Oare se merita sa traiesti fiind schizofrenic!?

Merita sa-ti chinuiesti apropiatii, sa traiesti de pe o zi pe alta pt ca nu poti lucra, merita sa risti sa-ti provoace niste socuri unele persoane mai rau intentionate(in Romania, in Bucuresti sunt destule)si sa ajungi sa pierzi total contactul cu realitatea?Stiti ca persoanele bolnave psihic sunt de50ori mai batjocorite si obiect de amuzament decat cele sanatoase!Daca schizofrenia se instaleaza inainte sa apuci sa lucrezi ce venit ai pe viitor din partea statului, ce siguranta ai ca vei avea ce manca peste cativa ani?!Sa lasi persoanele dragi sa se speteasca muncind si pt tine!?

Eu sunt bolnava de aceasta boala de 14 ani.
Raspunsul este: da, merita sa traiesti cu toate dificultatile pe care le intampini.
Viata este atat de frumoasa, exista natura, fructele, muzica si chiar oameni cumsecade, si multe alte motive pentru care merita sa traiesti.
Mare este Dumnezeu si nu da omului mai mult decat poate duce, intotdeauna exista portite de scapare si compensatii.
Nici eu nu lucrez de opt ani, dar are grija Cel de sus sa nu mor de foame.
Nu va pierdeti speranta, exista si perioade mai bune si in aceasta boala!

Pentru Miu Anastasia
Draga esti o luptatoare si o optimista!Intr-adevar Cel de Sus are grija de aceste persoane si le mai da si mici compensatii!

sotul meu are aceasta boala iar eu stiam inainte de casatorie ac lucru.Il iubesc ff mult si sufar pt suferinta lui si, sincer, nu imi imaginez viata fara el.E un om minunat iar boala nu i-a stirbit frumosul caracter.Este profesor si student la a doua facultate.Este un luptator!

Multumesc pt mesaj, Andrei. Stiu ca primul mesaj se referea la o forma grava de schizofrenie, insotita de ruperea contactului cu realitatea, dar pentru mine e f trist ca sotul meu e bolnav si ma gandesc cu mare teama la evolutia ei.De cativa ani face trat cu un neuroleptic atipic si se simte bine, desi mai are si perioade proaste.
Din pacate am si eu probleme de sanatate, am o depresie anxioasa, si cred ca aceasta il afecteaza si pe el.

Fac trat medicamentos(Coaxil, Anxiar si Carbamazepin).Anul trecut in ianuarie am fost nevoita sa merg de urgenta la un psihiatru pt ca ma simteam f rau si ajunsesem in imposibilitatea de a mai merge la serviciu.De o luna mi-a redus dozele.Nu am facut psihoterapie, doar am discutat lunar cu dl. dr.

Ma gandisem, dar am renuntat.Oricum, cred ca m-ar fi ajutat daca as fi facut in urma cu mai multi ani, cand au aparut primele simptome.

Nu stiu cat de mult m-a ajutat.Eu nu am vrut sa urmez trat, dar am facut-o.A avut ef secundare destul de greu de suportat, ameteli, stari de voma, ca sa nu mai spun de somnolenta diurna.Am avut zile in care am dormit la serviciu(noroc cu colegii, care m-au inteles si m-au ajutat).Nu am reusit sa-mi iau concediu de odihna si medicalul se terminase. Problema cea mare pe care o am acum este ca sunt f nervoasa si-mi descarc nervii pe sotul meu.

ei bine si eu sunt schizofrenic.am lucrat o perioada dar am decis sa nu mai prestez o munca care imi era inadecvata, nu din cauza bolii ci din cauze pecuniare.
e minunata viata de schizofrenic si merita traita pana la cap. la mine e la fel ca inainte de debut.cu ajutorul medicului meu am invins boala.de ani buni nu am mai avut nic un simptom al bolii.printre altele am decis sa nu am copii si nci sa imi intemeiez o familie.din cate am inteles boala este una eredidara si urasc sa mai am pe cineva asemenea mie in familia mea.
in prezent lupt cu ignoranta oamenilor ce pun eticheta:nebun si merg mai departe.in fine, sunt destul de ingaduitori cu astfel de oameni.poate prea ingaduitor uneori:)
de obicei cand cineva ma intreaba de ce boala sufar raspund :it is not your business.locuiesc intro comunitate destul de restransa.mai vb...

Sigur ca se merita sa traiesti indiferent ce boala iti apare! Nimic nu se intampla fara voia Domnului! Trebuie sa ne ducem crucea cu barbatie, nu cu carteala!
Apoi e o boala demonica mai mult si nu una fizica sau psihica, se poate trata prin credinta tare si hotarata sa fie persoana pt Dumnezeu! Credeti-ma stiu ce spun! Iar medicii sunt si ei niste oameni, deci pot gresi, si apoi vor muri si ei, ca numai Dumnezeu e vesnic! Deci curaj, trebuie sa lupti mai ales cu aceasta boala!
Nimic nu-i imposibil prin credinta!

S-au facut descoperiri uluitoare in psihologie care nu sunt inca dezvaluite oficial.Se pare ca schizofrenia poate fi vindecata complet, chiar daca procesul vindecarii poate dura intre 5-14 ani, in functie de caz.(Carl jung a avut o prima contributie la aceasta contributie, lucrarea lui fiind finalizata recent. www.scientificdreaminterpretation.com (pentru mai multe detalii).

Salut,

ma ajuta si pe cineva careva? A-ti imagina lucruri groaznice in legatura cu copilul tau (ca o agresez sexual, ca o omor etc.) inseamna a halucina vizual? E TOC sau schizo?
Pur si simplu simt ca imaginile trec una dupa alta si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la ele sau sa creez altele noi continuu.

sunt o proaspata mamica a unei fetite de aprox. 4 luni, dar in ultimele doua luni de sarcina si dupa nastere mi-au reaparut simptomele TOC-ului. Eu am mai avut episoade in trecut de tulburare obsesiva, ganduri intruzive si deranjante..Dar dupa nastere am capatat o frica de cutite si obiecte ascutite foarte mare, pe care nu o aveam inainte, gandul ca daca ii fac rau fetitei mele, ganduri obsesive in care imi imaginez ca ii tai capul, ii tai gatul, ii infig cutitul in cap, ganduri groaznice pentru mine.
Nu stiu de ce apar si cum ar putea pleca de tot din mintea mea. Eu am perceput mai demult si multa neliniste cand o luam in brate...Cand ma uitam la capsorul ei mic, imi imaginam lucrurile de mai sus. Fara sa ma pot abtine sa nu ma gandesc la ele.
Mai ales scenariilede imaginatia mea mergeau ca pe o banda rulanta.
Am inceput sa ma atasez de fiica mea, inainte o evitam de frica ca iar o sa imi reapara gandurile acelea urate.

Nu, nu e schizofrenie, unul cu schizofrenie pe la inceputuri nu se intreaba daca e bolnav. E TOC. Inteleg ca ai mai avut, dar ai avut si perioade fara. Nu poti sa-ti dai seama ce le declanseaza? Am avut si eu ceva ce aducea a TOC in copilarie, provocat de un conflict interior ca urmare a ceva ce ma impingea familia sa fac, impotriva convingerilor mele. Tu ti-ai dorit copilul? Esti casatorita, va iubiti, ai o viata fericita altfel? Eu cred ca ar trebui sa-ti analizezi serios viata si sa vezi ce nu merge, cand nu merge si ce e de facut. Altfel, o sa iei medicamente mult si bine si o sa te tot plangi pe forumuri.

@madeinchina ma faci sa ma întreb în ce comunitate trăiești. Știu ca a trecut mult timp dar ar fi fain dacă ai răspunde.

Depinde cum vezi tu treaba, noi nu putem sa iti spunem, depinde cum vezi tu treaba daca ai si ceva bun de la viata pe langa cale rele.
Faptul ca lucra ceilalti ptr tine nu ai tu treaba, f bne ca vor sa te ajute.
Ca ai sa nu ce manca cand nu oi mai avea, nu iti faci probleme de acum, vezi atunci ce faci, traieste momentul.
Cu batjocura aia e, nu avea contact cu aia de fac asta si e f bine.

Ca mai iesi din realitate aia e, iti revi apoi, traiesti cu asta, nu ai ce face.
Dar daca tratamentul merge binisor, poti avea o viata cat mai aproape de normal.
Daca ai ajuns sa discuti cu noi, e clar ca ceva bun ai de la viata, altfel erai pa de mult, ai fi renuntat la viata daca aveai numai rele.

Sunt destui la care trat merge binisor si isi vad de viata, se distreaza, se joaca la calc, se plimba, se uita la tv chiar daca nu lucra, nu e problema.
Deci merita sa traiesti daca ai si stari bunicele si poti sa te bucuri de una si alta.