Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Buna Dimineata la toata lumea.
Am fost la specialist(psihiatru) care m-a "certat" pentru xanax-ul pe care l-am tot luat (0, 25 mg dim si 0, 25mg la pranz), impreuna cu stilnox-ul sau imovane. Stiam si eu si nu e un secret pentru nimeni ca xanax e drog de sub influenta caruia se iese f greu.Avand in vedere "muntele" de frustarri pe care le port dupa mine, xanax-ul nu ma ajuta prea mult.Am trecut pe lexotanil 3 mg seara si eventual 1/4 din 3mg la pranz daca e de nesuportat si valeriana seara la culcare.Am dormit, spun eu, chiar daca nu un somn f profund, dar am dormit si sper sa pot renunta la xanax definitiv ca apoi sa "introducem" un antidepresiv, dar cu pudenta. Deci acum sunt la dezintoxicare.
Ma iertati ca va intoxic cu atatea amanunte, dar nimeni, nici macar cei care au avut probleme sau mai au nu spun cum se manifesta problemele lor si mai ales cum ies din aceste situatii, caci e f important.
Am inteles ca avem si un medic printre noi si ma bucur.
Mai am de mers la cardiolog pentru verificarea acestor extrasistole care sunt deranjante si ele si in rest cat mai mult timp in aer liber, la aerobic, la masaj, etc.
Va doresc tot binele din lume.
IN WEEK-END AVEM BAIATUL(STUDENTUL)ACASA, DECI, BUCURIE MARE.

Domnului dr.Valentin Matei
pentru Prozac si Sophie
din 2000 am fost diagnosticat cu depresie, in 2005 am avut prima recurenta, in 2008 cea de-a doua, am trecut prin toata gama de simptome psihice posibila si prin toata gama de antidepresive si antipsihotice, iar ultimele medicamente pe care le iau sunt Solian, Stimuloton, Depakine si Anxiar, cu rezultate bune, in sensul ca simptomele s-au atenuat, fara sa dispara in totalitate.Ceea ce ma deranjeaza este faptul ca de cateva luni am o hipersomnie(dorm mai mult de 14 ore pe zi, adesea dupa ce vin de la serviciu, la o ora-doua, adorm si ma mai trezesc, cu dificultate, a doua zi dimineata, la sapte, numai pentru a merge la serviciu).Un prieten bun de-ai mei, medic de familie, a stat de vorba cu alti colegi si acestia au ajuns la concluzia ca trebuie efectuat si un consult neurologic si facute examinari complementare, mergand pana la CT.Eu lucrez chiar in sanatate, sunt asistent medical si consilier, salariul tot scade, in ciuda a ce spun guvernantii(e incredibil ca ni se opreste chiar si din salariul de baza, in fiecare luna mai mult) si posibilitatile financiare sunt din ce in ce mai mici(si sotia e tot asistent medical si tot cu un salariu care nu trece de 1000 de lei), asa ca posibilitatile de a merge la Fundeni(unde prietenul meu are o cunostinta, medic neurolog) sunt destul de mici, oricum reprezinta o gaura in buget.Psihiatrul meu imi spune ca o sa incerce un activator si m-a sfatuit sa incerc sa renunt la Solian...Eu sunt cam bulversat si nu pot alege intre optiuni, sa merg la Fundeni, sa astept inca o luna ca sa vad cum imi merge cu acel activator?Ce sa fac?Stiu ca am tulburare depresiva recurenta, severa, dar mai stiu si ca hipersomnia apare mai rar in astfel de cazuri.In timpul episoadelor depresive nu puteam dormi deloc si somnul, mai bine zis absenta somnului, ma chinuia ingrozitor...
Ce sa va mai spun ca sa fie tabloul complet?Mi-e frica de un ramolisment cerebral, tatal meu are Alzheimer si a fost depresiv toata viata, o matusa a avut si ea Alzheimer si s-a stins de curand cu aceasta ingrozitoare boala.Am oarecum un sentiment de teama fata de toate aceste lucruri...Astept cu nerabdare sa-mi scrieti si va multumesc anticipat!

Ma scuzati ca scriu pe "TOC", dar mi se pare mult mai bun fata de orice alt topic...Asta s-a vrut un compliment.Oricum, felicitari!

Bna dimineata gasca! EEEEEE ia uitati ca mi-am revenit si eu acum trebuie sa-mi incarc bateriili din nou pentru a avea zile cat mai placute mai ales ca se aproprie weekendul si pe mine ma apuca teroarea ca de ceva timp nu am mai avut weekenduri de-ti venea sa te dai cu capul de pereti(dar voi stiti asta ca v-am mai spus). Nu stiu ce se intampla dar azi am o stare de bine impresionanta si waw nu am mai avut asa ceva de mult timp.
Diduta ma bucur ptr tine ca te-ai lamurit cu depresia. Puolbere de stele trebuie sa-ti faci un control amanuntit sa vezi daca vei mosteni sau nu acea boala.
POOP PE TOTI

Salutare,
Bucuroasa si eu ca ne apropiem de week-end:))

Pulberedestele, multumim de complimente, le primim cu mare bucurie:)

Mai dragilor, mare mi-a fost bucuria sa ma intrebe un baiat dupa forumul nostru daca sunt preot?
Pe cuvant, am ras cum n-am mai ras de multa vreme?!

Eu sunt bine, TOCu in banca lui, am facut o gramada de lectii aseara cu puiu, fara TOC. Adica, cum a fost, au venit ganduri nebuneo gramada, apoi m-am focusat pe lectii si gandurile s-au dus in Bahamas.
Va pupic pe toti

auzi, preot.ha, ha, ha

Parintele Prozac.da...inteleg de ce a cazut in plasa, la pacalit numele:-).
Lumi tu poate ti-ai creeat o fixatie in legatura cu weekendul si te autosugestionezi ca o sa-ti fie rau.
Diduta, Pulberedestele, curaj si incercati sa faceti ce a zis domnul Valentin Matei.
Sophie salut et merci encore.

Hello! Multumim Pulberedestele! Toata lumea de aici iti va sune ca ne straduim mult si din fericire am reusit sa devenim un grupulet de oameni care se sustin unii pe altii si ofera umarul si noilor veniti! Sper ca somnul sa isi reduca din prezenta si sa fii cat mai bine. In ce ma priveste, cand imi e rau, somnul apare tare greu... Uneori imi spun ca dac as dorimi o saptamana intreaga m-as simti tare odihnita :-) Desigur, la multa lume e fix invers, cu somn prea mult, dar gasim noi solutii!

De rien, cher Andrei, de rien!

Eu am avut ieri o zi tare naspa. M-a intors TOC-ul si pe o parte si pe alta. Nici acum nu s-a potolit suficient, dar o scot eu la capat. La filmari e super interesant!

Prozac, fata, cine a crezut ca esti popa? :-) Vreau si eu sfaturi de la un popa ca tine!!!!

"Sincer, am gandit atunci cand am deschis acest grup de suport ca vom avea un suport din partea unui specialist in psihoterapie, cineva care sa aiba buna-vointa de a ajuta cu un sfat general in limita timpului disponibil. N-am avut pina acum acest noroc, insa mai astept, poate, poate ne ajuta Dumnezeu!"

Dzeu va ajuta, dar trebuie si sa acceptati ajutorul Lui ! Vine prin oameni !
Eu v-as sta la dispozitie daca a-ti accepta sau urma sfaturile. Intelegerea lor este o problema dificila in stadiul in care se afla un bolnav. Sfaturile mele insa din pacate nu sunt pe intelegerea tuturor. Daca asteptati insa numai sfaturi pe intelegerea voastra (momentana) eu nu va pot ajuta.
"Ajuta-ma, dar numai asa cum doresc eu" este ceva greu de facut.

Buna la toti care a-ti mai scris mai de sau mai rar
Andrei nu stiu daca e o fixatie dar sper sa nu fie asa nu vreau sa ajung asta si imi doresc sa fie mai bine in acest weekend ca apoi imi da de gandit si nu vreau asta. Dar sunt genul care traieste clipa.
Vad ca unii o duceti destul de bine si ma bucur ptr voi.
poop gasca.

Scarface, din fericire il avem printre noi pe domnul doctor Valentin Matei care ne poate oferi o opinie avizata.Eu personal, in principiu tin cont de orice punct de vedere dar intodeauna voi pune pe primul loc parerea unui specialist.Trebuie sa intelegi ceva.E foarte periculos sa dai sfaturi neavizate indiferent de domeniu.Chiar daca la tine anumite lucruri functioneaza, altora le pot provoca suferinte si mai mari.
Si ca un sfat daca vrei.incearca sa renunti la fraze de genul "Daca asteptati insa numai sfaturi pe intelegerea voastra (momentana) eu nu va pot ajuta. " pentru ca o sa ai parte numai de reactii nedorite, sa le spunem.

Nu e vorba sa ne ajute cineva asa cum vrem noi, vb din punctul meu de vedere, dar eu traiesc in continuare langa omul care ma crede nebuna si care nu da doi bani pe mine, am aceleasi frustrari de femeie neapreciata nici macar cu o floare, nu pot iesi din situatia care mi-a creat starea de anxietate si atunci sa astept si sa cer ajutor de la Dumnezeu mi se pare complet aiurea. Nu pot lua viata de la capat singura din lipsa de forta materiala. Sunt convinsa ca in felul nostru, mai habotnic sau nu, credm in forta divina si ne rugam tot timpul sa ne dea forta sa trecem in ziua de maine, dar aceste reactii pe care le avem si nu sunt la locul lor vin din cauza unor reactii chimice ce se produc in creier, dupa o lunga suferinta, de orice fel, fizica sau psihica.E nevoie de caldura, tandrete, dragoste, caldura sufleteasca, din partea celor apropiati si multa intelegere, de fapt e nevoie de lucruri firesti, care din pacate mie imi lipsesc, cu astea, in timp, ma vindec cu siguranta si cu o minima medicatie, dupa caz.Acum imi umplu timpul cu gimnastica, masaj si plimbari dupa serviciu si cu ajutorul medicatiei sper sa gasesc puterea sa-mi revin, dar tot mai plang cand tb sa povestesc cum am ajuns aici, asa ca mai e cale lunga pana la iesire din impas.
Va doresc tuturor sa aveti parte de o viata implinita, in intelegere si fara orgolii.

Scarface, unii mai pricep, atii nu prea pricep cum sta treaba cu sfaturile! Fanatismul religios nu a ajutat pe nimeni niciodata. Credinta, optimimismul, speranta, bunatatea, astea functioneaza.
Pai daca intelegerea noastra se limiteaza momentan la o treaba, e clar ca nu o sa pricepem, nu? Si asta nu inseamna ca tu ai dreptate. Din principiu, cand avansezi, stii cum sa vorbesti cu oamenii asa incat aia sa te inteleaga si sa te urmeze.
Ti-am mai spus, cand o fi un leac care sa mearga, il vom lua cu totii. Pana atunci ne dregem fiecare cu ce putem si nu dam sfaturi decat din propria experienta, limitandu-ne doar la ce simtim noi. Apoi, sa stai sa cauti prin posturile oamenilor si sa le comentezi cu copy paste, mi se pare cam bizar, tie nu?

Dinuta, te intelegem. Capul sus, iubita! Stii tu, e o vorba, Dumnezeu iti da, dar nu-ti mai pune si-n traista. Daca tot e s-o luam pe calea asta. E foarte corect si din punctul meu de vedere, sa cauti ajutor si sa intelegi ce s-a "defectat" la tine in organism de te simti rau! Nu stiu ce sa0ti spun de barbatul tau. Ia-l cu tine intr-o zi la medc sa-i explice medicul ce se petrece cu tine, nu se poate? Spun asa ca al meu nu a mers, dar unii se duc si reusesc sa inteleaga. Barbatul lui Prozac e un exemplu in acest sens.

In ce ma priveste si eu sfar enorm ca omul de langa mine a fost egosit si a preferat interesul lui in permanenta in loc sa se uite si la mine, sa vada de ce imi e rau si daca poate face ceva... Eu am plecat de langa el, trec printr-o perioada cumplita de singuratate, dar sper si eu ca imi va trece. Mereu imi spun: capul sus, o sa fie bine. Adesea plang si nu pot sa respir de rau si de tristete, dar am si zile frumoase, pline de bucurii. Intr-o buna zi o sa am si ce imi lpseste. Si daca nu o sa am, macar voi spune: eu ma respect pe mine si imi e suficient. Nu sunt un model, nu spun ca toata lumea trebuie sa paraseasca, eu am facut-o insa. Si asa e greu... Va pup pe toti!

Lumi, te uitai... dragut, ce vroi sa spuna ndrei, e posibil sa faci o chestie pe care o facem cu totii: sa fi observat ca in momentele de elaxare reapare anxietatea, si asta se intampla tuturor. Spusesem intr-un post ca se intampla fiindca in timpul in care suntem solicitati, sistemul nostru de atentie e alimentat cu lucruri de zi cu zi. Are stres natural, sa-i zcem. Cum in cazul anxiosilor, sistemul de atentie functioneaza mereu pe full option si nu stie sa se puna in stand by, in perioadele relaxate are nevoie de carburant, de ceva de facut, si atunci mai gaseste cate un gand, cate o situatie. da si stemul asta se mai potoleste cand pricepem cum sa-l manevram... o mai ia si usurel. Asa ca e posibil ca tu sa ai stari de anxietate in perioada de relaxare, sa zicem week-end, si din cauza asta sa te sperii: da oare n-o sa-mi fie rau. Si intra povestea aia cu anxietatea anticipatorie: daca si cu parca...
Sper ca am fost clara.. sunt intre doua drumuri si la un computer pe care nu-l cunosc :-) si tastez aiurea... Si eu trec prin chestii de gnul asta... cate tampenii nu mi s-au intmplat fix in vacanta... Uf! Te pup

Diduta, subscriu total la ce ai spus tu mai sus.Problema cea mai mare este ca cei din jur nu pot (sau nu vor, dupa caz) sa inteleaga prin ce treci.Dar in schimb te judeca superficial si in necunostinta de cauza si te catalogheaza intr-un fel sau altul.Eu am pierdut multi prieteni (ca sa nu mai zic de relatii personale) din cauza asta.Stiu ca nu incalzeste pe nimeni dar ce vreau sa spun e ca toti trecem prin asta.
Eu am invatat sa nu mai iau pe nimeni prea in serios (nici macar pe mine) si sunt mult mai linistit chiar daca si eu ma simt uneori destul de singur in toata povestea asta.
Dar cu un pic de comunicare se pot depasi multe obstacole.
Va doresc tuturor sa aveti parte de lucrurile de care vorbea Diduta.

Neata gasca! Slava Domnului nu mai am acele stari ciudate pe care le aveam de ceva timp in fiecare weekend. Sper sa nu fie o falsa iluzie.Sophie mersi pentru sustinere da e bine ca-ti impui sa-ti tii capul sus, asta e important sa tii capul sus chiar daca e f greu, e valabil si ptr tinr Diduta o spun din experienta.
Dar restul pe unde o fi?
POOOP GASCA MEA TOCAITA

buna ziua tuturor! Am si eu o intrebare pt domnul doctor Matei si pt toti ceilalti, daca ma puteti ajuta! de cateva luni ma lupt cu o depresie, asociata cu insomnie, anxietate! am av zile cand mi-era frica sa ies din casa singur sau sa conduc singur, dar leam depasit! am fost la un psihiatru care mi-a prescris Cipralex, pe care nu l-am luat (de frica)! Am incercat numai remedii naturiste: Valeriana, Gaba 60 tb, magne b6, spirulina, ;a mers o perioda, dar aqm insomnia e severa, si am cumparat 5htp.il iau de 3 zile, de la natures harmony, cate un comprimat de 50 mg seara, dar nu pare a ma ajuta, dimpotriva, ma simt f depresiv si am insomnii; pt o persla 27 de ani e f greu de crezut, dar asa ma simt; partea cu religia m-a ajutat in trecut f mult, dar aqm parca nici religia nu ma linisteste! o parere vreau de la voi, daca nu deranjez; ce stiti de 5 htp? e bun, efecte adverse, nu e bun? Multumesc, si Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

va salut cu respect. Stie cineva vreun program sau ceva vrun sait, sau niste articole care sa ne ajute sau sa ne invete cum sa avem incredere in noi sau cum sa cistigam increderea in noi sa fim mai siguri de noi insine, sa fim mai curajosi sa dobindim incredere de sine, o putere mentala adica sa nu ne mai ofticam din orce sau sa nu ne mai stresam asa de repede, sa rezistam mai mult la stres sa nu mai luam in seama toate supararile.Deci daca stie cineva de ceva pe net, articole in acest domeniu.

Buna Slick, eu iau Cipralex de prin iulie si m-a ajutat foarte mult. Nu am avut nici un fel de efecte secundare si a inceput sa functioneze cam dupa vreo luna... sa functioneze bine, adica.
Nu te speria de medicamente! Prejudecata pe care o are lumea vis-a-vis de ele, ca daca te transorma, doamne fereste, in leguma, e cea careimpiedica multa lume sa le ia. Ei bine, eu am intalnit vara asta oameni care ar fi servit cate o lectie de morala, de cum trebuie sa fii puternic si sa nu iei pastile, care au inceput sa ia. De criza financiara a facut victime si printre cei mai smecheri :-)
In ce priveste relatia mea cu cipralexul, am vrut sa iau ceva pt ca nu mai puteam de rau ce imi era. Stiu ce se intampla cu mine, dar stiam ca mai am nevoie si de medicamente in perioada respectiva. Cand situatia mea personala a devenit foarte dificila, anxietatea a crescust asa de tare, incat nu am mai stat sa ma intreb daca si cu parca si le-am luat. Nu te mint, in prima saptamana aveam si ganduri dintr-astea ca nu sunt destul de puternica ca bla bla bla, dupa care am trecut peste ele. Acum ma simt foarte bine. De vreo cateva zile am o satre proasta, ca sunt foarte obosita, dar astept sa treaca.

Andrei, salut monser!

Lumi, ma bucur pt tine. Pupi!

Slick, e mult mai periculos sa iei medicamentele aiurea, in special daca le amesteci.Parerea mea e sa urmezi sfatul medicului.

Ioane, nu cred ca gasesti siteuri de genul ala in limba romana.Incearca sa cauti pe Google "how to be more confident", "how to be more positive ", etc.

Salut Sophie, ne travaillent pas trop.

multumesc frumos pt sfaturi! o sa tin cont de ele! ma jutati f mult! pupici all

Buna la toti mai vechi sau mai noi!Eu am trecut cu bine de weekend dar inceputul de saptamana cu vremea asta rea imi da batai de cap.Dar sper ca trec cu bine si peste aceasta zi sau zile (cat o dura).
POOOP GASCA!

Buna, tuturor!

Ma bucur sa regasesc forumul atit de animat, asta inseamna ca "traim", ca luptam pentru noi.

Cu scuzele voastre, nu am sa ma adresez fiecaruia in parte pentru ca mi-ar fi imposibil insa am sa va spun ca ma bucur din suflet ca sinteti bine, majoritatea, si va doresc sa continuati cu aceeasi stare de spirit molipsitoare (ca de la voi ma molipsesc si eu cind imi spun "uite, frate, ei cum pot si eu nu..?!")

As avea, in schimb, o intrebare pentru dl. doctor: eu sint in tratament cu Essertia si Alprazolam. Diagnosticul este TOC si anxietate (cu atacuri de panica, stari de ireal si depersonalizare). TOC-ul il am de vreo 11 ani iar anxietatea - de vreun an si jumatate (ma refer la atacurile de panica si la simptomele de ireal, de teama nejustificata, de vertij, pentru ca daca e sa despicam firul in patru, TOC-ul in sine este un fel de anxietate mai elaborata, dupa cum mi-a spus unul din psihiatrii la care am fost). Totul a plecat de la o problema de tiroida, pentru care m-am si operat (hipertiroidism, cred ca era; oricum, se manifesta cu agitatie continua, tahicardie, slabit vazind cu ochii etc).
In fine, dupa ce am incercat, anul acesta, mai multe antidepresive (Anafranil, Paroxetina, Fluoxetina) care mi-au mers - toate - fatal, cu efecte secundare groaznice, medicul mi-a recomandat acum Essertia, fiind un antidepresiv de "ultima generatie", care are mult mai putine efecte secundare decit celelalte (sau o fi mai slab). Deocamdata, se pare ca imi merge bine cu acest medicament, pentru ca l-am introdus treptat: am inceput cu doza de 10 mg, cite un sfert saptaminal. In acest fel acum am ajuns la o pastila intreaga (de 10, repet). Psihiatrul mi-a spus ca peste un an trebuie sa ajung sa iau o pastila pe zi, de 40 mg. Teoretic, atita timp cit nu-mi da nici un efect secundar, nu am nici o problema in a urma acest tratament. Ceea ce ma ingrozeste insa, sint ideile de suicid pe care le poate induce Essertia (ca si alte antidepresive, de altfel) si faptul ca de vreo 2-3 luni incoace am inceput sa uit. Idei de suicid inca nu am avut (desi momente in care ma vad "prinsa" intr-un cerc "vicios" de tipul boala-medicatie, caruia nu ii vad, uneori, nici o solutie, momente in care imi spun "aproape ca imi doresc sa nu mai exist ca sa mi se termine toate problemele"- de astea citeodata am; insa de aici pina la a face eu ceva, e distanta mare, cred, pentru ca - pe de alta parte - mai sint si ipohondra si imediat ce am o alta problema de sanatate, incep sa ma alarmez si sa vad peste tot numai boli in faza terminala, ceea ce ma ingrozeste).
In fine, pentru ca nu vreau sa divaghez prea mult, neclaritatile mele ar fi urmatoarele: cit de "reale" sau de probabile sint efectele secundare care includ ideile de suicid, in cazul antidepresivului Essertia (eu depresiva nu am fost niciodata si nici nu sint, iar virsta mea - pentru ca stiu ca are ceva importanta, este de 35 de ani) si uitatul asta pina unde merge? Pina cind am sa uit, atita timp cit iau medicatie? Se poate inrautati uitatul? Daca TOC-ul este cronic, anxietatea se poate vindeca? (ma refer la simptomele concrete: atacurile de panica, starile de ireal, ameteala, teama nejustificata) Sau este si anxietatea cronica? (ramin aceste simptome toata viata?). Si o ultima intrebare si nu va mai retin: cit de eficienta este terapia cognitiva in anxietate, fara medicatie?
Cu riscul de a abuza de timpul dumneavoastra, poate ma puteti ajuta cu niste lamuriri...
Va multumesc mult pentru rabdare !

Andrei, ti-am trimis - in sfirsit! - fisierul acela.. asa cum am spus si in email: scuze pentru intirziere..

Cam atit, deocamdata.
Va pup pe toate, pe toti! Ne mai auzim mai tirziu!
Cu muuuuult drag,

Malina.

Hello! Monser Andrei, muncesc mult si am obosit in asa hal, incat am facut un puian de anxietate care ma incolteste de cateva zile. Sunt ok, dar am avut momente in care mi-am pus intrebarea daca mai pot lucra.
M-a apucat de la faptul ca am avut un sentiment foarte naspa si real in legatura cu o anumita treaba. Am vorbit cu terapeuta mea ca m-a umflat planasul intr-o zi si mi-a zis: stai usor ca se scurcircuiteaza ceva pe acolo. Sentimentul pe care tu il atribui lui x e de fapt generat de y care nu are nimic de-a face cu x. Ma exprim codat ca stiu cata suferinta pot provoca descrierile si obsesiile. Inca nu s-a refacut scurcircuitul complet, adica se mai inchide lumina, dar sper sa fie bine.

In ce ma priveste, la ora actuala, oboseala ma aduce in stari de slabiciune care imi joaca feste. Da am si muuuuulte pe cap! Va pup frumos!

D-le doctor, inca o data multumesc ca sunteti printre noi!

Buna ziua la toata lumea.
Sunt cazuri foarte fericite printre noi care-si permit sa combine cele 2 terapii, medicamentoasa si psihoterapia, eu nu-mi permit asa ceva.
Ce ma uimeste, la domnul doctor mai ales, ca nu spune nimic referitor la efectele atat de "parsive" ale acestui xanax, si anume starea de tremurat interior, care pana la urma se si exteriorizeaza putin, atunci cand nu iei "hapul minune".De cand nu mai iau aceasta pastila nu mai am acea senzatie tampite care ma impingea urgent la xanax.
De fapt domnule doctor ce inseamna anxietatea si panica, care-i pasul mic sau mare care le desparte de depresie si daca in cazul meu, atatea frustrari adunate intr-o perioada lunga de timp, insomnia, extrasistolele care apar cel mai des dimineata la trezire si in pozitie orizontala, se numesc laolalta anxietate sau depresie?
Va multumesc tuturor.

Buna gasca mea! Ma smt un piculet cam naspa dar incerc sa tin astala distanta(cat voi reusi). Vreau sa reusesc si nu ma las deloc invinsa nici de starea asta rea pe care vremea asta "placuta" ti-o da dar si sa-l tin la respect pe afurisit. E bine ca fiecare dintre noi incercam pe cat posibil sa ne simtim cat mai bine si sper sa reusim. Sophie, Malina si Diduta nu va lasati invinse de situatia in care sunteti ba din contra sa fiti cat mai optimiste ca va, va fi cat mai bine(la mine vorbeste experienta).
Pooop toata gasca mai veche sau mai noua.

Sophie, oboseala si stresul e o combinatie periculoasa pentru noi.In perioadele mai incarcate eu am o stare de anxietate aproape permanenta.Partea proasta e ca nu te oboseste munca cat anxietatea.Pe masura ce obosesti ai din ce in ce mai multe stari de anxietate care te obosesc si mai tare.La mine cel putin asa se intampla.Trebuie sa incerci sa eviti sa intri in spirala asta.Plus ca TOC-ul (ca orice alta boala) ataca acolo unde gasete un punct mai slab, si un organism slabit ii ofera un teren propice sa-si faca de cap.

Malina, multumesc mult pentru fisier, intru acum sa-l iau.

Diduta, nici eu nu am facut terapie si sunt relativ bine.Incearca sa te informezi si sa intelegi cat mai bine boala asta.Medicamente in schimb nu e bine sa iei fara supravegherea unui medic.

Lumi si eu ma simt destul de nasol de la vreme.Vara mai plecam pe undeva macar in weekend, acum m-am tampit stand in casa.