mama mea e depresiva de 34 ani si acum nu mai vrea sa traiasca

problema cu mama mea e in fiacare zi mai grava, acum vrea sa se sinucida, nu mai vrea sa traiasca, considera ca nu are nici un motiv sa traiasca, desi eu sunt insarcinata in 7 luni si va avea o nepotica de care se pare nu e prea interesata.sunt singura la parinti si sunt intr-o alta tara, nu pot sa fiu langa ea, dar la orice telefon pe care il dau acasa stiu ca se va termina cu plans si oftaturi si amenintari cu sinuciderea.asa am trait toata viata mea(acum am 27 ani)si simt ca nu mai rezist nici eu, nu stiu ce sa fac cu ea.mentionez ca e foarte decisa sa nu se trateze(nu s-a tratat niciodata pt depresie)si nu recunoaste ca are o problema.a vut probleme de sanatate mereu, a vut sindromul cushing de care s-a vindecat(de la sine, ea nu s-a tratat)acum 2 ani, dar continua cu aceasta depresie care m-a urmarit toata copilaria si toata viata mea!acum nu pot sa ma duc in tara, sunt si insarcinata si trebuie sa fiu mai economa cu banii pt venirea pe lume a fetitei, dar ma topesc de fiecare data cand o aud cum imi plange la telefon...mi-e frica sa nu ajung ca ea, deja sunt cu nervii la pamant.ce as putea sa-i fac ca sa o conving sa mearga la doctor?la tatal meu nu pot sa apelez, sunt separati, desi traiesc in aceeasi casa, dar nici el nu mai poate dupa 34 ani de cand sunt casatoriti si ea e tot depresa...l-a schimbat si pe el, era un om foarte bun si acum i-si inneaca amarul si pensia in alcool.mentionez ca mama mea nu a muncit niciodata, nu are pensie(dar ii trimit o renta lunara care e egala cu pensia tatalui meu)si nu are prietene.cum sa o oblig sa mearga la doctor?am nevoie de o metoda innovativa, daca a mai trecut cineva prin asa ceva va rog dati-mi o idee...

Buna ziua,
draga mea imi pare rau sa aud ca, acum cand esti si insarcinata..ai asa probleme sau..le ai de cand..te stii...of-of..

Ce as face in locul tau?!?
-as aduce-o la mine, mai ales ca, in strainatate, mamele NU stau acasa 2 sau 1 an CA LA NOI...(si tot nu-s multumite mamele)..ACOLO CRED, DUPA CATE AM AFLAT CA MAMELE STAU doar 3 LUNI...
ASA CA, :
- ODATA CA, VEI AVEA NEVOIE SA TE AJUTE..CHIAR SI ACUM, PANA NASTI;
- SA SCAPE DE TATAL TAU..CU CARE, DESI-S DESPARTITI..STAU IMPREUNA..ASTA E PROBLEMA EI SI te rog s-o intelegi...MA REPET CA, asta-i problema..CA-L VEDE ZILNIC, IN FATA OCHILOR;
- doar DACA, NICI tu N-O CREZI (NU-I BOLNAVA..INTELEGE-O..ASTA-I OF-UL EI, , CA STA IN CASA CU TATAL de TAU ATATIA ANI..)...

FII ALATURI DE EA, MAI ALES CA, chiar acum ai si tu nevoie de mama TA.

POT SA-TI SCRIU CATEVA RANDURI?
"MAMA nu este substantiv comun, MAMA nu este nici substantiv propriu, MAMA este un cuvant sacru si cine nu-i capabil cu..inima, nu va simti, , ...nici cu sufletul"

Iti doresc sa duci sarcina cu bine, sa fii sanatoasa- alaturi de toti cei dragi tie si...N-O UITA pe MAMA TA.du-o la tine...e singura solutie...ca, sa nu-ti para rau..!! si, sa stai si linistita!

O zi buna iti doresc!

Lara, sunt de acord cu tot ce a spus doamna psiholog Panculescu. Cred ca mama ta mai degraba incearca (si reuseste) sa te santajeze emotional spunandu-ti ca vrea sa se sinucida. Probabil isi doreste mai multa atentie din partea ta sau cine stie ce altceva, oamenii care vor intr-adevar sa se sinucida nu se lauda cu asta mai inainte, o fac si cel mult lasa si un bilet de adio. Prioritatea pentru tine cred ca trebuie sa o constituie fetita ta in momentul de fata, e destul ca ii oferi suport financiar mamei tale. Si da, daca mama ta nu vrea sa se duca la un medic psihiatru sa se trateze, nu prea ai ce face decat sa tot incerci sa o convingi, poate reusesti pana la urma. Si probabil ca nu este doar o simpla depresie in cazul dansei, ci mai mult de atat. Sau cand vii in tara poti sa te duci tu la un medic psihiatru sa ii povestesti problemele mamei tale, care apoi sa-i prescrie un tratament pe care sa i-l cumperi tu. Problema in cazul asta va fi sa reusesti sa o convingi sa urmeze tratamentul.

SI stai linistita, e destul de putin probabil ca o sa mostenesti boala mamei tale.

Iti doresc o fetita frumoasa si sanatoasa si nastere usoara!

PS: Daca o aduci la tine ma tem ca tot tu va trebui sa ai grija atat de fetita cat si de mama ta. Ma tem sa nu fie prea mult pentru tine.

va multumesc mult pt raspunsuri.am incercat si cu aducerea ei aici, dar nu prea vrea sa plece din romania, desi spune ca uraste tot ce e acolo.mai am un baietel de 5 ani care a fost crescut mai mult de ea si care este atasat de bunica lui, dar cand am vazut ca si cu el face exact cum facea cu mine cand eram copil, l-am luat si m-am descurcat cum am putut eu mai bine.am noroc ca sotul meu este rabdator si intelegator, macar atat noroc am si eu, ca mi-am gasit un barbat bun, sper sa mai dureze asa(si tatal meu era f bun, chiar daca tragea mereu la masea, era pasnic, nu cheltuia banii de salariu ci doar din ce mai producea el pe langa munca, a lucrat la petrom multi ani si castiga f bine, acum la batranete s-a schimbat si nu cu mine ci doar cu ea).in legatura cu copilaria mea nici nu vreau sa-mi aduc aminte cat eram mereu de stresata, ma duceam noapte de noapte in camera ei(si asta pana m-am casatorit)si ascultam sa vad daca mai respira, si abia dupa aia ma culcam linistita.fiul meu la fel ajungea, daca ea facea o fata mai trista si-i spunea ca o doare nu stiu ce, el deja avea lacrimi in ochi si ii tremurau buzitele gata de plans.de multe ori stau si i-mi studiez comportamentul, nu vreau sa fac nimic din ce facea ea, daca ma doare ceva inainte sa spun ma gandesc cum sa fac sa nu para exagerat, sa nu fac o drama, nu ma plang copilului niciodata pt ca mi se pare prea mic pt a intelege, desi mama mea l-a pus in tema deja.si totusi e mama mea, si o iubesc neconditionat, si de fiecare data cand se plange o cred si mi se rupe sufletul.pacat ca face diferenta intre nepoti, pe primil il iubeste dar de fetita nu e tare interesata, probabil nu stie ce inseamna sa ia 2 copii, daca ea a avut doar unul...oricum am invitat-o aici de nenumarate ori, ba ca ii este frica de avion, ba ca nu face face calatoriei de 2 zile si o noapte cu autocarul...ce sa ma fac cu ea oameni buni, acum sunt in perioada insomniilor si toata noaptea ma gandesc la ea cum sa fac sa fie bine...trebuie sa reusesc cumva...o sa va tin la curent...

E totusi un strigat de ajutor in afirmatiile ei, ca vrea sa se sinucida...eu as lua mai in serios aceste afirmatii!Multe din lucrurile spuse aici le-am trait si eu, familia mea finnd o famile depresiva!Parca recitesc trecutul meu, eu avand acum depresie majora recurenta...

trebuie sa fie tare greu sa traiesti intr-o familie depresiva, eu de abia fac fata cu mama mea.acum ma apropii de termen, mai am 5 saptamani si nasc, si ea tot nu vrea sa vina, spune ca nu poate.bineinteles ca din nou este bolnava si nu vrea sa mearga la dr, pt ca ea vrea sa moara...la inceput se plangea de bani, ca nu are pt doctori, i-am trimis si ea ce a facut?si-a cumparat un purcel.viu, pt craciun.si tot bolnava a ramas.in loc sa cheltuie banii aia pt o vizita la dr(3 milioane)ea isi cumpara alte chestii, care pt mine nu au asa mare importanta, ii trimiteam bani de craciun si i-si cumpara porc deja taiat.in fine, cateodata imi vine sa rad in loc sa mai plang, parca am innebunit si eu.asa ca orice as incerca sa fac, nu reusesc am decis sa las timpul sa rezolve pt ca nu mai pot, sincer!acum ma confrunt si eu cu mici crize de nervi, mi se apropie termenul, dar incerc mult sa ma abtin si cum spuneam sotul meu e rabdator.vom vedea ce va fi in viitorul apropiat, sa speram numai bine.numai bine va doresc si voua, toti cei de pe forum.