Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Este clar, e ceva in aer cu gandurile fata de ce ne este mai drag. Raportez si eu de aseara din nou ganduri aiurea legate de dragostea vietii mele, baietelul meu de 4 ani. Fara de care as muri. Rezultat: anxietate maxima maxima.
Azi e si bolnav deci ca un TOC-ait adevarat gandesc ca eu am ceva legatura cu asta. Vedeti, pot genera laringita acuta. :))

Prozaaaaac!!!!!!!!!!!!!!!! Zi ceva!

Buna seara,

Cum sa nu fiu alaturi de voi in aceasta crunta boala?!
Sunt cu tot sufletul si o sa vedeti ca va veni soarele si pe strada noastra.

Apropo de blasfemii, daca aeti rabdare sa cititi in urma, le-am avut si pe asta, imbinate cu cele violente indreptate catre copilul meu, va dati seama?! Nu, nu ma dau eroina, dar uite ca Dumnezeu mi-a ascultat rugamintile, caci rugaciuni nici nu eram in stare sa spun, sunt aici alaturi de voi. Nu va dau sfaturi miraculoase sau nu stiu ce retete minune, va spun doar ca se poate trece peste asta, e drept cu multa suferinta, dar se trece.

Nu va adanciti in depresie, scrieti aici, mergeti la doctor, evitati tot ce va deranjeaza si incet, incet totul va intra aproape de normalitate.

Mihaela28, te cert, dar nu sunt suparata pe tine. Doar ca iti spun ca de vei merge la doctor si cu un tratament corect te poti simti mai bine si iti poti creste copii in liniste. Te rog asculta-ne ca stim ce vorbim.

Ioane, tu stii ca io am o admiratie asa virtuala:)) esti pe doza mica de antidepresiv, vb cu dr tau sa-ti mareasca doza. Sigur te vei simti mai bine, asculta la mine ce-ti spun.Nu lua in seama gandurile, oricat de mult te-ar ataca. Spune-ti asa "aceste ganduri nu ma reprezinta, ele provin dintr-o parte a creierului meu care nu functioneaza corect".
Nu lua in seama aceste ganduri, Dumnezeu ne intelege suferinta si STIE ca noi nu vrem aceste ganduri si ca avem doar o tulburare anxioasa.

Indic, daca iti place fata de langa tine, da-le naibii de ruminatii, focuseaza-te pe binefacerile acestei relatii1

Catherine, stii cum e, un stres in plus(boala copilului) care escaladeaza anxietatea, dar uite a trecut o saptamana de cand ai ridicat doza de fevarin si speram sa intre cat mai repede in sistem. Sanatate puiului.

Voi reveni
Prozac

Buna seara,
Nu am mai intrat de ceva timp, pt ca si copii mei pe rind au fost bolanaviori si cum era de asteptat si eu cu anxietatea la maxim.
Dar stiu ca noi chiar daca suferim de aceasta tulburare suntem fiinte puternice si o sa trecem peste tot.
Cata te-am salutat si mai inainte dar ori nu-ti amintesti de mine ori nu ai citit postarea.
Faptul ca va citesc in fiecare zi imi da o stare de bine pentru ca ai ce invata cum sa facem cu gindurile nedorite.
Eu nu am timp sa iau pe fiecare in parte din cauza copiilor dar la toti va doresc sanatate multa si va imbratisez.
Mi-ar fi placut si mie sa scriu asa frumos ca voi dar nu am acest dar.
Va pup pe toti.

Seara buna, Romanie!

Imi pare rau ca parte dintre voi-noi:D nu se simte bine:(

Domnule Ion, Dumnezeu e in...suflet, acolo IL simtim, mintea niciodata nu IL va putea percepe, si de cate ori vom incerca sa dialogam cu D-ZEU via...minte, vom suferi.Ce vreau sa spun... cunosc necazul dvs, am trecut prin asta, de pe la 14 ani, pana recent...
si astazi mai apar razlete replici, insa eu acum am puterea sa le ignor, si nici prin cap nu-mi trece ca D-zeu s-ar supara, si se va razbuna...lol!
El ne stie slabiciunile, noi avem cred datoria de a ne focaliza pe ceeaq ce este bun, frumos, pozitiv, mai ales in clipele cele mai grele din viata noastra...e, as spune eu o munca intima cu noi insine ce nu se va termina niciodata.
D-zeu nu se supara pe tine, cauta sa ai sufletul curat, cauta sa cultivi sentimente pozitive, lasa gandurile blasfemice, chiar de le observi(ar fi culmea sa nu:D) NU TE LUA LA TRANTA CU ELE, LASA-LE SA TREACA!
Vor inceta in timp...
s-a trezit copilul, revin si eu cum pot...

o imbratisare pentru voi!

buna ziua. azi va servesc cu o felie de tort ca piciul face un anisor.
cateherine te inteleg cu puii cand sunt bolnavi ca anxietatea e si mai mare. eu la fel sunt terminata ca piciul iar e racit, are mucisori, tuseste, si stau cu groaza sa nu faca iar laringita ca acum o luna a facut injectiie pt laringita.
ion si eu te admir foarte mult si tin minte ca am citit o postare dea ta cu forjatul oragnismului si ma gandeam uite cata dreptate are.
eu acum gandind retrospectiv realizez ca aveam unele simptome de toc si in adolescenta dar cred ca era un toc lejer, eram adolescenta nul bagam in seama. vreau sa incep cu pshihoterapie fara medicam sa vedem rezultatul.
merg pe strada si ma uita la oameni si ma gandesc uita oameni normali ce bn ar fi sa fiu si eu asa, dar apoi ma gandesc ca au si probleme, fiecare are probleme, mai mari sau mai mici dar are. ma gendeam ca dintre tocaiti eu sunt cea mai nefericita si anxioasa cu frica de a nu ma sinucide, de fapt am ceva cu balconul cu geamul cand ma uita pe ele atunci imi vin gandurile, dar fiecare obsesie este pt fiecare o povara grea de dus. cum zicea prozac de tipa aia cu teama de a ramane insarcinata. tinand cont ca mie mi sa declansat tocul puternic la al doliea bebe dupa nopti cu colici, nedormite, statea numai in brate, ma intreb oare daca nu faceama al doliea bebe nu mi sar i declansat? la intrebare daca las face stiind tot ce urmeaza aspund ca il iubesc mai mult decat orice si da las face oricum. copii sunt lumina mea si ma oftic ca partea asta de creier care nu functioneaza ok nu o pot reabilita. nu stiu cat de coerenta am fost dar va multumesc de intelegere si multa sanatate la toti va doresc

va multumesc mult, mult, mult

Buna tuturor,
Mari, scuze daca nu am vazut postarea... fara intentie. Te pup.
Eu azi noapte nu am dormit decat asa din cand in cand pt ca cel mic a tusit si a dormit cu mine deci ... dimineata eram varza. Am luat eu aseara putin Xanax 0.25 si azi dimineata (normal medicul mi-a dat 0, 50 seara) dar mi-era ca nu il aud pe copil.
Mihaela sa stii ca obsesia asta de care zici tu este cea care mi-a declansat criza acum, de data asta. Daca nu voi rezista - in special starilor depresive. Cu astea nu prea stiu cum sa ma lupt. Cu anxietatea am metode, sa zic ca rezist la ea dar cu depresia... chiar nu stiu.
Azi am facut curat in toata casa de la a la z, am gatit, am mancat, am tratat copilul, am facut un dus, etc etc, diseara cred ca o sa mergem la film dar starea mea depresiva e tot acolo, ca o placa din aia de patefon care a ramas sarita pe o parte zgariata.
Ma gandesc ca am doar vreo 2 saptamani de cand iau Fevarin 100 mg si poate e prea putin. In weekend e mai rau pt ca am perioade mari in care ar trebui sa ma odihnesc (uite acu de ex) si eu am o pb cu asta in ultimul timp din cauza anxietatii, depresiei si gandurilor. Of.
Asa ma intreb si eu Mihaela, adik ma uit la ceilalti pe strada si ma gandesc ce bine de ei ca nu sunt ca mine dar... cine stie, fiecare cara o cruce... cu siguranta.
Hai sa avem o dupa-amiaza mai buna si o duminica excelenta. Imi place MULT cum ganditi despre Dumnezeu.

Offff... ce mult semanam... toti...

Nikole, ma bucur ca ai mai intrat si tu, chiar ma gandeam de ce n-ai mai scris nimic...

Va marturisesc ca am avut si eu ganduri blasfemice, agresive, am si acum probleme cand trec pe langa biserici, daca detaliez... ar fi inutil, pt ca ar insemna sa repet tot ce ati scris voi. Am fost la manastirea Cozia, a fost groaznic, doamne ce ganduri cumplite m-au chinuit! Sper ca bunul D-zeu sa ma ierte si sa ma ajute, ii spun mamei mele zi de zi sa se roage pt mine si pt baiatul meu, eu nu reusesc sa spun o rugaciune curata... Ma tem sa nu fie afectat baiatul meu de tot ce-mi trece mie prin cap (asta e patologia, daca am ignora gandurile si ne-am convinge ca nu fac rau nimanui... atunci am fi mai aproape de normalitate)

O intrebare pt voi: la ce interval de timp aveti gandurile?

Eu, dupa 3 luni de tratament, am inceput sa le am de cateva ori pe zi (inainte de tratament erau precum bataile inimii, deci... e un progres...) De obicei ma trezesc cu ele, apoi mai apar pe parcursul zilei in momentele in care ma gandesc la persoanele cele mai iubite. In ultima vreme m-am simtit chiar bine, dar de 2 zile nu mai sunt asa bine si incep sa ma ingrijorez pt ca nu vreau sa fac tratament la nesfarsit...

Imi doresc sa inchei tratamentul (prin diminuarea dozei, respectand strict indicatiile medicului meu), intentionez sa ma inscriu in vara la a 2-a facultate (trebuie bani pt asta, ma simt vinovata ca dau banii pe medicamente in loc sa fac altceva mai bun cu ei, nici nu stau pe roze...)

Inchei: eu am ganduri zilnic, uneori sunt linistita chiar cateva ore (e asa bine atunci, imi simt mintea limpede...eliberata...)

La voi e tot asa? Sau aveti perioade mai lungi (zile, saptamani)? Daca as avea o zi fara toc... aceea ar fi ziua mea!
Dar ziua mea nu a venit inca...

Pe mine cand m-au apucat prima data erau in mintea mea non-stop pe timpul zilei! Noaptea era oaza mea de liniste. Fiind epuizata de-a dreptul de toata lupta pe care o aveam cu gandurile, noaptea adormeam instantaneu. Timp cam de 2 saptamani ma culcam mereu cu speranta ca a 2-a si va fi mai bine. Cand am vazut ca nu pot sa ies din asta, am intrat intr-o depresie puternica iar la scurt timp au aparut si atacurile de panica. A fost un cosmar...cand atacurile de panica atngeau intensitatea maxima simteam ca mor. Nu ma m-ai simtisem in viata mea atat de neajutorata.

Nu as fi crezut vreodata ca pot sa-mi pierd controlul asupra gandurilor. Sincer, nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu apelam la un medic. Nu vad cum as fi rezistat...
Cum am inceput tratamentul, atacurile de panica au disparut in primele zile, depresia incet a disparut si ea, gandurile insa nu au plecat asa usor...tot erau acolo in mintea mea, dar incepeam sa le abordez altfel, si cum am mai zis, cu cat am aflat mai multe despre boala cu atat am putut face mai bine fata gandurilor.

Astazi, dupa 6 luni de cand a inceput totul, nu pot sa zic ca am scapat de tot de ganduri, dar acum ma pot concentra mai bine pe lucrurile pe care le am de facut, si, atat timp cat sunt ocupata, poate trece o perioada destul de mare in care gandurile nu sunt in mintea mea. Iar atunci cand vin, incerc sa le privesc doar ca pe o amintire. Trebuie sa acceptam ca sunt acolo, nu sa scapam de ele. Daca ne propunem sa le indepartam, nu vom reusi. Trebuie sa le ignoram. Si eu as vrea sa vina ziua aia fara toc...dar nu trebuie sa ne propunem asta. Poate va veni cand nici nu ne gandim.

Buna seara,

Ce de comentarii...sper ca unele sa ridice macar putin moralul celor ce acum nu se simt prea bine.

De teama sa nu va sar, va salut si va imbratisez pe toti:))

Iarasi repet ca o moara stricata, pentru colegii de suferinta care luati de ceva timp antidepresiv: sunteti pe doza maxima sau aproape de maxim?
Este foarte important acest aspect. In TOC se recomanda doza mai mare de AD decat in depresie.

Donnamari, de ce sa intrerupi tratamentul? Nu ti-as da acest sfat, nu acum cel putin. Nu stiu, nu sunt medic, dar mi-este foarte teama de o recadere care de multe ori nu se lasa asteptata.
Discuta cu medicul tau, inainte de a lua o decizie.

Mihaela, eu sunt mare amatoare de dulciuri asa ca servesc cu multa placere si sa-ti traiasca copilasii.

Nikole, Marisp va salut si mi-ati lipsit mult.
Cata, de unde oi avea atata energie frate, auzi facut mancare, curat A la Z apoi iesit in oras...e mult pentru mine:))
Partea doua suna mai frumos, ca de curat si mancare...sunt satula pina peste cap.

Bittersweet, ma bucur ca esti bine!

Ioane, numai atat doua vorbe?

Eu am fost la cumparaturi azi, ca deh am profitat ca sunt reduceri.Am alergat destul, e bine ca am consumat calorii dar sunt rupta de picioare.
Cu TOCu stau bine, il apuca asa in Mall, dar cred ca de la aglomeratie, de la caldura si de la picioare, aveam niste cizme care asa-mi tineau de cald, ziceai ca merg pe carbuni incinsi.

Mi-am luat doua geci, una de vreme rece si una mai de primavara, dar i-am luat lui fii-mio o geaca, o camasa si atat:((
Atat e de greu sa pleci cu preadolescentii la cumparaturi, Doamne au atatea fitze, nu vor paia, nu vor pailalta, dar parca ar vrea ce-a probat acu doua ore. Asa ca m-a rupt de picioare ca ne-am tot dus si intors pe 1000mp.

Bine ca le-a luat si pe alea. Sotu nu si-a luat nimic ca cica lui nu-i trebuie:D
Las ca ne luam noi...
Cam atat
Ma duc sa ma odihnesc ca imi ard talpile, vai mama mea
Va imbratisez
Prozac

BUna tuturor,
Bittersweet, parca ai descris ce s-a intamplat cu mine. IDENTIC. Si prima oara si a doua oara, la vreo 7 luni dupa ce am lasat medicatia, treptat, cu consultarea medicului, si dupa ce am fost BINE mult timp. Ganduri aveam tot timpul dar gradul la care le puteam ignora era aproape 100%. Acum imi pare rau ca am lasat medicatia. Donnamari, important este sa fim bine, nu sa nu luam medicamente, eu acum m-am convins - pe pielea mea si e rau.
Ieri mi-a fost rau seara, rau de tot, anxietate de am zis ca explodez. Si in timp ce eram la film - nu stiu, poate si faptul ca eram in camera aia, poate nu era aer, nu stiu. Abia am putut sa ma concentrez. Sa zic ca am avut momente cand am si ras.
Dar asa cum spui, lupta zilnica ma epuizeaza complet. Gandul meu ca nu voi rezista acestor atacuri de anxietate si imi voi face rau singura ma termina zilele astea. Vedeti, sare de la unul la altul, cand era cu baiatul, cand acum cu asta... Si e mai nasol ca e weekend si nici activitate asa multa nu este.
Mama ma ruga sa ma duc la ea pt ca sotul are de plecat si raman singura cu Matei dar nu am vrut sa dezvolt comportamentul asta de evitare ca si cum nu as putea ramane singura acasa cu copilul. Adevarul este ca nici eu nu stiu ce sa fac mai intai. Asa cum zici Donnamari, noaptea abia astept sa adorm sa ma linistesc putin - de asta ma da peste cap cand e copilul bolnav si nu pot dormi ca lumea. Dar cum ma trezesc, anxietatea si gandurile sunt acolo.
Nu stiu, o fi anxietatea asa de mare ca am cam bagat antidepresivul de data asta fara Xanax prea mult, doar 0, 50 seara. Prima data cand am luat, am luat Xanax de 3 ori pe zi, in total 1 mg. Habar n-am. Saptamana viitoare o sa sun medicul psihiatru pentru ca ma deranjeaza si starile depresive f tare - astea poate vin si de la anxietate (cum ma lasa anxietatea ma ia depresia, rar in ultimele zile am avut si eu momente in care sa fiu eu cea dinainte). Nu stiu, poate imi mareste doza de antidepresiv Fevarin la 150 dar oare asta ce mi-o face la anxietate? Eu cu doza asta am stat data trecuta dar am marit-o dupa vreo 2, 3 luni nu dupa 2 saptamani. Om vedea.
Of, sper sa dea Dumnezeu o zi mai buna tuturor.

va salut cu stima si mult respect
Chaterine eu cind am inceput tratamentul cu fevarin mi-a crescut foarte puternic anxietatea si m-am speriat rau, am fost la spital aia nu stiau ce sa-mi faca sau ce am, dar parerea mea este ca anxietatea iti creste de la fevarin dar peste citva timp iti scade, pina se obisnueste organismul cu iel, porma nu prea mai apare anxietatea, dar pina isi face loc prin creer prin sistemul nervos sau nu stiu pe unde, persista anxietatea, este ca un musafir nepoftit, dupa ce se obisnueste corpul cu el anxietatea se diminueaza, cam asa am patit eu, dar anxietate o sa mai apara dar nu ca acum permanent, mai putina
Eu am fost un baiat foarte sanatos, umblam prin munti, prin calatorii, drumetii, toata ziua imi placea sa conduc prin toata tara, jucam fotbal, mergeam in discoteci, cluburi, numai acasa nu-mi placea sa stau.
SA VEDETI CUM MI-A APARUT MIE BOALA ASTA :stateam si ma gindeam ce frumoasa este viata, exact asta mi-am spus atunci. Tin minte perfect eram itrun restaurant mincam, si eram asa de bine dispus, si ma gindeam ce frumos este totul este frumos si perfect, ce frumoasa este viata, E SI ATUNCI MAU NAPADIT GINDURILE URITE instantaneu, aiurea si odata cu ele a venit si compulsiile, trebuia sa ma intorc inapoi sa zic ceva pozitiv
Deci la mine boala nu a inceput cu introducere (ADICA MAI LENT) si porma cuprinsu, me mine boala ma luat la maxim din prima, si aiurea fara simptome , si cred ca de vreo 10 ani sint cu ia, imi face galerie, sta linga mine in masina, la servici lucreaza cu mine, mincam inpreuna, si toate le facem inpreuna eu si boala, cred ca o sai dau si din salariu, deci mie imi apar gindurile astea mereu dar cind sint bagat in munca mai mult dispar gindurile dar porma apar iar din cauza asta si muncesc mult ca sa fiu obosit seara sa pot sa ma odihnesc bine
la revedere numai bine

Salutare tuturor,
Prozac si eu te pup si te simt aproape prin tot ce faci pentru noi, esti mereu alaturi la nevoie.
Ce sa va spun ca acum sunt mai bine, m-am schimbat de casa si se pare ca imi prieste zona.
Copii mei sun bine si asta contribuie mult pentru starea mea.
Gindurile apar pe nepoftite dar cum s-a scris mult pe aici, cel mai bine e sa le icnori decit sa lupti cu ele.
Olandezule tu pe unde umbli?
Esti ok?
Va pup pe toti si va imbratisez.

Io azi cu anxietate pana la cer, la munca de la 7:30 dimineata. Ion, cred ca ai dreptate si eu sunt si pe doza dubla decat a ta de Fevarin si daca tu nu ai 55 de kile sunt si mai slaba ca tine.
Noroc cu mama ranitilor Prozac care a avut grija sa vb cu mine.
Am sunat psihiatrul care m-a sfatuit sa bag Xanax pt ca m-am speriat rau de anxietate sper ca pana joi macar sa ma odihnesc si sa imi fie nitel mai bine.
Doamne ajuta la toti!

Ion, esti tare amuzant:)offf...tine salariul ptr tine, ca anxietatea te va lasa incetul cu incetul...

Catherine, depresia se datoreaza starilor de anxietate, ptr ca anxietatea te stoarge efectiv de energie, te oboseste psihic, si de aici depresia:(
Ai incerca vreodata sa imbini medicina trad. cu remediile orientale, alternative??
preso, acupunctura, yoga..orice!?

Mey, eu is incercata rau tare azi...socru-meu e la noi in vizita si ii este ff rau, varsa fara oprire, si eu mi-s singura cu el in casa:(((
cred ca si morm imi bate inima ca la pitigoi, daca aveam xanax in casa, luam de urgenta:(
eu orice suport sa vad numai varsaturi nu, deja mi-e mie rau, si ma tot gandesc daca Doamn fereste i se face si mai rau, nu-l pot lasa singur, e periculos, zau ca-mi vine sa o iau la fuga:(
asa ca uite...expunere la mine da zic si eu ca Prozacel nu merge, fir-ar ea de expunere.

buna seara tuturor,
nu am mai scris pe forum, insa am citit toate postarile voastre!!de vreo 2 zile am o stare de calm neasteptata, o stare asa de liniste pe care o dorim cu toti!!!!
ptr idem, lasa gandurile si fa-ti de cap cu fata asta, ai sa vezi ca o sa treaca analizele si anxietatea asta!!
o seara linistita tuturor

Buna tuturor,
Nikole, de la terapie am invatat exercitii de respiratie si "mindfulness" ceva gen yoga, insa cand anxietatea e mare mare nu merg. Deocamdata de azi dimineata de la 7 jumate de cand sunt la munca pana acum cand este 14 nu am stat cred ca doar 10 min am mancat (mai bine zis mi-am aruncat pe gat mancarea). Cred ca ma ajuta Xanax-ul pentru ca, chiar daca exista, nivelul de anxietate nu este ce a fost ieri sau alaltaieri.
Am avut o prezentare cu toti directorii companiei, de o ora jumate (multumesc Prozac ca te-ai rugat pt mine, stiu ca ai facut-o si inca si altii) si a fost ok, am primit felicitari asa ca adaug la plusuri cum ma sfatuieste Sophie (multumesc si ei ca s-a gandit la mine).
M-a mai inhatat anxi pe la pranz, am mancat ceva, bagat tratametnul si acu vaz ca sunt ok, pe linia de plutire. Astept mersul acasa. Daca ma ajuta Dumnezeu va fi bine cum a fost in ultimele doua seri. Si atunci cred ca pot sa zic ca am intrat intr-un pattern de reveneala (stiu ca nu e numai in sus ca se merge sus jos dar macar sa merg nitel in sus sa prind puteri). Maine am terapie mai discutam si acolo. Ma lupt cu toate armele. Mai am una care ma seaca...somnul de noapte.
Nu reusesc sa dorm ca lumea. Adorm pe la 22 si la 3 ma trezesc si pana la 5 jumate cand trebuie sa ma dau jos din pat sa merg la munca e somn din 10 in 10 min cu anxietate intre. Eu zic ca atunci cand trec de asta si o sa pot dormi o sa fie mult mai bine.

Nikole, nu tre sa ai nici o pb ca sa fii super anxioasa cu socrul. Multa sanatate! De ce nu chemi salvarea? Ce are?

Imi amintesc de pe vremea cand scriam mai des ca atunci cand vedeam in Spam ca nu am notificari de la forum ma gandeam, maaaama toata lumea e bine. Asa sper si acum, ca nu ati mai scris de ieri pentru ca sunteti super si va vedeti de toate cele.
Astept vesti Nikole, ce ai facut cu socrul?

Prozac tu ce faci?

Domnul Ion, dati la saraci din salariu, nu la TOC ca asta e un parazite si nu merita. :))

Mari sp te pup. Ce iti faci copiii? Cum te descurci cu doi ca eu imi fac mii de ganduri ca nu-s mama buna pentru unu. Acu mai nou mi se pare ca ma incaleca bona. Aseara iubitul meu de 4 anisori m-a informat ca "daca nu esti cuminte te spun lui tanti (ma rog, ii zise pe nume) si te bate" Nu va zic...

In fine, cu mine, azi nitel mai anxi ca ieri dar mai bine ca alaltaieri deci este egal mai bine. Ma tin de tratament si sper sa adun mai multe zile bune. Azi merg la terapie si asta sper sa ma ajute si in plus paaarca, doar o impresie, parca dorm nitel mai bine. Adorm pe la 22 si in jur de 3 sau 4 ma trezesc. Acu am facut o chestie de care m-a sfatuit Sophie - am sucit ceasul sa nu mai vad cat e ora. Cred ca m-a ajutat sa nu imi mai fac ganduri ca aoleu e 3 si eu m-am trezit.

O zi cat mai buna si TOC/Anxi/Depre free la toata lumea

Nikole, intrebai tu de alte tehnici de ajutor gen yoga. Am comandat acum Full Catastrophe Living de John Cabat-Zinn - este despre acest concept mindfulness. Daca cititi in engleza merita. Este despre concentrarea pe momentul prezent ceea ce consider eu ca e CHEIA.

Catherine, socrul cred ca a avut o infectie intestinala, un virus, nu stiu exact, nu a mers la medic, dar a fost crunt, o zi nu am fost om:(((
acum si-a revenit complet, a iesit bug-ul din el:)

Voi citi despre acest concept, nu stiu despre ce este vb.
Din tot ce am citit de-a cursul timpului despre anxiety, cel mai logic si bun material mi se pare cel al lui Charles Linden.
Eu ce sa spun..Slava Domnului, sunt ok, fara ganduri, compulsii, etc, insa ceva luni in urma eram la pamant, Prozacel stie, innainte sa va descopar pe voi, ma perpeleam pe toate partile, am gandeam ca sufar de schizofrenie, si raman pe veci internata in ospiciu, serios ca habar nu aveam ca intra totusi in "normalitate"acest TOC, si ca ce am e o tulburare de anxietate.

Eu nu iau nimic ptr anxietate, insa intr-o zi cu soare, cu ceva timp in urma, am luat un rivotril ptr prima oara in viata, ca am atacuri de panica urate in locuri inchise, masina, avion, si va spun ca...zic eu mai rau mi-a facut:(
m-a agitat peste masura, nici vb de somn, liniste, din contra...

mai degraba daca iau un B6 ma linistesc, stiu ca suna ciudat...

Buna seara tuturor,

Ce faceti si cum sunteti?
Eu sunt bine, desi azi ma lua nitel anxietatea, dar a trecut. Cred ca mai mult gandurile legate de perioada asta grea a lui fii-mio, legata de scoala, nazuri, rasfat si nu mai stiu eu ce?!

E greu frate cu copii, mai ales in perioada asta de dezvoltare, cand la scoala au unele modele, tu ai vrea sa urmeze modelul tau ca deh e unul incercat si macar stii ca da rezultate si uite asa se nasc conflictele intre generatii.

Ieri l-am prins cu o minciuna maricica, sa nu zic mare. M-am suparat tare pe el, ne-am certat si tot de ieri mi-am propus sa nu-l mai "mamosesc" si vad ca sufera, dar da si semne ca ii pasa si ca a gresit. Acu sa vad cat tine.

Astazi am fost si la terapeut, i-am povestit si acum dupa discutii sa vedem, poate reusim sa trecem peste aspectele astea neplacute.

Partea a doua:))

Cam asta cu fii-mio, acu suntem cu gandul la ziua de sambata cand facem chef ca deh, facem o varsta:))
In rest, toate bune, cu munca, asta seara o bagasem pe maneca... ca se defectase calculatorul, noroc cu soata ca se pricepe si mi l-a reparat.

Va pup si vreau sa aud vesti bune de la voi:)

Prozac

Neata si eu as vrea sa vin cu vesti de la foarte bune in sus dar e 7 jumate dimineata si eu sunt la munca - asta e o veste buna pentru mine. Insa nu reusesc neam sa ma reglez cu somnul. E pattern-ul ala tampit care ma lasa sa dorm doar pana pe la 3 si apoi sar direct in anxietate si ma trezesc din 10 in 10 min pana la 5 jumate cand suna ceasul. Asta ma cam face praf cu somnul, va zic sincer.

Ieri am avut anxietate mai mare catre pranz, vad ca pe la 4, 5 scade serios si revin eu - sper sa tina asta ca macar asta ma mai ridica, ma bucur ca acasa pot sa fiu ok cu copilul. La munca ma forjez cat pot.

Aseara am vorbit destul de mult si cu terapeuta si ma rog am mai facut noi niste descoperiri de scheme, intamplari din trecut, din prezent, etc. Munca insa, asa cum stiti, e tot a mea, asa cum e si a voastra, sa ma tin pe linia de plutire. La mine schema e "simpla": dupa o viata traita cu diverse evenimente in nesiguranta, de asta imi e teama cel mai tare si imi ridica cel mai tare anxietatea (care in sine ma face sa ma simt nesigura - deci cerc vicios) si ca rezultat ma caznesc mereu sa detin control (ceea ce e imposibil si imi creeaza anxietate - iar cerc vicios). Gandul de infirmare al acestui cerc vicios este "nesiguranta e ok si ca niciodata nu poti avea 100% control si ca eu sunt ok asa cum sunt". Da, mult noroc mie!

Fug ca am o intalnire acu la 7:40.
O zi super!

Buna Prozac,

Iti citesc mesajele de mult timp si crede-ma ca m-au ajutat foarte mult sa depasesc momentele chinuitoare ale acestei cumplite boli. Sufar de aceasta boala de mai mult timp si m-am hotarat ca trebuie sa apelez neaparat la un medic. Stiu ca tu esti din zona Clujului si te-asi ruga sa imi spui la cine mergi tu, cine e medicul tau.
Sufar in tacere pentru ca nu pot sa discut cu nimeni din familie despre suferinta mea si acest lucru ma macina zilnic.

Astept raspuns

Iris, majoritatea dintre noi suferim in tacere pentru ca asta este o boala pe care sincer nu o poate intelege decat cine o are. Nu te lasa doborata. Ai gasit aici un grup care te intelege.
Iarta-ma, nu stiu daca ai mai scris dar daca nu, zi-ne despre tine.
Prozac sigur va veni cu sfaturi de ajutor, cum o face mereu, este un om extraordinar de saritor.

Eu sunt bine. SLAVA LUI DUMNEZEU!

Salutare dragi mei,
Catherine copii mei acum sunt bine, multumesc de intrebare, si e greu si pentru mine ca adesea imi pun si eu intrebarea daca sunt o mama suficient de buna, dat fiind faptul ca am baiatul cam capos si ma confrunt cu cu aceleasi probleme pe care le spunea Prozac in comentariile anterioare.
Nu pot sa fac lectii cu el pt ca aproape de fiecare data ridic tonul si nu pentru ca nu stie ci pt faptul ca e capos si atotstiitor(are 7 ani jumate)ce fac atunci cind o creste?
E si foarte mamos si nu face lectiile decit cu mine, daca face cu taicasu trebuie sa verific eu pentru ca asa vrea.
In schimb fata e diferita, nu are frica de nimic, ride mereu si e printesa casei.
Nu pot sa mai scriu vrea printi a mea cintecele pt copii si plinge.
Revin.
Va pup pe toti.

Am revenit:)
Catherine ma bucur ca esti ok.Dar copilul tau ce face?
Prozac nu ne inviti la chef simbata?
Imi plac dulciurile foarte mult!
Sa mai scrii cum faci cu baiatul tau pentru ca asa mai invatam si noi cite ceva.
Eu sunt asa si asa dar o sa vina si zile mai bune.
Va imbratisez pe toti nu pot sa mai scriu acum trebuie sa vina baiatul de la sc si nu vreau sa vada.
Sanatate multa la toti!

Mai ma bucuram asa de mult ca eram bine si m-a pocnit o tocaiala de toata "frumusetea". Nu stiu daca am provocat-o epuizandu-ma nitel - am mers la sala sa merg pe banda ca am zis ca imi aduce endorfine.
Bai si la un moment dat m-a pocnit gandul obsesiv si m-a terminat, era sa lesin asa un impact a avut - desi l-am mai avut, se pliaza ffff mult pe momentele cand sunt deprimata sau obosita. Deci, desi pot desface schema sa zic asa, tot am anxietate grup si ma gandesc ca nu sunt bine.
Gandul meu obsesiv e nou si de aceea ii fac fata mai greu si in plus ma priveste mine, adik are de-a face doar cu mine nu cu cei din jur si atunci imi este greu de combatut - ma deprima tare cand il am mama ma-sii.
Stiu ca tre sa il ignor dar ma deprima simplul fapt ca mi-a trecut prin cap ca ma gandesc ca nu sunt un om normal si atunci cum as putea sa imi duc viata ca un om normal.
Scuzati incoerenta... sunt singura acasa cu baiatul si deci e o mare expunere pt mine (nu pricep care e faza ca fusei pana acum in metrou unde am citit linistita, singura deci... ) plus sunt obosita varza ca acu am ajuns acasa la 6 jumate plecate de 12 ore si dormita vai mama mea.
Si tocma ce ii zisesem la psihiatru ca sunt bine... parca e un facut.

Salutare! Zau, e culmea! De 2 zile vreau sa scriu aici si atat am gandit si regandit ce am de scris insa acum cand sa pun in practica parca dispare tot din mintea mea!
Incerc sa o iau cu inceputul si sa fiu logic si coerent(cateodata nici eu nu ma inteleg, daramite altii)!
De ceva zile bune gandurile mele sunt la intensitate maxima, dupa cum bine stiti marea mea ingrijorare, obsesie era cea legata de gasirea unei partenere, lucru dificil dupa experientele trecute!
Am gasit si partenera in cauza, am cunoscut-o de revelion, mi-a placut mult si dupa ce in prima faza mi-a spus ca nu e pregatita pt. o noua relatie acum suntem impreuna.Buun, teoretic motiv de fericire si bucurie dupa cum imi spune toata lumea, atat ca la mine au aparut analizele, gandurile, anxietatea si incet, incet, parca nu mai ma simt atras de ea, nu mai imi place, fac comparatii intre ea si tot felul de alte femei pe care le vad intamplator!
si de dimineata pana seara numai asta fac, simt ca pleznesc,
Acelasi lucru mi sa intamplat si in relatia trecuta si la fel ca si atunci am momente cand imi vine sa o sun si sa ii spun ca ar fi mai bine sa terminam relatia!(Daca dupa 2 saptamani poti avea o relatie.)
Stau si ma gandesc, e TOC(si daca e TOC inseamna ca trebuie sa merg inainte si sa imi spun ca sunt doar ganduri, cu toate ca si ceea ce simt e alterat), sau pur si simplu nu suntem facuti unul pt celalalt si eu urmare a experientelor avute vreau cu orice pret sa simt ceva, sau sunt vraji, sau, sau.
Habar nu am, dat

Tastatura laptopului face numai ce vrea ea, sare unde vrea dar asta este!
In fine ati mai trecut vreunii din voi prin asa ceva?
Imi doresc o familie, copii dar in ritmul asta burlac convins ajung!
Ea ma intreaba de multe ori ce am?
Pai ce sa ii spun?Ca am niste stari mai nasoale si ca nu pot sa ii dau detalii?
Ea se supara ca nu vreau sa ii spun ce e cu mine!
Cum ar putea intelege ca eu ma lupt cu mine ca sa raman cu ea, ca nu stiu ce simt fata de ea, imi place sau vreau cu tot diandinsul o relatie?
Voi ce ati simtit la inceputul relatiilor voastre?A fost dragoste mare sau a-ti construit pas cu pas?
Ati avut momente in care vroiati altceva sau pe altcineva?
Cred ca v-am impuiat capul, dar chiar nu stiu cu cine sa mai vb si ce samai cred!
O seara buna tuturor, si mergem inainte!