sunt in pragul unui divort iar persoanele dragi nu ma inteleg
Ia-i jumate din agoniseala si o pensie de copil chiar daca bietul om nu are prea multi banuti ! De parca oamenii astia de pe forum inteleg cu adevarat situatia ta si a omului ala cu care ai petrecut 6 ani din viata. Eu pana la urma am inteles ca nu a fost vorba niciodata de violenta domestica. Atunci care e problema ? Ca te ia la intrebari? Ca mai sunt certuri din cand in cand? La mine se certau pe motiv de gelozie parintii mei desi erau trecuti bine de 40 de ani. O apucase pe maica-mea nu stiu ce nebuneala pe la varsta aia !! Mai lasa-ti fratilor prostiile si impacati-va ca aveti un copil de crescut. Nu-l mai traumatizati atat.
@ danuel d.
Sa faca si copilul ei schizofrenie cum ai facut tu ?
Nu intelegi ca ea a ajuns sa nu mai poata manca ?
Sa faca si copilul ei schizofrenie cum ai facut tu ?
Nu intelegi ca ea a ajuns sa nu mai poata manca ?
Draga Rubyana,
Iti spun direct si fara ocolisuri:
Refa-ti viata de la temelii!
Nu-ti mai lasa parintii sa te conduca, nu-i mai lasa sa te santajeze, nu mai permite nimanui sa-ti spuna CE SA FACI CU VIATA TA!
Daca nu mai esti fericita si nu mai poti repara nimic cu sotul, daca nu te mai regasesti in casnicie, divorteaza. Oamenii se mai si schimba, draga Rubyana, iar ce au vazut la inceput la cineva ca fiind extraordinar, sa nu mai fie valabil peste ani!
Oamenii se pot schimba, oamenii pot evolua, isi pot schimba optiunile, devin mai puternici, urca, se dezvolta, au alte cerinte. Nu poti ramane la X ani cu aceleasi dorinte si sperante ca la 18! De aceea, daca cei doi nu se dezvolta impreuna cam in acelasi ritm si in aceleasi directii si nu exista nici compatibilitate, atunci se produce ruptura in cuplu.
Tie iti trebuie o libertate pe care cred ca nu ai avut-o niciodata. De la posesivitatea parintilor ai trecut la o casnicie facuta poate prea devreme, chiar daca din iubire. Nu uita ca si iubirea de la 20 de ani e diferita fata de una matura, de la alta varsta, cand intelepciunea (pentru cine o capata) isi pune amprenta in toate, iar sufletul cere altceva de la viata.
Agresiunea intr-o familie nu trebuie sa fie numai fizica. Agresiunea verbala, non-verbala, psihica sau emotionala este de cele mai multe ori mai devastatoare decat orice!
Rubyana, sa nu te simti vinovata fata de nimeni pentru faptul ca tu acum iti doresti altceva de la viata. Daca nu mergi in directia pe care ti-o cere sufletul tau, peste ani, dupa angoase, frustrari si dorinte reprimate, vei deveni un om taciturn, fara pofta de viata, depresiv sau si mai rau.
Datoria ta este cea de parinte. Atat! Esti obligata moral sa ai cea mai mare grija de copilul tau si sa-i oferi iubire, liniste, pace, afectiune, sprijin, intelegere, educatie etc. Fata de parintii tai NU ai datorii, nu in conditiile astea, iar pe sotul tau il poti sprijini din postura de cel mai bun prieten chiar si dupa divort, toata viata lui.
Traieste de acum incolo in armonie cu sufletul tau, nu impotriva lui! Fa ce-ti spune el.
Iti spun direct si fara ocolisuri:
Refa-ti viata de la temelii!
Nu-ti mai lasa parintii sa te conduca, nu-i mai lasa sa te santajeze, nu mai permite nimanui sa-ti spuna CE SA FACI CU VIATA TA!
Daca nu mai esti fericita si nu mai poti repara nimic cu sotul, daca nu te mai regasesti in casnicie, divorteaza. Oamenii se mai si schimba, draga Rubyana, iar ce au vazut la inceput la cineva ca fiind extraordinar, sa nu mai fie valabil peste ani!
Oamenii se pot schimba, oamenii pot evolua, isi pot schimba optiunile, devin mai puternici, urca, se dezvolta, au alte cerinte. Nu poti ramane la X ani cu aceleasi dorinte si sperante ca la 18! De aceea, daca cei doi nu se dezvolta impreuna cam in acelasi ritm si in aceleasi directii si nu exista nici compatibilitate, atunci se produce ruptura in cuplu.
Tie iti trebuie o libertate pe care cred ca nu ai avut-o niciodata. De la posesivitatea parintilor ai trecut la o casnicie facuta poate prea devreme, chiar daca din iubire. Nu uita ca si iubirea de la 20 de ani e diferita fata de una matura, de la alta varsta, cand intelepciunea (pentru cine o capata) isi pune amprenta in toate, iar sufletul cere altceva de la viata.
Agresiunea intr-o familie nu trebuie sa fie numai fizica. Agresiunea verbala, non-verbala, psihica sau emotionala este de cele mai multe ori mai devastatoare decat orice!
Rubyana, sa nu te simti vinovata fata de nimeni pentru faptul ca tu acum iti doresti altceva de la viata. Daca nu mergi in directia pe care ti-o cere sufletul tau, peste ani, dupa angoase, frustrari si dorinte reprimate, vei deveni un om taciturn, fara pofta de viata, depresiv sau si mai rau.
Datoria ta este cea de parinte. Atat! Esti obligata moral sa ai cea mai mare grija de copilul tau si sa-i oferi iubire, liniste, pace, afectiune, sprijin, intelegere, educatie etc. Fata de parintii tai NU ai datorii, nu in conditiile astea, iar pe sotul tau il poti sprijini din postura de cel mai bun prieten chiar si dupa divort, toata viata lui.
Traieste de acum incolo in armonie cu sufletul tau, nu impotriva lui! Fa ce-ti spune el.
Buna, singurul mod prin care poti sa mananci ceva este prin inghitire. :) Dincolo de gluma, trebuie să ştii că depresia reduce pofta de mâncare, dar în acelaşi timp un organism lipsit de energie trăieşte sub stres, ceea ce induce o dispoziţie negativă şi iritabilitate.
Persoanele din jur pot asculta, ei pot fi de acord sau nu cu părerea dvs. dar ei nu ştiu ce înseamnă o experienţă cât timp nu au trecut prin acelaşi lucru. Căutaţi să vă faceţi ascultată şi gasiţi problemele mici din povara care vă încearcă. Gândiţi specific, observaţi oportunităţile şi obstacolele în fiecare zi şi creaţi-vă o strategie prin care lucrurile se pot rezolva. Gândiţi-vă că există un şir firesc al evenimentelor, anticipaţi puţin viitorul şi observaţi care sunt soluţiile în fiecare moment de impas. Pregătiţi-vă pentru ce este mai dificil dar bucuraţi-vă de tot ce aveţi mai bun în viaţă.
Numai bine!
Persoanele din jur pot asculta, ei pot fi de acord sau nu cu părerea dvs. dar ei nu ştiu ce înseamnă o experienţă cât timp nu au trecut prin acelaşi lucru. Căutaţi să vă faceţi ascultată şi gasiţi problemele mici din povara care vă încearcă. Gândiţi specific, observaţi oportunităţile şi obstacolele în fiecare zi şi creaţi-vă o strategie prin care lucrurile se pot rezolva. Gândiţi-vă că există un şir firesc al evenimentelor, anticipaţi puţin viitorul şi observaţi care sunt soluţiile în fiecare moment de impas. Pregătiţi-vă pentru ce este mai dificil dar bucuraţi-vă de tot ce aveţi mai bun în viaţă.
Numai bine!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2Depresie anxioasa
- 13nu stiu care ar fi solutia: am o forma de schizofrenie reziduala sau partial recuperata
- 14Reactiile adverse la Eglonyl, le tratam?
- 9depresie, anxietate-help!
- 95vindecare depresie, anxietate, atacuri de panica
- 7am luat un drog super blackout si m-am trezit cu depresie
- 13ajutor combatere depresie
- 23drepresia sau stresul prelungit poate duce la ameteli?
- 35Ma vad aruncindu-ma de la balcon
- 13psihoza sau depresie
- 7greata, ameteli, lipsa poftei de mancare
- 9sa fie de la anxietate?
- 1Trebuie sa inving anxietatea, depresia si fobia
- 8De 2 saptamani am niste stari ce nu le pot controla, ma simt stresata
- 40Disparitia totala a sexualitatii - Benzodiazepine - Depresie - Anhedonie
- 0Amitriptilina -cat de eficienta este in tratarea depresiei?
- 10Senzatie ciudata
- 10Anxietate sau Depresie ?!
- 5Depresie/ psihoza/ schizofrenie
Mai multe informații despre: Depresia Lipsa poftei de mancare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: