Alimentația restricționată în timp - nu pare a aduce beneficii cardiometabolice

Un studiu publicat în Science Translational Medicine în octombrie 2025 de German Institute of Human Nutrition Potsdam-Rehbruecke a investigat efectele alimentării restricționate în timp (Time-Restricted Eating – TRE) asupra ritmurilor circadiene, sănătății cardiometabolice și sensibilității la insulină la femei cu exces ponderal sau obezitate.
Rezultatele au arătat că, deși TRE influențează faza circadiană și somnul, nici varianta timpurie (eTRE: 8:00–16:00), nici cea tardivă (lTRE: 13:00–21:00) nu au îmbunătățit sensibilitatea la insulină sau alți markeri metabolici atunci când aportul caloric a fost controlat.

Context

Alimentația restricționată în timp presupune consumul tuturor caloriilor zilnice într-o fereastră de cel mult 10 ore, urmată de cel puțin 14 ore de post. Această strategie, o formă de post intermitent, s-a popularizat ca metodă simplă pentru gestionarea greutății corporale și ameliorarea sănătății metabolice.

Studiile pe animale au demonstrat că limitarea temporală a alimentației previne obezitatea și disfuncțiile metabolice chiar și fără reducerea caloriilor. La oameni, unele cercetări au raportat îmbunătățiri ale controlului glicemic, profilului lipidic și tensiunii arteriale, însă rezultatele sunt inconsistente.

Mecanismele din spatele acestor posibile beneficii rămân incerte: este neclar dacă ele provin din reducerea ferestrei alimentare, scăderea aportului caloric sau interacțiunea dintre cele două. Majoritatea studiilor anterioare nu au controlat riguros dieta sau activitatea fizică.

De asemenea, puține cercetări au inclus participante femei, în ciuda particularităților hormonale și metabolice care pot influența răspunsul la restricția temporală a alimentației.

Despre studiul actual

Cercetătorii au realizat un studiu randomizat crossover de 10 săptămâni pentru a compara efectele alimentării timpurii (eTRE) (8:00–16:00) și alimentării tardive (lTRE) (13:00–21:00) la femei supraponderale sau obeze.

Design și metodologie

• Participante: 31 de femei, cu vârsta mediană de 62 ani și IMC mediu de 30,5 kg/m².

• Structură:

  • Perioadă de bază (monitorizare inițială)

  • Două perioade de intervenție (2 săptămâni eTRE și 2 săptămâni lTRE)

  • Pauză de 2 săptămâni între faze (washout)

• Randomizare: după vârstă și IMC.

• Monitorizare:

  • Teste de toleranță orală la glucoză (OGTT)

  • Monitorizare continuă a glucozei (CGM)

  • Accelerometre pentru activitate și somn

  • Jurnale alimentare, de somn și greutate

Condiții de control

Participantele au fost instruite să își mențină dieta, activitatea fizică și programul de somn obișnuit, consumând mesele exclusiv în intervalul alocat.

• Principalul rezultat măsurat: sensibilitatea la insulină (indicele Matsuda).

• Rezultate secundare: glicemia, lipidele, tensiunea arterială, markerii inflamatori, expresia genelor circadiene.

Analizele de laborator au fost efectuate în orb (fără ca cercetătorii să cunoască atribuirea la grupuri), iar datele au fost analizate statistic prin modele liniare mixte și teste pereche.

Rezultate

Profilul participanților și complianța

Toate cele 31 de participante au finalizat protocolul, cu o aderență medie de peste 96%.

Aportul caloric s-a redus ușor în eTRE (−167 kcal/zi), dar nu semnificativ în lTRE (−97 kcal/zi; P = 0,06). Nivelul de activitate fizică a rămas stabil între faze.

Greutate corporală, compoziție și glicemie

• Scădere ponderală mică, dar semnificativă, mai accentuată în eTRE (−1,08 kg) comparativ cu lTRE (−0,44 kg).

• Masa grasă și masa slabă s-au redus doar în eTRE.

• Glicemia à jeun a scăzut ușor în eTRE și a crescut marginal în lTRE, însă sensibilitatea la insulină (Matsuda index) și glucoza medie zilnică nu s-au modificat semnificativ.

• Variabilitatea intrazilnică a glucozei a crescut în eTRE, în timp ce variabilitatea interzilnică a scăzut în lTRE.

• În testul OGTT, s-au observat mici scăderi ale toleranței la glucoză în eTRE, atribuite perioadei mai lungi de post înaintea testului.

Profil lipidic, enzime hepatice și markeri inflamatori

• Tensiunea arterială, LDL-colesterolul și trigliceridele nu s-au modificat.

• HDL-colesterolul a scăzut semnificativ în ambele regimuri.

• GGT (gamma-glutamiltransferaza) a scăzut în ambele faze, în timp ce AST și ALT au rămas stabile.

• Markerii inflamatori și de stres oxidativ nu au prezentat variații semnificative.

• Leptina a scăzut în ambele regimuri, iar adiponectina doar în eTRE.

Hormonii apetitului și percepția foamei

• Participantele au raportat foame mai redusă dimineața în lTRE, dar nivel similar de sațietate între faze.

• PYY (polipeptidul YY) a crescut în lTRE și a scăzut în eTRE, în timp ce ghrelina a rămas nemodificată.

• Aceste modificări hormonale sugerează că momentul meselor influențează apetitul independent de aportul caloric.

Expresia genică și ritmurile circadiene

• Analizele transcriptomice au arătat scăderea expresiei genelor circadiene PER1 și NR1D1 în eTRE, ceea ce indică o reglare a ceasului periferic în funcție de momentul alimentației.

• La finalul intervențiilor, faza circadiană internă a fost cu 40 de minute mai târzie în lTRE, iar somnul s-a decalat cu aproximativ 15 minute comparativ cu eTRE.

• Aceste date confirmă că momentul meselor acționează ca semnal sincronizator al ceasului biologic intern.

Interpretare și implicații clinice

Rezultatele arată că, în absența reducerii calorice, restricția temporală a alimentației nu îmbunătățește sensibilitatea la insulină, profilul lipidic sau markerii inflamatori, contrar concluziilor din unele studii anterioare.

Beneficiile metabolice observate anterior par mai degrabă legate de reducerea aportului caloric și pierderea în greutate, nu de momentul meselor în sine.

Totuși, faptul că ambele regimuri au modificat ritmurile circadiene susține ideea că timingul alimentar influențează ceasurile biologice, cu potențiale implicații în optimizarea somnului, energiei și performanței metabolice pe termen lung.

Puncte forte, limitări și direcții viitoare

Puncte forte:

• Design riguros, isocaloric și crossover, care minimizează variația interindividuală.

• Aderență excelentă la protocol.

• Monitorizare obiectivă a somnului, activității și glucozei.

Limitări:

• Număr mic de participanți (31)

• Durata scurtă a intervențiilor (2 săptămâni per fază).

• Exclusiv participante femei, limitând generalizarea la bărbați.

• Compoziția corporală estimată indirect.

Autorii recomandă ca viitoarele cercetări să evalueze intervenții mai lungi și să includă scădere calorică controlată, precum și analize individualizate ale răspunsurilor metabolice și circadiene.

Concluzie

Acest studiu demonstrează că modificarea momentului meselor, fără reducerea aportului energetic, nu aduce beneficii metabolice măsurabile, dar are efecte consistente asupra sincronizării circadiene.

Astfel, alimentarea restricționată în timp rămâne o strategie promițătoare pentru reglarea ceasurilor biologice, dar nu poate substitui controlul caloric în optimizarea sănătății cardiometabolice.