sunt in pragul unui divort iar persoanele dragi nu ma inteleg
Ia-i jumate din agoniseala si o pensie de copil chiar daca bietul om nu are prea multi banuti ! De parca oamenii astia de pe forum inteleg cu adevarat situatia ta si a omului ala cu care ai petrecut 6 ani din viata. Eu pana la urma am inteles ca nu a fost vorba niciodata de violenta domestica. Atunci care e problema ? Ca te ia la intrebari? Ca mai sunt certuri din cand in cand? La mine se certau pe motiv de gelozie parintii mei desi erau trecuti bine de 40 de ani. O apucase pe maica-mea nu stiu ce nebuneala pe la varsta aia !! Mai lasa-ti fratilor prostiile si impacati-va ca aveti un copil de crescut. Nu-l mai traumatizati atat.
@ danuel d.
Sa faca si copilul ei schizofrenie cum ai facut tu ?
Nu intelegi ca ea a ajuns sa nu mai poata manca ?
Sa faca si copilul ei schizofrenie cum ai facut tu ?
Nu intelegi ca ea a ajuns sa nu mai poata manca ?
Draga Rubyana,
Iti spun direct si fara ocolisuri:
Refa-ti viata de la temelii!
Nu-ti mai lasa parintii sa te conduca, nu-i mai lasa sa te santajeze, nu mai permite nimanui sa-ti spuna CE SA FACI CU VIATA TA!
Daca nu mai esti fericita si nu mai poti repara nimic cu sotul, daca nu te mai regasesti in casnicie, divorteaza. Oamenii se mai si schimba, draga Rubyana, iar ce au vazut la inceput la cineva ca fiind extraordinar, sa nu mai fie valabil peste ani!
Oamenii se pot schimba, oamenii pot evolua, isi pot schimba optiunile, devin mai puternici, urca, se dezvolta, au alte cerinte. Nu poti ramane la X ani cu aceleasi dorinte si sperante ca la 18! De aceea, daca cei doi nu se dezvolta impreuna cam in acelasi ritm si in aceleasi directii si nu exista nici compatibilitate, atunci se produce ruptura in cuplu.
Tie iti trebuie o libertate pe care cred ca nu ai avut-o niciodata. De la posesivitatea parintilor ai trecut la o casnicie facuta poate prea devreme, chiar daca din iubire. Nu uita ca si iubirea de la 20 de ani e diferita fata de una matura, de la alta varsta, cand intelepciunea (pentru cine o capata) isi pune amprenta in toate, iar sufletul cere altceva de la viata.
Agresiunea intr-o familie nu trebuie sa fie numai fizica. Agresiunea verbala, non-verbala, psihica sau emotionala este de cele mai multe ori mai devastatoare decat orice!
Rubyana, sa nu te simti vinovata fata de nimeni pentru faptul ca tu acum iti doresti altceva de la viata. Daca nu mergi in directia pe care ti-o cere sufletul tau, peste ani, dupa angoase, frustrari si dorinte reprimate, vei deveni un om taciturn, fara pofta de viata, depresiv sau si mai rau.
Datoria ta este cea de parinte. Atat! Esti obligata moral sa ai cea mai mare grija de copilul tau si sa-i oferi iubire, liniste, pace, afectiune, sprijin, intelegere, educatie etc. Fata de parintii tai NU ai datorii, nu in conditiile astea, iar pe sotul tau il poti sprijini din postura de cel mai bun prieten chiar si dupa divort, toata viata lui.
Traieste de acum incolo in armonie cu sufletul tau, nu impotriva lui! Fa ce-ti spune el.
Iti spun direct si fara ocolisuri:
Refa-ti viata de la temelii!
Nu-ti mai lasa parintii sa te conduca, nu-i mai lasa sa te santajeze, nu mai permite nimanui sa-ti spuna CE SA FACI CU VIATA TA!
Daca nu mai esti fericita si nu mai poti repara nimic cu sotul, daca nu te mai regasesti in casnicie, divorteaza. Oamenii se mai si schimba, draga Rubyana, iar ce au vazut la inceput la cineva ca fiind extraordinar, sa nu mai fie valabil peste ani!
Oamenii se pot schimba, oamenii pot evolua, isi pot schimba optiunile, devin mai puternici, urca, se dezvolta, au alte cerinte. Nu poti ramane la X ani cu aceleasi dorinte si sperante ca la 18! De aceea, daca cei doi nu se dezvolta impreuna cam in acelasi ritm si in aceleasi directii si nu exista nici compatibilitate, atunci se produce ruptura in cuplu.
Tie iti trebuie o libertate pe care cred ca nu ai avut-o niciodata. De la posesivitatea parintilor ai trecut la o casnicie facuta poate prea devreme, chiar daca din iubire. Nu uita ca si iubirea de la 20 de ani e diferita fata de una matura, de la alta varsta, cand intelepciunea (pentru cine o capata) isi pune amprenta in toate, iar sufletul cere altceva de la viata.
Agresiunea intr-o familie nu trebuie sa fie numai fizica. Agresiunea verbala, non-verbala, psihica sau emotionala este de cele mai multe ori mai devastatoare decat orice!
Rubyana, sa nu te simti vinovata fata de nimeni pentru faptul ca tu acum iti doresti altceva de la viata. Daca nu mergi in directia pe care ti-o cere sufletul tau, peste ani, dupa angoase, frustrari si dorinte reprimate, vei deveni un om taciturn, fara pofta de viata, depresiv sau si mai rau.
Datoria ta este cea de parinte. Atat! Esti obligata moral sa ai cea mai mare grija de copilul tau si sa-i oferi iubire, liniste, pace, afectiune, sprijin, intelegere, educatie etc. Fata de parintii tai NU ai datorii, nu in conditiile astea, iar pe sotul tau il poti sprijini din postura de cel mai bun prieten chiar si dupa divort, toata viata lui.
Traieste de acum incolo in armonie cu sufletul tau, nu impotriva lui! Fa ce-ti spune el.
Buna, singurul mod prin care poti sa mananci ceva este prin inghitire. :) Dincolo de gluma, trebuie să ştii că depresia reduce pofta de mâncare, dar în acelaşi timp un organism lipsit de energie trăieşte sub stres, ceea ce induce o dispoziţie negativă şi iritabilitate.
Persoanele din jur pot asculta, ei pot fi de acord sau nu cu părerea dvs. dar ei nu ştiu ce înseamnă o experienţă cât timp nu au trecut prin acelaşi lucru. Căutaţi să vă faceţi ascultată şi gasiţi problemele mici din povara care vă încearcă. Gândiţi specific, observaţi oportunităţile şi obstacolele în fiecare zi şi creaţi-vă o strategie prin care lucrurile se pot rezolva. Gândiţi-vă că există un şir firesc al evenimentelor, anticipaţi puţin viitorul şi observaţi care sunt soluţiile în fiecare moment de impas. Pregătiţi-vă pentru ce este mai dificil dar bucuraţi-vă de tot ce aveţi mai bun în viaţă.
Numai bine!
Persoanele din jur pot asculta, ei pot fi de acord sau nu cu părerea dvs. dar ei nu ştiu ce înseamnă o experienţă cât timp nu au trecut prin acelaşi lucru. Căutaţi să vă faceţi ascultată şi gasiţi problemele mici din povara care vă încearcă. Gândiţi specific, observaţi oportunităţile şi obstacolele în fiecare zi şi creaţi-vă o strategie prin care lucrurile se pot rezolva. Gândiţi-vă că există un şir firesc al evenimentelor, anticipaţi puţin viitorul şi observaţi care sunt soluţiile în fiecare moment de impas. Pregătiţi-vă pentru ce este mai dificil dar bucuraţi-vă de tot ce aveţi mai bun în viaţă.
Numai bine!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4RMN cocludent sau nu?
- 79Lipsa de aer. Ce trebuie sa fac?
- 3ma tem in genere de noapte, nu pot dormi singura in casa nici intr-un caz
- 42Anxietate si scleroza multipla
- 3sunt derutat.as dori sa gasesc raspunsuri si sfaturi
- 10singuratatea si depresia
- 5va rog, ajutati-ma...sunt anorexica si disperata
- 26credeti ca se poate scapa de tulburare depresiv anxioasa ?
- 5Depresie, insomnie - recomandari, sfaturi
- 9In ultimele luni trec printr-o perioada foarte grea, sper sa nu cad in vreo depresie
- 11nevroza anxioasa
- 1Magneziu in stari depresive
- 1Trebuie sa inving anxietatea, depresia si fobia
- 17Anxietate depresie numai vad iesire :(
- 10Tentaculele depresiei...
- 4depresie... stari de nervozitate combinate cu starile de plans fara motiv
- 4Anxietate VS depresie.
- 4De ce nu mai scap de depresie?
- 2Lipsa temporara de pofta de mancare
Mai multe informații despre: Depresia Lipsa poftei de mancare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: