Nu vreau sa sufar din cauza anxietatii si sa imi fie frica si sa ies din casa

Confrunt si eu simptomele anxietatii, chiar daca nu am mers la doctor sa confirme. Am frica de moarte, am mereu o senzatie negativa, care ma face sa ma gandesc numai la rau.
Atacuri de panica nu prea am, dar e de ajuns ca am aceste senzatii, care, atunci cand sunt la scoala (sunt la liceu), dispar in totalitate si ma simt foarte bine, vorbesc cu colegii etc, iar cand vin acasa, de obicei, seara iar se instaleaza aceste senzatii, de frica, de singuratate. Am avut depresii odata, martea trecuta, care stateau 5 minute, imi reveneam, apoi iar revenea depresia, tot pe perioada scurta.
Am doar 17 ani si am viitorul in fata, nu vreau sa sufar din cauza anxietatii si sa imi fie frica si sa ies din casa, sau alte chestii de genul.
Medicamente deocamdata nu se pune problema sa iau, pentru ca au efecte secundare urate si nu vreau sa imi indop corpul iar cu chimicale.
Prostia mea a inceput de la droguri, care se pare ca a declansat toata panica si anxietatea (eram rusinos inainte de astea toate, nu ieseam afara, nu puteam sa tin o conversatie cu o persoana relativ noua, pentru ca mi-era rusine, nu puteam sa ii cer unui coleg ceva, din aceleasi motive).
Deci, ce ar trebui sa fac? Este grava anxietatea? I-am povestit si mamei mele, care zice ca trebuie sa gandesc positiv. Cateodata imi iese, cateodata nu. Tin sa mentionez, sau sa reamintesc ca noaptea se intensifica aceste senzatii de anxietate.
Petrec, de asemeni, mult timp la calculator. Unele persoane mi-au spus ca e ceva normal sa ai asemenea senzatii.

Am vorbit cu mama aseara si ea mi-a spus sa "cresc", sa nu ma mai gandesc la rau si gata, i-am spus ca e greu si nu ma intelege, atata timp cat ea nu stie ce fel este sa suferi de anxietate.
Mi-a spus apoi ca o sa imi ia niste pastile pe baza de plante, sau nu mai stiu eu ce, dar am refuzat, nu vreau sa iau nici un soi de pastile, nu cred ca e cazul.

La liceu nu stiu, sincer, dar daca exista vreun consilier si o sa vorbesc cu el, o sa afle tot liceul/toti profesorii. Am vrut sa fac la fel cu psihologul scolii dupa ce am consumat legale, care au declansat anxietatea, dar am fost sfatuit sa nu o fac ca apoi se afla in tot liceul si in tot cadrul profesoral.

Eu sunt de felul meu si o fire care nu comunica problemele sale cu alte persoane, pentru a nu tensiona si mai tare deja-problematica lume. Incerc sa rezolv problemele de unul singur si cred ca si de data asta o sa o fac.
Nu inteleg insa cum au reusit legalele sa imi declanseze o asa anxietate. :|

Poate sa imi explice cineva ce e schizofrenia. De fapt, am citit pe internet mai multe chestii, dar nu prea inteleg.

Si trebuie sa spun ca m-am panicat ca sunt bolnav. Am cateodata ganduri ca poate sa imi citeasca mama gandurile cand ma gandesc la ceva erotic, de exemplu :)).
Nu am avut niciodata halucinatii vizuale, sau impresia ca aud voci.

cred ca nu ai preocupari in afara scolii, din plictiseala ai devenit hipohondru..ce treaba ai cu scrizofrenia?nu inteleg..acum cauti toate bolile psihice si iti imaginezi la care corespunzi? nu ai nimic tinere.doar din prea multa comoditate si pentruca ai dori luna de pe cer, ai impresia ca ai o stare de nervi..ia pune mana si ia ti un job party time si invata ptr liceu, ajuta ti mama ca este cazul si termina cu starile induse de internet..nu ai de ce sa fii paranoic, anxios, etc.nu ai motive.ai responsabilitati mari? intretii familia? ai copii? ai rate? ce puii mei ai? nimic.pai ce faci cand cresti mare?cand o sa ai familie? ce faci? hello?atunci zici ca deja esti debil? hai sa fim seriosi. esti prea plictisit, l;enes si rasfatat..pune mana si mobilizeaza te si nu incurca dr cu imaginatia ta puerila..stiu ca te superi acum pe mine, dar decat sa ajungi o leguma datorita dr psihiatri sau sa arunce mama ta milioanele la dr psihologi care sa ti spuna ce vrei tu sa auzi, dar sa iasa banul la ora, mai bine revinoti la viata si termina cu ifosele de domnisorica..daca ai o emotie, daca tremuri de la lipsa de calciu, daca te ia ameteala de la anemie, tu zici ca esti scrizofrenic??????????esti baiat mare acum..hai.gata..cu gluma...invata, fa curat, da cu aspiratorul, du te la munca si bucura ti mama nu o inebuni cu plictiseala ta..succes..

ladroguri de ce ai aple;lat?din plictiseala?eu daca eram mama ta te dadeam afar din casa baiete..nu cauta acul in caruta cu fan si baga ti mintile in cap.este o rusine sa fii tanar si sa fii inutil pentru cea care te a crescut.asa ca lasa drogurile si pune mana si mergi la munca...drum bun in viata si invata sa fii om.sa ai caracter si sa ai personalitate.

Draga TicTac222, sfatul meu este sa vorbesti cu un psiholog. Poti incerca chiar sa discuti cu un consilier de la tine de la scoala. Totusi, daca te simti stanjenita si preferi sa nu afle nimeni identitatea ta poti incerca sa sa intri intr-o terapie pe internet. Eu, personal, asa am scapat de atacul de panica pe care il aveam in momentul in care eram in spatii inchise. Gasesti pe net psihologi care-s sigura ca te pot ajuta. Intri pur si simplu pe site-uri de specialitate si vorbesti direct acolo cu un terapeut. Mult succes!

^ Nu sunt fata, sunt baiat.

Intr-un fel, postul lui dauna3 m-a ajutat si chiar m-a facut sa rad. :)

Prima zi in care nu am avut nici un fel de frica si nici depresii (nici ziua, nici seara). Am insa o senzatie ciudata, ca nu sunt eu, adica, nu stiu cum sa explic, parca, atunci cand tastez, mainile nu sunt ale mele. :))

Scuze pentru confuzie.

No problem. :))

A doua zi, ieri, in care m-am simtit aproape normal (numai seara, dupa ora 11 am mici scapari). Incepe sa imi placa iar viata si mi-am gasit ceva interesant de facut in timpul care il petrec in casa, chiar daca este pe calculator.

A cam revenit anxietatea, insotita de depresie, dar nu asa predominant pe parcursul zilei (am scoala, dorm dupa amiaza, apoi imi fac lectiile).

Sincer iti spun ca ar trebui sa stai de vorba cu psiholog. Banuiesc ca pe net te descurci foarte ok. Cauta ajutorul pe site-urile specializate. Vazusem unu" zilele trecute ceva cu top experti.

Eu unul n-am gasit.

Tic-tac-tic-tac:)
Un username inspirat. Felicitari. Cat despre anxietate... mama ei de tulburare psihologica nu este grea, grava, insa trebuie tratata daca vrei sa gusti din ale vietii cu adevarat. Daca nu e tratat tot timpul parca ai pe cineva la spate care te indeamna sa nu te bucuri de nimic, sa nu faci nimic, sa stai molau, sa fii suspicios, sa-ti fie teama... nu ai acel zvac (cum ii spun eu) sa faci ca lucrurile sa mearga bine. Intr-adevar sfatul mamei tale este bun, insa ce te faci cand nu te strofoci sa fii pozitiv si nu reusesti, si uite asa azi nu reusesti, maine nu reusesti, nici poimaine, nici peste o saptamana... si in acest caz ai nevoie si niste sedinte de psihoterapie. Poti accesa topexperti.ro - ofera consiliere psihologica online si sa beneficiezi de ajutorul unui psiholog de la tine de acasa, din fata calculatorului. Ideea este ca nu trebuie sa lasi aceasta tulburare psihologica sa puna stapanire pe tine fiindca pot aparea complicatii, ganduri negre si iti amarasti viata din cauza unei afectiuni ce poate fi controlata, tratata...

Mda, ce sa mai spun acum? :|

Nu, ca nu mai am nevoie.

Buna, Cheyenne.

Ma bucur sa aud ca te simti mai bine. Este minunat.
Am trecut in revista ceea ce ai spus pana acum si cred ca esti un baiat minunat. Spun asta pentru ca admir la tine preocuparea de a-ti imbunatati viata, de a te bucura de frumusetiele ei si implicit preocuparea pentru obstacolele pe care le intampini. :)
Trebuie sa stii ca felul in care vedem lucrurile este o alegere care ne apartine in totalitate. Tu dai intamplarilor din viata ta semnificatia pe care o doresti. Iti propun sa vezi care este partea buna a fiecarei intamplari.
In combaterea starilor de anxietate te poate ajuta si exercitiul fizic practicat regulat, un ceai, un hobby. :)
Sportul efectuat constant creste nivelul serotoninei din creier. Serotonina este neurotransmitatorul care influenteaza dispozitia, somnul, libidoul, apetitul si alte functii dar si aparitia depresiei.
Practicarea regulata a sportului creste, de asemenea, nivelul endorfinelor - substante chimice din creier cu proprietati de imbunatatire a starii de spirit.
Nu trebuie sa te antrenezi pentru maraton, ai nevoie doar de putin sport pentru a-ti imbunatati starea de spirit.
Pentru inceput, un obiectiv bun ar putea fi sa te plimbi o tura in jurul blocului si sa-ti promiti ca-n ziua urmatoare vei merge doua ture; progreseaza putin cate putin in fiecare zi.
O alta varianta buna pentru tine este sa mergi in prima zi 10-15 minute, pentru ca apoi in fiecare zi sa progresezi cate un pic pana ajungi sa mergi 30 de minute pe zi. Acestea sunt doar niste exemple; tu poti gasi si alte alternative, poate mult mai potrivite pentru tine.
Pentru sustinere si mai multa motivatie poti lua cu tine un prieten, o ruda, un coleg. :)
Pentru a avea rezultate bune si a te simti mai bine nu este neaparat necesar sa mergi la sala de gimnastica. Fa activitatea ta preferata ( sa alergi ascultand muzica, sa mergi cu bicicleta sau cu rolele sau iti place sa inot, etc.).

Pe curand, Cheyenne :)

[Ma bucur pt tine. Ce ai facut?]

Nu am luat pastile.
M-am bucurat de viata si usor, usor, avand ocupatie, mi-au disparut gandurile astea din minte.


[O alta varianta buna pentru tine este sa mergi in prima zi 10-15 minute, pentru ca apoi in fiecare zi sa progresezi cate un pic pana ajungi sa mergi 30 de minute pe zi.]

Mai intai as vrea sa va multumesc pentru complimentele primite de la dumneavoastra. Nu stiu daca eu insumi sunt un baiat minunat, sau mai mult Dumnezeu a vrut asta. Am avut noroc cu sprijinul mamei mele si am gasit sprijin si in credinta in Dumnezeu. De mers, merg pe jos de la scoala pana acasa, si fac cam 30 de minute. Gasesc ceva frumos in a privi lumea, avand in vedere ca nu am progresat din punct de vedere social, cat timp am avut probleme.
Acum ce sa facem... Totul inainte, nu se poate sa fi ramas cu probleme tocmai acum cand am cea mai importanta testare in viata mea. Bacul.

Mult succes la BAC! Sa fie cu brio! :)

Dumnezeu nu te poate dezamagi niciodata. Relatia cu EL este una minunata si plina de magie. Este foarte frumos ca ai inteles toate astea din timp :) (mie mi-a luat mai mult) :))

Cheyenne, esti pe drumul cel bun; tine-o tot asa, te felicit!

O zi cu mult soare si zambet iti doresc,

Cristina

PS: Ce vrei sa faci dupa terminarea liceului? Poate o facultate? La ce te-ai gandit?

Da. Vreau sa ma indrept spre facultatea de medicina, la stomatologie, pentru ca tatal meu e medic stomatolog.

Jos palaria, Cheyenne :)

Multa bafta si multa inspiratie pe noul drum!

Numai ganduri bune iti doresc!

Cristina