Risc crescut de hipotiroidism în rândul vegetarienilor: Rezultatele unui studiu prospectiv bazat pe populație

Diete bazate pe alimente de origine vegetală sunt tot mai populare în Europa, susținute atât de preocupări etice și ecologice, cât și de potențialele beneficii pentru sănătate. Totuși, aceste regimuri alimentare pot genera deficiențe de nutrienți esențiali precum iodul, un element crucial pentru funcționarea normală a glandei tiroide. În contextul în care hipotiroidismul afectează aproximativ 3% din populația Europei și în absența unei fortificări universale a sării cu iod în Regatul Unit, riscul de disfuncție tiroidiană la persoanele cu regim alimentar vegetarian sau vegan devine o problemă importantă de sănătate publică.
Regimurile vegetariene și vegane sunt asociate cu un aport mai scăzut de iod, fier, zinc și vitamina B12 – nutrienți implicați direct în sinteza hormonilor tiroidieni. În plus, consumul frecvent de legume crucifere (varză, kale, conopidă) și produse din soia, care conțin compuși goitrogeni, poate reduce biodisponibilitatea iodului. În absența unor surse consistente de iod, precum peștele sau lactatele, persoanele care evită produsele de origine animală pot dezvolta în timp carențe nutriționale care să afecteze axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian.

Despre studiu

Cercetarea publicată în BMC Medicine s-a bazat pe datele a peste 494.000 de participanți din cohorta UK Biobank, cu vârste între 40 și 69 de ani, evaluați între 2006 și 2010. Participanții au fost împărțiți în șase grupuri dietetice: consumatori frecvenți de carne, consumatori ocazionali de carne, consumatori exclusivi de carne albă, pescetarieni, vegetarieni și vegani. Analiza riscului de hipotiroidism a exclus cazurile preexistente și a inclus doar cazuri noi identificate în timpul unui follow-up mediu de 12,7 ani.

Au fost utilizate modele Cox de regresie proporțională a riscurilor, ajustate pentru factori precum vârsta, sexul, venitul, nivelul educațional, etnia, fumatul și medicația care afectează funcția tiroidiană. Asocierile au fost analizate atât cu, cât și fără ajustarea pentru indicele de masă corporală (IMC), dat fiind că IMC ar putea reprezenta un colider în relația dintre dietă și hipotiroidism.

Rezultate

•  Dintre participanți, 47,3% au urmat o dietă bogată în carne, 47,5% una cu carne în cantități reduse, 1,1% au consumat doar carne albă, 2,3% au fost pescetarieni, 1,7% vegetarieni și doar 0,1% vegani.
•  În total, 10.831 cazuri de hipotiroidism potențial legate de aportul scăzut de iod au fost identificate pe durata studiului.
•  Proporția cazurilor de hipotiroidism a fost de aproximativ:

• 2% în rândul consumatorilor de carne (frecvent sau ocazional)
• 3% în rândul vegetarienilor și veganilor

Aportul de iod:

•  Participanții omnivori aveau un aport mediu de iod de ~200 µg/zi.
•  Vegetarienii consumau în medie 164 µg/zi, iar veganii doar 93 µg/zi.
•  Doar 7,8% dintre vegani și 55,6% dintre vegetarieni atingeau doza zilnică recomandată de 150 µg de iod.

Riscul de hipotiroidism:

•  În modelele neajustate pentru IMC, nu s-au observat asocieri semnificative între tipul de dietă și riscul de hipotiroidism.
•  După ajustarea pentru IMC, vegetarienii prezentau un risc semnificativ mai mare de hipotiroidism (HR = 1,23; IC 95%: 1,07–1,42).
•  Analizele de regresie logistică pentru cazurile prevalente au confirmat aceste rezultate:

• OR pentru vegetarieni = 1,26 (IC 95%: 1,15–1,38)
• OR ușor crescute și pentru consumatorii ocazionali de carne, pescetarieni și consumatori de carne albă

•  Nu s-a identificat un risc crescut semnificativ pentru vegani, dar mărimea redusă a grupului limitează concluziile.

Interpretare

Rezultatele indică o asociere modestă între dieta vegetariană și un risc crescut de hipotiroidism, în special în absența ajustării pentru IMC, sugerând un posibil rol al acestuia ca variabilă de coliziune. Această asociere poate fi explicată prin:

•  Aportul insuficient de iod, în special în absența suplimentării și a produselor fortificate.
•  Consum ridicat de legume crucifere, care pot afecta absorbția iodului.
•  Deficiențe de fier, zinc sau cupru – micronutrienți implicați în funcția tiroidiană.

O altă posibilă explicație este cauzalitatea inversă: persoanele cu hipotiroidism nediagnosticat ar putea adopta o dietă mai sănătoasă, cu mai puține produse animale, în încercarea de a controla creșterea în greutate sau alte simptome nespecifice.

Limitări

•  Studiu observațional: nu poate stabili relații cauzale.
•  Datele privind dieta și aportul de iod s-au bazat pe chestionare auto-raportate, supuse erorii de clasificare.
•  Lipsa unor date directe privind nivelurile de hormoni tiroidieni sau concentrația urinară de iod.
•  Numărul foarte mic de vegani a limitat puterea statistică în acest subgrup.
•  Cohorta UK Biobank nu este reprezentativă pentru întreaga populație britanică (bias de selecție spre persoane cu profil mai sănătos).

Concluzii

Acest studiu sugerează că o dietă vegetariană este asociată cu un risc ușor crescut de hipotiroidism, posibil datorat unui aport redus de iod. În contextul popularității în creștere a dietelor pe bază de plante, aceste rezultate atrag atenția asupra importanței monitorizării aportului de iod în rândul vegetarienilor și veganilor, în special în țările fără programe obligatorii de iodare a sării.

Recomandări practice:

•  Introducerea testării de rutină a funcției tiroidiene la vegetarieni și vegani.
•  Consiliere nutrițională privind sursele alimentare de iod și utilizarea suplimentelor.
•  Fortificarea produselor vegetale cu iod, acolo unde este posibil.

Perspective viitoare:

Sunt necesare studii suplimentare care să includă măsurători obiective ale statusului iodat și ale funcției tiroidiene pentru a clarifica relația dintre regimurile alimentare plant-based și sănătatea glandei tiroide.