Durere în gât

Durerea în gât este o manifestare clinică frecvent întâlnită în numeroase afecțiuni și se caracterizează prin senzația de usturime a gâtului, senzația de rană în gât, disfagie sau senzația de nod în gât.

Cele mai frecvente afecțiuni caracterizate prin apariția durerilor în gât sunt:

• Infecțiile căilor respiratorii, de etiologie virală sau bacteriană (faringita, amigdalita, epiglotita)
• Anumite boli infecțioase de etiologie virală (precum SIDA, pojar, varicelă, mononucleoză infecțioasă)
• Anumite afecțiuni tumorale (neoplasmul lingual, neoplasmul laringian, tumorile maligne ale gâtului).

Durerile în gât mai pot fi datorate următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Rinită alergică
• Alergie la praf, puf, polen
• Tuse convulsivă
• Difterie
• Reflux gastro-esofagian.

De asemenea, pot fi descriși o serie de factori externi care pot determina apariția durerilor în gât:

• Fumatul
• Consumul de alcool
• Condimentele prezente în alimente
• Aerul poluat
• Aerul rece, aspru sau uscat
• Suprasolicitarea corzilor vocale și a musculaturii gâtului.

Durerea de gât apărută în cadrul acestor afecțiuni descrise anterior pot fi însoțite de următoarele manifestări: disfagie, otaligie, febră, frisoane, senzația persistentă de nod în gât, disfonie, răgușeală, dispnee, artralgii, erupții tegumentare, hemoptizie. [1], [2], [3], [4], [5], [6]

Afecțiunile care pot determina apariția durerilor în gât

Faringita

Faringita, cunoscută sub denumirea de gât dureros, este o afecțiune a căilor respiratorii superioare caracterizată prin inflamația mucoasei faringiene, de etiologie virală sau bacteriană.
Durerea de gât apărută în cadrul faringitelor este percepută ca o rană sau ca un nod dureros în gât și poate fi însoțită de disfagie, otalgie, alterarea stării generale, febră, cefalee, refuzul alimentației și a consumului lichidian.
La examinarea clinică a bolnavului cu faringită, medicul poate decela prezența congestiei difuze la nivelul mucoasei faringiene.
La copii, infecția faringiană se poate extinde și la nivel amigdalian, medicul putând decela prezența unor amigdale tumefiate, congestioate, acoperite de anumite puncte purulente denumite depozite pultacee.
Diagnosticul de faringită se pune pe baza simptomatologiei clinice și a investigațiilor paraclinice efectuate (exudat faringian, hemoleucogramă și biochimie).
Tratamentul faringitelorvirale presupune administrarea de antiinflamatoare (Aspirină, Ibuprofen, Paracetamol), dezinfectante orale (Decasept), comprese locale călduțe.
În cazul faringitelor bacteriene este necesară administrarea antibioterapiei conform antibiogramei. Se poate administra Penicilină, Amoxicilină, Claritromicină, Eritromicină, Moldamin, cefalosporine (Cexil). [1], [2], [4], [6]

Amigdalita

Amigdalita reprezintă inflamația amigdalei faringiene și palatine și este secundară infecțiilor bacteriene.
Durerea de gât prezentă în cadrul amigdalitelor poate fi însoțită de disfagie, jenă faringiană, dispnee, astenie, febră.
La examinarea clinică a bolnavului cu amigdalită, medicul poate decela prezența unor amidale congestionate, tumefiate, acoperită cu depozite pultacee și prezența secrețiilor mucopurulente. La exercitarea unei presiuni asupra amigdalelor inflamate se poate observaevacuarea unui lichid tulbure, purulent.
Tratamentul presupune administrarea de antibiotice (Amoxicilină) în asocierea medicamentelor antiinflamatoare (Ibuprofen, Paracetamol). Dezinfecția nazo-faringiană (cu Colargol 1% sau Protargol 1%) poate fi eficientă.
Tratamentul chirurgical este indicat în cazul amigdalitelor cronice sau atunci când tratamentul medicamentos este lipsit de eficiență. Se practică amigdalectomia (intervenția chirurgicală de îndepărtare a amigdalelor). [1], [2], [5], [6]

Epiglotita

Epiglotita este o inflamație a epiglotei și a structurilor învecinate, de etiologie bacteriană. În lipsa tratamentului, această afecțiune poate evolua spre obstrucție respiratorie și deces prin asfixie.
Durerea de gât apărută în cadrul epiglotitei are caracter de usturime sau rană în gât și poate evolua rapid spre obstrucție respiratorie datorită edemului inflamator prezent la acel nivel.
Durerea în gât poate fi însoțită de disfagie, odinofagie, hipersalivație, febră și stridor în timpul inspirului.
La câteva ore de la apariția infecției piglotice se instalează semnele de toxicitate care pot anunța apariția stopului respirator: pierderea stării de conștiență, cianoză periferică, tahipnee, pierderea contactului vizual, dispnee, anxietate. Datorită lipsei de aer, bolnavul adoptă poziția verticală, cu trunchiul aplecat anterior, mandibula întinsă înainte și gura deschisă.
Tratamentul epiglotitei reprezintă o urgență medicală și presupune administrarea de antibiotice, pentru îndepărtarea focarului infecțios și de medicamente antiinflamatoare, pentru diminuarea edemului local și degajarea căilor aeriene. Hemisuccinatul de Hidrocortizon (HHC) este un antiinflamator cu acțiune rapidă și eficientă. În cazurile severe, se impune intubare oro-traheală și traheotomie. [1], [2], [5], [6]

Bolile infecto-contagioase ale copilăriei

Boli cavaricela, rujeola, pojarul pot fi caracterizate prin apariția durerilor în gât înaintea erupției cutanate.
varicela este o boală infecțioasă sistemică, specifică copilăriei, apărută în urma infecției cu virusul varicelo-zosterian. Aceasta se caracterizează prin durere în gât de intensitate moderată, însoțită de febră, cefalee și alterarea stării generale. La 24-36 de ore de la debutul acestor maniestări clinice apar erupțiile tegumentare.
Rujeola este o altă boală infecto-contagioasă a copilăriei. În perioada de incubație a bolii, cu 7-14 zile înainte de apariția erupțiilor cutanate, apare durerea în gât însoțită de tuse, rinoree, febră și conjunctivită.
Tratamentul bolilor infecto-contagioase ale copilăriei este suportiv și presupune repaus la pat, administrarea de antiinflamatoare (Aspirină, Ibuprofen, Paracetamol) pentru reducerea febrei, vitaminei A, antihistaminice pentru combaterea pruritului tegumentar.
În cazul bolnavilor cu varicelă, se pot administra antivirale pe cale orală, precum Acyclovir, Famciclovir sau Valacyclovir. [1], [2], [4], [5]

Sindromul imunodeficienței umane dobândite

SIDA este o altă boală infecțioasă care poate determina apariția durerilor de gât.
În cadrul acestei afecțiuni, la un interval cuprins între 1 și 4 săptămânide la infecția cu virusul HIV, apar manifestări clinice primordiale reprezentate de alterarea stării generale, durere în gât, febră, altralgii, erupție tegumentară, scădere în greutate, limfadenopatie generalizată, fatigabilitate, diaree.
Tratamentul presupune administrarea medicamentelor antiretrovirale, care au drept scop întreruperea multiplicării virale (Lamivudină, Stavudină, Indinavir, Ritonavir, Nevirapină, Zidovudină, etc.). [1], [2], [4], [5]

Mononucleoza infecțioasă

Mononucleoza infecțioasă este o boală infecțioasă apărută în urma infecției cu virusul Epstein-Barr.
Această boală se caracterizează din punct de vedere clinic prin febră, fatigabilitate, limfadenopatie și sene clinice de faringită acută.
Durerea în gât apărută în cadrul mononucleozei infecțioase este severă și poate fi însoțită de tuse productivă.
Tratamentul este suportiv și presupune repaus la pat și alimentație echilibrată. Costicosteroizii pot fi administrați în cazul durerilor de gât intense însoțite de dispnee, cu risc crescut de obstrucție respiratorie, în cazul apariției anemiei hemolitice sau a trombocitopeniei severe. [1], [2], [4], [5]

Difteria

Difteria este o afecțiune faringiană acută de etiologie microbiană, apărută în urma infecției cu Corynebacterium diphteriae. În unele cazuri, infecția poate fi localizată și la nivel cutanat.
Boala se caracterizează prin apariția unei dureri în gât ușoare, însoțită de febră, frisoane, cefalee, tahicardie, dispnee, stridor, grețuri și vărsături.
La examinarea clinică a bolnavului cu difterie, medicul poate decela prezența edemului la nivelul mucoasei faringiene, tumefierea gâtului și apariția membranei difterice la nivel amigdalian.
Bolnavilor diagnosticați cu difterie le este administrată antitoxina antidifterică în asocierea antibioterapiei (Eritromicină, Procainpenicilină). [1], [2], [5]

Tusea convulsivă

Tusea convulsivă este o boală infecto-contagioasă a tractului respirator, apărută în urma infecției cu Bordetella pertussis, care poate determina apariția durerilor în gât.
Boala se caracterizează prin apariția unor accese de tuse seacă, spastică, iritativă, însoțită de durere de gât, inspir șuierător, febră, rinoree, strănut și lăcrimare. În formele grave pot apărea cianoză și convulsii datorită lipsei de aer.
Tratamentul presupune administrarea de antibiotuice precum Cloramfenicol, Eritromicină sau tetracicline.
Profilaxia bolii se poate realiza prin administrarea vaccinului antipertussis. [1], [2], [4], [5]

Neoplasmele linguale, laringiene și tumorile maligne ale gâtului

Acestea pot fi caracterizate din punct de vedere clinic prin apariția durerilor de gât de intensități variabile, în funcție de localizarea și dimensiunea tumorilor și gradul de obstrucție a căilor respiratorii.
Neoplasmul laringian se manifestă clinic prin apariția durerilor în gât însoțite de disfgie, dispnee și răgușeală.
Tumorile maligne amigdaliene pot determina durere în gât însoțită de odinofagie, halenă și parestezii faciale.
Tratamentul presupune îndepărtarea chirurgicală a formațiunii tumorale (tumorectomie), dacă acest lucru este posibil, urmat de chimioterapie și radioterapie. [1], [2], [5]

Alergiile

Alergiile pot favoriza apariția durerilor de gât. Factorii alergenici (precum praful, polenul, acarienii etc.) pătrund pe cale orală în interiorul căilor respiratorii superioare și determină inflamarea mucoasei faringiene cu producția secrețiilor nazale. Scugerea posterioară a secrețiilor nazale la nivelul bucofaringelui poate declanșa inflamația mucoasei faringiene.
Tratamentul presupune îndepărtarea cauzei declanșatoare (întreruperea expunerii la alergeni), imunoterapie cu vaccinuri alergizante și administrare de antihistaminice (Aerius, Xyzal, Ketotifen). [1], [2], [3], [5]

Boala de reflux esofagian

Boala de reflux esofagian poate determina apariția durerilor în gât. Această afecțiune se caracterizează prin revenirea conținutului gastric la nivel esofagian.
În timpul refluării, acizii gastrici prezenți în componența alimentelor parțial digerate determină iritația mucoasei faringiene și laringiene, cu apariția durerilor în gât.
Durerile în gât apărute în cadrul bolii de reflux gastro-esofagian sunt însoțite de răgușeală, arsuri retrosternale și aparițiasenzației de nod în gât.
Tratamentul se adresează bolii de bază și anume refluxului gastro-esofagian. Acesta presupune administrarea următoarelor tipuri de medicamente: inhibitori ai pompei de protoni (Omeprazol, Esomeprazol, Pantoprazol), blocante ai receptorilor H2 (Ranitidină, Cimetidină, Famotidină) și protectori ai mucoasei gastrice (prostaglandine, Sucralfat). [1], [2], [3], [5]

Suprasolicitarea corzilor vocale și a musculaturii gâtului

Suprasolicitarea corzilor vocale și a musculaturii gâtului poate determina apariția durerilor în gât. Eforturile vocale precum vorbirea îndelungată, strigătele, cântatul prelungit pot determina epuizarea corzilor vocaleși a musculaturii gâtului, cu apariția durerilor în gât.
Tratamentul presupune repaus vocal. [1], [2], [3]

Factori externi

Anumiți factori externi, precum aerul uscat, aerul rece, substanțele toxice eliberate în atmosferă, care poluează aerul, substanțele prezente în componența condimentelor alimentare, substanțele chimice prezente în componența fumului de țigară (nitrozamine, hidrocarburi aromatice policiclice, etc.) determină iritația și inflamarea mucoasei faringiene, cu apariția durerilor în gât.
Tratamentul presupune îndepărtarea factorului care a declanșat apariția inflamației faringiene și administrarea de antiinflamatoare locale (Decasept). În cazul durerilor în gât severe, se pot administra antiinflamatoare pe cale orală (Ibuprofen, Paracetamol). [1], [2], [5]