Consumul de kiwi îmbunătățește concentrația de vitamina C în piele și fortifică structura dermului

Un studiu realizat la Universitatea din Otago și publicat în Journal of Investigative Dermatology analizează relația dintre nivelurile plasmatice ale vitaminei C și conținutul acesteia în principalele compartimente ale pielii, precum și impactul creșterii aportului alimentar asupra funcțiilor cutanate. Cercetarea arată modul în care disponibilitatea plasmatică a vitaminei C influențează depozitele epidermice și dermice și modul în care aceste modificări se reflectă în densitatea pielii și proliferarea celulară.
Vitamina C (ascorbatul) se regăsește în toate compartimentele pielii și este implicată în procese esențiale precum sin­teza colagenului, inactivarea radicalilor generați de radiațiile ultraviolete și reglarea proliferării și diferențierii keratinocitelor. Studiile in vitro au demonstrat roluri esențiale ale ascorbatului, însă aplicarea topică se lovește de dificultăți tehnologice: instabilitatea moleculei în soluție și penetrarea limitată prin stratul cornos. În organism, transportul vitaminei C către piele este strict reglat prin transportorii dependenti de sodiu SVCT1 și SVCT2, ceea ce sugerează că nivelurile cutanate depind în mare măsură de concentrația plasmatică.

Numeroase intervenții nutriționale au evaluat efectele consumului de vitamina C asupra funcției pielii, însă nu au măsurat direct conținutul cutanat. Un singur studiu mai vechi evaluase nivelurile din piele după suplimentare. Lucrarea actuală completează acest gol, investigând pentru prima dată, la scară largă, raportul dintre plasma și compartimentele pielii și efectele unei intervenții alimentare controlate.

Despre studiu

Designul studiului transversal

Într-o primă etapă, au fost analizate probe de sânge și piele provenind de la persoane sănătoase programate pentru chirurgie electivă. Pielea a fost separată în epidermă și derm, iar nivelurile de ascorbat au fost măsurate prin cromatografie de înaltă performanță. Au fost analizate și fracțiile de dehidroascorbat. Cercetătorii au inclus date privind vârsta, sexul, expunerea solară și localizarea probelor.

Evaluarea celularității și calcularea concentrației intracelulare

Pentru a determina concentrațiile intracelulare reale, valorile au fost standardizate la conținutul de ADN al fiecărui compartiment, reflectând numărul de celule. Epidermul a prezentat un conținut de ADN de aproximativ 11 ori mai mare decât dermul, confirmând diferențele majore de celularitate. Folosind parametrii cunoscuți ai volumului celular și ai masei de ADN, au fost calculate concentrațiile intracelulare de ascorbat pentru fibroblastele dermice și keratinocitele epidermice.

Studiul intervențional nutrițional

A doua etapă a cercetării a inclus două studii intervenționale paralele (site I și site II), fiecare cu câte 12 participanți sănătoși cu niveluri plasmatice scăzute de vitamina C. Participanții au consumat zilnic câte două kiwi SunGold timp de 8 săptămâni, oferind aproximativ 250 mg vitamina C pe zi.

• La site-ul I (Noua Zeelandă), s-au colectat probe de sânge și biopsii cutanate.
• La site-ul II (Germania), s-au folosit tehnici de suctiune cu formare de vezicule pentru a obține epidermă, lichid interstițial și markeri funcționali.

S-au realizat teste biostatice, măsurători ale densității dermului prin ecografie de înaltă frecvență, evaluarea elasticității, analiza proliferării epidermice prin marcajul Ki-67, dozări de procollagen și evaluarea protecției antioxidante prin măsurarea 8-isoprostanelor.

Rezultate

Relația dintre derm, epiderm și nivelurile plasmatice

Conținutul de ascorbat al dermului a reflectat fidel nivelul global al pielii, dar epiderma a avut niveluri semnificativ mai ridicate, cu un raport mediu epidermă:derm de 2,0 (interval 0,8–7,2). Aproximativ 20% din ascorbat era prezent ca dehidroascorbat, cel mai probabil rezultat al procesării rapide a probelor. Nivelurile cutanate nu au fost corelate cu vârsta, sexul sau expunerea la soare.

Concentrațiile intracelulare au arătat diferențe marcante:

• fibroblastele dermice: 6,4 ± 2,6 mM (interval 1,1–11,2 mM)
• keratinocitele epidermice: 0,9 ± 0,5 mM (interval 0,3–1,9 mM)

Aceste valori susțin rolul crescut al fibroblastelor în sinteza colagenului, unde necesarul de ascorbat este mai mare.

Răspunsul pielii la creșterea aportului de vitamina C

În intervenția nutrițională, participanții cu niveluri inițiale scăzute au atins concentrații plasmatice saturate (>60 μM), iar ascorbatul cutanat a crescut în toate cazurile la site-ul I. La site-ul II, nivelurile din plasmă, epidermă și lichid interstițial au crescut semnificativ și proporțional, confirmând un aport activ în epiderm.

Au fost observate îmbunătățiri funcționale notabile:

• Densitatea dermică: creștere de la 0,154 ± 0,027 la 0,228 ± 0,035 (P < ,0001)
• Proliferarea celulară epidermică (Ki-67): creștere de la 21,06 ± 5,44 la 27,42 ± 4,96 (P = ,0091)

Elasticitatea pielii a prezentat o scădere modestă (~7%), fără modificări semnificative ale protecției antioxidante (măsurată prin 8-isoprostane) sau ale sintezei de colagen (procollagen tip I).

Creșterile concomitente în plasmă, epidermă și lichid interstițial au arătat corelații puternice liniare, susținând ideea unui mecanism reglat precis de transport în funcție de disponibilitatea plasmatică.

Concluzii

Studiul demonstrează că nivelurile cutanate de vitamina C sunt strâns dependente de concentrațiile plasmatice și că epiderma răspunde în mod deosebit la variațiile aportului alimentar. O creștere moderată și sustenabilă a consumului alimentar – precum introducerea zilnică a fructelor bogate în vitamina C – determină:

• creșterea depozitelor cutanate în toate compartimentele,
• creșterea densității dermice,
• accelerarea proliferării epidermice.

Aceste efecte sugerează că un aport adecvat de vitamina C optimizează procese dependente de ascorbat, precum sinteza colagenului și reglarea epigenetică a diferențierii celulare, contribuind la menținerea unei pieli sănătoase.