Schizofrenie - grup de suport

Problema mea este schizofrenia, odata cu ea a venit singuratatea si neputinta. Sunt o persoana buna, ce vrea sa aibe o viata normala insa pentru mine pare sa fie prea tarziu. Cred ca sunt si cam deprimat din cauza singuratatii. As vrea sa gasesc un grup de sustinere morala facut din persoane care inteleg ce e aia o boala mentala si nu ma judeca pentru ce nu cunosc. Sunt nascut in 1984 si ma gandesc cateodata ca deja jumatate de viata mi-a trecut si nu a fost asa de rau desi cateodata am dat de greu. Mai am cam jumatate si as vrea persoane similare cu care sa impart anii ce mi-au ramas si cu care sa ii fac mai frumosi ca pana la urma nu ramanem cu nimic afara de amintiri. Stiu ca e greu cu singuratatea si daca nu exista un astfel de grup de sustinere morala poate cu ajutorul vostru am reusi sa formam unul.

Fratele meu are schizofrenie. Are 46 de ani. A fost diagnosticat in clasa a 11-a. I se parea ca miroase urat si lumea isi da seama de asta si se uita urat la el sau vorbesc intre ei despre asta. Ai mei au fost cu el pe la mai multi psihiatri, a stat internat vreo doua saptamani undeva pe la Intorsura Buzaului unde au reusit sa-i dea un tratament cat de cat "eficace", adica Leponex doza maxima.

Stiu ca mergea apoi la control din cand in cand si au tinut legatura cu doctorul. Nu s-a putut scadea doza sau inlocui tratamentul cu ceva mai soft. Facea recaderi imediat.
A incercat la un moment dat sa schimbe tratamentul pe Abilify, dar nu a mers. Cred ca ar fi trebuit cu internare sub supraveghere. In schimb domnul doctor i-a dat o schema de inlocuire si ne-a trimis acasa. Si s-a decompensat. Nu cred ca a fost o idee buna. A revenit pe Leponex. Daca scadea doza se decompensa.

Cand se acutiza boala - in general primavara si toamna - ajungea sa nu mai ia pastilele, apoi il vedeam ca se destabilizeaza, i se parea ca aude/vede oamenii cum comploteaza impotriva lui. Ca planuiesc sa-i faca rau. Ca e urmarit de securitate.

Odata eram in drum spre mare, el, eu, mama si tata in masina. Si i s-a declansat. Probabil de la emotia vacantei. I se parea ca noi vorbim despre el si ca vrem sa-i facem rau.
Cum te simti oare cand crezi ca mama, tata si fratele tau, in masina langa tine, vorbesc despre cum sa-ti faca rau?
Partea buna a fost ca i-a trecut sau n-a mai dat semne de confuzie. A fost doar un val.


Acum are 46 de ani si e necasatorit.
N-a mai facut decompensari de vreo 3, 4 ani. Merge la servici, e contabil. Sta impreuna cu mama. A fost casatorit dar a divortat dupa 3 luni. Avea crize de gelozie.
Mama e protectoare si face totul in locul lui. E cicalitoare si se poarta cu el ca cu un copil. Dar cumva si-au gasit un fel de simbioza. El nu face nimic in casa, vine de la servici si sta toata ziua in pat. Fumeaza, mananca mult si sta in pat. Citeste si scrie poezii. Are 120kg.

E introvertit, nu-i place sa socializeze. Uneori nu manifesta vreun interes sa ma vada cand vin in vizita. Alteori e mai bine dispus. Dar e egoist, nu e dispus sa faca nimic pentru nimeni.

Problema e ca atatia ani de boala si tratament l-au schimbat sau inhibat irecuperabil. Cand era mic era sclipitor. Destept foc. Foarte bun la scoala. Eu, cu 5 ani mai mic, eram mediocru.
Dar am avut norocul sa nu ma imbolnavesc si eu.

Acum e in continuare inteligent. Dar nu emotional. Emotional e aproape de 0. Ma intreb cum ar fi fost altfel.

Mama are 76 de ani si e bolnava. Si imi fac griji pentru amandoi. Va trebui cumva sa preiau rolul ei cand ea nu va mai fi.

In continuare ia Leponex. Suntem constienti ca e de ultima intentie, insa nimic altceva nu a functionat, nici macar scaderea dozei. A mai fost internat acum 6, 7 ani si s-a mai incercat atunci o schimbare in spital dar pana la urma tot pe leponex a ramas.
Din fericire il tolereaza bine, hemoleucograma si formula leucocitara sunt relativ ok.
Tinand cont ca in ultimii ani nu au mai fost decompensari ma gandesc ca poate ar mai trebui macar incercata o reducere a dozelor. Doar ca parca nu vrei sa-ti asumi riscul...
Abilify am inteles ca ar putea sa dea crestere in greutate iar el oscileaza pe la 120-130kg. E sendentar si gurmand.

Multumesc pentru ca ati fost asa de saritori intr-un timp asa de scurt.

@ Lautu

Vezi ca a mai fost deschis un grup de suport pentru sz aici pe forum.
Da cautare la lupa dreapta sus "Pentru schizofrenici - Grup de suport"

Multumesc Clara!

Eu unul ma bucur mult cand vine fratele meu pe la mine. Acum o sa iesim in oras in cateva ore si in general sunt gata sa ies din casa. Chiar m-as fi bucurat sa am o familie mai numeroasa pentru ca ador viata de familie si cinele impreuna. Acum iau o injectie de Haldol la trei saptamani si un anti-depresiv lejer si ma simt destul de bine. Singurul inconvenient e ca ma trezesc tarziu pe la 10 ca in rest nu am niciun fel de problema. Mananc putin si daca m-as simti mai energetic posibil sa ma apuc de alergat sa ma mentin si mai in forma. Imi pare rau cand aud de oameni ca fratele dumneavoastra ce s-au inchisi in ei insisi insa sunt multe persoane ce stau ca niste sinucigasi cu gandul la sfoara ce cred ca viata nu mai merita traita si inteleg si acel gen de mentalitate pentru ca am trecut prin a fi deprimat si sedat si este un sentiment de neputinta extrema ce duce si la alterarea felului in care vedem viata. Incercati sa il invitati afara la o plimbare, rugati-l sa va citeascca din poezii sau ademeniti-l la o friptura in natura. Eu am 80 de kg dar nu ma dau inapoi de la un gratar cu persoane dragi. Iesiti la un pescuit daca tot va intereseaza stara sa. Eu imi iubesc fratele si familia in general, doar cand am devenit psicotic nu mai eram eu insumi insa acum nu mai am probleme si nu stiu cat de bun este Haldol insa pentru mine functioneaza si sper sa ma mentin asa, ba chiar sa imi imbunatatesc starea. As vrea sa ma pensionez si in timpul meu liber sa ma apuc de stuparit pentru ca ma pricep la asta si este una din cele mai frumoase meserii pe care le-am incercat. Va multumesc tuturor ce mi-au sarit in ajutor si am sa incerc sa fac pe fb o comunitate mixta si de constientizare a ceeea ce inseamna depresie, psihoza si schizofrenie. O zi buna va doresc tuturor!

Da, desigur, cu mare placere.

Poate cu gratarul sa reusesc sa-l scot din casa...
E o idee buna sa-l pun sa-mi citeasca poezii. L-am ajutat sa-si faca cateva carti, am mai citit cate ceva din ce a scris, dar niciodata impreuna.

Daca te pensionezi exista riscul sa te izolezi prea mult.
Sa alegi e intotdeauna o idee buna - inafara de beneficiul pt sanatate, te ajuta sa simti pulsul la alt nivel. Ar trebui sa incerci chiar daca simti ca medicatia te trage in jos. Uneori simt ca nici nu pot sa ma ridic din pat de oboseala si cu greu ma mobilizez sa ma imbrac in echipament. Efectiv simt ca n-as putea sa ridic piciorul. Apoi alerg de rup pamantul. Starea dinainte si din timpul alergarii sunt doua lucruri total diferite.

Acest grup de suport este o idee f buna si pentru rudele celor cu aceste probleme grave. Va urmaresc cu interes.

Am senzatia ca am facut o parere mai buna decat e cazul. Nu sunt un frate asa de bun. Nu fac eforturi pentru fratele meu. Fac ce trebuie sa fac...si cam atat.
Nu stiu cum sunt alte persoane cu tulburarea asta, dar fratele meu nu e ca Lautu. El nu se bucura de companie. Si-a creat o lume a lui "sigura" - cu cat mai putine contacte - pe principiul "nu ma deranja si nu te deranjez".
Si e usor sa te indepartezi de persoanele care par ca nu au nevoie sau nu se bucura de prezenta ta. In plus suntem cu totii oameni si vrem sa obtinem ceva pt orice facem - vrem atentie daca oferim atentie sau vrem recunostinta pentru eforturile noastre. Cred ca asta e normalitatea. Cred ca cei care fac si ajuta fara sa simta nevoia de a primi ceva in schimb - cei care fac asta pur si simplu - sunt cu adevarat binecuvantati si fericiti. Nu e cazul meu insa. Din pacate.

Depinde si de caracter insa eu i-am zis fratelui meu ca il iubesc. E greu pentru cei ce nu gasesc sensul vietii si sunt sanatosi dapai pentru cei ce au probleme de sanatate de la o varsta frageda. Depinde insa de noi si perspectiva in care privim viata.

Buna ziua Grup ! Am si eu o intrebare ? Este cineva pe aici care ia risperidona 6 mg /zi ? Am o groaza de intrebari.Daca reactiile adverse se atenuiaza in timp? Am pe cineva foarte drag care ia acest medicament de aproape 3 saptamani si nu e bine. Are privirea incetosata, stari de panica(??) si disfunctii sexuale. A luat aproape 5 ani abilify cu care a mers destul de bine si acum a schimbat cu acest...risperidona ( nu stiu denumirea comerciala ). Deocamdata atat.Astept cu nerabdare...

Eu am luat Risperidone 6 luni si se pare ca disfunctiile sexuale sunt ceva accentuat mai ales la inceput insa in rest nu prea am avut probleme. Luam impreuna cu 300mg de Convulex.

@aprilie2018,
Fiica mea nu a suportat nici 4 mg risperidona, a luat doar vreo 7 zile (poate putin mai mult, nu mai tin minte) si i-am redus doza la 3 mg, asa de rau era din cauza efectelor secundare! Privire cetoasa, stari de panica, modificari hormonale si multe, multe altele. Efectele secundare au ramas pana la sfarsitul tratamentului, doar ca s-au atenuat dupa reducerea dozei. Cred ca ar fi bine ca persoana in cauza sa mearga din nou la medic care probabil o sa-i ajusteze doza daca va considera ca e necesar. Privirea aceea cetoasa, sticloasa, parca "nepamanteasca" e ceva caracteristic -nu stiu daca tuturor antipsihoticelor sau doar risperidonei, de cate ori vad o persoana cu asemenea ochi, acum stiu ca ia antipsihotic.
Daca a mers bine cu Abilify de ce i l-a schimbat?

Lautu
De ce ai luat doar 6 luni daca erai bine ??

pentru ca am plecat din tara si aici unde sunt au considerat ca ar fi bine sa incerc si altceva. acum fac o injectie lunara cu haldol si iau un atidepresiv lejer zilnic insa vad ca stau bine. nu toate anti-psihoticele dau acelasi rezultat. depinde de cum se potrivesc cu organismul pacientului. nu e in functie de pret, am incercat injectii cu xeplion lunare ce sunt cateva sute de euro o fiola insa nu au dat rezultate bune ca pastilele de invega ce e un medicament iar foarte scump insa cu haldol ce e ieftin functionez mai bine. pe viitor poate mai incerc si altceva pentru ca nu poti sti pana nu incerci pe pielea ta.
Astazi am deschis un grup de suport pentru schizofrenici numit exact ca si acesta insa pe facebook. Cine vrea sa ni se alature este bine-venit.

CatincaR
A mers bine cu Abilify doar ca mai avea si idei delirante pe care spunea ca le tine sub control. El a dorit schimbarea tratamentului. Medicul a hotarat sa-i dea risperidona. Acum asteptam o luna, cum a zis medicul si apoi daca nu apar idei delirante incercam sa reducem doza. Acum efectele secundare sant destul de urate. Ca sa le mai atenuieze ia romparkin. Sper sa-mi raspunda cineva, un barbat care sa.mi spuna mai multe. Cu toate ca stiu persoane care cu abilifay se simteau groaznic si la fiul meu nu a fost asa. Doar ca la doza maxima de 30 mg.tot mai avea idei stranii.

Lautu
Haldolul este din prima generatie, nu ?? Cum de acolo unde esti ?? in strainatate nu ti-a dat ceva mai de a doua generatie. Eu stiu ca haloperidolul are efecte secundare tare urate.

Nu conteaza daca sunt de prima sau de secunda generatie. Ele pot functiona perfect chiar daca sunt vechi. La fiecare pacient e diferit, depinzand de corpul fiecaruia. Efecte secundare sunt mereu aproape la orice medicament. Incercati Invega, este un medicament bun ce a functionat pentru mine. Retineti insa ca avem doctori buni in tara.

@Lauțu
Eram curios daca ti-ai gasit pe cineva. Si eu o sa incerc sa gasesc ca deja am 29 si imi doresc un copil. Sincer as vrea sa fie sanatoasafiindca diminueaza impactul genetic al copilului dar nu ma dau inapoi nici de la o fata cu aceleasi probleme ca mine. Viata e grea singur si anosta. Asa ca girls feel free

Sunt mama unui tânăr in vârstă de 32 ani, diagnosticat in luna aprilie 2018 cu schizofrenie paranoidă. Face tratament complex și tot mai aude voci. Doresc sa aflu mai multe despre această boală și cum se descurcă alți apartinători.