Loviturile repetate cu capul în fotbalul amator asociate cu modificări microstructurale cerebrale

Un studiu publicat în revista Neurology – jurnalul medical al American Academy of Neurology – aduce în prim-plan o posibilă asociere între frecvența loviturilor de cap în fotbalul amator și modificările microstructurale la nivelul circumvoluțiunilor cerebrale. Studiul, condus de dr. Michael L. Lipton de la Columbia University, New York City, nu demonstrează o relație cauzală, dar relevă o corelație între numărul de lovituri de cap și alterările cerebrale detectate prin imagistică de difuzie.
Participarea la sporturi este asociată cu beneficii cognitive, inclusiv cu un risc redus de declin cognitiv. Totuși, în sporturile de contact, impacturile repetate asupra capului – chiar și sub pragul unei comoții cerebrale – pot contracara aceste beneficii. Literatura actuală sugerează că regiunile vulnerabile ale creierului, în special zonele adiacente cortexului cerebral, pot fi afectate de aceste traume repetitive. Studiile anterioare au investigat efectele impacturilor craniene în fotbalul profesionist, dar există mai puține date despre efectele cumulative ale acestora la nivel amator și în populații tinere.

Despre studiu

Studiul a inclus 429 de participanți cu vârste între 18 și 55 de ani, dintre care 352 erau fotbaliști amatori (vârsta medie: 25,6 ani; 70% bărbați) și 77 practicanți ai sporturilor fără contact (vârsta medie: 22,8 ani; 39% bărbați). Participanții proveneau din zona metropolitană New York.

Pentru a estima expunerea la impacturi craniene repetate (loviri repetitive ale capului), participanții au completat chestionare detaliate despre activitatea sportivă și numărul de lovituri cu capul efectuate într-un interval de 12 luni. În funcție de aceste estimări, fotbaliștii au fost împărțiți în patru grupuri:

• Cel mai expus grup: medie de 3.152 lovituri cu capul pe an
• Cel mai puțin expus grup: medie de 105 lovituri cu capul pe an

Participanții au fost supuși investigațiilor prin imagistică prin rezonanță magnetică cu difuzie (RMN de difuzie), axate pe substanța albă juxtacorticală situată la adâncimea șanțurilor cerebrale (sulci) și la nivelul crestelor girale. Această zonă este considerată deosebit de vulnerabilă la traumele craniene. De asemenea, au fost analizate și zone din substanța albă profundă.

Parametrii evaluați au inclus:

• Anizotropie fracționată (AF) – un marker al integrității microstructurale;
• Indicele de dispersie de orientare (IDO) – un indicator al dezorganizării direcționale a fibrelor neuronale.

Participanții au susținut teste cognitive din bateria CogState, cu accent pe învățarea verbală și memoria verbală.

Rezultate

Analizele statistice multivariate au evidențiat o asociere clară între expunerea crescută la loviri repetitive ale capului și modificările microstructurale la nivelul adâncimii șanțurilor cerebrale:

• Expunerea crescută la loviri repetitive ale capului a fost asociată cu valori mai mici ale AF (β standardizat = −0,234; p < 0,001);
• IDO a fost semnificativ mai mare în cazul expunerii ridicate (β = 0,156; p = 0,008).

Aceste modificări erau dependente de gradul de expunere și nu au fost identificate în substanța albă profundă. Astfel, adâncimile șanțurilor cerebrale se conturează ca o regiune sensibilă la traume repetitive.

În ceea ce privește funcțiile cognitive:

• Performanța scăzută la testele de învățare verbală a fost asociată cu AF redus (r = 0,16–0,24; p < 0,001) și IDO crescut (r = −0,25–−0,17; p < 0,001);
• Analizele de mediere au arătat că modificările orbitofrontale la nivelul șanțurilor cerebrale au intermediat parțial relația dintre lovirile repetitive ale capului și performanța cognitivă scăzută:

• Învățare verbală: efecte indirecte = −0,26 până la −0,25 (p < 0,001);
• Învățare verbală ponderată: −0,51 până la −0,48 (p < 0,001);
• Memorie verbală: −0,05 până la −0,04 (p = 0,04).

Potrivit autorului principal, dr. Lipton: „Acest strat de substanță albă din pliurile cerebrale pare vulnerabil la traumele repetate cauzate de loviturile cu capul și poate reprezenta un punct-cheie pentru detectarea precoce a leziunilor cerebrale asociate sportului.”

Limitări și concluzii

O limitare importantă a studiului este că estimarea numărului de lovituri cu capul s-a bazat pe auto-raportare, putând fi influențată de acuratețea memoriei participanților. De asemenea, fiind un studiu observațional, acesta nu poate demonstra o relație cauzală.

Cu toate acestea, rezultatele oferă dovezi convingătoare că expunerea repetată la lovituri cu capul poate avea efecte microstructurale măsurabile în regiuni cerebrale sensibile, iar aceste modificări pot fi legate de performanța cognitivă. Studiul deschide calea pentru cercetări viitoare privind instrumentele de monitorizare și prevenție în sporturile cu contact.