Respirație dificilă la copilul mic - cauze posibile

Respirația dificilă la copilul mic este denumită dispnee și definește apariția unei greutăți la respirație, secundară instalării unor tulburări cardiace, pulmonare, endocrine, de natură infecțioasă, etc.

Respirația dificilă la copilul mic este extrem de periculoasă și necesită administrarea precoce a tratamentului corespunzător. Orice dificultate de respirație apărută la copii trebuie investigată deoarece poate ascunde anumite afecțiuni severe, amenințătoare de viață. [1], [2]

Respirație dificilă la copilul mic - cauze posibile

• Alergii alimentare
• Alergii respiratorii
• Șoc anafilactic
• Angină pectorală
• Anevrism de aortă
• Anemie
• Astm bronșic
• Bronșită
• Insuficiență respiratorie acută
• Pneumonii
• Tuberculoză pulmonară
• Pleurezie
• Cardiopatii congenitale necianogene (defectul septal atrial, defectul septal ventricular, canalul arterial persistent)
• Cardiopatii congenitale cianogene (tetralogia Fallot, trilogia Fallot, pentalogia Fallot)
• Endocardită
• Miocardită
• Pericardită
• Cardiomiopatie dilatativă
• Cardiomiopatie hipertrofică
• Cardiomiopatie restrictivă
• Insuficiență cardiacă
• Hipertensiune arterială
• Sindrom de deshidratare
• Hepatite virale
• Hepatită autoimună
• Hepatită medicamentoasă
• Ciroză hepatică
• Sindrom nefrotic
• Lupus eritematos sistemic
• Boala Kawasaki
• Intoxicații acute
• Sindrom convulsiv
• Comă. [1], [2], [3], [5]

Manifestări clinice asociate respirației dificile la copilul mic

Respirația dificilă în bolile pulmonare la copilul mic (pneumonie, pleurezie) poate fi însoțită de febră sau subfebrilitate, frisoane, stare generală alterată, junghi toracic, inapetență, oboseală, tuse, polipnee, sindrom de luptă respiratorie (tiraj intercostal, bătăi ale aripioarelor nazale), cefalee, obstrucție nazală, colici abdominale, diaree, vărsături, anorexie, hemoptizie, scădere ponderală.

Respirația dificilă în contextul astmului bronșic la copilul mic se numește dispnee paroxistică expiratorie, apare în episoade, deseori noaptea și este însoțită de tuse productivă cu expectorație bogată în filamente vâscoase, wheezing, bradipnee la copilul mare, polipnee la copilul mic.
Episodul de dispnee paroxistică expiratorie la copii este precedat deseori de anumite semne clinice premonitorii, precum tuse seacă, neliniște, somn agitat și rinoree.

Respirația dificilă la copilul mic în contextul diferitelor afecțiuni cardiace este frecvent înregistrată în urma efortului fizic și poate fi însoțită de oboseală, palpitații, dificultăți de alimentație cu tahipnee postprandială, polipnee, tahicardiehipotrofie ponderală, tulburări de creștere, tegumente palide, cianotice (cianoza reprezintă colorarea albastră a tegumentelor și a mucoaselor), hipocratism digital etc.
Respirație dificilă la copilul mic în anumite afecțiuni cardiace (precum cardiopatiile congenitale cianogene) poate duce la apariția stărilor de rău hipoxic, care sunt datorate lipsei de oxigenare a țesuturilor din organismul copilului și sunt manifestate prin accentuarea cianozei (semn specific oxigenării tisulare insuficiente), agravarea dificultății de respirație, agitație, respirație de tip gasping, sincopă, hemipareză și convulsii în formele severe. Deseori aceste stări de rău hipoxic apar dimineața la trezire sau după plâns și pot dura de la câteva minute la câteva ore.

Respirația dificilă specifică afecțiunilor hepatice la copil apare de regulă în urma efortului fizic și poate fi însoțită de astenie, adinamie, oboseală, scădere în greutate, scăderea performanțelor școlare, inapetență, balonare, grețuri, sațietate precoce, vărsături postprandiale, hepatalgie de efort sau postalimentară, hepatomegalie, splenomegalie, paloare cutaneo-mucoasă, icter sclero-tegumentar, ascită, apariția edemelor, eritem palmo-plantar, aparișția steluțelor vasculare, purpură, peteșii.

Respirația dificilă la copilul mic în sindromul nefrotic este expresia insuficienței respiratorii apărută prin distensie abdominală sau prin efuziune pleurală și poate fi însoțită de edeme, diureză scăzută, hematurie inapetență, paloare, grețuri, vărsături, modificări de comportament, creșterea valorilor tensionale.

Respirația dificilă la copilul diagnosticat cu lupus eritematos sistemic poate fi însoțită de stare generală alterată, febră, inapetență, scădere în greutate, artralgii, eritem facial „în fluture”, erupții maculopapuloase eritematoase, fenomene Raynaud, tromboze arteriale sau venoase, grețuri, vărsături, anorexie, dureri abdominale, hepatomegalie, splenomegalie, semne clinice datorate afectării inflaamtorii cardiace, etc.

Respirația dificilă la copiii cu boală Kawasaki este însoțită de febră, adenopatie laterocervicală, eritem palmo-plantar, edem, piele descuamată, rash cutanat, tlburări de ritm cardiac, diaree, hepatomegalie, icter, artralgii, limbă roșie, buze uscate și fisurate, conjunctivită bilaterală.

Respirația dificilă în anemia feriprivă este însoțită de cefalee, paloare tegumentară, tahicardie, palpitații, tulburări de creștere, iritabilitate, instabilitate psiho-motorie, febră inexplicabilă, piele uscată, păr friabil, unghii friabile, concave (koilonichie) sau plate (platonichie), anorexie, cardiomegalie, apariția suflurilor sistolice, tulburarea atenției, scăderea coeficientului de inteligență și a performanțelor școlare, etc.

Respirația dificilă în cazul copiilor cu intoxicație acută este datorată paraliziei musculaturii respiratorii, scăderii capacității de oxigenare a sângelui și alterării hematozei pulmonare și este asociată altor manifestări clinice severe, precum hemoragii digestive, diaree, tahicardie sau bradicardie, tulburări de ritm cardiac, comă, convulsii, halucinații, surditate, tulburări de termoreglare, astenie generală, crampe musculare, paralizii musculare, amețeli, cefalee, convulsii, etc.

Respirația dificilă în insuficiența cardiacă la copil poate fi însoțită de edeme, hepatomegalie, tahipnee, tuse, hemoptizie, oboseală, cianoza extremităților sau generalizată, refluxul hepato-jugular.

Respirația dificilă în hipertensiunea arterială la copil este însoțită de cefalee, amețeli, tulburări de auz (acufene) şi de vedere (fosfene), oboseală, parestezii, palpitații, durere precordială, pareze, hematurie, epistaxis. [1], [2], [3], [4], [5]

Respirație dificilă la copilul mic - diagnostic

Orice dificultate de respirație apărută la copii necesită investigare pentru identificarea afecțiunii cauzatoare și tratarea corespunzătoare a acesteia.
Anamneza se realizează discutând cu unul dintre părinții micuțului și trebuie să cuprindă informații referitoare la momentul apariției dificultăților de respirație, prezența altor manifestări clinice însoțitoare, existența unor factori agravanți ai acestora, alte afecțiuni de care suferă copilul sau prezente în familia acestuia, condiții de viață ale copilului, medicamente administrate de către părinți, obiceiuri alimentare, etc.
La examinarea clinică medicul poate decela prezența altor semne slinice datorate oxigenării scăzute a organismului, precum tegumnete palide, cianotice, extremități cianotice, degete hipocratice, etc.

Investigații paraclinice:

• Hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui
• Determinarea nivelului deris de hormoni tiroidieni, în caz de suspiciune a hipertiroidismului
• Radiografioa toracică, testele funcționale respiratorii, radiografia sinusurilor paranazale, teste cutanate, dozarea gaselor sangvine, determinarea fluxului expirator de vârf, testarea reversibilității bronhospasmului cu Ventolin sau Berotec, testul de efort, în caz de suspiciune a astmului bronșic
• Radiografia toracică sau tomografia computerizată toracică, dozarea gaszelor sangvine și testele funcționale respiratorii, în caz de suspiciune a pneumoniilor sau a pleureziei.
• Examenul radiologic al toracelui, electrocardiograma, ecocardiografia, ecocardiografia Doppler, cateterismul cardiac și angiocardiografia, în caz de suspiciune a vreunei afecțiuni cardiace congenitale sau dobândite.
• Determinarea anticorpilor anti-HBc, a antigenului HBs, a ADN-ului viral, a ADN-polimeraza, a IgM anti-HBc, a antigenului Hbe și a anticorpilor anti-Hbe, în caz de suspiciune a hepatitelor.
• Biopsie și examen histopatologic în caz de suspiciune a cirozei hepatice.
• Realizarea examenului sumar de urină și a sedimentului urinar, determinarea proteinemiei, a lipidelor serice, a albuminelor, a globulinelor și a fracțiunii C3 a complementului seric, biopsi renală și examen histopatologic, în caz de suspiciune a sindromului nefrotic.
• Deteminarea anticorpilor antinucleari, a autoanticorpilor anti-ADN, a anticorpilor antitrombocitari și antieritrocitari, a factorului reumatoid și a anticorpilor antifactor VIII, în caz de suspiciune a lupusului eritematos sistemic.
• Efectuarea culturilor virale și bacteriene și efectuarea testelor imunologice, în caz de suspiciune a bolii Kawasaki.
• Evidențierea bacilului Koch din produsele biologice (spută, lichid cefalo-rahidian, lavaj gastric, lichid pleural etc.), radiografia toracică şi determinarea intradermoreacției la tuberculină, în caz de suspicionare a tuberculozei.
• Tomografia computerizată a craniului și electroencefalograma, în cazul sindromului convulsiv sau a stărilor comatoase. [1], [2], [3], [5]

Tratamentul respirației dificile la copilul mic

• Tratamentul pneumoniei bacteriene presupune administrarea de antibiotice (Penicilină, Vancomicină, Gentamicină), iar a pneumoniei virale constă în administrarea medicamentelor antivirale (Amantadină, Ribavirină).
• Tratamentul tuberculozei constă în administrarea medicamentelor antituberculoare (precum Rifampicină, Izoniazidă).
• Tratamentul pleureziilor variază în funcție de etiologie şi constă în administrarea de antivirale sau antibacteriene (cefalosporine, aminoglicozide).
• Tratamentul bolilor cardiace congenitale poate fi meducamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de vasodilatatoare, diuretice, tonicardiace, antiaritmice. Tratamentul chirurgical este diferit pentru fiecare afecțiune în parte. Tratamentul chirurgical realizat în cazul defectului septal atrial presupune suturarea defectului atrial sau plasarea locală a unui patch de material sintetic, în cazul defectelor septale mari. În cazul defectului septal ventricular se realizează cerclajul arterei pulmonare. În contextul canalului arterial persistent se realizează tehnicile chirurgicale cu ocluzoare Rashkind. Tratamentul tetralogiei Fallot constă în închiderea defectului septal ventricular şi îndepărtarea obstacolului infundibulo-pulmonar.
• Tratamentul endocarditelor, miocarditelor şi pericarditelor poate fi chirurgical, caracterizat prin extirparea valvei care prezintă leziuni ulcero-vegetante mari (cu risc crescut de embolizare) şi protezarea ei sau medicamentos, care presupune administrarea de antibiotice în cazul bolilor cardiace inflamatorii microbiene, corticosteroizi, antiaritmice şi anticoagulante. Transplantul cardiac poate reprezenta pe viitor o metodă curativă de combatere a acestor afecțiuni.
• Tratamentul cardiomiopatiilor este chirurgical şi constă în miotomie sau miectomie, endocardectomie sau în transplant cardiac (pe viitor).
• Tratamentul insuficienței cardiace este medicamentos şi presupune administrarea de diuretice, vasodilatatoare, tonicardiace.
• Tratamentul hipertensiunii arteriale la copil este medicamentos şi presupune administrarea de vasodilatatoare (Hidralazină), diuretice (Furosemid), inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (Captopril), antiaritmice (Propanolol etc.).
• Tratamentul astmului bronşic la copii constă în administrarea următoarelor medicamente: beta2-agonişti cu durată scurtă (Fenoterol) şi lungă (Formoterol) de acțiune, anticolinergice (bromură de ipratropiu), glucocorticoizi inhalatori, (Budesonid), antileucotriene (Montelukast), Teofilină şi anticorpi anti-IgE (Omalizumab).
• Tratamentul hepatitelor virale şi a cirozei hepatice de etiologie virală constă în administrarea de interferon şi preparate antivirale (Lamivudină etc.).
• Tratamentul sindromului nefrotic constă în administrarea de corticosteroizi (Prednison), imunosupresoare (Ciclofosfamidă), antiagregante (Dipiridamol), antiproteinurice (Indometacin), diuretice (Furosemid) şi prostaglandine.
• Tratamentul lupusului la copii constă in administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (Aspirină) şi imunosupresoare (Ciclofoafamidă etc.).
• Tratamentul bolii Kawasaki constă in administrarea intravenoasă de imunoglobuline, administrarea de antiagregante, corticoateroizi, terapie trombolitică (cu Streptokinază etc.) şi efectuarea by-pass-ului coronarian.
• Tratamentul anemiei feriprive la copii constă in administrarea preparatelor pe bază de fier pe cale orală (glutamat feros, asvorbat feros etc.) sau parenterală (Venofer).
• Tratamentul sindromului convulsiv este simptomatic şi constă in administrarea de Diazepam, Fenitoină, Propafol etc.
• Combaterea intoxicațiilor acute presupune eliminarea substanței toxice ingerate prin spălătură gastrică, provocare de văsături (prin ingestie de apă caldă sau prin administrarea unor medicamente precum Ipeca) sau scăderea dozei de substanță toxică absorbită prin hemoperfuzie, hemodializă sau în neutralizarea substanțelor toxice prin administrarea antidotului. [1], [2], [3], [5]