic al materiilor fecale, rectoscopia, colonoscopia, clisma baritata sau efectuarea de teste pentru evaluarea functiei de absortie a intestinului si a functiei pancreasului.

 

Mecanisme patogene in diareea acuta infectioasa

Diareea apare atunci cand agentii patogeni (bacterii, virusuri sau fungi) reusesc sa invinga mecanismele de aparare ale organismului uman. Pentru stabilirea unui diagnostic si a unui tratament corect este important sa intelegem cum actioneaza acesti factori de agresiune asupra tractului digestiv.


Agentul patogen ajunge in tractul digestiv odata cu alimentele ingerate. Un agent patogen determina boala atunci cand un numar minim de microorganisme sunt ingerate. De exemplu, 10-100 bacterii de Shigella sunt suficiente pentru a produce diareea. Unele bacterii se raspandesc prin contact direct interpersonal (Giardia, Shigella, Entamoeba), iar altele se multiplica in alimente pana cand dezvolta doza infectioasa (Salmonella).


Pentru a declansa boala, microorganismele trebuie mai intai sa adere la epiteliul mucoasei intestinale. Bacteriile prezinta la suprafata o serie de proteine, numite adezine, ce au rol in atasarea la celule intestinale (exemplu, vibrionul holerei). Daca microorganismele nu ar fi capabile sa se ataseze la nivelul marginii in perie a enterocitelor (celulele epiteliale prezente in intestin), ele nu ar putea sa produca fenomenele toxice din boala infectioasa diareica.

 

Dupa invadarea celulelor epiteliului intestinal, agentii patogeni vor produce toxine:

  • enterotoxine: perturba secretia celulelor secretorii intestinale, producand diaree apoasa.
  • citoxine: determina distrugerea celulelor mucoasei intestinale.
  • neurotoxine: actioneaza supra sistemului nervos.


Toxina holerica poate fi data drept exemplu pentru modalitatea sa de actiune. Este o enterotoxina care are ca efect cresterea secretiei de Clor la nivel intestinal si scaderea absorbiei de Na, rezultatul fiind pierderea de lichide si diaree. E.Coli produce o toxina (enterotoxina termolabila) ce actioneaza printr-un mecanism asemanator cu cel declansat de toxina holerica.


Citotoxinele bacteriene actioneaza mult mai agresiv decat enterotoxinele. Ele au actiune distructiva asupra celulelor mucoasei intestinale si produc un sindrom dizenteric, caracterizat prin eliminarea de scaune ce contin sange, mucus si numeroase celule inflamatorii (leucocite).


Neurotoxinele vor declansa simptome la scurt timp dupa ingestia alimentelor contaminate; ele actioneaza asupra sistemului nervos central si determina aparitia varsaturilor.


Uneori agentul patogen poate fi deosebit de virulent si va invada celulele mucoasei intestinale, cum ar fi Shigella sau E. coli. Aceste bacterii vor invada celulele mucoasei intestinale, se vor replica intracelular si apoi se vor raspandi si la celulele invecinate. Salmonella invadeaza si ea mucoasa intestinala, dar de obicei nu produce distrugerea enterocitelor, sindromul dizenteric provocat, fiind unul incomplet.

 

Mecanisme de aparare ale gazdei

Fiecare ingestie de alimente reprezinta un potential pericol pentru organismul uman. Uzual, nu beneficiem de alimente perfect sterile. Desi sistemul digestiv comunica direct cu mediul extern contaminat cu microorganisme, el si-a dezvoltat o serie de mecanisme prin care se apara impotriva invazie microbiene.


In tractul digestiv exista in mod normal o flora bacteriana indigena, care impiedica colonizarea intestinului cu agenti patogeni enterotoxici. Consumul de antibiotice poate conduce la distrugerea acestor bacterii proprii organismului, expunand pacientul in fata unor infectii cu enteropatogeni.


Colonul prezinta in cea mai mare parte o flora anaeroba, care prin mentinerea scazuta a ph-ului (ph acid) si prin producerea de acizi grasi volatili creaza o bariera impotriva colonizarii cu enteropatogeni.


Ph-ul acid al sucului gastric, reprezinta o importanta bariera de aparare a organismului impotriva agresiunilor externe. Perturbarea secretiei acide sau neutralizarea acesteia prin administrarea de medicamente (antiacide) determina cresterea riscului colonizarii enterice. Totusi, exista si microorganisme care nu pot fi distruse de aciditatea sucului gastric (rotavirusurile).


Tot un mecanism de aparare al organismului il reprezinta si motilitatea normala intestinala, care prin faptul ca mobilizeaza alimentele in intestin, scurteaza timpul de stationare al microorganismelor, scazand astfel riscul de infectie.
La nivelul tubului digestiv, sistemul imunitar este bine reprezentat. Imunitatea mediata celular protejeaza eficient impotriva agentilor patogeni. Imunitatea umorala se realizeaza prin intermediul IgG si IgM (imunoglobulinelor G si M) preluate din circulatia sistemica si prin intermediul IgA secretate de catre mucoasa intestinala. IgA are importanta in legarea antigenului bacterian, favorizand procesarea acestuia si ulterior declansarea secretiei de anticorpi.



Abordarea pacientului cu diaree acuta infectioasa

In cazul celor care prezinta diaree acuta infectioasa se va insista asupra unei anamneze cat mai corecte si detaliate, pentru orientarea diagnosticului catre o posibila etiologie infectioasa si stabilirea unui tratament eficient. Cand pacientul se prezinta pentru consult, acesta poate prezenta urmatoarele manifestari: diaree, greata sau varsatura. Daca diareea are o vechime mai mare de 14 zile, de obicei va fi exclusa o cauza infectioasa, orientandu-ne catre un alt diagnostic. Prezenta febrei semnifica o boala invaziva.

 

Febra poate reprezenta si o manifestare a unei patologii sistemice, alta decat cea intestinala (malaria). Scaunele cu sange si mucus orienteaza etiologia catre un agent patogen ce determina ulceratii ale mucoasei colonice. Scaunele frecvente vor conduce automat catre o deshidratare masiva a organismului. Pierderile masive de electroliti prin scaun vor genera crampe abdominale puternice (de exemplu in holera).


Varsaturile sunt provocate frecvent de o cauza infectioasa, dar se pot datora si altor boli (malaria) sau unei obstructii intestinale (ileus).


Existenta unei surse comune de infectie va conduce uneori la aparitia de cazuri multiple in cadrul aceleiasi familii, consumatoare ale aceluiasi tip de alimente contaminate.


Pacientul va fi examinat fizic, pentru evaluarea semnelor de deshidratre, cu aprecierea severitatii sindromului diareic. Senzatia de sete sau gura uscata indica o deshidratere blanda. Scaderea tensiunii arteriale ortostatice, pliul cutanat persistent, adancirea fontanelelor la sugari sau infundarea ochilor in orbita reprezinta semne ale unei deshidratari moderate. In caz de deshidratare severa, pacientul va fi hipotensiv, tahicardic, confuz sau chiar poate intra in stare de soc hipovolemic.


Dupa ce a fost apreciat gradul de severitate al bolii, prin evaluarea starii de hidratre a pacientului, medicul va trebui sa stabileasca daca etiologia este una inflamatorie sau non-inflamatorie. Va fi analizata o proba din scaunul pacientului in vederea identificarii de leucocite. Scaunul cu sange sau mucus orienteaza catre o etiologie inflamatorie. In ultima faza se va efectua un frotiu din materiile fecale, care va fi analizat direct.

 



Epidemiologie

Istoricul calatoriilor

Aproape jumatate dintre turistii care calatoresc in tarile aflate in curs de dezvoltare din regiunile tropicale ale planetei vor prezenta la intoarcere o simptomatologie infectioasa: dureri abdominale, scaderea poftei de mancare, diaree apoasa. Asa cum se stie, diareea calatorului este foarte frecventa printre turisti. Boala este in general autolimitata si nu dureaza mai mult de 5 zile. Cauza o reprezinta consumul de alimente si apa contaminate.
Cel mai frecvent, diareea calatorului este determinata de E.coli enterotoxigena. Shigella, Salmonella si Campylobacter determina aparitia unei simptomatologii mult mai severe decat in cazul E.coli. Speciile Vibrio sunt mai frecvente in partile Asiei. Diareea mai poate fi provocata de paraziti (Giardia) sau de anumite virusuri (rotavirusuri).

Localizarea infectiei intr-o comunitate

Adesea boala diareica acuta apare in institutiile de ingrijire si educare a copiilor (gradinite, crese, scoli, internate). De obicei copiii sub 2 ani sunt mai frecvent afectati de rotavirusuri, iar cei mari de Giardia. In mod firesc, afectarea copiilor din centrele de ingrijire zilnica va conduce la aparitia unor cazuri de boala infectioasa printre membrii familiei copilului bolnav.
Spitalele prezinta si ele risc crescut de aparitie a infectiilor digestive. Diareea se poate constitui ca infectie nosocomiala in sectiile de pediatrie si ATI. Rotavirusurile (virusi ARN din familia  Reoviridae), ce determina aparitia de diaree acuta infectioasa, se pot raspandi foarte rapid in sectiile de pediatrie. Pana la varsta de 5 ani, aproape toti copiii au in antecedente o astfel de infectie; adulti sunt rareori afectati, deoarece maturarea sistemului imunitar neutralizeaza rapid agresiunea virala.


Rotavirusurile se transmit in comunitate pe cale fecal-orala, afecteaza celulele intestinului subtire si conduc la producerea unei enterotoxine ce va declansa sindromul diareic. De aceea se recomanda o igiena riguroasa a mainilor si alimentelor.
Diareea infectioasa afecteaza si persoanele varstnice din institutiile de ingrijire a bolnavilor cronici.

Varsta persoanelor afectate

Diareea acuta infectioasa afecteaza cel mai frecvent copiii cu varste sub 5 ani.
Alimentatia la san reprezinta un factor de protectie impotriva infectiilor enterale; diversificarea alimentatiei creste considerabil riscul de aparitie de diaree acuta infectioasa. Sugarii si copiii mici vor dezvolta in general infectii determinate de rotavirusuri, iar copiii mari si adultii, infectii determinate de virusurile Norwalk-like. Salmonella afecteaza mai ales copiii cu varsta de pana la un an, iar Shigella pe cei cu varste cuprinse intre 1 si 4 ani.



Toxiinfectiile alimentare - contaminarea bacteriana a alimentelor

Uneori ne putem confrunta cu o epidemie cu sursa comuna, ca urmare a consumului in colectivitate a unor alimente intens contaminate cu enteropatogeni. Alimentele pot fi contaminate cu o diversitate de microorganisme ce vor determina dupa o perioada de incubatie variabila, o simptomatologie caracteristica sindromului diareic. Un purtator uman, prezentand o infectie stafilococica poate produce contaminarea alimentelor urmata de raspandirea infectiei la alti indivizi. Stafilococii se vor multiplica rapid, la temperaturi variate, producand enterotoxine. De obicei simptomele (diaree, greata, voma, dureri abdominale) apar dupa picnicuri unde s-au servit mancaruri ce au stat la cald, favorizand dezvoltatea stafilococilor. Consumul de salata de cartofi, maioneza sau prajituri cu crema impropriu depozitate reprezinta exemplul tipic de infectie stafilococica.


Infectia cu bacilus cereus se asociaza cu orezul prajit, contaminat cu acest microorganism; microorganismul exista in orezul nepreparat; uneori sporii lui nu sunt distrusi prin fierbere; dupa prepararea termica, sporii vor germina si vor produce o toxina rezistenta la fierbere (termostabila).

Pentru a preveni intoxicatiile alimentare, se recomanda intotdeauna consumul de alimente proaspete si bine preparate termic. In lunile calduroase de vara se vor evita locurile insalubre ce comercializeaza produse alimentare perisabile. Intotdeauna este bine de urmarit termenul de valabilitate al alimentului, inscris pe ambalaj; de asemenea vom verifica daca conditiile de depozitare inscrise pe eticheta corespund cu cele din raftul magazinului.


Exista si intoxicatii alimentare care nu sunt produse de bacterii; de exemplu carnea de peste sau scoicile pot contine toxine care sa conduca la aparitia unui sindrom diareic.
Scoicile, prin toxinele pe care le contin, pot provoca intoxicatii de tip paralitic (parestezii ale gurii si extremitatilor, dureri de cap, paralizie musculara) sau de tip neurotoxic (parestezii, voma, diaree).



Diagnostic de laborator

Cele mai multe cauze care produc diareea acuta infectioasa pot fi tratate empiric, fara a cunoaste cu exactitate agentul etiologic, aceasta deoarece este dificil de identificat in laborator agentul cauzal. Medicul se va orienta in functie de simptomatologia clinica constatata.


Rotavirusurile pot fi identificate cu usurinta in unele laboratoare. Giardia poate fi identificata la microscopul optic prin examinarea probei din materiile fecale. De asemenea, la pacientii cu febra, vom realiza coproculturi  pentru identificarea speciilor: Salmonella, Shigella si Campylobacter, posibil prezente in intestin.



Tratament

In cele mai multe cazuri tratamentul pentru diareea acuta infectioasa se face empiric, fara existenta unui diagnostic etiologic. Medicul va utiliza informatia obtinuta prin anamneza, examenul clinic, examenul materiilor fecale si al gradului de deshidratare al organismului.


Cel mai important este ca organismul afectat sa fie rehidratat corect, aceasta deoarece diareea conduce la o pierdere considerabila de apa si electroliti, prin scaun. In cazul holerei, se pot utiliza solutii de rehidratare cu administrare orala, care au redus considerabil mortalitatea generata de aceasta boala.


Cazurile de deshidratare severa vor fi combatute prin perfuzarea de solutii cu electroliti (Ringer-lactat).


Cazurile de diaree usoara, cu 1-2 scaune apoase pe zi, fara alte simptome alarmante, pot fi combatute prin rehidratre orala si consumul de biscuiti sarati. Cazurile severe de diaree, prezentand o simptomatologie alarmanta, vor fi tratate inclusiv cu medicatie din sfera antibioticelor.



Profilaxia diareei infectioase acute

Raspandirea pe cale fecal-orala a enteropatogenilor poate fi impiedicata prin respectarea masurilor de ingiena personala, igiena locuintei si igiena alimentatiei.


Pentru a nu se imbolnavi de diaree, cei care calatoresc in regiunile tropicale sau subtropicale, vor consuma doar alimente fierbinti, bine gatite, vor evita salatele si fructele fara coaja si vor consuma doar apa fiarta sau imbuteliata, evitand consumul de gheata. Pentru profilaxia diareei, turisti isi pot administra cate doua tablete de subsalicilat de bismut, de patru ori pe zi; acest tratament este eficient pentru o perioada de maxim 21 de zile.


Nu se recomanda administrarea in scop profilactic de antibiotice, deoarece pot aparea efecte secundare: afectarea florei indigene, infectii cu tulpini de bacterii rezistente la antibiotic.
Au fost dezvoltate o serie de vaccinuri pentru combaterea enteropatogenilor, cu ar fi vaccinul impotriva rotavirusurilor, al Shigellei, Vibrionului holerei, S. Typhi si E.coli enteropatogena.


Data actualizare: 18-10-2013 | creare: 04-01-2007 | Vizite: 123178

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Diareea acută
  • Diareea bebelușului
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK