Terapia de substituție cu testosteron: alegerea protocolului optim pentru bărbații cu testosteron scăzut

Derek de la More Plates More Dates (MPMD) este una dintre cele mai respectate voci din mediul online când vine vorba de optimizarea hormonală, fitness bazat pe date și farmacologie aplicată. Într-o discuție aprofundată cu Dr. Rhonda Patrick, Derek abordează tema sensibilă și controversată a terapiei de substituție cu testosteron (TRT – Testosterone Replacement Therapy), explicând cum poate fi aceasta realizată în mod responsabil, personalizat și cu un profil de siguranță favorabil.
Interviul explorează diferențele dintre metodele de administrare (injecții, creme, forme orale, intranazale), monitorizarea biomarkerilor, gestionarea riscurilor și impactul real al testosteronului scăzut asupra sănătății generale.

1. Echilibrul dintre beneficii și riscuri în terapia cu testosteron

Derek începe prin a sublinia o idee centrală: nivelurile scăzute de testosteron prezintă un risc mai mare pentru sănătate decât o terapie de substituție corect monitorizată.
El explică faptul că mulți bărbați ajunși la vârsta mijlocie nu suferă neapărat de hipogonadism sever, dar prezintă simptome clasice ale testosteronului scăzut – oboseală, scăderea masei musculare, libido redus, iritabilitate și pierderea clarității mentale. În aceste cazuri, terapia poate restabili funcțiile fiziologice normale, atâta timp cât este aplicată cu rigoare medicală și supraveghere atentă.

Totuși, Derek avertizează: „Nu există o formă de TRT fără risc.” Chiar și atunci când se obțin niveluri „normale înalte”, apropiate de cele din tinerețe, pot apărea complicații dacă pacientul nu este atent la factori precum alimentația, procentul de grăsime corporală sau markerii cardiovasculari.
Cu toate acestea, menținerea unei stări hipogonadale cronice este, după spusele lui, mult mai periculoasă, ducând la o deteriorare accelerată a sănătății cardiovasculare, neurocognitive și a calității vieții.

2. Rolul monitorizării și educației în terapia cu testosteron

Atât Derek, cât și Rhonda pun accent pe monitorizarea constantă a biomarkerilor. Înainte de a începe orice formă de TRT, pacientul ar trebui să își cunoască valorile de bază: testosteron total și liber, estradiol, DHT, SHBG, hemoglobină, hematocrit, lipide, enzime hepatice, PSA și alți parametri relevanți.

Scopul acestei supravegheri nu este doar de a preveni efectele adverse, ci de a personaliza doza și de a adapta protocolul pentru a reflecta ritmurile fiziologice naturale. Derek subliniază că după ce pacientul își „reglează” protocolul și înțelege cum îi reacționează organismul, procesul devine stabil și previzibil — nu mai este nevoie de ajustări frecvente, ci doar de verificări periodice de rutină.

Educația pacientului joacă un rol central: „Să știi ce iei, de ce o iei și cum îți influențează corpul — asta te face un pacient responsabil, nu dependent de tratament.”

3. Alegerea metodei de administrare: avantaje și limitări

Derek trece apoi în revistă principalele metode de administrare a testosteronului, explicând avantajele, limitările și contextul optim pentru fiecare.
El respinge din start implanturile cu pelete și gelurile comerciale tip Androgel, considerate ineficiente sau imprevizibile în absorbție.

Cele trei metode considerate viabile sunt:

• Crema scrotală (compusă în farmacii specializate)

• Injecțiile (intramusculare sau subcutanate)

• Forma orală modernă de testosteron undecanoat cu absorbție limfatică

Fiecare are un profil distinct în ceea ce privește absorbția, stabilitatea nivelurilor hormonale, costurile și riscurile asociate.

4. Crema scrotală: o opțiune fiziologică, dar cu provocări practice

Derek descrie crema aplicată scrotal, preparată în farmacii de compunere, ca fiind una dintre cele mai fiziologice metode de substituție. Absorbția prin pielea scrotală este excelentă, deoarece această regiune are o densitate vasculară ridicată și o subțiere naturală a barierei dermice.
Rezultatul este un profil farmacocinetic care imită secreția naturală, pulsatorie, a testosteronului.

Avantajele majore includ:

• Creșterea rapidă și stabilă a nivelurilor hormonale;

• Conversia locală eficientă în DHT prin 5α-reducție;

• Un efect „natural”, apropiat de secreția fiziologică testiculară.

Totuși, Derek avertizează asupra riscului de transfer accidental, mai ales dacă pacientul are copii sau animale de companie. Chiar și urme reziduale pot cauza efecte androgene severe la contactul cu pielea altor persoane.
De aceea, igiena și respectarea riguroasă a instrucțiunilor de aplicare sunt esențiale. „O singură neatenție poate duce la situații absurde – am văzut cazuri de copii masculinizați accidental de la reziduuri de cremă”, afirmă el.

5. Injecțiile: standardul clasic și cel mai predictibil protocol

Metoda cea mai utilizată rămâne injectarea de testosteron esterificat, în special sub forma cipionatului sau enantatului. Derek o consideră cea mai predictibilă cale de administrare, întrucât permite controlul precis al dozei și al intervalului de absorbție.

Există două moduri principale de injectare:

• Intramusculară (IM) – cu absorbție mai rapidă și vârfuri mai pronunțate de testosteron;

• Subcutanată (SubQ) – cu absorbție lentă și constantă, asigurând niveluri mai stabile.

Derek favorizează microinjecțiile frecvente SubQ, de exemplu la fiecare 48 de ore, pentru a evita fluctuațiile mari între vârf și minim. Astfel se obține o curbă hormonală netedă, fără creșteri bruște care ar putea stimula conversia excesivă în estradiol sau eritrocitoza.

El reamintește o regulă simplă, dar esențială:

„Cu cât metoda se apropie mai mult de ceea ce ar face natural testiculele tale sănătoase, cu atât scad riscurile și crește stabilitatea.”

De asemenea, injecțiile prezintă avantaje logistice clare: sunt sterile, nu prezintă risc de transfer, sunt ușor de administrat și necesită o rutină minimă odată stabilită doza optimă.

6. Formele orale de testosteron: o opțiune nouă, dar costisitoare

O inovație recentă în terapia de substituție este reprezentată de testosteronul undecanoat cu absorbție limfatică, disponibil sub denumiri comerciale precum Jatenzo, Tlando sau Kyzatrex. Spre deosebire de vechile forme orale hepatotoxice, aceste noi preparate au fost dezvoltate pentru a ocoli metabolismul hepatic de prim pasaj, folosind o cale de absorbție prin sistemul limfatic.

Derek explică faptul că, datorită acestei caracteristici, testosteronul ajunge în circulație într-o formă biologic activă, fără a produce leziuni hepatice sau creșteri toxice ale enzimelor hepatice, cum se întâmpla în trecut cu steroizii 17-alfa alchilați.

Deși eficacitatea este semnificativă — mulți pacienți ating valori ale testosteronului total în intervalul mediu sau superior al normalului, cu ameliorarea simptomelor de hipogonadism — Derek notează două dezavantaje importante:

• costul ridicat al tratamentului, care limitează accesibilitatea;

• lipsa datelor pe termen lung privind siguranța cardiovasculară și metabolică.

Totuși, el consideră că această formă este promițătoare pentru pacienții care nu tolerează injecțiile sau nu pot aplica creme. Administrarea simplă („pui o pastilă”) o face atractivă pentru mulți bărbați, dar necesită monitorizare atentă și ajustare individuală a dozei.

7. Administrarea intranazală: utilitate punctuală, dar imposibil de susținut zilnic

Derek discută și despre testosteronul intranazal, o metodă relativ nouă și utilizată mai ales în contextul disfuncțiilor sexuale la femei sau ca stimulent rapid al libidoului. Administrarea intranazală produce o creștere bruscă a nivelului de testosteron liber, dar de scurtă durată, ceea ce o face neadecvată pentru terapia de substituție pe termen lung.

„Este ca o scânteie – utilă dacă vrei un efect acut, dar imposibil de integrat într-o rutină zilnică”, explică Derek.
Pentru bărbați, utilizarea acestei forme de mai multe ori pe zi devine rapid incomodă, ineficientă și lipsită de beneficii susținute. De aceea, el o consideră potrivită doar în contexte foarte specifice — stimularea punctuală a libidoului la femei sau în cercetări experimentale privind răspunsul neuroendocrin.

8. Frecvența optimă a administrării: stabilitate versus complianță

Un punct central al discuției este modul în care frecvența administrării influențează nu doar nivelurile hormonale, ci și profilul de siguranță. Derek explică faptul că regimurile de injecții rare, cum ar fi o dată pe săptămână, tind să producă vârfuri supranormale de testosteron urmate de scăderi abrupte, ceea ce nu reflectă secreția fiziologică a glandelor testiculare.

În schimb, microinjecțiile frecvente, efectuate la fiecare 48 de ore sau chiar zilnic, oferă o curbă hormonală stabilă, reducând riscul de:

• creșteri excesive de estradiol;

• poliglobulie (eritrocitoză indusă de androgeni);

• fluctuații ale dispoziției sau libidoului.

Această strategie este deosebit de importantă pentru pacienții cu risc cardiovascular crescut (antecedente de infarct, AVC, tromboze) sau cu istoric familial nefavorabil.
Rhonda Patrick completează ideea subliniind că, pentru acești pacienți, reducerea amplitudinii fluctuațiilor hormonale poate însemna reducerea semnificativă a riscului de efecte adverse.

Pe de altă parte, Derek recunoaște că complianța este un factor practic esențial: unii pacienți tolerează mai bine o injecție săptămânală, alții preferă microdozarea.
„Cel mai sigur protocol este acela pe care îl poți menține constant fără să greșești”, spune el.

9. Fertilitatea și rolul terapiei combinate

O temă adesea ignorată în discuțiile despre TRT este fertilitatea masculină. Derek explică un aspect fiziologic important: atunci când se administrează testosteron exogen, producția endogenă de gonadotropine (LH și FSH) este suprimată, ceea ce poate duce la atrofie testiculară și infertilitate.

Pentru bărbații care doresc să aibă copii, simpla administrare de testosteron nu este o soluție viabilă.
În aceste cazuri, Derek recomandă integrarea unor substanțe precum gonadotropina corionică umană (hCG) sau analogi ai hormonului eliberator de gonadotropină (GnRH), care pot menține funcția testiculară și spermatogeneza în timpul TRT.

El insistă asupra colaborării cu un medic specialist în endocrinologie reproductivă, menționând că abordările empirice, fără ghidaj medical, pot duce la infertilitate permanentă.
De asemenea, atrage atenția că suplimentele „naturale” pentru fertilitate nu pot substitui acțiunea hormonală precisă a acestor terapii combinate.

10. Principiile unui protocol optim de TRT

În încheierea interviului, Derek sintetizează principiile esențiale pentru un protocol de substituție sigur și eficient:

• Individualizare completă – nu există o doză universală; răspunsul hormonal depinde de metabolism, vârstă, compoziția corporală și starea hepatică.

• Imitarea fiziologiei naturale – cu cât administrarea este mai apropiată de secreția pulsatorie testiculară, cu atât mai redus este riscul de efecte adverse.

• Monitorizare continuă – analizele de sânge periodice sunt obligatorii pentru ajustarea dozei și prevenirea complicațiilor.

• Stil de viață sănătos – alimentația echilibrată, procentul mic de grăsime corporală și activitatea fizică regulată sunt factori care amplifică efectele benefice ale TRT.

• Educație și responsabilitate – pacientul trebuie să înțeleagă mecanismele tratamentului și să evite automedicația, mai ales în mediul online.

Derek subliniază că TRT nu este o terapie estetică, ci o intervenție medicală destinată restabilirii funcțiilor fiziologice pierdute. În mâinile potrivite, cu educație și supraveghere, poate transforma radical calitatea vieții unui bărbat cu hipogonadism. În mâinile greșite, însă, poate deveni un risc major pentru sănătate.