Renunțarea la fumat la vârsta mijlocie și la vârste înaintate încetinește declinul cognitiv

Un amplu studiu internațional realizat de cercetătorii de la University College London și publicat în The Lancet Healthy Longevity în 2025 a analizat datele a 9.436 de persoane cu vârsta de peste 40 de ani (vârsta medie de 58 de ani) din 12 țări. Scopul a fost de a compara evoluția funcțiilor cognitive între persoanele care au renunțat la fumat și un grup similar care a continuat să fumeze. Rezultatele arată că declinul cognitiv a fost semnificativ mai lent în rândul celor care au renunțat la fumat, sugerând că renunțarea la fumat ar putea fi o strategie eficientă de prevenire a demenței.

Context

Deși efectele nocive ale fumatului asupra sănătății cardiovasculare și respiratorii sunt bine documentate, impactul asupra sănătății cognitive a început să fie studiat intens doar în ultimele decenii. Se știe că fumatul deteriorează vasele de sânge care asigură oxigenarea creierului, provoacă inflamație cronică și stres oxidativ, toate contribuind la deteriorarea neuronală și la creșterea riscului de demență.

Studii anterioare au arătat că întreruperea fumatului poate aduce îmbunătățiri cognitive pe termen scurt, însă nu era clar dacă aceste efecte benefice se mențin și pe termen lung, mai ales atunci când renunțarea la fumat are loc la vârste mijlocii sau înaintate. Cercetarea condusă de Dr. Mikaela Bloomberg și Prof. Andrew Steptoe a urmărit să răspundă acestei întrebări printr-o analiză longitudinală la scară internațională.

Despre studiul actual

Studiul a utilizat date provenite din trei cohorte longitudinale desfășurate în Anglia, Statele Unite și alte 10 țări europene, în care participanții au completat chestionare și au efectuat teste cognitive o dată la doi ani.

Din totalul celor 9.436 de persoane incluse, 4.718 au renunțat la fumat, iar fiecare dintre acestea a fost comparată cu o persoană de aceeași vârstă, sex, nivel educațional și scor cognitiv inițial, care a continuat să fumeze.

Analiza a urmărit două domenii cognitive majore:

• Memoria (evaluată prin teste de reamintire)

• Fluența verbală (numărul de cuvinte generate într-un interval dat)

Cercetătorii au analizat evoluția scorurilor cognitive în cei șase ani anteriori momentului renunțării la fumat și în următorii șase ani după renunțare.

Înainte de renunțare, ambele grupuri au prezentat rate similare de declin cognitiv. După renunțare însă, traiectoriile s-au divergențiat semnificativ.

Rezultate

După șase ani de la renunțarea la fumat, declinul memoriei a fost cu aproximativ 20% mai lent, iar declinul fluenței verbale a fost redus la jumătate (50% mai lent) în comparație cu fumătorii care nu au renunțat.

În termeni practici:

• Pentru memorie, persoanele care au renunțat la fumat au avut un declin anual echivalent cu 3–4 luni mai puțin de pierdere cognitivă comparativ cu fumătorii activi.

• Pentru fluență verbală, declinul a fost cu aproximativ 6 luni mai lent pe an.

Aceste rezultate au fost observate independent de vârstă, sex, educație și țară, sugerând un efect robust al renunțării la fumat asupra funcțiilor cognitive.

Autorii subliniază totuși că studiul este observațional, deci nu poate demonstra cauzalitatea directă, însă tendințele observate sunt coerente cu alte cercetări care au arătat că foștii fumători și nefumătorii au scoruri cognitive similare și un risc comparabil de demență la 10 ani sau mai mult după renunțare.

Implicații și concluzii

Dr. Mikaela Bloomberg, autoarea principală, a declarat:

„Studiul nostru sugerează că renunțarea la fumat poate ajuta persoanele să își mențină o sănătate cognitivă mai bună pe termen lung, chiar și atunci când renunțarea are loc în jurul vârstei de 50 de ani sau mai târziu. Este, așadar, niciodată prea târziu pentru a renunța la fumat.”

Ea a adăugat că aceste rezultate ar putea motiva fumătorii de vârstă mijlocie și înaintată, care în mod tradițional sunt mai puțin dispuși să renunțe, să încerce mai activ renunțarea.

Profesorul Andrew Steptoe a subliniat la rândul său că declinul cognitiv lent este strâns legat de un risc mai scăzut de demență, ceea ce face ca politicile de control al tutunului să fie și mai importante în contextul unei populații globale în proces de îmbătrânire.