Cum pot ajuta o persoana aflata in depresie

15-12-2014
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Buna ziua! Prietena mea cea mai buna sufera de o depresie combinata cu anxietate si atacuri de panica, fiind diagnosticata de medic cu tulburare de anxietate generalizata. A urmat si urmeaza tratament psihiatric(Trittico Ac si Anxiar PC) si sedinte de consiliere cu o doamna psihoterapeut. A trecut printr-o perioada mai buna, i se imbunatatise starea, dar in ultimele saptamani iar este trista si slabita. Cum as putea-o ajuta, ca prieten bun si apropiat, in care ea are incredere? Ce putem face noi, cei dragi ei, pentru a o sustine eficient in lupta cu boala? Vreau sa va spun ca sunt dispus sa fac orice pentru sanatatea ei, nimic nu mi se pare prea mult, daca pe ea o va face sa se simta bine si sa nu ii mai recidiveze depresia, o iubesc ca pe fiica mea.
38 comentarii 12 Înainte ›
0
16-12-2014, ora 17:12
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Buna ziua.In primul rand doresc sa va felicit ca ii sunteti aproape, ca o intelegeti si ca doriti sa o ajutati.Inseamna enorm pentru cineva in situatia ei dar si in procesul de vindecare.Trebuie actionat din doua directii.Prima de identificat factorii care au dus-o in situatia asta(servici stresant, probleme familiare, deceptii...etc)si eliminate pe cat posibil.Daca nu au existat factori declansatori atunci inseamna ca e vorba de o dereglare a neurotransmitatorilor care numai cel care trece prin asa ceva intelege pe deplin cat de chinuitoare sunt starile, deci trebuie tratament psihiatric complex si eficient(ce a luat pana acum dupa parerea mea e un tatament bland, pentru cazuri moderate).Trebuie sa cautati un psihiatru bun care sa instituie un tratament, sa o tina sub observatie, sa il schimbe daca nu sunt rezulate bune, tinad cont ca e de durata, vindecarea se face treptat cu multa rabdare.Dupa ce se va stabiliza, aici intervine rolul dvs. va trebui sa o faceti sa inteleaga ca e strict o problema medicala ca oricare alta, ca trebuie sa urmeze tratamentul cu sfintenie, si ca de ea depinde in mare masura evolutia ei.Veti observa ca dupa un anumit timp se va simti mai bine, insa isi va face procese de constiinta cum ca ea nu are nevoie de pastile, se va simti oarecum frustrata fata de cei din jur, ba mai mult se va confrunta si cu reactii adverse ale acestor tratamente care nu sunt tocmai placute si usor de suportat.Aici are nevoie iar de cei din jur care sa comunice cu ea, de preferat ar fi un psihoterapeut care stie si are metode sa o faca sa costiintizeze despre calea de urmat.Acum in al doilea rand va trebui sa va inarmati cu multa rabdare sa comunicati cu ea permanet, sa o ascultati mereu sa nu -i dati niciodata impresia ca v-ati saturat sau plictisit.Un om cu aceste boli, pentru ca chiar sunt boli si nu inchipuiri, sesizeaza foarte repede cand cei in care si-a pus speranta renunta la lupta si decad imediat.Trebuie sa intelegeti ca vindecare vine in timp si implica mai multi factori-medicamentatie, psihoterapie, eliminarea factorilor stresori, suport familial, apropierea de natura, apropierea de Dumnezeu..si important luarea unor suplimente care sa ajute medicatia, sa refaca sistemul nervos pentru a spera ca in viitor sa se renunte la medicatia alopata.In aceasta situatie e de dorit ca dupa un timp cu raspuns bun si intuitiv al medicatiei ea sa inceapa sa lupte singura, sa caute metode alternative de ajutor, etc.Tot important este faptul ca atat dvs cat sie trebuie sa intelegeti ca aceste boli vin persoanelor sensibile, ca va exista toata viata o sensibiliate la aceste boli, ele pot veni, pot disparea si iar veni.Nu exista vindecare totala, medicina inca nu a ajuns in acest punct, dar persoana care trece prin asa ceva invata cu timpul sa-si gestioneze viata, in ce sa se bage si in ce nu, sa-si cunoasca limitele si cel mai important sa apeleze la ajutor si sa nu se stigmatizeze(aici e o problema cu societatea in care traim si care pune la zid si izoleaza acesti oameni).Tot ce am incercat sa va spun e din experienta mea, lupta mea cu aceste boli care au debutat in urma cu 4 ani in prezend fiind bine insa nu am renuntat de tot la medicamente doar le-am redus destul de mult.Va doresc ca Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca pentru ceea ce faceti.
0
16-12-2014, ora 22:16
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Buna seara! Va multumesc din suflet pentru sfaturi si va doresc multa sanatate! Nu stiu ce sa spun referitor la factori declansatori, ea nu se plange efectiv de ceva care o nemultumeste, doar spune uneori ca se simte singura, desi are foarte multi prieteni care o iubesc si o sustin neconditionat si care i-au fost intotdeauna alaturi, au apreciat-o si valorizat-o. Cat despre tratament, acesta i-a fost recomandat de medic, nu i s-a spus ca ar avea nevoie de medicatie mai eficienta. A mai luat si suplimente, vitamine si minerale: Calciu cu D3, Magne B6, Complex B...In plus, merge saptamanal la psihoterapie de aproape 6 luni si lucreaza destul de bine cu doamna psiholog, realmente se vad imbunatatiri de la o sedinta la alta. Ea e o persoana sensibila, inteligenta, motivata, observ dorinta ei imensa de vindecare si de reluare a vietii anterioare, dorinta observata si de medicul psihiatru si de psihoterapeut. Eu imi doresc mai mult decat orice sa o ajut si niciodata nu voi renunta la a lupta pentru binele ei si la a ii fi alaturi, insa aveti mare dreptate, persoana in suferinta are momente cand ii este frica sa nu piarda sprijinul persoanelor apropiate si uneori, oricat de multe as face, tot mai imi reproseaza ca nu e suficient si ca nu ma preocupa indeajuns problema ei de sanatate, ca am alte prioritati. Pe urma isi cere scuze plangand pentru ca mi-a reprosat si imi spune ca nu stie ce s-ar face fara mine. Eu niciodata insa nu i-am spus ca imi este greu sa fac ceva, las orice si vin la dansa cand se simte trista, singura sau neajutorata si chiar daca ea imi zice ca nu sunt indeajuns de implicat, nu ma supar pe dansa, doar o iau in brate si ii promit ca de acum voi face si mai mult pentru ea, absolut tot ce imi sta in putinta pentru a o ajuta realmente. Oricum, in general, compania mea ii face bine, o inveseleste si simt ca ii da forta si incredere in vindecare. Se intampla cand ne intalnim sa fie plansa, deznadajduita, sa imi spuna ca nu se simte bine, ca trece printr-un moment de tristete profunda, apoi cat timp ne plimbam observ o usoara imbunatatire a starii ei emotionale, incepe sa zambeasca, sa se simta mai energica si mai vesela, iar seara cand ne despartim deja ii este bine, redevine aproape cea de dinaintea bolii. Petrecem foarte mult timp impreuna si incerc sa ii ofer momente cat mai frumoase, care sa o faca fericita: ii cumpar flori cel putin o data pe saptamana, ii iau mici cadouri care stiu ca o bucura, ca ii fac placere, vorbesc cu ea doar despre lucrurile care o incanta, o surprind ocazional cu un desert sau cu un fel de mancare preferat al ei, o insotesc la plimbari lungi in aer liber(care o relaxeaza si i-au fost si recomandate in programul de vindecare), mergem la spectacole, la expozitii, la shopping, vizitam locuri noi, o incurajez, ii spun ca sunt convins ca va trece peste aceasta incercare a vietii ei, ca ea e puternica si va iesi invingatoare in lupta cu depresia. Mi se rupe sufletul cand o vad plangand si simtindu-se in dificultate, as prefer sa trec eu prin aceste stari in locul ei, dar nu imi ramane altceva de facut decat sa o strang tare la piept, sa ii mangai parul, sa o linistesc, sa o sarut pe obraz si sa ii sterg lacrimile. Imi cer scuze daca e prea personala intrebarea: dvs. ce varsta aveti? Ea are 33 de ani. As vrea sa observ o eventuala similitudine a varstei debutului bolii.
0
17-12-2014, ora 00:22
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Buna seara.Incep prin a va spune ca tot ce faceti e minunat.nici nu am cuvinte decat sa va rog sa nu dati inapoi nici o clipa deoarece e si foarte periculos.Ea se ancoreaza foarte mult in dvs. Ca sa va fac sa intelegeti mai bine am sa ma raportez la mine si la ea, la similitudini pentru ca vad ca sunt multe.Mie mi-a debutat boala(anxietate generalizata, insomnie, atacuri urate de panica, depresie ca mai apoi dupa o luna de chin, si fara de a beneficia de nici un ajutor, sfat...nimic zero barat sa fiu nevoit sa ma internez la psihiatrie, alta solutie nu era)acum 4 ani, avand atunci 32 deci...deduceti dvs.Si eu sunt sensibil, ma adaptez greu lumii de azi, am studii superioare, am invatat de am rupt, foarte perfectionist, familist, cred ca inteligenta e normala...numai bun pentru astfel de boli care sunt exact pe tiparul celor ca mine.Eu nu am beneficiat in acesti ani in care am fost la pamant, boala ma ingenunchiat, ma umilit, nici un ajutor moral din partea nimanui.Ba mai mult nu m-a inteles nimeni, nici sotia nici parintii(poate un pic mama), nici colegii de munca, nici chiar preotii, nici psihologul de la munca(la privat nu am incercat si am sa va explic mai incolo de ce), deci nimeni.Singurul loc unde m-am hranit cu informatii si am inceput usor sa inteleg ce mi se intampla a fost forumul de pe acest site, unde am intalnit persoane cu probleme asemanatoare, am inceput sa inteleg ca sunt boli organice, sufletesti care se incuibaresc in oameni sensibili, costiinciosi, poate mai buni decat se cere in ziua deazi, oameni mai milosi, mai putin insetati de bani, carora betoanele in care traim nu le priesc.si tot asa.Prietena dvs. se situeaza acum la doi poli destul de periculosi.Unul e cel in care sunteti dvs. si consta in faptul ca ati obisnuit-o cu un ajutor fantastic pentru cei suferinzi si nu aveti voie sa dati nici un pas inapoi pentru ca o puteti distruge, poate claca urat de tot, se poate termina tragic.Ea se hraneste prin ceea ce ii oferiti iar daca dvs.la un moment dat din simplu motiv ca nu mai puteti, va simtit obostit,...etc renunati la sprijin atunci nici o tona de pastile nu ar putea preveni ulterioarele gesturi ale ei.Celalalt pol e boala insasi, si iar insist e boala curata nu fite nu figuri, nu talente nu orice ar spune sau cataloga aceste stari oamenii normali ca sa fiu direct.E boala si clar ttrebuie- psihiatru bun care are si experienta spitaliceasca pentru ca acolo vede evolutii diferite sub tratamente, acestea fiind acum o sumedenie, multe apa de ploaie, multe eficiente dar ce merge unuia nu merge altuia, si tot asa.Acest tip de psihiatru vede suferinta pe viu, el nu asteapta intrun birou sa treaca luna si sa vina pacientul cu care sta de vorba undeva la 15 min.mai mult tace si daca zici ca te simti mai bine iti da acelasi tratament daca nu merge pe ghicite si iti da altceva, ia banii si uita de tine in secunda 1.La fel si cu psihologul.Trebuie sa fie cu experienta clinica adica sa aiba stagii si in spitale.Acolo vede el multe si nu te ia cu abureli de genul gandeste pozitiv, fa ioga, stai in cap..si alte asemenea bazaconii, ci te face sa intelegi ca e un mecanism precis de actiune-e boala deci trebuie tratata eficient, psihoterapie eficienta unde ti se inoculeaza de la inceput ca trebuie sa te tratezi ca sunt boli si de aceea sa inventat medicatia si doctorii in domeniu, si multe altele... e meseria lor nu vreau sa ma bag mai mult, sprijin neconditionat al celor din jur, apropierea de Dumnezeu si aici vreau sa fac o paranteza.Sunt si boli ala sufletului pentru ca el este cel mai chinuit de acestea si stiu ce spun.Nu trebuie de ajuns la extreme dar se poate gasi o comuniune cu divinitatea care sa ajute sufletu sa vindece creierul.Deci si gasirea unui duhovnic mai modern, mai deschis la minte e foarte util, deoarece cei mai multi nu accepta aceste boli...iar nu vreau sa intru aici, ma abtin.In legatura cu tratamentele ajutatoare, naturiste gasiti pe acest site topicuri detaliate cu argumente bine intemeiate, cu oameni foarte bine documenati, eu asa am procedat si acum pot spune ca am o idee de ce se petrece in creierul unui om cu astfel de probleme.Am multe sa va spun, am capul plin de teorie, am citit multe tratate in domeniu, am comunicat cu oameni cu boli asemanatoare si oare ma intreb cum e mai bine sa fii documentat si bolnav sau sanatos si sa nu ai habar cei aia serotonina, dopamina, acizi din creier...etc?Ma puteti intreba orice si unde cred ca stiu(e un domeniu de inceput si pentru somitati) va raspund cu placere unde nu am siguranta raspunsului va pot indruma.Daca urmati impreuna calea medicatiei eficiente(tritico e un antidepresiv slab fara efecte spectaculoase pe anxietate si atacuri de panica.folosit in speciat de cei cu probleme ale somnului, iar anxiarul cred ca e cea mai usoara benziodeazepina pe care o iau multi oameni fara probleme mari dar pe care ii mai ajunge stresul din cand in cand.), psihoterapiei eficiente, calea religiei oricare ar fie ea si cel mai important continuarea sustinerii pe care io oferiti e imposibil sa nu o scoateti din boala.Nu va fi niciodata un caracter puternic, asa e gena cu care sa nascut, nu va fi nesimtita, asa cum trebuie sa fii in ziua de azi ca sa supravetuiesti, dar va putea fi capabila sa supravetuiasca nebuniei in care traim.Orice credeti ca v-as mai putea spune sau ajutor..orice va ajut cu placere.
0
17-12-2014, ora 13:21
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Intr-adevar, observ si eu similitudini intre cazul ei si cel al dvs., inclusiv varsta debutului bolii: 32 ani. La fel ca dvs, si ea e o persoana inteligenta, a invatat exceptional, e foarte constiincioasa, responsabila, muncitoare, are doua joburi, e empatica si o impresioneaza enorm suferinta celor din jur, e o persoana minunata, o spun cu toata sinceritatea. Nu as renunta niciun minut la a-i acorda sustinerea si ahjutorul meu, nici nu ma gandesc sa ma simt oboist sau demoralizat, ea e persoana cea mai importanta din viata mea si singura mea dorinta e sa o vad sanatoasa(pentru ca da, stiu ca e o boala, cum bine spuneti si dvs., nu e un moft sau o fita, inteleg perfect ca e o boala ca oricare alta, care trebuie tratata). Ma gandeam daca I-ar face bine acum, in preajma sarbatorilor, sa mergem undeva la munte, sa se relaxeze si sa respire aer curat sau dimpotriva, drumul ar obosi-o? Dvs. ce parere aveti? Va doresc o zi frumoasa si multa sanatate! Inca o data, multumesc pentru raspunsurile dvs., care sunt, pentru mine, un real ajutor!
0
17-12-2014, ora 16:18
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Buna ziua.Nu trebuie sa-mi multumiti deloc, eu ma bucur enorm ca pot ajuta.Iata cum vad eu lucrurile.V-am intrebat in primul meu comentariu de factori stresori.Dvs nu ati indentificat nici unul eu insa da.Are sa inteleg 2 joburi.Oare ii este usor?Banuiesc ca locuiti intr-un oras, daca e cumva capitala atunci lucrurile sunt clare.Va intreb-cat timp e ocupata cu munca care sunt convins ca o solicita mult, cat timp e cu dvs. cat timp se odihneste, cat timp se relaxeaza cu hobyuri, cat timp si cum se alimenteza(nu cred ca o face regulat si nu are in vedere ce mananca)...si intrebarile pot continua.Trebuie sa intelegeti e este un om suprasolicitat care nu recunoaste acest lucru din diferite motive care tin de caracter(orgoliu, obisnuinta, frica de a nu fi privita altfel)deci cu alte cuvinte sensibilitate.Si iar va intreb?La ce fel de specialisti merge si nici unul nu ia spus pe langa steriotipurile obisnuite ca trebuie sa-si relaxeze viata, e obligatoriu sa renunte la un job si anume la acela care o solicita cel mai mult si nu la cel mai prost platit, ca noi oamenii ne distrugem sanatatea sa facem bani si chipurile sa aratam celor din jur cat de tari suntem ca mai apoi sa cheltuim banii pentru a ne recupera sanatatea fiind constienti ca nu vom mai fi niciodata ca inainte?.Din ce am scris mai sus deduceti care ar fi prima si cea mai importanta masura-1 job ales in functie de solicitare si nu de bani.La cabinetul de psihiatrie am cunoscut ca si pacienti medici, profesori, ingineri maicute de la manastire si alti oameni cu cariere care si-au neglijat sanatatea pentru pozitia sociala.Oare cati dintre ei nu regreta acum?Cati nu ar da timpul inapoi daca ar putea sa schimbe ceva?E prea tarziu, nimeni nu e din otel.Cati oameni tari de caracter care atat timp cat le este bine fac tot felul de excese-nu repecta timpul de odihna, alimentatia, sau care intro secunda li se schimba viata (decesul cuiva drag, afla ca au o boala..etc.)apoi clacheaza?Asta e omul.Zmeu la bine, gandac la necaz.Sunt putini cei care au intelepciunea unui mod de viata echilibrat.
Sa revin la cazul dvs. tot retoric prezentanduva ceea ce cred.Fara sa vreti sunteti intrun cerc vicios.E perfecta ideaa cu muntele.Vorbiti de oboseala.Pai cum ar obosio muntele, plimbarea, odihna, compania dvs., spiritul sarbatorilor...si nu o oboseste orasul, betoanele, forfota, cele 2 joburi, si mai ales boala care o fi ea?Ba mai mult dupa cateva zile, caci nu puteti ramane vesnic la munte, de relaxare de stare de bine unde se intorce ea?-la 2 joburi, la stres, la betoane(asa le zic eu la orase) unde ajungeti?Tot la stare de boala.Ce oare e de facut?Un medic competent la fel si un psiholog ar transa lucrurile.Ar spune celor apropiati care tin la ea urmatorul lucru-schimbare totala.De celor apropiati?Pentru ca suferinzii sunt ca niste copii.Nu sunt capabili sa ia asemenea decizii radicale.Sunt dominati de anxietate, deci au nevoie de indrumare totala.Ei se arunca total in cei care le sunt alaturi.Ma repet dar e important-pentru inceput 1 singur job-timpul liber sa si-l petreaca cu cei dragi si nu singura(singuratea e devastatoare pentru astfel de caractere), odihna si alimentatie adecvata chiar se poate apela la nutritionsti(din alimente corpul isi ia resursele necesare), multe, cat mai multe iesiri in natura, dca ati avea pe cineva la tara ar fi ideal(joaca cu animale, gradinaritul, aerul curat, linistea, la tara inca se mai manaca sanatos sunt adevarate terapii pentru cei atinsi de astfel de boli) si da la munte de sarbatori doar daca acceptati ideea ca trebuie sa se intorca in alt mediu, sa o faceti sa inteleaga ca ii doriti binele si o veti ajuta.Eu sunt mai mult decat convins ca daca nu se iau cat mai repede masuri de genul color sugerate mai sus ea se va adanci din ce in ce mai mult, boala va lua diferite forme iar finalul e greu si dureros de prevazut.Daca ati fi de acord si ea ar dori sa comunice cu mine as incerca din prisma omului patit sa o fac sa inteleaga ca nu este singura in aceasta situatie si ca este iesire si vindecare as incerca sa ii explic cum am ajuns eu sa ma imbolnavesc.Bineinteles comunicare prin metode discrete gen chat, forum..nu vreau sa ma intelegeti gresit.E doar o idee, doresc doar sa ajut.Paranteza-nu mi-ati spus nimic de religie.Stiu ca difera educatia religioasa in functie de zone in tara, dar e important.
0
17-12-2014, ora 17:04
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Buna ziua! E posibil ca cele doua joburi sa fie pentru ea o sursa de stres, dar ea nu ar renunta pentru nimic in lume la unul dintre acestea, pentru ea cariera e cea mai importanta si lucreaza cu foarte multa placere! A fost intotdeauna o persoana ambitioasa si perfectionista, nu poate concepe viata in absenta implinirii profesionale, intotdeauna mi-a spus asta. Am rugat-o la inceputul toamnei sa-si ia un concediu medical de doua saptamani, insa a refuzat, spunand ca se simte mai bine conectata la viata, activa, intrucat ii place munca ei si este foarte apreciata pentru ceea ce face, pentru tot ceea ce a realizat. Oricum, va intra in concediu acum doua saptamani si speram ca se va simti mai bine, ca va reusi sa se odihneasca psihic. Viata ei este in general echilibrata, nu face excese de niciun fel, nu bea, nu fumeaza, nu pierde nopti, doarme minimum 8 ore pe noapte, insa in perioada aceasta, datorita bolii si a tratamentului, ajunge chiar si la 10 ore de somn pe noapte, insa ce nu imi place e lipsa pofetei de mancare. O invit la mine la masa, ii prepar felurile de mancare preferate, prajituri, bunatati, ia o lingurita-doua, apoi nu mai poate manca. Si ma doare pana in adancul sufletului cand vad ca nu se poate hrani. Locuieste cu parintii ei, au si ei grija de dansa, o rasfata, o iubesc, toti ne dorim sa se vindece si facem tot ce tine de noi pentru a o ajuta. Totusi, nu ii pot propune o schimbare radicala a vietii, cum ar fi renuntarea la un job sau ceva, deciziile le ia ea singura. Timpul liber si-l petrece cu noi, iesim la concerte, la plimbare, la shopping, la teatru, chiar maine seara mergem la balet pe gheata, 'Lacul lebedelor' si ea e foarte incantata de acest eveniment. Eu sunt la dispozitia ei la orice ora, e de ajuns un apel si vin la dansa, o ascult, o insotesc oriunde isi doreste, o ajut cu tot ce pot. Aseara m-a impresionat un moment de slabiciune al ei, m-a sunat sa vin la dansa spunandu-mi ca nu ii este bine si nu vrea sa stea singura acasa(parintii ei erau la serviciu) si s-a aruncat in bratele mele si a inceput sa planga. Am intrebat-o ce o deranjeaza si mi-a zis ca se simte neajutorata, ca ii este frica, ca o doare sufletul... Am strans-o la piept cu dragoste, i-am spus ca nu e singura, ca eu ii sunt alaturi si ca o iubesc mult, ca pe fiica mea(nu stiu daca am precizat anterior, intre noi este o diferenta de varsta de 20 de ani) si ca sunt convins ca se va face bine. Dupa ce am tinut-o in brate vreo jumatate de ora, s-a oprit din plans si a cerut sa mearga la o plimbare, m-a rugat sa o insotesc. Surprinzator, nimic din starea ei de tristete si slabiciune nu s-a mai reactivat pe parcursul intregii seri si parca redevenise fiintya vesela si optimista care era inainte. In seara asta vrea sa mergem la cumparaturi, sa-si alega atinuta pentru revelion si m-a rugat sa o insotesc. I-am cumparat un buchet de flori si o cutie de bomboane pentru a I le oferi la intalnire(e ca un copil, se bucura asa de mult cand primeste un cadou!!!). Din experienta dvs., ce credeti ca ar trebui sa ii spun cand plange sau se simte trista, cand e intr-unul din momentele-cheie ale bolii? Dvs. ce incurajari ati fi asteptat de la cei dragi in acel moment? Si cand imi spune ca ii e frica ca nu se va vindeca niciodata, ce sa-i raspund?
0
17-12-2014, ora 17:28
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Am inteles.Nu vreau sa va descurajez dar ma intreb.Nu o solicita munca ci ii prieste atunci din ce se hraneste boala?Aceste boli au terenuri pe care se dezvolta.Sunt intradevar si cazuri cronice, dar nu e cazul la ea.Mai vedem cu sfaturile.Spuneti-mi exact ce tratament ia acum, denumire, doze, de cand il ia si in functie de asta vedem si efectele secundare care nu sunt de neglijat.De aceea am incercat sa va fac sa vedeti situatia in functie de modul de viata pentru a nu lua pastile toata viata.Trebuie sa intelegeti ca tratamentele psihiatrice nu vindeca cauza ci ataca doar efectul bolii.Au impact asupra hormonilor care dupa cum stim au un rol esential in starea de bine, dau sedare, unele insomnie, agita, pot agrava depresia.e complicat.V-as sfatui un consult endocrinologic intrucat sunt multe cazuri cand glanda tiroida sau alte glande sunt cu probleme si dau tulburari psihice.Spuneti ca deciziile ii apartin.Oare e capabila de decizii?Veti vedea cu timpul daca am avut sau nu dreptate.Ce veti face daca boala se va agrava si medicamentele nu o vor ajuta?Iar ramane de vazut.Ce va pot spune ea are o cruce de dus mult timp de acum inainte.In acest caz ramanem strict la medicamentatie.Astept sa vad ce tratament ia acum si sa-mi dau o parere.Eu nu va voi face scheme de tratament.Imi voi da cu parea tinad cont de cei 4 ani de medicamentatie ai mei.Eventual va pot de informatii despre specialisti si slava Domnului avem si altele de acest fel.Retineti daca ea nu lupta, nici pastilele indiferent care ar fi ele nu o vor ajuta.Incurajari?Nu o ajuta pastile pe care le ia acum, oare ce cuvinte iar putea echilibra neurotranmitatorii?Sunt boli atat de chinuitoare care dau suferinta atat psihica cat si fizica.Da fizica intrucat creierul e un organ ca toate celelalte ba mai mult controleaza tot organismul, deci se poate imbolnavi si el.iar e complicat.Cred ca procedati fantastic de bine si va descurcati la fel.Punct are nevoie de tratament eficient in acest moment.Acesta combinat cu ceea ce ii oferiti, uman, sa speram ca veti vedea progrese in timp intrucat e de durata.Ani sau toata viata din pacate.
0
17-12-2014, ora 17:50
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Ia Trittico AC-150 mg, 1 cp/seara si Anxiar PC-1 comprimat. Noi suntem din Iasi. Consult endocrinologic a facut in toamna si nu i s-a identificat nicio problema, de asemenea, a facut si consult ginecologic si nu i s-a identificat nimic. In plus, analizele generale de sange(hemograma, calciu, magneziu, sideremie, potasiu, glicemie, wsh, tgp, tgo etc) le-a facut acum mai putin de o luna si toata au iesit in parametri normali. Singura ei problema medicala pare sa fie cea de natura psihica, aceasta stare de depresie si anxietate, pe care ne dorim din tot sufletul sa depasim si sa nu mai aiba nevoie de pastile. Nu mi-ati raspuns referitor la ce e recomandat sa-i spun cand se simte rau, cand plange sau e foarte deprimata sau cand spune ca ii e frica sa continue aceatsa boala intreaga viata. Dvs. ce v-ati dori sa auziti in momentele de dificultate?
0
17-12-2014, ora 18:12
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
V-am raspus ulterior dar au taiat adm.acestui site.Ce sa-i puneti?Doamne.Cat e de complicat.Eu am facut la fel toate analizele posibile.Am inghitit tone de medicamente, RMN uri si ma simtem cumplit.Eu ma simteam atat de rau incat orice vorba, sfat..orice imi treceau pe la ureche.Abia acum cand m-am stabilizat inteleg ce mi s-a spus si trag invataminte.Nu-mi doream nimic ci doar sa fiu ca inainte sa ma simt si eu om.Ii puteti spune doar atat-cautam pana la capat un medic care sa se priceapa care sa nimereasca un tratament eficace, il luam atata timp cat e nevoie, dupa ce te vei simti bine il vom reduce...deci speranta.Sunt boli in care nimeni de pe pamant la ora actuala nu poate fi precis in pronostic, evolutie, stiinta in acest domeniu e la inceput.Referitor la tratamnet.Eu am luat ambele pastile.V-am mai spus tritico e un antidepresiv slab, care nu lucreaza eficient pe anxietate, ba mai mult la mine o amplifica, pe depresie...pai daca sedeaza si dimineata ea are aceste efecte adverse cum sa nu fie depresiva.Ii trebuie un antidepresiv dinamizant care sa lucreze si pe depresie si pe anxietate gen. Efectin, Cymbalta...sunt multe.Dar va pot da si o veste buna.Eu locuiesc aproape de dvs. la doar 150 km.Va pot indruma catre acel medic care mi-a schimbat viata, chiar mi-a salvat-o.E uman, activeaza si in spital si la cabinet particular, puteti cerceta pe net referi la dumnealui, are stagii in strainatate, a lucrat in state o vreme si cum m-a scos pe mine care am fost intro situati mult mai grava.am avut nevoie de internare sunt convins ca va va ajuta si pe dvs.
0
17-12-2014, ora 18:13
mir2211
Nu este medic/terapeut
mir2211
Un om disperat..ti am trimis un mesaj privat
0
17-12-2014, ora 18:21
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Incerc sa intru in cont si nu ma lasa...incerc
0
17-12-2014, ora 18:29
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Unde pot vedea mesajele private?In cont nu-mi apare nimic...scuze sunt incepator pe acest site.
0
17-12-2014, ora 18:34
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Eventual va rog sa mi-l mai trimiteti ms inca o data.
0
17-12-2014, ora 18:34
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Va rog spuneti-mi numele acestui medic si unde il pot contacta. O duc oriunde e nevoie, vreau doar sa o vad sanatoasa!
0
17-12-2014, ora 18:42
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
V-am trimis ms in privat.
0
17-12-2014, ora 18:53
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Va multumesc din suflet pentru sfaturi si pentru medical recomndat. Vom incerca sa-l contactam, desi va fi putin dificil pentru ea sa mearga periodic in Suceava pentru consultatii, insa orice, pentru sanatatea ei. Si daca imi permiteti, o iontrebare: medical care o monitorizeaza i-a recomandat sa nu mai conduca masina in perioada aceasta perioada, ea insa refuza, spune ca nu vrea sa renunte la nimic din ce facea inainte pentru ca ar insemna ca se lasa dominate de boala si ea nu doreste sa ingenuncheze in fata depresiei. M-am oferit sa o duc eu zilnic la serviciu cu masina, insa refuza, spune ca e in stare sa conduca, cel putin prin oras. Cum as putea sa o conving sa nu se mai urce la volan in aceasta perioada? Dvs. ce ati facut: ati continuat sa o sofati sau ati luat o pauza totala?
0
17-12-2014, ora 19:07
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Periodica inseamna o data pe luna...daca e mult, atunci..?Iar in situatia in care se nimereste tratamentul si ea il ia costiincios puteti veni doar dvs. pentru reteta asa procedeaza multa lume.Eu am intalnit si oameni care veneau de mult mai departe.Sa explic putin-in psihiatrie lucrurile evolueaza foarte rapid, si daca medicul nu merge periodica la conferinte, prezentari de noi medicamente...atunci e toatal depasit.Acest medic e dedicat suta la suta si va rog sa ma credeti mi-a nimerit tratamentul de prima data.Dupa 4 saptamani eram alt om.In legatura cu condusul, medicul curannt are dreptate.Eu am costiintizat singur ca ma supun la riscuri, si o perioada nu am sofat..de fapt nici nu eram in stare.Nu o veti putea convinge, ci doar luand tratament eficient va gandi corect.Acum chiar m-am convins cu prietana dvs.E la debutul unei boli psihice.Asa am fost si eu, negam orice, nu doream sa vad realitatea.Urgent, din suflet va rog consultati un medic bun si instituiti tratament eficient, modern, pentru a preveni agravarea bolii.
0
17-12-2014, ora 19:20
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
O data pe luna nu e mult deloc, e chiar ok. Ma gandeam sa nu fie cazul de mers de doua ori pe saptamana, ceea ce e clar ca nu ar fi facut fata. Il vom contacta si poate reusim sa il gasim pana de Craciun chiar! Va doresc o seara frumoasa si multa sanatate! Tinem legatura!
0
17-12-2014, ora 20:58
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Programul dumnealui-Luni, Marti, Vineri consultatii in spital(C.Moldovenesc), dar nu va recomand e sufocat de lume.Miercuri ora 14-pana la ultimul pacient in Suceava, Joi 08-pana la ultimul pacient tot in Suceava la cabinetul dansului.O seara frumoasa si dvs. si daca considerati ca va voi putea ajuta cu ceva nu ezitati sa ma contactati.
0
17-12-2014, ora 23:01
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Multumesc, cred ca nu mai avem cum ajunge la domnul doctor anul acesta, doar daca va lucra pe 24 decembrie(miercuri), altfel ramane pentru anul 2015. Am citit si referintele pe internet si toate sunt favorabile, poate ca exact din discutia noastra pe forum si din recomandarea dvs. va veni vindecarea prietenei mele. In seara asta, pot spune ca s-a simtit bine, s-a bucurat de florile si bomboanele pe care i le-am oferit, a zambit, a fost entuziasmata de sesiunea de shopping, si-a cumparat mai multe lucruri si a tinut sa-mi cumpere si mie, cadouri din banii ei, pentru a-si exprima si astfel recunostinta pentru sprijinul pe care i-l accord. Ce observ la ea si nu stiu cum sa interpretez, poate ma ajutati dvs., apeland la propria experienta e ca starea ei in raport cu mine oscileaza in felul urmator: cand e indispusa, se simte rau sau plange, imi reproseaza ca nu ii accord suficienta atentie, ca are nevoie de mine si eu nu fac nimic pentru ea, ca s-a saturat de indiferenta mea, tipa la mine, imi reproseaza cele mai neinsemnate lucruri, ma cearta din orice. Apoi, cand se calmeaza, ma roaga sa o iert, sa nu ma supar si sa raman prietenul ei devotat, chiar daca ea e "prostuta" (e expresia ei, nu a mea) si se poarta urat cu mine. Insa, cand e in forma buna, se simte foarte indatorata fata de mine, nu stie ce sa-mi faca, ce sa-mi ofere, cum sa-mi multumeasca, e afectuoasa, incearca sa-mi faca pe plac in toate, se simte chiar mult mai indatorata decat este cazul. Mentionez ca inainte relatia noastra de prietenie a fost echilibrata, am facut si eu multe lucruri pentru dansa, a facut si ea pentru mine, am fost mereu foarte apropiati unul de celalalt, ne-am respectat si ne-am inteles mereu bine si ne-am aratat in permanenta unul altuia o afectiune calda si sincera. Ce vreau sa va mai intreb e ce parere aveti, reactionez correct fata de ea, daca atunci cand imi face reprosuri ca nu o ajut suficient nu o contrazic (desi sunt perfect constient ca nu are dreptate, ca exagereaza din cauza starii de suferinta in care se afla), ci ii promit ca voi face mai multe si voi fi mai atent si mai grijuliu cu ea, chiar ii cer iertare ca nu i-am fost alaturi asa cum si-a dorit, apoi cand imi cere ea scuze pentru ceea ce a zis, ii spun ca e ok si ca nu m-am suparat, iar cand se simte obligata fata de mine pentru ca ii sunt alaturi, ii spun zambind ca nu are nicio obligstie fata de mine, ca o ajut mereu cu placere si ca ii voi fi mereu alaturi? Credeti ca e tehnica cea mai eficienta, ca e 100% corecta si ca nu o afecteaza deloc? Dvs. v-ar fi facut bine o astfel de atitudine, in timpul bolii? Mentionez ca niciodata nu imi pierd rabdarea cu ea, mai ales de cand stiu ca e bolnava, oricat ar fi de nedreapta si nemultumita de mine, eu nu ii reprosez, la randul meu, nimic, doar o iau in brate si o linistesc, nici macar tonul nu l-am ridicat la ea niciodata in toata aceasta perioada.
0
17-12-2014, ora 23:28
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Sa dea Dumnezeu sa gasiti solutia cea mai buna.Cum v-am mai spus eu nu am avut parte de cineva ca dvs. care sa ma sustina neconditionat.Singur am cazut, singur m-am ridicat si cred ca singur imi voi duce crucea pana la capat.Ce va pot spune este ca atitudinea dvs. e cea mai potrivita iar reactiile ei sunt de la boala.Reprosurile sunt simptome caracteristice bolii, variatiile de manifestari la fel si din ce imi spuneti sunt semne de bipoalaritate.Tot pe net veti descoperi si aceasta boala.De ce v-am indrumat catre acest doctor.El lucreza in echipa, cu psihologi care activeaza si in spital.El nu baga pastile pe gat fara sa se documenteze.Asculta problemele pacientului care va fi obligatoriu la consultatie cu dvs. ii da tratament dar cel mai important de la el din cabinet intrati imediat la psiholog.Acesta din urma descoase pacientul isi formeaza o linie de urmat si comunica doctorului detalii despre terapie iar acesta ajusteza tratamentul.Cu alte cuvinte il personalizeaza.Va rog studiati putin pe net despre tulburarea afectiva bipolara si vedeti daca simptomele ei se incadreaza aici iar apoi imi puteti spune parerea dvs.Asta nu inseamna ca chiar are asa ceva insa eu asta percep.Un diagnostic asemanator am avut si eu chiar daca acum nu ma mai regasesc in el, acum 4 ani ma incadram perfect.
Va trimit mai jos si principalele surse de ajutor in aceste boli pe care le folosesc si acum, nu pe toate odata ci dupa o schema precisa.
Vitamina E pentru un creier tanar
Consumul de vitamina E previne declinul cognitiv asociat imbatranirii, ajutand creierul sa intinereasca chiar si cu 8-9 ani
Vitaminele B, cele mai benefice pentru creier
Vitamina B6 este solubila in apa si este raspunzatoare pentru producerea serotoninei doza zilnica recomandata de vitamina B6 este de 2 pana la 10 miligrame.
B12, care reduce riscul micsorarii volumului creierului odata cu trecerea anilor.
acidul folic (sau vitamina B9) Doza zilnica recomandata este de 400 de micrograme.
Vitamina C, fara cantitatea necesara de vitamina C, celulele nervoase din creier s-ar "praji" si ar modifica chimia acestuia, cauzand o serie de probleme mentale, precum epilepsia sau depresia. Corpul tau nu produce vitamina C
Zn, Seleniu
Magneziu
OMEGA 3
-L-Teanina, se gaseste in ceaiul verde, trezeste creierul
L-Tryptofan +magneziu-relaxare serotonina, melatonina
L-Tyrosine-ceilalti neurotransmitatori
5 -HTP Secom-are b6
L-Glutamine
0
18-12-2014, ora 13:14
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Am citit pe net despre tulburarea bipolara, nu mi se pare ca prietena mea se incadreaza aici, nu are simptomele crizei maniacale, nici euforie, nici tentative suicidare, nimic de acest fel. Insa, e doar parerea mea, ca nespecialist in domeniu, important va fi diagnosticul domnului doctor. Multumesc pentru informatiile referitoare la vitamin, complex B ia si ea periodic si mi se pare ca ii prieste. V-as ramane indatorat daca imi lasati, in mesaj privat, numarul d etelefon al domnului doctor sau un numar la care putem face o programare pentru o consultative la dumnealui.
0
18-12-2014, ora 13:42
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Da important va fi diagnosticul domnului doctor, oricum mai mult ca sigur va porni de la sindrom depresiv anxios pentru care va primi tratamentul considerat de el a fi bun.Cred ca aici se va si ramane si cu tratament acesta se va remite foarte bine.Sunt similitudini intre manifestarile bolii atat la mine cat si la ea insa eu am fost mult mai grav, am apelat la ajutor medical foarte tarziu, deci la cazul dvs. situatia e infinit mai buna si mai usor de tratat, recuperarea va fi de scurta durata si sunt convins ca dupa cel putin 6 luni(durata minima a unui tratament eficient)va putea reduce progresiv tratamentul ca mai apoi sa-l scoata definitiv.Numarul doctorului nu vi-l pot da ci al asistentei care se ocupa de programari.
0
18-12-2014, ora 14:00
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
V-am trimis mesajul.
0
18-12-2014, ora 22:09
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Multumesc frumos! Am vorbit cu prietena mea in seara aceasta si i-am sugerat sa meargem la domnul doctor, i-am spus ca e foarte bine pregatit in acest domeniu si poate citi si ea pe internet opiniile favorabile la adresa dumnealui, i-am spus ca eu cred ca se va face bine daca va fi diagnosticata, monitorizata si tratata de dumnealui, dar ea, cel putin la inceput, a reactionat ca o fiinta vulnerabila si ranita. Plangea si-mi spunea: "Adrian, am ajuns chiar asa de rau ca trebuie sa merg pana la Suceava sa ma fac sanatoasa, e chiar asa de grava boala mea de niciun medic din Iasi nu ma mai poate ajuta? Tu crezi ca ma mai pot vindeca sau depresia asta ma va chinui toata viata?". I-am explicat ca nu e vorba de gravitatea bolii, ci de faptul ca este nevoie de un tratament modern, eficient, ca nici macar o raceala nu o tratam la un medic rezident, ci alegem unul bine pregatit si recunoscut ca un specialist in domeniu si multe astfel de lucruri. Pana la urma, a acceptat sa sun eu maine si sa fac programare si mi-a spus ca va face orice sa se vindece, ca isi doreste nespus sa se simta bine, ca inainte, sa fie sanatoasa si sa nu mai sufere. Ma gandesc sa o pun in legatura cu dvs., dar nu stiu cum sa-i motivez ca am prezentat cazul ei pe un forum(eu i-am spus ca referintele despre domnul doctor le-am gasit intamplator, la un search pe Google referitor la cei mai buni medici psihiatri din tara, nu i-am spus ca am cerut ajutorul pe romedic si ca mi-a raspuns cineva si mi-a recomandat, ca fost pacient, acest medic). Insa, am citit diferite articole pe aceasta tema si inteleg ca ar fi esential sa discute cu persoane care au mai trecut prin aceasta boala si care s-au vindecat, pentru a intelege ca exista speranta si sanse de vindecare, dar mai ales pentru a deprinde tehnici de lupta eficienta cu boala. Daca si dvs. ati fi dispus sa vorbiti cu ea, sa-i raspundeti eventualelor ei intrebari, sa o incurajati si sa ii demonstrati prin propriul exemplu ca depresia se poate trata sau cel putin tine sub control, v-as ramane indatorat. Partea dificila va fi sa-i spun ca am apelat la ajutor pe forum, fara a-i fi ceurt in prealabil acordul, insa sunt sigur ca oricat m-ar certa la inceput, intr-un final va accepta ca e spre binele ei si va dori sa discutati, la fel cum accepta si sa o programez la domnul doctor. Deci, daca dvs. sunteti de acord sa discutati cu ea, maine cand ne intalnim deschid acest subiect si ii sugerez sa converseze cu dvs. Va rog mult, orice sfat, recomandare, incurajare, sustinere, conteaza enorm pentru dansa si, implicit, pentru mine. O seara minunata va doresc!
0
18-12-2014, ora 22:42
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Buna seara.Ma bucur sa aud ca prietena dvs.accepta ajutor.Vreau sa ma intelegeti bine.Acum 4 ani eu am fost intr-o situatie mult mai grava si daca vom avea ocazia sa ne cunoastem veti intelege mai bine.Am luat in acest timp multe tratamente, insa unul a fost de baza.In prezent iau un tratament minim de intretinere, nu am avut sansa inca sa renunt de tot la medicamente, nu vreau sa va descurajez insa o data declansate aceste boli...ele cam sunt pe viata.In ce sens-poate lua tratament o perioada, se poate simti bine, se scoate tratamentu, boala intra in remisiune, iar pronosticul nu-l poate da nimeni pe viitor.Adica la un soc, emotional, deceptie, deces..etc boala poate reveni.Veti vedea din discutiile cu domnul doctor, si v-am explicat si eu ca medicamentele nu rezolva mai nimic daca nu se actioneza si in plan social, va trebui efectiv sa-si schimbe viata, sa invete cum sa gestioneze problemele din viitor, cum sa fuga realmente de ele, sa se apropie de natura, sa evite pe cat posibil stresul..si multe altele.Daca nu se tine cont de sensibiliatea celor bolnavi si acestia isi pun sperantele numai in medicamente atunci acestea se transforma din pacate in droguri.La mine e cam asa-am rezolvat cu depresia, anxietatea, atacurile de panica, gandurile cenusii, dar nu am rezolvat cu insomnia.Eu mi-am schimbat viata radical-servici, anturaj, mod de gandire, am invatat cand sa vorbesc si cand nu, cu cine.si multe altele.Am mai invatat un lucru si anume sa nu mai mint, deci nu va pot face o legenda cum sa-i spuneti de mine.ramane ca dvs. sa decideti, sa gasiti o solutie iar eu ma voi conforma.Da, daca va pot ajuta o fac cu mare placere.Noi cei cu astfel de probleme ne intelegem cel mai bine, noi, doar noi stim ce e suferinta.Veti vedea, sunt sigur de asta ca dupa maxim 4 saptamani de tratament se va simti bine, iar excursiile la Suceava vor fi facute din placere, pana la urma e Bucovina, altii dau bani grei sa vina sa vada minunatiile zonei. sunt maxim 2 ore de mers, va fi o placere.Plus ca v-am mai spus tratamentul poate fi luat si de dvs.daca totusi situatia asta o va obosi.Va ajut cu mare placere, pentru mine ar fi o satisfactie sufleteasca mare cand ea se va face bine.Aveti acordul meu sa incercati sa ma puneti in contact cu ea.
0
18-12-2014, ora 22:52
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Va multumesc pentru accord! Credeti-ma, nici eu nu obisnuiesc sa mint, chiar imi e foarte urata minciuna, insa pentru a o proteja de o eventuala "tradare" din partea mea, am decis sa ii ascund momentan o parte din adevar si sa nu ii spun ca am deschis subiectul pe acest forum. Cat despre ea, e cea mai sincera persoana din lume, niciodata nu am vazu-o mintind, nici macar prin omisiune! Ei oricum ii place sa calatoreasca, nu e o problema faptul ca venim la Suceava, o indispune doar scopul acestei calatorii(vizita la medic). Si ea isi doreste ca tratamentul sa fie de cat mai scurta durata, ii e frica de o eventuala dependent, mi-a spus aceasta inca de cand a primit prima reteta, ca ea vrea sa traiasca frumos, ca inainte, nu sa fie "sclava" pastilelor. Imi puteti lasa un id de mess la care ea va poate contacta?
0
18-12-2014, ora 23:10
Cezar1978
Nu este medic/terapeut
Cezar1978
Ii puteti explica ca sunt altii care pentru sanatate si pentru ca medicina la noi e inca primitiva merg la capatul pamantului.Sunt atatea exemple in media.Ba mai mult sunt atatea boli cronice(diabet, boli cardiovasculare...etc)unde fara tratament ar muri.Nu e tot o forma de dependenta?Oamenii aceia sunt bucurosi ca inghit pastile care tot chimice sunt, tot au efecte secundare?S-au impacat cu ideaa.Deci trebuie sa o luam in etape-pentru inceput tratament si inca ceva important.Antidepresivele nu dau dependenta ci doar sevraj daca sunt intrerupte brusc pe cand benzodeazepinele gen xanax, anxiar, rivotril..etc sunt alta poveste.Veti merge la doctor si veti intelege.Dupa ve tratamentul va functiona va veti ocupa si de restul problemelor, le luam pe toate pe rand.Cu adresa de mess...eu am una cu numele meu real si una de pe vremea cand sanatos fiind..deci v-o dau pentru inceput pe a doua.Dupa ce ne castigam increderea dam mastile jos.Eu nu am intrat pe mess de cava ani asa ca tot va trebui sa ne dam un semnal inainte pe acest topic.
0
18-12-2014, ora 23:12
Un om disperat
Nu este medic/terapeut
Un om disperat
Nu e necesar sa o dati pe cea cu numele real, e ok sa converam si pe cealalta. Noapte buna!
0
27-03-2015, ora 22:28
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ Un om disperat

"Nu mi-ati raspuns referitor la ce e recomandat sa-i spun cand se simte rau, cand plange sau e foarte deprimata sau cand spune ca ii e frica sa continue aceatsa boala intreaga viata. Dvs. ce v-ati dori sa auziti in momentele de dificultate?"

Ii spuneti ca va trece aceasta stare si ca sunteti alaturi de ea. Apoi ii comutati imediat atentia pe alt subiect. O tineti de vorba. Ii spuneti povesti. Stiti cum plang copiii mici din orice ? Parintii le spun povesti. O psihiatra mi-a spus candva ca bolnavii de depresie si anxietate simt de 10 ori mai intens o emotie sau o traire fizica decat simte un om normal.
La efectul Pavlov cand se aprindea lumina, i se aprindeau anumiti centri nervosi catelusului intr-o anumita parte a creierului. Dv. daca ii abateti strategic atentia spre alte lucruri automat se va prinde in firul discutiei si nu se va mai gandi ce rau ii e. Trebuie sa ii puneti intrebari sa o faceti sa coopereze, sa colaboreze si sa i se aprinda alte beculete decat acelea ca e trista.

P.S.: Daca medicatia nu merge, ori cere medicului sa creasca ad-ul, ori schimba ad-ul pina cand il gaseste pe cel care se potriveste suitei ei de neurotransmitatori dereglati. Sunt peste 60 de tipuri de neurotransmitatori. Din nefericire nu exista teste sa vada ce si cate tipuri de neurotransmitatori s-au dereglat. Ad-urile trebuie luate pe rand la incercare pina gaseste pe cel care i se potriveste. Eu in 13 ani am schimbat 5-10 ad-uri pina sa gasesc in sfarsit unul cu care sa ma inteleg.
Adaugă un comentariu / răspuns
38 comentarii 12 Înainte ›

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.