A devenit psihiatria un sistem ideologizat și comercializat?

Or avea unele medicatii efecte nocive in timp, daca omu trebe sa se simta bine acuma, nu poti sa-l lasi in criza permanent sa o ia razna de tot, sau in depresie sa ajunga chiar la suicid.

Efectele nocive care e vorba aici sunt în primul rând persistența sau accentuarea stărilor psihotice (la utilizarea pe termen lung).
Concluzia ar fi că de fapt totul se reduce la placebo, de aceea astfel de medicamente funcționează, dar doar pe termen scurt.

Nu se reduce nimic la placebo, lasa tu un depresiv, schizo sau TAB-ist fara tratament si sa vezi ce iese.
Un tratament bun, stabilizeaza psihoza a la long, in nici un caz nu o agraveaza.
Iar daca se agraveaza, inseamna ca boala s-a agravat si nu mai merge acel tratament.

De ex prietenu meu avea anxietate de mult, a luat tratament 2 ani cu spitomin si a scapat, acuma de 5 ani e f bine.
Altul a luat 2 ani ptr depresie si iar a scapat, de 10 ani nu mai ia nimic si a ramas bine, iar pana sa ia trat, se tot agrava.

Cred că nu înțelegeți ce implicații are efectul de placebo. E atât de important, încât orice studiu studiu serios privind eficiența unui medicament trebuie făcut și cu verificarea efectului placebo

Pana si pisicul meu cred ca a auzit de meta-analiza lui Andreea Cipriani facuta pe toate cele 3000 de trialuri pe antidepresiv facute vreodata. A reiesit ca bate placebo cu 2 puncte pe scara Hamilton pe termen de 3 luni, adica irelevant statistic ca scara aia are punctaj gen 60. Pentru ca un drog sa fie considerat "relevant clinic" trebuie sa aduca o imbunatatie de 50%+ a simptomelor. Nu mai spun ca e suficient sa faci un drog care iti creste pofta de mancare ca sa obtii 2 puncte pe scara hamilton. Faptul ca bat placebo cu o molecula foarte probabil nici nu este de la drog ci de la faptul ca, avand efecte secundare, intaresc efectul placebo.

Atentie, vorbim aici de studii pe 3 luni. Cu antidepresivele e problema la termen de 1 an. In studiul Star-D, cel mai important studiu pe antidepresive facut vreodata, studiu ce a costat 35milioane de dolari, a reiesit o "stay well rate" de 3% la un an. Inainte de aparitia SSRI-urilor, APA considera oficial ca rata de recuperare din depresie e de 85%/an. A sustinut acest lucru prin multiple comunicate oficiale. Personal, nu cred ca diferenta este atat de mare, e umpic efect de diferente de metodologie. Mai sunt vre-o 2-3 studii pe 1 an pe antidepresiv si a iesit ca o duc mai rau oamenii dar cu gen 75% vs 50% nu 85% vs 3% rata de revenire la 1 an. Nu stiu, aici nu ma pricep foarte bine la studii, posibil sa fie mai multe si sa nu stiu eu. Nu m-a interesat asa mult subiectul, mi se pare o problema insignifianta pe langa problema cu neurolepticele.

Interesant cum pe majoritatea drogurilor din psihiatrie, nu avem studii deloc, avem gen 5, 50, 100 de studii pe o anume clasa de droguri. Pe antidepresive avem 3000, din care absolut toate sunt pe termen de 3 maxim 6 luni bineinteles. Avem doar 3-4 studii pe termen de 1 an. Oare de ce?

Mulțumim pentru aceste informații, Placebo. Deși mulți din cei ce-ți citesc mesajele nu înțeleg despre ce e vorba sau cât de corecte sunt informațiile oferite, o pot lua ca pe un îndemn la informare și documentare individuală.

Cercetarea individuală nu e ceva rău, doar modul cum e făcută poate fi greșit, dacă se face din prea puține surse sau dacă nu se caută adevărul ci confirmarea unor idei preconcepute

Placebo, daca se vor scoate în viitor neurolepticele cu ce vor fi înlocuite?cum mai tratezi un om cu schizo sau tab sau psihoza?Cunoștință ta când a făcut episod psihotic cu ce s-a tratat?Eu nu cred că se vor scoate prea curând, că rămân descoperiri in fata unor boli grave prec schizo, tab, psihoze, deliruri..
Știi tu sigur că se vor scoate?

@Stavrio: Il tratezi prin acea metoda prin care omul are 65% rata de recuperare in loc de 4%. Se poate si mai mult, recordul pe glob este de 82% rata de recuperare completa dupa primul episod psihotic (zero simptome si zero recaderi timp de 5 ani), obtinut de cei de la Open Dialogue din Finlanda, program care acum s-a extins in mai multe tari. Soteria la fel avea rata de recuperare asemanatoare. Aceste programe nu folosesc neuroleptice pentru a nu distruge orice sansa de revenire pe termen lung. Pe unii pacienti ii intereseaza revenirea pe termen lung, nu cea pe termen scurt. In cazul open dialogue, ce fac in plus e ca pun mult accent pe socializare si rezolvare a problemelor din familie.

Mai exista alte 3 programe promitatoare in momentul acesta. E unul in Norvegia care trateaza psihoza ca pe o fobie si pretinde ca are rezultate exceptionale, mai este un program "Feeling safe" in UK care este testat acum. In materie de droguri nu e nimic pe teava momentan si nici nu va aparea nimic nou. 70% din companiile farmaceutice deja se retrasesera din psihiatrie in 2011 din cauza ca nu este un domeniu promitator. Nu s-au mai descoperit droguri noi din anii 50, 80 si practic toate care s-au descoperit vreodata, au fost descoperite aleatoriu.

E foarte bine ca a ajuns la capat de drum aceasta lobotomie chimica. Este probabil cel mai mare reversal medical de la 1950 incoace. Poate doar tratamentul gresit pentru Poliomerita poate sa concureze. Interesant cum in cazul poliomeritei, nu castiga nimeni vre-un ban de pe urma acelui "tratament". Au fost nenorociti atatia oameni din pura prostie. In cazul neurolepticelor, consider ca cel putin jumate din problema a fost cauzata de prostie, presiunea producatorilor acestor droguri a fost doar o parte din problema.

Despre Open Dialogue vedeti aici :

------------*

"no strong conclusions can be drawn about efficacy"

Nu ma mira concluzia.
Se stie cum e cand incerci sa discuti cu cineva care are o psihoza si nu ia medicamente.

(*modificat de admin)

Totuși nu cred că se vor scoate neurolepticele.Nu există vreo dovadă în acest sens, cred că se vor folosi în continuare, mai ales în Romania.

Normal ca nu se vor scoate neurolepticele, ti-am explicat la topicu tau de ce.

Poate că soluția ar fi ca neurolepticele să fie folosite doar voluntar, cu aceptul pacientului

In cele mai multe cazuri pacientul nu isi da seama ca e in delir si necesita internare involuntara. Fara tratament creierul se degradeaza si nici pacientul nu este acceptat de familie si de societate cu toate prostiile pe care le face. Depinde de gravitatea cazului.

@Gogu3: "Currently, the evidence in support of OD is of low quality, and randomized controlled trials are required to draw further conclusions. It is vital that an extensive evaluation of its efficacy takes place because OD has already been adopted by many acute and community mental health services."

Stiam si eu ca nu a fost testat cum trebuie, cu trialuri randomizate. Ce nu inteleg este cum e posibil sa ai ceva de comentat legat de asta. Neurolepticele au aparut in anii 50 si primul studiu randomizat (pe tratament de mentenanta) a venit in 2013. Faptul ca ai un singur studiu randomizat in care a iesit ca te schizofrenizeaza pe viata neurolepticele nu e deloc problematic pentru tine Gogu3? Ca vad ca deodata te dai pro medicina bazata pe dovezi. Deodata ai tu o problema ca nu sunt studii randomizate pe open dialogue.

Despre juramantul lui Hipocrate care spune "in primul rand sa nu faci rau" nici nu mai vorbim. Bagi "tratament" netestat in anii 50, iti vin pe parcurs 10+ studii nerandomizate in care iese ca te schizofrenizeaza pe viata, descoperi pe parcurs si despre parkinson, micsorarea creierului, speranta de viata cu 20-25 ani mai mica, etc. Te aperi si spui ca nu sunt importante studiile ne-randomizate ca poate pacientii care isi revin se lasa de neuroleptice asa ca hai sa asteptam primul studiu randomizat. Vine si primul studiu randomizat in 2013 si tot nu le scoti, tot te aperi si spui ca hai sa mai facem cateva studii sa fim siguri. Abia in cativa ani dupa ce vor publica cele 4 studii randomizate care se fac acum, abia atunci vor fi scoase.

E oare normal sa tratezi cu dubla masura neurolepticele vs tratamentele ce nu folosesc neuroleptice?

"In cele mai multe cazuri pacientul nu isi da seama ca e in delir si necesita internare involuntara. Fara tratament creierul se degradeaza si nici pacientul nu este acceptat de familie si de societate cu toate prostiile pe care le face. Depinde de gravitatea cazului."

Neurolepticele atrofiaza creierul, il micsoreaza cu 1% pe an. Firul narativ cu neuroleptice care ar fi "neuroprotective" lol este ceva penibil. In studiul firmei care fabrica Olanzapina in care s-a micsorat cu 14% creierul maimutelor dupa 18 luni de tratament standard pe neuroleptice, s-a micsorat mai mult pe haloperidol decat pe olanzapina. In abstractul studiului au scris ca, din cauza asta ar avea efect "neuroprotectiv" =)))))))))))))))))))))))) Interesanta formulare... Asa si heroina are efect neuroprotectiv comparativ cu drogul ala krocodil.

Initial, la fel ca diskinezia tardiva, si atrofierea creierului era pusa pe seama psihozei, nu pe seama drogurilor. Din 2013 incoace este unanim acceptat ca e de la drog. Nici cei mai corupti cercetatori nu mai argumenteaza ca problema ar fi de la psihoza, nu de la drog, la fel cum nici cei mai corupti cercetatori nu mai argumenteaza ca parkinsonul ar fi parte din psihoza si ca nu ar fi de la drog. Oamenii cu schizo care nu consuma neuroleptice nu prezinta acea atrofiere a ceierului.

Clara, dimpotrivă, neurolepticele distrug substanța cenușie. A spus-o între alții și Nancy Andreasen, cel mai celebru nerurolog american (sau internațional), inventatoarea scanării neuromagnetice a creierului (tomografie).

Caută pe Google "Andreasen Drops A Bombshell: Antipsychotics Shrink the Brain""

Gogu, ție îți recomand să citești cine este și ce spune Joanna Moncrief. Ca psihiatru, ea explică principiile după care au fostantipsihoticele, adică ce urmăresc ele și cum realizează asta. Caută în special "The Myth of the Chemical Cure". Este un sumar în format pdf al unei cărți a ei. Ideea centrlă e că antipsihoticele nu au fostpentru bunăstarea pacientului ci a anturajului (famnilie, personal medical), adică să le dea mai puțină bătaie de cap acestora. Practic, antipsihoticele reduc activitatea creierului, în medie cu circa 70%, prin inhibarea receptărilor dopaminei (un neurotransmițător principal)

Spre deosebire de alte clase de medicamente, care au fost proiectate pornind de la investigații biologice, cele psihoactive nu au urmat acest proces, fiindcă nu se cunoaște explicația chimică a proceselor mentale (unii chiar contestă baza chimică a proceselor mentale, de pe poziții metafizice).
E adevărat că există substanțe care alterează procesele mentale, dar nu și substanțe care le îmbunătățesc. Practic, nu există dovezi științifice despre așa ceva.

Prima generație de antipsihotice a fost creată în anii 1950, după căderea în desuetitudine a lobotomiei, care inițial, în 1949 când a fost "descoperită", a fost apreciată, inventatorul a primit Nobelul. Azilele de psihiatrie din SUA, multe sau majoritatea private, aveau nevoie de un mijloc de a ține pacienții liniștiți, fiindcă agitația acestora necesita angajați și ore de muncă suplimentare, care erau costisitoare.

Deci din start, nu calitatea vieții pacientului era obiectivul. Ele erau văzute doar ca niște tranchilizante, motiv pentru care inițial erau numite neuroleptice - care adorm nervii.

Cu timpul, s-a creat mitul că ele ar corecta un "dezechilibru chimic", mit exploatat de mulți psihiatri până în zilele noastre (atunci când se adresează pacienților sau aparținătorilor), deși orice psihiatru știe că asta e complet fals. Căutați pe Google "chemical imbalance myth"

Totuși la mine culmea, nu e nimic genetic.Nimeni din familie nu a avut aceste boli psihice însă eu am făcut 3 plus atacul de panica care e aparent vindecat.A început cu un afac de panica, apoi a continuat cu TOC că să apară târziu și schizo.
E adevărat am trăit mici traume la școală și mult stres cu examenele plus grijile ipohondrice de la care făceam atac de panica in trecut însă copilăria a fost perfect normala, nimic nu anunta furtuna din adolescenta
Deci nu știu dacă asta cu genele e chiar adevărată, poate fi și de la stres și traume.
Daca ar fi adevărat asta cu genele înseamnă că ar trebui sa fi avut gene bune și să fiu sănătos psihologic dar nu e așa.Cred că o cauza care nu e mult studiata și băgată în seamă de medici dar poate provoca boli psihice precum toc, schizo, depresie sunt și infecțiile din corp, infecțiile streptococice și inflamația plus metalele grele și pesticidele, fungicidele, ce se găsesc chiar și unde nu ne imaginăm noi.
Asta am citit într-o carte că ar putea cauza boli psihice.Faza e că sunt mai multe cauze care duc la boli psihice decât doar dezechilibrul neurotransmitatorilor..unii care au avut depresie i-au găsit cu un indice/marker de inflamație ridicat în corp și în creier, ceva de genul dar fara alte simptome doar manifestările depresiei.
Sunt multe necunoscute chiar și acum in medicină și mai ales în psihiatrie de exemplu nu se știe ce provoacă nici schizo nici toc nici tab.Sunt tot felul de studii care încearcă să vadă care e cauza apariției TOC până acum s-au formulat doar niste idei..Deci psihiatria mai are multe de învățat, nu e chiar așa de simplu sa zici că toate sunt de la dezechilibrele neurotransmitatorilor fiindcă nu e așa și asta știu sigur.Cine găsește cauza și leacul pentru schizo, toc, tab etc o să ia premiul Nobel după cum zicea și Clara.

Nu are ce influenta genetica sa existe in materie de schizo deoarece schizofrenicii nu fac copii. Rata de mentinere a unei populatii e de 2.1 copii, adica 20 de oameni trebuie sa faca in medie 21 de copii ca sa se mentina pentru ca mai mor in accident de masina, de diverse boli, etc. Rata de reproducere la schizo este de 0.2-0.3. Rata de incidenta a schizofreniei se mentine la fel de cand se masoara incoace. Foarte probabil rata era la fel sau mai mare in evul mediu si antichitate. Nu avem procente pentru acele vremuri dar avem multe descrieri de cazuri de nebunie iar situatia e prezentata drept ceva obisnuit pentru persoanele din acele vremuri. Adica nu era ceva neobisnuit pentru ei sa vada un caz de nebunie.

Daca ar exista chiar si o influenta de 10% genetica sa zicem, acea influenta a disparut demult, in doar 2-3 generati ar fi ajuns la 0%. In unele tari au si reusit sa omoare sau sa sterilizeze fortat toti schizofrenicii iar asta nu a avut nici un efect asupra ratei de incidenta a psihozei. Din cauza asta au si terminat cu programele de eutanasiere si sterilizare fortata. In SUA, ultima sterilizare fortata pentru schizo s-a facut in 1987.

S-au cautat genele pentru schizo, tot ce s-a descoperit este o gena prezenta in 0.3% din cazurile de schizo, gena asociata cu toate problemele psihice posibile, nu neaparat cu schizo. 997 din 1000 de schizofrenici nu au acea gena. Nu exista gene pentru schizo asa cum exista de exemplu pentru alzheimer, de poti sa iti faci si test sa vezi daca ai gena si esti predispus.

Teoria biologica/genetica a fost doar o teorie din vreo 50 legate de cauza nebuniei. Din aceste 50 de teori, doua au ajuns populare in psihiatrie din cauza ideologiei. Aceasta genetica cu 0% capacitate de predictie si cea freudiana, "teoria mamei schizofrenigene" cu 5% capacitate de predictie. Amandoua au fost niste teori stupide, ajunse populare din cauza ideologiei, fara capacitate de predictie in spate.

In ultimii 5-10 ani au aparut dovezile stiintifice pe cauzele nebuniei. Nu era nici o problema de neurologie, nici o problema de psihologie, era o problema de statistica. Daca iei nebunii si verifici ce au ei in comun comparatic cu populatia non-nebuna, observi niste trasaturi, evenimente care li s-au intamplat, etc. pe care le au in comun. Bazat pe asta poti sa calculezi cat de mult iti creste probabilitate de nebunie un anume factor. De exemplu 76% din oamenii aflati la prim episod psihotic au fost someri cele 3 luni anterioare episodului insa acesta nu e un factor important din cauza ca multi oameni sunt someri la un moment dat si nu inebunesc. Exista in schimb factori pe care 87% din nebuni ii au in comun si doar 2% din populatie, factori cu capacitate de predictie mare, factori despre care poti sa spui: "daca se intampla asta unui om, are sanse foarte mari sa inebuneasca".

Nu există vreo dovadă că tulburările psihice au origine genetică. Nu se cunosc gene ale vreunei astfel de tulburări. De aceea psihiatria și neurologia nu se intersectează, paradoxal.

Dacă părinții par a transmite copiilor afecțiunile pe care le au, cred că e din cauza mediului familial în care se formează acei copii și a faptului că (, ) copiii emulează caracterul părinților.

med.edu, nu inseamna ca daca nu se cunosc genele bolilor, bolile nu-s genetice, ca astia nu cunosc f multe in genetica.
Sunt genetice, ca unu care are genetica buna, orice se intampla, tot okey este, nu iese din normal, ca se supara sau e trist asa temporar, este, dar la nivel normal.
Si asta si daca parintii dau gena sau nu, poti fi tu primu cu gene defecte, si apoi dai tu la copii, nepoti, etc.

Problemele psihologice nu-s genetice, aia da ! Dar nu bolile psihice.
Poti sa emulezi ce caracter vrei, sa ai deviatii de comportament, dar nu ai boli psihice daca ai genetica buna.

Costy, genele se modifică în funcție de condițiile de trai (caută despre teorila telomerilor, în special în legătură cu stresul, în engleză).

În general, nu există gene care să controleze trăsăturile psihologice, emoționale.

Însă stresul crează traume puternice iar în copilărie - adolescență, când se formează personalitatea individului, aceasta are ca urmare o "arhitectură" interioară (psihologică) ce predispune la tulburări de personalitate și psihoze.

Cu cât cineva a avut o copilărie mai fericită, cu atât va avea o personalitate mai echilibrată.


Însă și traumele survenite în perioada adultă duc la tulburări, chiar dacă mai puțin alienante.

De unde sti ca nu există gene care să controleze trăsăturile psihologice, emoționale ?! Exista si asta, dar conteaza si mediu asa cum zici, se combina geneticul cu mediu.

Unde sunt aceste gene? Nu le avem iar cautarea s-a terminat. Teoria bioreductionismului a fost o pista gresita. Unele probleme, exemplu Alzheimer, au influenta genetica, de aceea poti sa iti faci si test sa vezi daca ai gena respectiva sau nu. Alte probleme, cum sunt cele din zona psihozei, nu au influenta genetica.

In orice domeniu ce se pretinde a fi stiintific, mai intai vin dovezile stiintifice apoi, bazat pe ele, imi formez o teorie. In psihiatrie, din cauza lipsei dovezilor, s-au apucat mai intai cu teoriile si au ramas indragostiti 2 din 50 astfel de teorii, neavand dovezi stiintifice in spate pentru nimic la momentul respectiv. Aia cu mama schizofrenigena macar are un 5% capacitate de predictie, ceva au gasit acolo freudienii tot sapand. Cealalta teorie are 0% capacitate de predictie.

Ca sa spun ca am elucidat cauza nebuniei, trebuie sa am 100% capacitate de predictie. Daca ar fi sa stiu tot despre un om, avand in vedere statisticile pe care le am deja, sa pot sa prezic cu capacitate 100% daca va inebunii sau nu. Factorii astia psiho sociali descoperiti acum au un 60%, asa considera chiar bioreductionistii care sunt la putere in continuare, si-au modificat teoria oficiala. Teoria genetica are 0% capacitate de predictie, nu avem gene care sa prezica macar un amarat de 0.1%...

Cand abandonam teoria asta? De ce ne-am indragostit de ea asa?

Nu s-a terminat nici o cautare, nu stim unde sunt genele ca nu stim sa le cautam, va mai dura foarte mult pana le vom gasi si mai ales pana le putem repara.
Teoria genetica ar avea predictie 100 %, daca ai cunoaste genetica asa cum ar trebui, inca de cand copilu are 1 an, citesti in gene si vei citi ce va fi, vei citi ca va apare diabet, sau alte boli, ca in genele alea scrie deja asta, ca ele vor provoca boala respectiva, si s-ar putea sa afli si exact cand apare, ca in genele alea e posibil sa scrie si in cat timp apare, ca doar acolo scrie cat dureaza anumite procese.

Si dupa aia daca esti in stare sa citesti cu precizie ce si cum, se va pune problema cum raparam treaba, poate peste 2-300 ani vom putea face asta, sau poate nici atunci.

In gene scrie tot ca la un calculator, cu pricizie ai softul care zice ce se va intampla la un moment dat.
Vezi programu, sti tot si ce se va intampla, si cand se va intampla.

Ce te face sa crezi asta? Ma refer, ce dovezi stiintifice te fac sa crezi ca absolut orice problema de pe lumea asta e genetica? Studiile pe gemeni? Sau e din cauza ca esti materialist si conform materialismului, determinismul genetic explica tot pe lumea asta? Care din astea doua e, ca sa stiu cum sa raspund?

Dovada e realitatea si atat, ea spune tot. Nu ai cum sa ai dovezi medicale si stiintifice atat timp cat nu ne stim deloc bine la genetica.
95 % din fete mostenesc bolile cronice ale tatalui, 95 % din baieti mostenesc bolile cronice ale mamei de exemplu. Verifica sa vezi ca asa e.
De ex sora prietenului meu are schizo, diabet si tensiune, bunica ei din partea tatalui avea schizo, mama ei si fratii mamei au diabet, iar tatal ei avea tensiune.
Trebuie sa ai si putina logica in cap sa scoti adevarul din realitate.

Ce-i drept prietenu meu a scapat de astea, dar a avut si el anxietate ani de zile, dar s-a tratat si a scapat.

Daca maica-ta nu are tensiune, nu o sa ai nici tu ca baiat, daca are diabet, o sa faci diabet de exemplu.
Plus ca la unele boli s-a mai descoperit pe acolo ce gene ar fi defecte.

De exemplu mama are diabet, l-am cam facut si eu, tata avea tensiune si colesterol, nefiind fata, eu n-am luat asta.
Daca eram fata nu aveam diabet, aveam tensiune si colesterol ca tata.

Ok, daca o iei pe logica asta, cum explici paradoxul ratei fertilitatii la schizo? Cum transmit aceste lucruri genetic fara sa fac copii, gen deloc?

Pentru ca o populatie sa se mentina, trebuie sa aiba o rata de reproducere de 2.1, adica 20 de oameni sa faca 21 de copii pentru ca mai mor in accidente de masina, etc. Schizofrenicii au rata de reproducere 0.2-0.3, adica nu fac copii deloc, 20 fac 2-3 copii, iar rata de schizo se mentine aceiasi de cand lumea si pamantul. Au si omorat si sterilizat intre 73%-100% din schizo in Germania nazista. Dupa 20 de ani, cand s-au schimbat generatiile, rata de schizo era dubla, fiind cea mai mare din europa in acel moment, egala cu cea din olanda din perioada foametei olandeze.

Cum transmit acest bagaj genetic de la parinti la copil daca parintii nu fac copii? Majoritatea covarsitoare a schizofrenicilor nu au avut pe nimeni in familie cu asa ceva.

Pai oricum teoria genetica ramane in picioare chiar daca nu mostenesti, nu conteaza, poti avea tu primul gene defecte din familie. Ca asa cum mostenesti gene defecte care fac boala, asa si daca nu le mostenesti, tot aceleasi gene fac boala la fel, doar ca s-au stricat la tine doar, dar genele-s aceleasi si stricaciunea la ele e aceiasi, ca dovada ca au acelasi rezultat si alea mostenite si alea nemostenite, si tu apoi daca ai face copii, e posibil sa le dai mai departe, daca nu, ramai tu bolnav.

E foarte simplu. Fara gene defecte, creierul se dezvolta sanatos dupa softul din genele bune, si nu are cum sa aiba defectiuni chimice mai tarziu.
Ca in genele alea scrie, dau asa doar un exemplu "un atom de carbon colo, unu de hidrogen colo" cand se formeaza creierul.
In gena defecta sta "trei atomi de carbon colo si 7 de hidrogen colo", deci se formeaza creierul defect dupa instructiunile defecte din acele gene unde sta proiectul creierului.
Altfel boala nu apare.

Si cand om fi in stare sa ne avem bine pe genetica, ai sa vezi ca asa o sa se dovedeasca.

Bine, excludem accidentele fizice care prin lovire pot distruge creierul sanatos si pot aparea boli, ca aia e altceva.

Chiar un om vai de mama lui, cu parinti agresivi, rai, saraci, tot nu face boli psihice daca are gene bune, ajunge criminal, infractor, derbedeu dar sanatos la cap, deci dobandeste mari probleme psihologice doar.

Problemele psihologice alea da, nu-s genetice, alea le faci de la mediu. Ca dovada ca se rezolva cu terapie.

Ce ușor e sa dam vina pe genetica pentru toate bolile, gata s-a rezolvat cazul, nu e deloc așa.