Diabet + Depresie=Schizofrenie?

Buna ziua tuturor!Am o sora de 40 ani, necasatorita, are diabet tip I, nu are serviciu(nu rezista intr-un loc mai mult de un an)iar in ultimul timp s-a schimbat complet.S-a izolat de familie pentru ca ne invinovateste pe toti de situatia ei.
Manifesta o ura si o furie pe care n-am mai intilnit-o la ea inainte.Am sfatuit-o sa se duca la medic dar refuza categoric spunindu-mi ca eu sunt nebuna.Limbajul pe care-l foloseste este violent, insultator si sarcastic.Cum pot s-o ajut pentru ca efectiv refuza ajutorul nostru.I se pare ca toti suntem impotriva ei.Ajutati-ma va rog!

Cu tot respectul, din punctul dvs de vedere, eu nu pot sa fac nimic altceva decit sa fiu spectator la autodistrugere?
Este opinia dumneavoastra ca persoana sau va bazati pe experienta profesionala ca medic(MD)cind afirmati ca nu am nici un drept?
Puteti sa-mi dati niste argumente, daca nu cumva cer prea mult?!
Multumesc.

Multumesc. Apreciez raspunsurile dumneavoastra.

Diabet, depresie, schizofrenie sunt trei afectiuni diferite. Diabet + depresie nu inseamna schizofrenie. Este posibil ca pacienta sa sufere de o depresie severa sau de boala bipolara. Cu calmsi blandete trebuie sa o convingeti sa faca un consult psihiatric. A merge la psihiatru nu inseamna a fi nebun. Pers. 40 ani, sex feminin, suferinta diabetica insulinodependenta, necasatorita, fara serviciu ( activitate soaciala ) ma duce cu gandul spre depresie.

Multumesc pentru comentariu.Singura problema e ca singurele persoane care vor ca ea sa se faca bine si care cu blindete, vor s-o convinga sa mearga la psihiatru, sunt cele pe care ea, la momentul actual, le respinge.Ea nu mai este o persoana rezonabila, nu mai gindeste rational.Are convingerile ei pe care nimeni nu le poate schimba deocamdata.Suntem acum intr-o situatie fara iesire.

Majoritatea celor care au intradevar nevoie de ajutor il refuza. Refuza sa coopereze cu familia sau cu un cadru medical, refuza medicatia si refuza chiar sa vorbeasca despre problemele lor. Spui ca nu mai este o persoana rezonabila, ca are convingerile ei. Ce fel de convingeri si cat de intense sunt aceste convingeri?
Ar trebui sa o vada un psihiatru. Un consult psihiatric nu inseamna nebunie, nu inseamna neaparat internare. Ar trebui sa incerci sa ii explici asta sau sa ii explice o persoana pe care ea nu o alunga de langa ea. Nu va accepta usor dar cu rabdare poate reusiti sa obtineti si acordul ei.