depresie... cum as putea iesi din starea asta?

buna seara ! incep prin a va spune ca am 22 ani si sunt studenta.trec printr-o perioada foarte grea pentru mine in care simt ca nu ma mai regasesc si ca nu mai sunt eu.inca de mica nu am fost prea sigura si nici nu am avut incredere in mine.parintii mei au divortat cand aveam un an iar mama s-a recasatorit.sa spunem ca nu a fost o alegere buna (tatal vitreg este alcoolic) nu mai am frati sau surori.nu am prieteni iar iubitul meu este plecat la bucuresti (si el este student )pot spune ca niciodata nu am avut un sprijin in mama, in sensul ca niciodata nu m-a mangaiat, nu m-a incurajat, nu a vorbit cu mine si nimic din ce fac eu nu ii convine.este de parere ca daca imi da bani am tot ce imi trebuie.mereu trebuie sa fac asa cum spune ea.am trecut prin multe experiente neplacute la care ea nu mi-a fost alaturi si cred eu ca am ramas cu niste traume.ideea e ca nu imi mai gasesc locul plus ca nici nu am parte de liniste.de vreo 2 ani am numai ganduri negre :ca nu o sa reussesc sa fac nimic cu viata mea, ca chiar daca invat la un moment dat tot o sa se intample ceva rau si imi imaginez diferite situatii...in fiecare noapte visez cate ceva (prostii in general) ma trezesc obosita.tot timpul gandesc nu am nici o secunda in care sa nu ma gandesc la nimic.am vrut sa ma duc la un psihiatru/ psiholog ceva dar nu ma sprijina nimeni pt acest lucru nici moral nici financiar.un sfat va rog ce ar putea fi?sau cum as putea iesi din starea asta?mi-am facut diferite analize si sunt sanatoasa/multumesc

Buna ionela,

Sa sti ca si eu am cateodata ganduri ca ale tale... si eu am mai multe probleme in general legate de o permanenta teama si frica de boala chestia este ca tatal meu nici nu vb cu mine...spune ca sunt nebun cu capu... in fine trecem peste... eu cand mai am stari deastea ascult o melodie care imi place si ma gandesc ca acuma ceva timp nici nu stiam ce aia frica de boala si eram o persoana foarte energica si plina de viata... adica intr.un cuvant fara stres... cand mai ai stari deastea intoarcete in trecut si gandestete de unde au plecat toate gandurile astea care te macina... si incearca sa le identifici si pune stapanire pe ele, ca viata e frumoasa cu bune si cu rele si trebuie traita asa cum ne este dat... cred ca intelegi ce vreau sa spun, eu nu am prietena... dar tu profita ca ai iubit si banuiesc ca te impaci bine cu el... si incearca sa.i explici ca treci printr.o perioada mai grea... si o sa vexi ca incetu cu incetu o sa se reyolve problema... Fi mai optimista si ai incredere in tine, arata+ti ca esti o persoana capabila sa treci peste asta.

Iti doresc nu+mai bine si sa ne auyim cu bine!

Im cer scy... dar tastatura mea imi face probleme...

O seara frumoasa iti doresc!

multumesc pentru sfaturi!
da sa zicem ca ne intelegem bine.ma gandesc uneori ca ma inseala si chestii de genu...bine, totul e numai in mintea mea
e greu.cred ca uneori sun paranoica

cel mai tare imi este frica sa nu innebunesc, sau sa nu mai stiu de mine...

Esti prea tanara ptr. asa ceva si in plus esti sanatoasa... incearca sa vb cu iubitul tau si incearca sa+i explici prin perioada care treci si o sa veyi ca in 2 e mai usor... si uita de probleme bucurate de viata distreayate cat esti tanara ca mai incolo... Iti faci prea multe griji... uita de ele nu e bun stresu gandestete la ceva ce+ti place, fa ceva ce+ti place ocupati timpu cu ceva...

Sper ca te+am putut ajuta putin... ai grija de tine!

Nu uita ca totul se afla in mintea ta... nu lasa gandurile sa te macine

multumesc pentru sfaturi, e usor de zis, incerc dar nu prea reusesc

buna ionela.eu te inteleg perfect...eu am avut o familie perfecta, am fost madarita, mami si tati mi-au facut toate poftele si mie si fratelui meu.toata lumea ne lauda si isi dorea asa o familie ca si a mea.acum am 22 ani.mama mea ma indrumat spre o meserie ft.buna ca si educatoare, a invatat langa mine, am reusit si acum lucrez in invatamant, pe fratele meu la fel a intrat la scoala de politie.si toate lucrurile acestea frumoase s-au distrus cand am aflat ca mamica mea a fost diagnosticata cu cancer la plamani si metastaze cerebrale..am facut tot ce am putut noi sa facem in lumea asta sa o salvam.un an s-a chinuit in ultimul hal, era directoare nu mai putea merge la lucru, nu se mai putea misca din pat, vorbi nimic, ne-a durut sufletul si acus o luna s-a stins in bratele mele.sufar mult.de atunci am cosmaruri, nu imi pot reveni, nu pot trai fara ea, tati e distrus, fratele la fel, ne e ft dor de ea.suntem traumatizati cu totii..se spune ca uiti cu timpul dar e usor de zis cand e totul perfect in trecut..nu voi intelege niciodata dc a trebuit sa o ia tocmai pe ea la doar 45 de ani.vad o groaza de batrani si numa turb, si ce e mai nasol e ca mami era vegetariana, nu fuma, bea nimic..a avut o viata ft sanatoasa, mergea mult pe jos si tot nu inteleg ce a declansat cancerul atat de urat prin tot corpul...nu inteleg multe in viata...eu nu sunt inca casatorita, fratele nici el ca e mai mic ca mine, nu concep sa nu ma vada in rochie de mireasa, sa ma vada cu burtica sa fie bunica cand vorbeam atata de momentele acelea..am simtomele tale si am fost la psihiatru ca am crezut ca inebunesc..si acum ma simt ft rau, plang intruna dar mi-a dat doctorita niste medicamente de stres si ma ajuta mai ales la somn, nu mai am cosmaruri asa dese si dorm mai bine...nush cum imi voi reveni..sfatul meu este sa mergi la doctor, nu trebuie sa te incurajeze nimeni sau uite te incurajez eu dar nu o sa iti para rau..vb cu doctorul si in funtie de stare iti da tratament..nu e rusine si de multe ori te ajuta sa te faci mai bine..eu nu am crezut niciodata ca voi merge la psihiatru spuneam ca ce?sunt nebuna?si uite ca am ajuns si ii multumesc doctorului..sper sa pot depasii aceasta nenorocire din viata mea:(..iti doresc multa bafta, sanatate si tot binele din lume sa scapi de starile acestea nasoale.