Grup de suport pentru TOC-CAP 15

CE MAI FACETI VOI ? Eu slava Domnului ma simt ca o nou nascuta si sincer nu stiu de ce am starea asta dar nu stau sa ma gandesc de ce ma simt asa si vreau sa ma bucur cat mai mult de aceasta stare care spere sa dureze cat mai mult timp.
Nu sunt mama dar un bun sfat ti-as da Laura sa-ti schimbi psihiatrul sau macar sa ceri parerea si altora care sa-ti recomande alt tratament pentru ca sa nu afecteze fatul. Sa stii ca se vor gasi tratamente ca sa poti avea copil sanatos mai ales ca sunt mame aici care au probleme cu Tocul inca dinainte de a avea copii si au copii sanatosi. Parerea mea despre acel medic e aceasi ca a lui Sophie. Succes.
POOPGASCA MEA TOCAITA.

Salutare,

Am trecut prin aceeasi experienta nefasta anul trecut, eram pe Prozac si m-am pomenit insarcinata.
A fost decizia mea, influentata de ginecolog sa nu tin acel copil, avand si alte probleme majore de sanatate. Evident am primit si sfaturi pro, insa mi-am ascultat instinctul de moment si am renuntat la acel copil. Din vreme, pentru a nu ma atasa, desi e greu sa spun ca nu m-a afectat.
Eu am incercat sa vad situatia cat se poate de "realist", corpul meu era intoxicat de ceva ani si nu m-as fi simtit eu capabila sa cresc un copil cu eventuale probleme.
Stiu, e pacat sa avortezi, dar nu-i oare mai mare pacatul sa dai viata unui suflet cu probleme, pe care le sti din start?
Laura, nu vrem sa te bulversam, dar ma gandesc ca nu ar fi rau sa ai in vedere mai multe opinii.
Bafta multa!

Gasca pe unde umblati?

Hello, mai adaug si eu un comentariu. Cand eram disperata ca daca trebuie sa iau medicamente in timpul sarcinii, terapeuta mea mi-a dat exemplu o tipa pe care o are in terapie, o tipa care sufera de schizofrenie. Gagica a luat medicatie pe tot parcursul sarcinii si copilul s-a nascut normal. Pe mine m-a incurajat!
Asa cum spune si d-l doctor, decizia e a fiecaruia. Va pup!

Eu bine cu tocul, desi m-a apucat si pe mine si tocmai pe ideea de sarcina. Am ameteli in ultimul timp si mi-e cam greata... menstuatia trebuie sa apara, dar calculasem gresit si m-au apucat unele si altele. Na... da mi-au trecut. Povestea mea cu PP a presupus si niste intalniri in stadiul de despartire. :-)

Salutare!

Diduta, si eu am avut o perioada de insomnie si acum - multumesc lui Dumnezeu! - totul e sub control. E adevarat ca la mine, exceptind boala in sine (TOC-ul si anxietatea) care cauzau insomnia, mai intervenea ceva ce nu faceam eu cum trebuie: ora de culcare. Pe toata perioada in care am avut aceasta insomnie (vreo 2 luni, aprox.) - ma culcam f. tirziu - mintindu-ma singura ca daca ma culc tirziu asta o sa ma faca sa cad de oboseala si o sa dorm ca lemnul pina dimineata. Total fals. In fiecare seara faceam acelasi lucru, din motivul pe care ti l-a zis dar si datorita faptului ca mie imi si place sa ma culc tirziu - imi place sa lenevesc la televizor vreo 2-3 ore apoi sa adorm.. si, daca s-ar putea sa ma trezesc dimineata tot tirziu - ar fi minunat! Insa vazind ca mergind la culcare la 12.00 - 1 noaptea nu imi aducea somnul, ci dimpotriva, am inceput sa ma fortez sa ma bag in pat cit mai devreme. Si asa am inceput sa ma bag in pat in fiecare zi cu cite 45 min. mai devreme decit anterioara ajungind sa adorm la 22.00. Diferenta?! Nici nu am cuvinte! De atunci, cu voia lui Dumnezeu, cu ajutorul programului pe care mi l-am impus si cu ajutorul antidepresivului (aproape sigur a influentat si asta) - acum sint ok.
Incercasem inainte sa beau ceai de tei inainte de culcare. Pentru un efect sigur imi puneam lamiie si 2 pliculete de tei la o cana de apa si il indulceam cu miere. Nu a mers pentru ca ma trezeam noaptea sa merg la baie din cauza ceaiului. Asa ca am lasat-o cu ceaiul inainte de a dormi.
Incearca si ai sa vezi efectul. Doamne ajuta!

Laura,

Intr-adevar, situatia in care te afli nu e deloc de invidiat. Eu nu stiu ce sa spun referitor la medicatie si sarcina - eu iau de 2 luni Essertia, despre care psihiatrul mi-a spus ca e atit de "inofensiv" ca se poate lua si daca as fi insarcinata. Acuma, pentru ca si eu am o indoiala in privinta unei sarcini -adica am unele simptome caracteristice sarcinii - m-ar interesa si pe mine sa stiu daca Essertia se poate lua, intr-adevar, in timpul sarcinii (presupunind ca sint insarcinata). Cum iau si jumatate de Alparozalm (jumatate de 0, 5) dimineata - Alprazolamul si Essertia pe care le iau acum poate afecta fatul? Poate ma poate ajuta dl. dr. Matei cu un raspuns. Repet, nu stiu sigur daca sint sau nu insarcinata, tocmai mi-am luat un test de sarcina pe care mi-l fac miine dimineata, insa daca as fi - desi am deja doi copii - din cauza faptului ca sint total impotriva avortului, l-as lasa si pe al treilea.
Si pentru ca pomenisem inainte de simptome caracteristice sarcinii - unul dintre simptomele pe care le am e senzatia de somn - mi-e foarte somn la orice ora, fie dimineata, fie seara. E posibil, dle. dr. ca acesta sa fie si unul din efectele Essertiei? (am auzit ca sint antidepresive care dau somnolenta).
Va multumec mult!
Si tie, Laura - ti-as spune ce ti s-a mai spus aici (scuze ca nu-mi amintesc de catre cine) - mai bine reiei tema cu ginecologul si cu psihiatrul tau sau consulta si parerea altui medic psihiatru.
Multa bafta si incredere in Dumnezeu!

Lumi, ai dreptate, sint situatii (ca mi-e urit sa le numesc "cazuri") in care mama a avut TOC dinainte de a avea copii iar copiii nu au nici o problema. Unul din cazurile astea sint eu :). Ma lupt cu TOC-ul de cind aveam vreo 22-23 de ani, acum am 35 si intre timp am facut doi copii sanatosi.

Pe restul fetelor, va pup si fug ca ma grabesc! Vorbim alta data!

laura, eu stiu o persoana care a nascut o fetita f sanatoasa si era sub tratament cu anafranil de mai multi ani.in timpul sarcinii a luat decat anafranil, iar cam cinci ani in urma a luat mai multe medicamente.ea avea 40 de ani cand a nascut, acum fetita are 8 ani si e f bine.
ai grija de u.

laura, eu stiu o persoana care a nascut o fetita f sanatoasa si era sub tratament cu anafranil de mai multi ani.in timpul sarcinii a luat decat anafranil, iar cam cinci ani in urma a luat mai multe medicamente.ea avea 40 de ani cand a nascut, acum fetita are 8 ani si e f bine.
ai grija de u.

buna seara, revin cu povestea prietenului meu si am sa incep cu debutul problemelor lui si sper sa mi dati sfaturi de ce si cumar trebui sa actionam.Cand avea el 18 ani parintii au divortat, dupa un mariaj dificil, cu multe probleme, alcool si batai din parte tatalui atat asupra mamei cat si a lui, el a suferit f mult dupa acest episod desi normal ar fii fost sa se bucure ca a scapat de tiran, a racit relatiile cu tatal si desi se vad regulat, nici acum dupa aproape 10 ani nu l a iertat pt corectiile care i le a aplicat, s a mutat cu mama intr o noua casa si aici au inceput problemele lui.Mama dupa divort refuza sa munceasca, se izolase si el simtea cum il trage si pe el in jos, incerca s o incurajeze dar nimic, incet, incet a inceput sa vada in ea o povara, nu mai dorea s o vada asa, au inceput gandurile negre siobsesiile ca i ar putea face ceva rau vazand o in starea asta.Era un paradox, el era perfect constient ca nu i ar putea face rau dar nu putea scapa de gandurile astea, nu suporta sa vada cutite sau obiecte ascutite, stirii despre crime, gandurile astea il chinuiau si nu i dadeau pace si era asociate si cu atacuri de panica..A consultat un medic psihiatru care l a diagnosticat cu obsesie compusiva, l a asigurat ca nu i nebun ca incepuse sa i fie frica ca inebuneste, si i a prescris lexotan si fevarin pt un an de zile si dupa un an sa vina sa i spuna cum se simte. A urmat tratamentul constant 6 luni, dupa vazand ca se simte bine a rarit lund numai cand simtea el ca ceva nu i in regula, nu a mai revenit la medic si s a simti bine o perioada, a avut un an cand a renuntat total la medicatie, s a angajat intre timp, o slujba solicitanta, nu mai avea timp de ganduri si asa au trecut 2 ani.De cateva saptamani insa gandurile au reaparut, nu la nivelul de altadata, fara un motiv justificat, el simte asta si ca un esec personal, era mandru ca reusise sa treaca peste tot fara un tratament prelungit, , discutam f mult.e prefect lucid, constient, are un job important, incerc sa l ajut, ii spun sa nu se mai gandeasca la prostii, stie ca nu ar face rau nici unei muste dar nu poate scapa de gandurile sa nu faca rau cuiva drag, i am sugerat sa mai consulte un psihiatru dar nu vrea, zice ca a trecut odata peste, trece si acum, a inceput sa ia din nou pastile asa cum considera el, in doza mult mai mica decat prima data. Ce ne safatuiti sa facem, astept raspuns

Buna dragilor!
Lumi ma bucur ca te simti bine si sa iti mearga asa tot timpul.Asta va doresc la toti.
Eu am fost bine azi dimineata, dar acum m-au pocnit niste ginduri care mi-au dat anxietate si o stare de vinovatie.Trec printr-un razboi sufetesc, sa fie TOC-ul de vina sau eu insami sunt problema?
Nu stiu, dar ma sperie gindul asta.

Laura imi dau seama ca vestea asta ti-a adus o mare bucurie, este un lucru minunat sa dai viata unei fiinte, insa din pacate se ridica multe intrebari aici.

Santi din cite obeserv eu este o recidiva, dar cred ca cel mai bine ar fi sa consulte din nou psihiatrul si daca ar putea sa inceapa citeva sedinte de psihoterapie.

Va doresc la toti numai bine si doamne ajuta!

Baieti, voi cum sunteti?

Buna,
Santi, prietenul tau are doua variante, chiar trei
una, ar fi sa se chinuie cu gandurile astea, care se pot agrava si ii pot macina existenta, dar in nici-un caz nu va ajunge sa le comita sau sa innebuneasca.;
doi ar fi sa vada un psihiatru, poate chiar pe acelasi si sa inceapa un tratament;
trei, ar fi terapia cogntiv-comportamentala, care il va invata skills-uri cum sa faca fata situatiilor anxiogene.
Pentru cazurile medii de TOC, nu severe este chiar indicata terapia cognitiva si are rezultate foarte bune.
Pentru cele mai severe, ideala este combinatia medicatia+terapie.

Daca doreste poate veni la noi in grup, suntem cativa cu probeleme similare, dornici sa ne sprijinim reciproc. Pentru unii dintre noi, boala are ceva vechime si nu e deloc usoara, caci are caracter sinusoidal, cu perioade de remitere a simptomatologiei sau de agrvare. In perioadele mai grele venim si ne spunem "supararile aici", mai primim un sfat de la dr doctor(pe care-l salut respectuos), mai un sprijin ce ne ridica moralul de la un alt coleg de suferinta, si uite asa trecem peste " pasele proaste".
Cam asta ar fi de spus...
Un gand bun tuturor si un sfarsit de sapatamana super bun.

Sophie
Iua antidepresivul de o saptamana si la prima recomandare trebuia sa iau 2 capsule, uan dimineata si una seara, dar pe langa insomnia pe care o aveam, mi-a amplificat fenomenul si am renuntat la indicatia medicului la cea de dupa amiaza.Problema cu somnul dureaza de 7 luni si simt ca ma scurg de somn, eu nici ziua nu ma pot odihni, iar noaptea dorm 2 ore, apoi ma trezesc, apoi mai adorm dupa ceva timp, o ora doua si gata ci somnul meu.Nu mai vreau sa iau somnifere.
Daca si altii(altele)au avut probleme cu insomnia legata de depresie si pot sa-mi impartaseasca din experienta lor le multumesc anticipat.
Malina cea care a facut si 2 copii cu TOC e o forta, ca de altfel multe alte femei care au reusit.
Sarut cu dragoste pe toata lumea si va doresc numai bine, dragoste si mai ales intelegere alaturi de cei dragi.

Buna iata ca am sosit si eu.Eu cind am ramas insarcinata cu primul copil Dr psihiatru m-a felicitat pt asta spunind ca asa o sa-mi ocup timpul si mintea si e in avantajul meu.E adevarat ca nu luam nimic atunci faceam psihoterapie.Si uite ca am 2 copii si cred ca sint sanatosi.Nu stiu ce sfat bun sa -ti dau dar roaga-te la Dumnezeu sa te lumineze si fa ce -ti spune inima.Salut pe toata lumea si pupici eu fug, plinge printesa

multumesc pentru sfaturi, incerc sa l conving sa mearga din nou la un psihiatru pt ca este desrul de incapatnat

Buna seara! Sa inteleg ca sunteti doar fete pe aici? Mai eu sunt cam barbat, dar TOC e si pe la mine si e urat! Pot intra in club!??

Buna seara dragilor, si bine ai venit printre noi draga indic39.NU esti singurul barbat de aici, mai sunt citiva si ne bucuram ca ne putem fi de folos unuii altora.
In rest voi cum mai sunteti?Ce ati mai facut?Eu nu ma prea laud, ieri am avut o zi f proasta si o noapte si mai pproasta, nu am dormit deloc toata noaptea, cind dadeam sa atipesc ma trezeam parca panicata si agitata si cu Tocul f pronuntat. Aseara cind nu puteam sa dorm ma gindeam la tine Diduta, ca nu poti dormi, este greu.NU mai stiu cum sa procedez.Eu fac de ceva timp sedinte terapeutice, si in anumite privinte m-au ajutat, dar totusi ma obsedeaza inca f multe chestii.
Este adevarat ca nu iau medicatie, dar nici nu stiu cum sa fac, pt ca eu nu mai locuiesc in tara si nu am cum sa-mi iau medicamente fara reteta si aici inca nu sunt asigurata medical, si sincer imi este un pic teama de medicatie, dar daca mi-ar face bine cu mare bucurie le-as lua.

Eu va multumesc pentru sprijin si ma bucur sincer ca existati.
Va doresc la toti o saptamana numai cu realizari si bucurii!
Laguna

Buna gascuta mea! De ceva timp ma simt bine fara nicio criza. Imi pare rau ca nu am mai ca nu am mai avut timp sa mai intru si colac peste pupaza am mai si racit, asa ca acum trebuie sa lupt cu raceala.
Indic39 sa si ca sunt si barbati aici, dute la paginile anterioare sa vezi.
pooop pe toti mai noi sau mai vechi.

Buna dragi TOC-isti,
am incercat sa citesc pe ici pe colo mesajele voastre- sa vad daca ma regasesc pe undeva, dar mi-e foarte greu pentru ca "materialul " e foarte stufos si mi-ar trebui luni ca sa pot face un rezumat. Asa ca va descriu situatia mea in sperantza ca ma va veti ajuta cu parerile si experienta voastra. De ceva ani incerc sa ma ajut singura citind tot felul de forumuri, carti de psihologie etc. Rezultatul: dezastruos, as putea spune.
Am citit vreo 2 ore mesajele voastre si oarecum m-am mai calmat (nici eu nu stiu de ce ). Ieri seara am plans, azi dimineatza am plans din nou, stare de teama si anxietate 9 din 10, as putea spune. Pur si simplu simt ca face capul poc. Imi vine sa ma iau si sa ma duc in lume. Starile astea au "izvoare" diverse, pur si simplu capul tzatzaie intr-una si "nascoceste" motive. Deja mi-e frica si teama ca voi intra din nou in panica. De exemplu de cateva luni am un loc nou de munca, bineinteles ca de fiecare data cand merg la munca ma pocneste panica. Acum din experienta voastra panica e insotita de plans ? M-am saturat ca aproape de fiecare data cand merg la lucru, sa am palpitatii, ametzeli, amorteala, capul sa-mi pocneasca si sa incep sa plang. Din cate imi zice partea rationala din capul meu, job ul nu este unul imposibil ci atitudinea mea este gresita. Dar ce sa fac ?
Vine week sau o zi, doua libere, eu ce fac ma relaxez ? NU ! Ma apuca anxietatea si stresul ca zilele libere vor trece pe nesimtite si apoi iarasi Panica ! Rezultatul plans, tremuraturi, palpitatii. Sotzul saracul incearca sa ma ajute dar este depasit de problema si ma intreaba exasperat "tu chiar vrei sa innebunesti? " L-am adus de 2 ori intr-o asa stare ca Doamne fereste sper ca nu a facut stop cardio respirator, poate in chestiunea asta imi poate explica domnul doctor Valentin Matei cate ceva. Adica s-a enervat asa de tare ca nu mai avea aer, scotea un fel de horcait din piept, din gat si se chinuia sa traga aer. Cam jumate de ora. Prima oara (cam acum 1 saptamana) m-am socat, a 2 a oara, a fost ieri seara si am avut un sentiment groaznic de vinovatie. Va dati seama in toiul atacului de panica cu plansete, tremuraturi si tot tacamul - sotzul se sufoca langa mine. Am crezut ca mi pica cerul in cap, dupa ce ca eram panicata mai aveam si sentimentul distructiv, ca fac rau omului de langa mine care ma iubeste si vrea sa ma ajute.
Bun ! Dracul nu ar fi asa de negru daca ar fi prima oara si singurul motiv (serviciul) pentru care am starile astea. Cativa ani nu am avut servici. Rezultatul: anxietate. "Ce o sa se aleaga de tine si viitorul tau ?" Degeaba imi zicea sotzul ca lucreaza el si avem destui bani cat sa ducem o viatza normala. Degeaba. Ganduri, neliniste, moara stricata, uneori zile cu soare cand ma mai linisteam.
Alte planuri ale vietzii : Teama, anxietate, panica. Relatii cu prietenii : Panica. Gand " Daca acum, vorbind cu prietena X la telefon ma apuca Panica si nu mai pot respira si vorbi normal ? Si se intampla bineinteles. Cu prieteni, cu rude apropiate, toata lumea. Cum sa merg eu si sa i spun la mama sau un verisor cu care am crescut "vorbind cu tine ma apuca panica ? " Cum suna chestia asta in urechile unui om normal ? vi se pare ca aduce ceva cu TOC ul ? Sper sa nu fie TOC.
Mersi.

Buna lume, bun venit celor noi, ca de fiecare data spun: ati ajuns unde trebuia. Fetelor, baieti, dracu chiar nu e asa de negru!
Toti cei de aici traimi cu obsesii pe creieri si nu numai ca n-am luat-o razna, dar ne simtim bine :-)

Nu pot sta mult. Va pup frunos gagici... n-am mai apucat sa intru ca de cateva zile ma simt suoer naspa. Ametesc mereu si imi e rau. Neirologul m-a trimis la RMN cu sindrom vestivular. E probabil vreo anemie. Astept sa fac analize si sa-mi mai treaca ameteala ca sunt muci. Tocul nu mai are loc in toata treaba asta. Pup!

Buna! Ma bucur ca am fost acceptat printre voi! Poate ca o sa am dispozitia necesara sa va scriu povestea completa si eu dar sunt ani buni de povestit si nu prea am starea necesara! Azi m-am simtit foarte bine dupa ce ieri am crezut ca se gata lumea! Chiar nimeni nu sa vindecat de asa ceva??
Eu stau sa ma intreb daca gandurile chinuitoare sunt tot TOC!? Psihologii mi-au spus ca nu am chiar TOC ci doar o stare depresiva prelungita si o fire analitica! Dar am avut si ganduri urate de suicid in ultimul episod insa multumesc lui Dumnezeu ca acum sa dus, dar am avut cateva luni de ganduri 24 din 24 legate de faptul ca nu o sa mai pot iubi pe cineva dupa ce ultima relatie sa terminat nefiresc, am simtit brusc anxietate, ganduri tot mai multe apoi frica tot mai mare si am inceput sa lupt sa raman in relatie dar am sfarsit la balamuc!Ma intreb daca areva din voi ati trait ceva asemanator si poate imi spune cum au decurs lucrurile, ca eu analizez de aproape un an de zile numai asta si nu gasesc nici o explicatie! Am hotarat sa nu ma mai gandesc, dar mi-e teama ca o sa patesc la fel in urmatoarea relatie! Cateodata simt ca o iau razna si mai mult!

Buna dragii mei! Eu cu acelw stari stau bine dar stau prost cu raceala care ma lupt cu ea si nu mai trece.
Dar ne imultim nu gluma dar e bine asa si fiti siguri ca aici veti gasi adevarati prieteni.
poop gasca!

Salut, Indic39.Si la mine ultima relatie s-a terminat destul de prost.Singura diferenta fata de tine a fost ca i-am pus eu punct in momentul in care am vazut ca toate eforturile de a face lucrurile sa mearga nu duceau nicaiari.In rest am trecut prin aceleasi stari ca si tine.Dar starile astea sunt absolut normale, toata lumea le traverseaza mai devreme sau mai tarziu..Anxietatea vine de la faptul ca ai pierdut o persoana pe care (probabil) o iubeai foarte mult.Stiu cum e, dar stai linistit, nu cred ca are vre-o legatura cu TOC.Dar trebuie sa treci peste episodul asta si cea mai buna metoda e sa-ti gasesti alta prietena.

Sophie, ai facut analizele?Esti mai bine?Si eu mai am stari de ameteala de la anxiolitice.

Buna seara dragilor si bun venit noilor veniti.
Sarah, subliniez cele spuse de dl doctor, mergi si vezi un specialist. E pacat sa stai sa te chinui asa si sa-l chinui si pe cel de langa tine, pai nu?!
Te asigur ca poti avea o viata foarte apropiata de normalitate cu un tratament adecvat.

Indic, sentimentul abandonului nu e pentru nimeni placut, depinde ce cotatii a acorzi. Eu sunt genul care doresc explicatii, apoi imi vad de treaba mea, dar macar invat ceva.
Altii, pur si simplu rup legatura fara nici-o discutie (uf, ce ma enerveaza genul asta), iar altii fac lucruri regretabilepentruca pur si simplu...nu accepta ca totul s-a terminat.
E greu oricum, important este sa-ti gasesti resurse si sa mergi inainte.
Voi, veteraniice faceti, cum sunteti?

Eu mi-s bine, cu multe proiecte pe cap, dar bine. Saptamana trecuta am fost ceva mai "low" dar vaz ca a trecut.
Va salutez pe toti!

Salutare, tuturor si bun venit noilor membri!
Diduta, multumesc pentru compliment - sa imi fie sanatosi copiii ca ei sint "motorul" meu.. si, mai "schiopatind" sau nu, le-oi duce eu pe toate..
O intrebare aveam: spuneai ca medicul ti-a recomandat 2 antidepresive pe zi si ca ai renuntat la unul dintre ele (la o pastile). Ai renuntat brusc sau gradual..? Intreb pt ca stiu ca nu e usor sa renunti la ele..

Mari, felicitari, asa cum si medicul ti-a spus, pentru curaj!
Nici tu nu prea intri des..
Cum e somajul in Castellon?

Laguna, apropos de faptul ca nu iei medicamente: cred ca ar trebui sa faci cumva sa incepi o medicatie, eventual intr-una din vizitele pe care ai sa le faci in tara, sa vezi si un psihiatru pentru ca daca te lupti cu TOC-ul, mai devreme sau mai tirziu, ai sa ajungi la medicatie. Si mai bine sa incepi mai devreme ca sa nu fie nevoie sa iei doza mare sau sa faci tratament pe o perioada mai mare de timp. Mie mi-au trebuit vreo 3 ani pina sa imi dau seama ce am (si de fapt nici nu mi-am dat eu seama ci mi-a spus-o un psiholog) si inca vreo 8 pina sa recunosc ca am o problema. Cind m i-am recunoscut mie insami ca ceva nu e foarte in regula, m-am dus la psihiatru pentru medicatie.
Ce iti spun e o parere, daca imi permiti.. In orice caz, bafta!

Indic39, bine-ai venit! Mai aveam un tovaras de suferinta pe-aici, Ion, pe care insa nu l-am mai vazut in ultima vreme..
Referitor la firea analitica: se spune ca cei loviti de TOC sint cei cu IQ-ul mai ridicat decit media. Nu stiu cit adevar stiintific sta in afirmatia asta insa mie imi face bine citeodata :).. imi mai ridica moralul..
De asemeni, se spune ca firile analitice sint mai predispuse spre probleme de genul celei cu care ne conftuntam noi. Dl. dr. ne poate confirma sau infirma acest lucru.
In ceea ce priveste ideea ca nu vei mai putea iubi - eu cred ca, asa cum spunea Andrei, intr-o oarecare masura e normal sa apara acest gind insa daca gindul devine obsesiv, tinde sa semene mult cu o ruminatie a TOClui. Cred ca un psihoterapuet ar putea sa te lamureasca mai bine daca e obsesie TOC sau o reactie normala a ultimei relatii.
In orice caz, bafta !

Lumi, fa-te bine, sa-ti treaca raceala.. asta iti mai trebuia acum!

Sarah, wellcome si tie :)! Urmeaza sfatul dlui. dr. pt ca - repet - cu cit luam problemele astea mai din timp (ca orice problema, de altfel) cu atit mai usoara e vindecarea. Dupa parerea mea, ce te chinuie pe tine e anxietatea; cred ca niste sedinte de psihoterapie te-ar ajuta sa vezi care e cauza si sa indepartezi, pe cit posibil, efectul :)

Andrei, credeam ca tu nu iei medicatie; asa intelesesem.. ce anxiolitice iei?
Nu mi-ai spus nimic de materialul ala pe care ti l-am trimis..

Prozac, tu ca de obicei, saraca, pe super-fuga mai mereu.. Oricum, te invidiez ca esti ocupata ca asa iti tii si mintea ocupata, ceea ce ajuta. Eu lucrez acum numai dimineata iar la sfirsitul lunii nu o sa mai lucrez deloc; va amintiti ca mi-au pus postul pe liber.. Dar ma bucur ca o sa am timp mai mult pentru familie pt ca asa, cu serviciu, eram (inca mai sint un pic) tot timpul pe fuga, si eu.. si cred ca si de la asta mi se urca anxietatea la cap :). Altfel - despre mine, sint oarecum ok, daca la inceputul tratamentului cu Esertia ma simteam in regula, nu tu anxietatea, nimic, acum ca am ajuns la 15 mg, ma ia anxietatea diminetile de ma mir si eu de ce.. Tot din cauza medicamentului m-am ingrasat - intr-o luna am luat deja 4 kg si cind ma gindesc ca trebuie sa urc doza antidepresivului, ma cam ia ingrijorarea sa nu urce si kilogramele. De aceea m-am hotarit sa-i cer psihiatrului ceva sa ma ajute sa imi controlez greutatea. In plus, pic de somn. Tot de la medicatie. Dar pentru asta ma bucur ca asa pot dormi noaptea.

Cam atit, dragilor. Sanatate si Doamne ajuta! Va pup! Ne mai auzim!

Sophie, a fost o vreme cind si eu aveam ameteli puternice; mi s-a spus ca sint de la anxietate. Dar, desigur, ameteli nu numai anxietatea da asa ca, asa cum spui tu, mai bine fa-ti niste analize amanuntite.. In orice caz, eu cind am si o alta problema de sanatate, cind ma preocupa si altceva, imi dispare TOCul ca prin minune. Un fel de "cui pe cui se scoate". Oricum, fa-ti si tu bine :)!!

Neata gasca! Eu stau bine la capitolul "afurisit" si stari ciudate si si usor usor scap si de raceala. Dee cu toate virozele astea te si sperii cand racesti dar asta e. Acum sper sa nu treceti si voi prin ce am trecut eu ca va asigur ca nu e placut deloc. Totusi nu vreau ca dupa ce scap de raceala sa revina... asta nu.
Mersi Malina ptr incurajari si iti doresc sa te feresti cat mai mult de viroze ca sunt "pacatoase " rau de tot,
la fel si ceilalti.
pooop pe toti si SANATATE CAI MAI BUNA DECAT TOATE

Malina, am luat demult articolul tau.Nu numai ca mi se pare foarte bun dar am si pus in practica cateva chestii de acolo si m-au ajutat.Nu am putut sa-l uplodez pe site inca din cauza formatului, dar gasesc eu o solutie.

In privinta medicamentelor nu iau decat Rivotril (anxiolitic), numai atunci cand este cazul.

Salutare.Eadevarat Malina ca nu intru prea des dar nu o fac din lipsa timpului dar de citit zilnic.Cu somajul greu cum e peste tot dar cu ajutorul lui Dumnezeu trecem peste tot.Eu sint asa cind bine cind cu ginduri de nu le mai suport.Dar asta e..o sa vina si vremuri mai bune.Sophie ce face nepotica ta?Cata tu ce mai faci?Prozac baiatul tau citi ani are, tu nu l-ai facut cind aveai deja Toc?NUpot sa mai stau asa se intimpla mereu se scoala fata
Mai vrb pupici la toata lumea