GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Draga Mos Nicolae, de ziua ta te rog sa-mi aduci un cont gras in banca si un corp subtire.

PS Te rog ai grija sa nu le incurci iarasi ca anul trecut !!!

:)

Ce faci Katy, ai plecat in cautarea lui Kolya ?

Mai bine l-ai ruga sa-ti aduca niste tigle pe acoperis... :))
Cat despre restul, rugati-l sa va aduca noroc, ca sanatosi au fost si cei de pe Titanic, chiar si cei din Colectiv... :))

:)) tare Steve, mai bine ai fi zis un par de Rapunzel.
Nu am plecat dupa Kolya, ma ocup cu "trafic" de peruci si extensii, evident imi urmez consecventa obsesia, nu cumva sa trisez sa o ignor.
Dar tu?
Tie ce ti-a adus mosul? o nuia de aur? :))

Si mie mi-a adus tot cam ca si tie dar un pic mai bogat ca anul trecut : un corp gras, portofel subtire, par rar si o multime de..flatulente !
Dar nu conteaza, noi sa fim sanatosi ! :)

Trebe sa ma trag neaparat spre veganism pt ca am cam pierdut controlul !

Ce mai faceti?
Eu nu-s prea bine, le am pe toate, si toc, si anxietate si depresie.
Si m-am inscris in sf la curs, sper sa ma pot concentra prin ceata care imi inconjoara creierul..

Ce curs faci Katalyna, de hairstylist ?!

:)

Nu!
De contabilitate financiara.

Bună, nu prea ştiu cum să scriu. Poate fi vorba de TOC când ţi se pune pata pe ceva/cineva? Sper că nu deranjez..

Da, poate fi.Povesteste mai detaliat despre ce e vorba.Nu deranjezi pe nimeni;acest topic este adresat tuturor ce se confrunta cu tulburari psihice.Chiar daca nu ai un diagnostic specific, 'normalul' e sala de asteptare a suferinzilor psihici, emotionali sau sufletesti.

Pana la un anumit nivel este oarecum normal sa ti se puna pata pe ceva/cineva.
Daca insa ajungi sa te gandesti in continuu la acel ceva/cineva, devine clar patologic.

Am fost miercuri intr-un club din Bucuresti, la ziua unei colege de munca.Ce am remarcat a fost faptul ca un procent mare de oameni se confrunta cu depresii, anxietati si alte probleme din astea.Era un grup de 3 fete cu care am dansat si una dintre ele, blonda si draguta era foarte abatuta pentru ca prietenul ei o lasase pentru alta.A fost trista aproape toata noaptea;in acelasi timp un israelian incerca sa o ademeneasca acasa la el.O prietena de'a ei, din grupul acela de 3 m-a rugat sa o ajut pe blonda pentru ca era depresiva si foarte sensibila, deci putea sa cada in capcana strainului.Am inceput eu sa dansez cu ea, si in timpul asta am simtit durerea imensa din sufletul ei;a inceput sa lacrimeze incet si sa ma imbratiseze cu infrigurare de teama ca as putea fugi.O alta fata, tot blonda cu care flirta barmanul de asemenea, la un moment dat a incetat sa danseze din cauza unei depresii.Mai tarziu, au intrat niste doamne de 35-40 de ani care au luat barbatii la rand din club.Fara sa'mi dau seama, m'am trezit cu una ce se freca de mine;la inceput eram nedumerit si colegii mei se amuzau teribil pe chestia asta pentru ca sunt cel mai mic dintre toti si nu stiam cum sa reactionez.Apoi au iesit cu un grup de barbati si duse au fost.Afara, am intalnit 2 tipe bete care"cautau companie".Nu e bine sa te imbeti, dar omul in starea asta isi dezvaluie adevaratele dorinte, instincte si suferinte.Atunci poti fi aproape sigur ca spune adevarul;e ca o carte deschisa.Si adevarul e destul de neplacut;acele doua fete de care am amintit erau foarte vesele la inceput, dar pe masura ce si-au pierdut luciditatea au devenit mai tacute, apoi iritate, intristate iar in cele din urma indurerate.De asta, e bine sa fii sincer si sa incerci sa ajuti oamenii cu astfel de probleme, pentru ca unii(asa cum eram eu)sunt maestrii desavarsiti in a parea fericiti, veseli dar in interior sunt putrezi si macinati de suferinta.Dar, de teama parerii celorlati refuza sa fie sinceri si isi mascheaza nefericirea cu o pojghita de falsitate, dar asta inrautateste grav lucrurile.Cand discuti sincer cu o persoana, in profunzime, iti dai seama ca foarte multi au dureri ascunse.Ce e personal, e general.Problema e ca multi devin iritati atunci cand deschizi subiectul asta, iar forumul acesta este un instrument extraordinar pentru cei carora le este greu sa povesteasca probemele pe care le parcurg in viata.

Casyo, tu esti un maestru in a gasi fete cu probleme sufletesti, le atragi ca un magnet.
Interesanta aventura ta in club, parca s-ar fi adunat toti depresivii acolo :)).
Sfatul meu este sa ai grija cum si pe cine ajuti pentru ca te poti incarca tu negativ cu problemele lor si ajunti sa iti fie tie rau.

Da, normal.Sa ai probleme psihice e ca si cum te'ai ineca.Si daca incerci sa salvezi persoana respectiva, e posibil sa te dea pe tine la fund.

Mulţumesc pt răspunsuri, cât şi pt amabilitate.
Îmi este greu să mă adun şi să-mi pun ideile în cuvinte. Sunt mai multe de spus. Cred că trebuie să vă destăinui mai multe, deşi îmi vine greu expunerea, aşa că va fi mai lung mesajul.
Mi-ar plăcea dacă Dl. psiholog care a comentat pe primele pag, sau altcineva, ar interveni cu câteva sfaturi sau m-ar putea îndruma către un diagnostic.
O voi lua mai de la început.
Am crescut ca o persoană traumată şi mai panicoasă, ce am dezvoltat stresul post-traumatic, ADHD, cu mai multe fobii şi comportamente de "siguranţă" şi atitudine apatică. De curând, am început să citesc articole psihologice pe net şi-mi identific mai multe simptome. Cele care intră în categoria stresului post-traumatic, ADHD, TOC, anxietatea socială şi generalizată, depresia şi diferite fobii. Comportamentele sunt cele de la TOC, gen să aşez hainele cât mai perfect, să nu-şi facă nici o cută, să miros vasele înainte de a le folosi (uneori au un miros ca de gresie neclătită, am impresia?), cât şi cele de la stresul post-traumatic descrise perfect aici: --------------*. Pot să mai amintesc ce am mai conştientizat de ceva timp: o propteală spre ex. cu abdomenul de masă când fac ceva la masă, sau la ghivetă. Asta nu ştiu în ce categorie să o adaug, şi nici următoarele. Abea acum începe povestea. Am multe gânduri. Cred că mi-am creat o lume paralelă în care trăiesc doar cu mintea, implicată şi dpdv chimic. Nu am exteriorizat niciodată astfel de gânduri, totul se întâmplă doar în minte. Sunt "vise cu ochii deschişi". Mi se întâmpă mai mult după ce mă pun în pat, dar şi ziua, mai ales în trecut. Încerc să mă abţin, dar vin automat, fără control, mă trezesc din ele când încep să plâng sau adorm aşa. Când sunt bine dispusă sunt pozitive şi ele şi chiar plăcute :), când sunt prost dispusă, sunt negative în mare parte. Unele reverii sunt mai cu peripeţi, altele cu lucruri comune. Parcă m-aş uita la film :)) Ce aş putea citi despre acestea? Au devenit cam insuportabile de la un timp şi mai ales de când mi s-a pus pata să scap de ele. Încerc să-mi ţin mintea cât mai ocupată în viaţa reală. În ce diagnostic se încadrează astea? În ultimul timp cele negative îmi produc atâta agitaţie, şi începe să-mi bată inima mai tare, să mi se facă frică şi mă trezesc din ele, după 1-3 ore, plângând. Însă am şi zile mai liniştite, în special când nu mă supără nimeni. Oricât as citi despre atacurile de panică, nu mă pot identifica, nu-mi dau seama dacă au intensitatea unui atac. Vă spuneam la început că am crescut mai panicoasă din orice, mă speriam uşor, dar tot nu-mi dau seama. Poate mă lămuriţi voi. Am avut de câteva ori un tremor interior (nu al degetelor) cu f puţină frică, scurte, fără gândurile mele, adică în zile bune, liniştite. Acum când vă scriu sunt în zilele bunicele.
Am o oboseală cronică cu dureri de cap (epuizare a creerului mai mult) şi dureri vagi, ici şi colo.
Sper că nu v-am obosit prea tare. :) O seară faină! Aştept răspunsurile voastre.

(*modificat de admin)

Buna!
As vrea sa te intreb, ai fost la psihiatru?
Ai tratament?
Daca ai fost, ce diagnostic ti-a pus?
Scuze dc am fost indiscreta, incerc sa imi fac o idee.
Si esti binevenita aici, nu-ti face probleme.

Rossa, foarte interesanta descrierea ta, dar am si eu cateva intrebari pentru edificarea mea.
1.Aceste reverii sunt doar "vise" sau te surprinzi uneori vorbind singura, chiar daca nu cu voce tare?
2.Reveriile pozitive au legatura cu cele negative;adica poti gasi un punct comun intre cele doua?
Povestirea ta, cred eu, are nevoie de completari suplimentare.E greu sa iti spui parerea, atunci cand cineva a prezentat doar simptomele si nu circumstantele in care au aparut, ce"visezi"mai exact cu ochii deschisi dar si alte detalii.Si pentru mine a fost foarte dificil sa povestesc de'a fir a par cum au evoluat lucrurile pentru ca pe alocuri, au fost momente groaznice dar e bine totusi sa nu omiti nimic si doar pentru faptul ca impartasesti cu noi experientele tale.

In afara de bolile enumerate de tine Rossa ai si elemente din tulburarea bipolara, asta te face sa balansezi intre euforie si depresie adanca !

Mergi la medic si spune-i toate aceste simptome apoi revino si spune-ne tratamentul pe care ti l-a dat !

Katy, tu esti din Bucuresti...nu stii de unde pot cumpara o palarie cu urchi de Mickie Mouse?Trebuie sa'i iau unei colege de munca in cadrul Secret Santa si isi doreste asta foarte mult.Problema e, ca pe langa faptul ca e destul de piperata la pret, nu o gasesc niciunde.Am umblat azi prin Bucuresti dupa ea, de am ametit.Fata e obsedata dupa Minnie si a vazut la o alta colega o palarie din aia cu urechi mari(pentru ca exista si palarie cu urechi de pisica si nu vrea de'aia).Ii plac dragalaseniile si flecustele astea de copii.Maine trebuie sa ii da cadoul si nu stiu ce sa fac.

@casyo: -*

Sarbatori fericite tuturor, cu ocazia asta! :)

(*modificat de admin)

Nu am fost, n-am ce căuta la psihiatru, că n-am înnebunit :)) Tratament doar naturiste, suplimente şi multă speranţă :). Diagnostic, am citit şi am ajuns la concluzia că simptomele mele sunt exact cele descrise pt tulburările enumerate.

N-am înţeles Casyo, cum adică "mă surprind vorbind singură, chiar dacă nu cu voce tare"? Vocea aceea interioară este, ca la orice gând, cred, sau ca atunci când citeşti ceva, dar nu vorbesc singură.. sunt mai mult închipuiri. Poate exista un punct comun între reveriile pozitive şi cele negative. Provin din aceeaşi minte, diferenţa o face starea mea de spirit.
Sunt ca atunci când încerci să compui ceva în minte, un mesaj, o poveste pt un scenariu de film în care eşti şi tu implicat afectiv, gen, tu eşti rolul principal în jurul căruia se desfăşoară scena. E ca o trăire alternativă sau paralelă. Dacă reuşesc eu să fac o asemănare bună. Probabil şi depresia cauzează pe fondul unei lipse de activităţi. Ca să dau exemplu, uneori mă închipui că m-am căsătorit şi nu a mers relaţia, alteori în ciuda dificulţăţilor, a supravieţuit relaţia, sau altul, am aflat că am o boală şi povesteam unui prieten. Astea mi le-am amintit acum, dar sunt şi cu subiecte minore.

Legat de trecut nu cred că are rost să intru în detalii, am depăşit situaţia, am acceptat soarta, chiar dacă unele răni se vindecă mai greu. Acum mă macină cu gândurile. Măcar să fiu liniştită şi să nu mai am gândurile acestea, să pot adormi mai uşor.

Mă gândeam eu că ar fi şi ceva bipolar.

David:am gasit si eu din asta in Jumbo, dar e doar de carnaval, nu obisnuita.Din aia gasesc doar pe site'uri straine;nu e extraordinar de scumpa, dar trebuie sa ii duc azi.O sa merg la Unirii in mall si sper sa ii gasesc eu ceva.I'am zis deja, oricum, ca nu pot sa ii aduc palarie.Daca la anu' imi va pica tot ea, ii fac comanda cu o luna inainte de palarie din aia.

Rossa, sa stii ca nu esti nebuna daca mergi la psihiatru, esti doar responsabila."Normalitatea", de multe ori, e sala de asteptare pana intri si primesti un diagnostic.
Cand am intrebat daca exista un punct comun intre reveriile pozitive si cele negativa, ma intrebam la tema acestora.Dar mi'ai raspuns si la asta:urmarile trecutului inca te bantuie.
Sa stii ca o persoana poate avea simptome apartinand mai multor tulburari.Un depresiv are sanse mari sa fie si anxios, obsesiv-compulsiv si chiar bipolar.Parerea mea, este, ca daca iti vei rezolva problemele care au cauzat suferinta si durerea ta:deceptii in dragoste, traume din trecut, etc. vei reusi sa depasesti simptomele pe care le ai.
Ca o parere personala:ai simptome de obsesiv-compulsiva, dar unul din cele mai relevante indicii e chiar ruminatul incontinuu, framantatul.Obsesiv-compulsiv inseamna sa reactionez la anxietate/incertitudine angajandu'te in compulsii.Ori cand te gandesti indelung la"ce s-ar intampla daca", "cum ar fi fost daca", tu stiind ca nu te ajuta la nimic, ci doar dandu'ti sentimentul ca poti controla ranile din trecut si ca te simti placut, e o compulsie.Framantatul e o compulsie, de asemenea.

M-am lamurit Rossa.
Din punctul meu de vedere, aici pe forum nu o sa rezolvi nimic.
Sa stii totusi ca nu nebunii merg la psihiatru, ci oamenii normali, acei nebuni despre care tu vorbesti nu se considera bolnavi..deci nu au neboie de ajutor, traiesc acolo in lumea lor.

Casyo, nu stiu pe unde ai putea gasi caciulitze din alea, fii-mea are o cordeluta cu urechi din astea.

Atunci te va initia David in cuantica mentala Rossa ! Si el are un tata paranoic si o mama depresiva dar el e sanatos tun ! :)

Asta e mentalitatea romanului: nebunul merge la psihiatru...ce sa-i faci..

Oamenii normali mai merg si la psiholog/psihoterapeut, in paralel sau nu...

p.s. In spitalele de psihiatrie, sunt internati foarte multi nebuni, asa ca asocierea psihiatriei cu nebunii nu e chiar nepotrivita.

Da sigur ca merg.
Asa este si indicat.

Lasa ca am eu un profesor la facultate mai deraiat, el asa...El e mai glumet, dar si foarte laudaros si ortodox impatimit.In rest, toate respectele ca profesor.Explica foarte bine si chiar pune suflet in ceea ce face.Dar, acum o luna, la seminar a inceput sa rada de un coleg pe care l'a ridicat in picioare si se facea ca nu il cunoaste chiar daca era indrumatorul lui de licenta.Credeam ca e binedispus.Dar a devenit treptat ironic apoi posomorat si glumele sale au devenit acide si rautacioase.Mi'am dat seama ca ceva nu e in regula.A luat telefoanele unor fete si le'a aruncat pe catedra, iar aceluiasi coleg i'a luat ceasul de la mana pentru ca i se parea lui ca se joaca cu el.In timp ce explica despre alcatuirea geologica a Carpatilor Orientali, mai punea intrebari;daca raspundeam corect, ne coplesea cu laude:'esti maestru', 'bravo', 'felicitari' iar daca greseam ne batjocorea si ne apostrofa:'ce prost esti', 'esti fraier, nu stiu ce cauti la facultatea asta'.Ne'a tinut pana la 10:00, in conditiile in care un curs/seminar dureaza 1h40 min maxim, deci pana la 9:40..si inca mai voia sa ne tina.A dat afara niste colegi din sala pentru ca nu erau suficienti de atenti la ora si a impins catedra in baiatul din prima banca pentru ca sa ilustreze miscarea placilor tectonice.Eram putin panicati pentru ca nu mai stiam ce sa credem.
De fapt, peste cateva zile am aflat, el se simtise atunci foarte rau pentru ca suferea de o tulburare psihica.Fusese la un preot tamaduitor care i'a facut o 'slujba de vindecare', l-a declarat sanatos, l'a trimis acasa si i'a spus ca nu mai trebuie sa isi ia antidepresivele.Din cauza asta a devenit foarte irascibil si chiar violent in ziua aia.La alte grupe, a facut mai urat.Cand a ajuns acasa a inceput sa urle, si'a sechestrat nevasta si a batut'o puternic.Ea a reusit sa cheme ajutor.Pana la urma, a fost dus fortat la spitalul de nebuni si internat.Nu am mai facut de atunci cursuri cu el;a fost inlocuit temporar.Va reveni la anu'.Cat de imbecil trebuie sa fie'trimisul domnului' sa faca o asemenea prostie?E si vina lui, deopotriva.Dar eu l'as fi investigat mental si pe preot pentru ca nu poti sa faci asa ceva...

E foarte simplu penticostelivule, 'trimisii Domnului', 'proorocii', 'apostolii', 'vorbitorii de limbi ingeresti' si 'mantuitii' sunt la voi ! Preotii sunt doar niste oameni pacatosi cu o anumita inclinatie care au primit hirotonia pt a tine niste slujbe si a dezlega niste pacate !
Daca preotul respectiv si-a arogat singur vreun titlu de tamaduitor atunci e pacatul sau, daca profesorul vostru a crezut ca scapa de tratament primind o binecuvantare atunci e greseala lui si a familiei sale ! Dar tot e bine ca preotul nu l-a oprit de a merge la medic cum se face in alte 'religii' unde se fac 'vindecari' pe banda rulanta ! Deci totul e bine cand se termina cu bine, putea fi si mult mai rau !

E o problema mai generala aceasta a bolilor psihice, in special a delirului mistic din schizofrenie si din TAB pe care preotii si pastorii neoprotestanti nu le recunosc ca atare !
Cel mai cunoscut caz din ortodoxie este cel al tembelului de la Tanacu - care trebuie spus si cunoscut, NU ERA PREOT, era doar diacon, deci nu avea voie sa faca slujba de maslu - slujba pe care oricum nici preotii nu au voie sa o tina de unii singuri ! S-au incalcat acolo o serie de reguli pt care prostovanul respectiv a si facut inchisoare !
Altfel la neoprotestanti delirul mistic este considerat fie posedare demonica fie respectivul e declarat 'proorocul' de serviciu al adunarii !

Deci hai mars de aici cu insinuarile potaie ! :)

Steve, vorbeste frumos!
Nu suntem la grupa mica aici.