Colesterol: cu cât mai jos, cu atât mai bine?

Colesterolul LDL (Low Density Lipoprotein) – sau „colesterolul rău” - este asociat cu incidența afecțiunilor cardiovasculare, printre acestea numărându-se evenimentele coronariene acute (infactul miocardic) sau hipertensiunea arterială. (1)

De asemenea, nivelurile crescute de colesterol HDL (High Density Lipoprotein), denumit și „colesterolul bun” au putut fi corelate cu scăderea riscului cardiovascular (studiul Framingham, având un eșantion de 5000 de subiecți, evidenția în 1977 asocierea unui nivel scăzut de LDL colesterol și unui nivel crescut de HDL cu reducerea riscului afecțiunilor coronariene) (2).

Colesterolul ridicat și riscul de boli cardiovasculare

Unul din principalele mecanisme fiziopatologice prin care „colesterolul rău” favorizează apariția bolilor cardiovasculare este participarea acestuia la fenomenul de ateroscleroză: formarea plăcilor de aterom la nivelul vaselor arteriale este influențată într-o mare măsură de prezența unor cantități crescute ale LDL în sânge. În timp, creșterea în dimensiuni a acestor plăci (de cele mai multe ori ireversibilă) va contribui iremediabil la creșterea rigidității arterelor și la ingroșarea peretelui, implicit la reducerea lumenului acestora. Astfel, un potențial eveniment fatal se poate declanșa prin obstruarea completă a arterei și imposibilitatea asigurării necesarului de oxigen miocardului și, ulterior, la necrozarea acestuia (infarctul miocardic) sau prin desprinderea unor fragmente din placa de aterom, cu apariția accidentelor vasculare cerebrale (AVC).

În timp ce LDL favorizează creșterea în dimensiuni și apariția unor noi plăci ateromatoase, HDL colesterol, supranumit și „colesterolul bun”, contribuie la scăderea concentrației sanguine a colesterolului LDL prin transportul acestuia din sânge spre ficat, acolo unde va fi metabolizat și reprocesat. De asemenea, foarte important este și efectul benefic al colesterului HDL asupra integrității entoteliului (stratul intern al vaselor de sânge), care determină încetinirea și/sau împiedicarea formării plăcilor de aterom.

Chiar dacă, de-a lungul timpului, a fost pusă sub semnul întrebării relația directă dintre nivelurile ridicate de LDL din sânge și declanșarea afecțiunilor cardiovasculare (3, 4), este unanim confirmată contribuția unor niveluri scăzute de colesterol LDL și a unor niveluri crescute de HDL colesterol la scăderea riscului cardiovascular, implicit, apariției afecțiunilor coronariene (angina instabilă, infarctul miocardic), pe principiul: „mai puțin e mai bine” („lower is better”- LDL-c) și „mai mult e mai bine” („higher is better ” - HDL-c). (5)

Așadar, menținerea valorilor colesterolului LDL (colesterolul „rău”) din sânge la valori constant reduse și asigurarea unor valori crescute de colesterol HDL constituie un demers foarte important în prevenția aparției bolilor cardiovasculare, precum evenimentele coronariene, accidentele vasculare cerebrale sau hipertensiunea arterială. Dar care sunt, mai exact, aceste valori și care sunt limitele în care se încadrează (ce înseamnă, concret „puțin” sau „mult”?).

Colesterol: cu cât mai jos, cu atât mai bine?

Conform ghidului din 2018 (actualizat în 2019), elaborat de American Heart Association (AHA) și American College of Cardiology (ACC) - Guidline on the Management of Blood Cholesterol - în funcție de riscul apariției unor unor evenimente cardiovasculare aterosclerotice (ASCVD), sunt stipulate diverse valori- țintă ale nivelurilor de colesterol.

Astfel, în cazul persoanelor cu un istoric de boli cardiovasculare aterosclerotice (ASCVD), care nu prezintă un risc foarte ridicat al unor complicații cardiovasculare, valoarea-țintă a LDL-colesterol este de maximum 70 mg/dl. Pentru persoanele fără istoric de boli cardiovasculare, dar care prezintă valori ale LDL-c (LDL-colesterol) de peste 190 mg/dl, este recomandată o valoare-țintă a LDL-c de 100mg/dl. (5, 6, 7)

Fie că vorbim de prevenția primară (prevenirea apariției unui prim eveniment cardiovascular) sau secundară (prevenirea unei afecțiuni cardiovasculare secundare la pacienții cu istoric de boli cardiovasculare), există anumite valori optime ale lipidelor din sânge, precum:

• colesterol LDL ≤70mg/dl, în cazul persoanelor cu afecțiuni cadiovasculare sau cu risc foarte crescut de a dezvolta o boala cardiovasculară aterosclerotică
• colesterol LDL ≤ 100mg/dl pentru persoanele care prezintă numeroși factori de risc (ex: diabet zaharat, sindrom metabolic)
• colesterol LDL ≤130mg/dl pentru persoanele care nu se încadrează în primele 2 categorii
• Colesterol total (TC): 75-169mg/dl pentru persoanele de 20 ani sau mai tinere
• colesterol total 100-199mg/dl pentru persoanele de peste 21 ani
• colesterol HDL ≥45mg/dl (unele surse consideră valoarea optimă de ≥60mg/dl)
• Trigliceride: ≤150 mg/dl (8)

În funcție de riscul la 10 ani de apariție a unor noi afecțiuni cardiovasculare aterosclerotice, prezența unor comorbidități (ex:diabetul zaharat), vârsta, includerea în istoric a unor evenimente cardiovasculare anterioare sau adoptarea unui regim igieno-dietetic și a unui stil de viață sănătos, strategia terapeutică (precum și țintele terapeutice) diferă de la caz la caz. (5, 6, 7)

Indiferent de schema terapeutică și medicația aleasă (ex: statine), este foarte importantă, înainte de toate, adoptarea de către pacient a unui stil de viață sănătos (ex: practicarea regulată a unui sport, evitarea alimentelor bogate în grăsimi saturate) și conștientizarea și internalizarea riscului cardiovascular la care acesta este supus. (6, 7)