Grup de suport pentru TOC-CAP 15

buna Sophi te rog daca poti sa ma ajuti si sa-mi gasesti si mie un terapeut sau un psiholog care ar vrea sa faca terapie online cu plata, ca eu am tot incercat dar nu mia raspuns nici un psiholog, cind le zic ce am cred ca se sperie imi cer scuze ca tiam cerut tie asta dar parca pe tine te stiu mai de mult daca poti sa ma ajuti daca nu nui nici o problema, mersi si multa sanatate, pa

Va multumesc pentru raspunsuri si pentru incurajari, am sa iau in considerare sfaturile voastre.
Sophie, eu momentat sunt in Ploiesti, aici lucrez, insa vin din Brasov si merg cam o data pe luna acolo sa o vizitez pe mama. In Brasov am fost la 3 psihiatrii pana acum, nu as putea sa imi dau cu parerea despre nici unul, consider ca fiecare isi face treaba in felul lui.
Voi nu aveti senzatia ca lumea nu va ia in serios?

"Voi nu aveti senzatia ca lumea nu va ia in serios?"

Ba da, in special cei care nu au TOC.Eu i-am povestit unui prieten ce am si mi-a zis ca parerea lui este ca ma complac.Asa ca am renuntat sa caut intelegere in alta parte sau sa mai dau explicatii.

Dar un psiholog experimentat ar trebui sa stie despre ce e vorba si sa te ia foarte in serios.

Ioane, hai ca intreb daca se poate online... ca acum cum e lumea mereu pe net, s-o naste si o terapie online :-) Esti super simpatic cu povestile tale cu nevasta!!!!!

Laura, dai peste multi cretini care mai sunt si doctori. Ce sa-i faci! Scrie-i tipei asteia si te ajuta ori ea, ori vreun coleg de-al ei care stie bine meserie.

Andrei, dragul meu, da cum sa ajungi tu la o asa concluzie? Te-am ignorat? D-aia te-ai suparat pe mine?Ma jur ca nu mai fac!!! Te-am ignorat ca nu prea avui timp si am raspuns la lumea care era mai in nevoie, cred :-) Parol, draga! La tine pe site nu prea am vremesa intru, asa ca sa nu te superi ca nu ma vezi pe acolo. Da sunt aici de cate ori pot. Tocmai ca te respect mult trimit lumea la tine pe site ca sunt chestii super misto si despre una si despre alta si parca si despre medicatie.
Pup la toata lumea, in special la Andrei!

Buna seara tuturor!
Ma bucur foarte mult ca am dat de voi si sunt impresionata de ajutorul si sprijinul vostru reciproc.Am indraznit si eu sa intru printre voi si sa ma alturi voua deoarece si eu aceleasi suferinte ca si voi si totodata am nevoie de sprijinul vostru.
In urma cu 4 ani, m-am pricopsit cu o depresie si cu o tulburare obsesiv compulsiva destul de accetuata care imi face viata un chin si in ziua de azi.Ma intreb daca aceasta boala poate distruge iubirea, increderea?Ma simt parca pustie si goala in interior, nu mai imi gasesc puterea de a gindi pozitiv, ma coplesesc obsesiile astea, ma simt ca o moarta in viata.Obsesiile mele sunt legate de Dumnezeu si nu inteleg de ce?
Ma simt extrem de vinovata din cauza aceasta.
Multumesc tuturor pentru intelegere!Va doresc tuturor o noapte cu vise frumoase!

Buna Laguna,
Bine ai venit printre noi.Pt ce ai tu si noi trebuie medicatie altfel nu se iese din boala asta de ce nu ai luat pina acum contact cu un psihiatru bun sunt deja nume date daca ai citit ultimele 2 pagini dupa forum In general obsesiile au legatura cu ce iubesti, repecti s-au de ce ti-e frica mai rau deci in cazul tau s-au axat pe credinta tu nu esti vinovata de nimic nu esti singura care are ideatie agresiva de tip mistic ca sa numesc asa.
Sunt un veteran in tulburarea asta dar multumesc lui D-zeu am avut si ani bun. Incepe si lucreaza la treaba asta cu oameni de specialitate Esti casatorita ai familie stiu ai tai de problema vb cu apropiati nu tine in tinee f. important lasa sa plece de la tine spune ce simiti ca asa va pleca si boala de latine

Neata,
Va rog sa va ganditi si la mine azi. Baietelul meu are hernie inghinala si azi il operez. Mi-e tare greu.
Va pup pe toti si va doresc sanatate.

Sophie, m-am gandit eu ca asa trebuie sa fie, dar ma ignorai atat de consecvent :-), incat trebuia sa te intreb.Eu mai fac gafe fara sa vreau si credeam ca am facut vre-un comentariu, ceva, care te-a deranjat. M-am linistit si ma bucur ca nu am reusit inca sa te scot din sarite cu nimic (chestie care mi se intampla cu multa lume).Nu m-am suparat ca m-ai ignorat, dar nici tu sa nu mai faci :-).

Laguna, am trecut si eu printr-o perioada asemanatoare acum cativa ani.Si acum mi se mai intampla sa am zile proaste din cand in cand.Gandurile si obsesiile nu ne reprezinta pe noi ca persoane.Sunt doar niste manifestari ale bolii, nimic mai mult.Nu ai de ce sa te simti vinovata, multi avem obsesii pe teme religioase.TOC-ul se "hraneste" din frica si sentimentul nostru de vinovatie si ca orice boala loveste acolo unde gaseste un punct mai slab.Nu incerca sa gasesti o logica in obsesiile pe care le ai pentru ca nu exista.Poate in acest moment ti se pare greu de pus in practica, dar cea mai buna solutie e sa le ignori.
Pe masura ce scapi de sentimentul de vina si inveti sa ignori obsesiile, numarul si intensitatea lor vor scadea suficient de mult incat sa te poti bucura de viata asa cum o faceai si inainte.E mult de munca si trebuie mult curaj dar se poate.Cu totii avem nevoie de sprijin si aici sunt niste oameni minunati, care te ajuta mereu cu un sfat, o informatie sau o vorba buna, asa ca iti urez si eu bine ai venit.

Cata iti tinem pumnii si suntem alaturi de tine.Din ce stiu eu nu e o operatie foarte dificila asa ca va fi totul ok.

Neata gasca mea! Mama ce ne inmultim ca ciupercile dupa ploaie.
Cata sucees cu baietelul, sa aiba parte de operatie usoara, mai ales ca stiu ca operatia e destul de grea dar lasa ca va fi bine.
Lguna o stare asemanatoare cu a ta am avut si eu dar am avut o putere interioara, nu stiu de unde si usor, usor s-a mai ameliorrat. La mine autosugestia a facut minuni pentru ca imi doream sa csap de depresie si de TOC. M-am concentrat asupra unui alt lucru esential in viata mea si usor am reusit sa dau cat de cat la o parte si TOCul si depresia.Dar "tratamentul" asta mi-a luat cam trei ani dar te asigur ca merita.
Sophie, Andrei nu cred ca se poate vorbi de ignorare doar ca fiind membri noi in Forum le trebuie acordata o oarecare atentie ca se poata integra in aceasta familie sau gasca cum imi placa mie sa spun.
va poop dragii mei si va doresc o zi cat mai buna.

Lumi sunt total de acord cu tine, dar "problema" s-a lamurit.tu ce faci?e totul ok?Nici eu nu ma simt prea bine cand e urat afara, dar de maine se pare ca se indreapta vremea.

Buna Andrei! Pai ce sa spun ca e vremea urata si ploua am o stare rea de tot dar se pare ca azi incep sa-mi revin si din ce in ce ma simt mai bine, acu sper ca vremra asta rea sa nu mai revina. Asa ca nu sunt singura "afectata" de vremea rea. Te poop pe tine si gasca.

Buna Lumi,
Spune-mi si mie mai in detaliu despre posibilitatea cu autosugestia asa vrea sa o intrebuintez si eu
Mersi

Buna Olandezule! Autosugestia consta in faptul de a-ti dori sa te simti mai bine( daca ai o criza nu trebuie sa intri in panica ci trebuie sa-ti zici ca data viitoare o sa-ti fie mai bine si sa-ti doresti cu adevarat sa scapi de probleme, sa te dedici intru totul muncii tale sau a ceva ce-ti doresti sa ai parte in viitor.)Acum depinde si de taria de caracter a fiecaruia dar eu iti doresc cu sinceritate sa reusesti sa scapi de TOC si de toate problemele pe care le ai, daca ai..
TE poop si pe tine si pe gasca.

Lumi, la noi deja a iesit soarele si am inteles ca urmeaza o perioada mai lunga fara ploi sau frig.Pe tine in ce fel te afecteaza vremea?Eu am o stare continua de confuzie si somn cand e urat afara si nu stiu ce sa fac.Ai idee cum scapam de chestia asta?

Buna gasca,

Tocmai ce am fost la spital la Cata. Baiatelul e foarte bine, a iesit din operatie si e inca adormit de la anestezie. Dar e totul OK. Asa ca si Cata era foarte bine.

Andrei, pai vezi monser ca nu era nimic de suparare? Ma bucur ca am lamurit situatia :-) Toata lumea e cu corabiile inecate cand e vreme rea. Azi a iesit soarele si lucrurile par mai roz.

Laguna, nu am timp acum, dar intru mai tarziu sa-ti spun una alta ca si la mine rumimatia obsesiva este pe teme religioasa. Ceea ce se intampla cu noi nu sunt ganduri reale, ci ruminatii. Incercari disperate ale creierului de a gasi o solutie pentru a anihila anxietatea. O sa intru ma incolo sa explic si cred ca am si un post mai vechi pe tema asta...

Olandezule, buna si tie. Lumi, la fel! Functioneaza foarte frumos autosugestia. La mine a functioneaza asa in momentele de criza: "imi e rau acum, dar va trece; Intr-o buna zi o sa fiu din nou super fresh".

Laura, ce mai faci?

Va pup ca abia ce am ajuns la birou si am multa treaba.

Salut,
Sunt si eu pe la munca si destula treaba. Am luat un tranxene pe la 12 si m-a molesit de tot. Am fost in sedinta adineaori si m-am stresat tare ca aveam senzatia ca ceilalti imi urmaresc mie greselile si iar m-a luat valul de "o sa se intample ceva"...
Aseara am vorbit cu mama si mi-a zis sa ma intorc la Brasov ca sa ma interneze ca nu pot sta nesupravegheata si acum nu ii mai raspund la telefon, o evit ca mi-e frica sa fac ceva in privinta asta. Nu vreau sa pierd iar tot. Ma mai strofoc eu aici, vad cum razbesc :)

Laura, probabil mama ta e ingrijorata din pricina tentativelor de sinucidere. Eu nu stiu ce sa spun. iti doresc sa iti mearga bine de tot! Si repet din nou sfatul de a-i scriei Adelei Salceanu. Eu nu am incredere in multi medici, dar in ea si in colegii ei am.

E ingrijorata ca stie ca nu simt bine si nu intelege exact ce mi se intampla. Cred ca toti trecem prin asta, nu?

Laura, nu ai nimic de pierdut daca te duci la psiholog.Poate exista o solutie sa faci asta fara sa fie nevoie sa renunti la jobul tau.Ma gandeam ca te-ar ajuta sa comunici cu terapeuta de care zicea Sophie pe mail.Oricum cel mai important e sa-ti pastrezi calmul, cu totii avem momente de genul asta dar iti garantez ca trec.

Stii care e problema? Eu nu prea pot tine pasul cu sedintele de terapie ca am o tendinta excesiva de manipulare, aproape inconstienta si nu reusesc sa intorc niciodata terapia de partea mea. In mintea mea se formeaza diverse ganduri si povesti care fac sedinta sa se abata de la cursul ei natural si...o cam dau de gard...
Am trecut prin asta cu 23 de psihologi pana cand mi-am dat seama ca nu ma ajut deloc.
La mine nu functioneaza autosugestia de nici un fel. Nu rezist la terapie.

Chestia cu autosugestia nici la mine nu functioneaza.Scuza-ma eu nu am inteles ceva.cand spui ca ai o tendinta excesiva de manipulare te referi la faptul ca incerci sa manipulezi tu sau ca ti-e frica sa nu fii manipulata si nu ai incredere in medic?.Daca e vorba de ultima varianta trebuie sa faci un efort si sa accepti ca medicul e acolo sa te ajute si nu iti vrea raul.De fapt cred ca problema asta trebuie discutata chiar inainte de a incepe terapia propriuzisa.

Laura, cu totii am trecut prin multe "maini" pana ne-am gasit pe care unul sa ne ajute. In cat timp ai "ars" cei 23 de psihologi?
Si eu am avut senzatia asta, pana cand m-am prins ca terapia cognitiv comportamentala ma ajuta foarte tare. Si eu m-am invinovatit ca nu ma ajut absolut deloc, ca daca si cu parca.
Ok, mie imi par cam multi 23 de psihologi. Adela este medic psihiatru, de aceea ti-am zis sa-i scrii. Scrie-i de-a fira-n par ce se intampla cu tine, toate cate ai trecut, etc; Spune-i ca ai contactul de la mine, de la o persoana care e pe acest forum, ca se prinde ea cine sunt. Si o sa te ajute!
In plus, trebuie sa dea cineva de capat ce se intampla cu tentativele astea de sinucidere, ok? Hai, curaj!

Andrei, cand vorbesc de autosugestie nu ma refer la vreo compulsie... incearca in momentele naspa sa-ti spui "nu pricep acum ce-i asta, o sa pricep mai incolo". La mine mai functioneaza si ma impiedica sa fac compulsia. Altfel, eu sunt din fire destul de optimista, naiva chiar adesea. Uneori ma ajuta, alteori nu.

Tendinta de manipulare vine din partea mea. Efectiv am tendinta sa sabotez sedintele. Nu o fac voit! Vreau sa fiu ajutata din tot sufletul si am spus asta tuturor psihologilor la care am fost, dar faptul ca anticipez sendinta ma face sa o anulez total in mintea mea si sa incep sa o iau pe aratura si astfel terapia continua dar nu pe drumul cel bun.
Sohpie, am sa ii scriu in seara asta acestui medic, mi-ai dat incredere! multumesc!
Cei 23 de psihiatrii care m-au vazut la ochi s-au intamplat in 6 ani.

Sophie, exact asa fac si eu dar nu cred ca e chiar autosugestie.Din ce stiu eu autosugestia e atunci cand iti zici "ma simt din ce in ce mai bine" sau "am tot mai putine atacuri de panica" si chiar reusesti sa crezi.Daca functioneaza e foarte bine, dar se poate tranforma foarte usor in ritual.
Tu atunci cand iti spui "nu pricep acum ce-i asta, o sa pricep mai incolo", de fapt ignori gandul respectiv, ceea ce mi se pare mult mai important si eficient decat autosugestia.

Laura, tu le-ai spus psihologilor ca vrei din tot sufletul sa fii ajutata, dar le-ai spus si de faptul ca ai tendinta sa sabotezi sedintele?Daca da cum au reactionat?Trebuie sa faci un efort sa fii sincera cu ei, chiar daca mintea ta iti spune altceva.De fapt nu mintea ci TOC-ul iti spune asta.

draga Laura tentative de suicid am avut si eu, dar mie cind imi veneau fugeam afara din casa, dar cu timpul miau trecut ca am discutat cu mine si am invins acest gind, deci poti si tu sa invingi, si cu manipularea sedintelor de psihologie, leam avut si eu dar nu in domeniul asta ca eu nu am avut psiholog, eu cind ma duceam la stomatologie acolo era nasol, cind lucra doctorita la dantura aparea si tocu si imi zicea sa inchid gura ca altfel patesc tot felu de tinpeni, si eu normal ca ascultam tocu ca eu nu stiam ce am credeam ca asa trebuie, si uite asa ii muscam degetele la doctorita, si ii mai prindeam si cite un cleste si ia zicea sai dau drumu dar tocu nu ma lasa deloc pina ma gonit aia de tot, dute ca miai mincat toti clesti sai miai muscat tote degetele, plecam si eu suparat dar nu stiam ca am toc nu stiam ce este tocul Cindurcam scara in bloc imi zicea tocu sa cobor, il ascultam si coboram porma ma punea sa urc fuga, si alergam pe scari vreo 2 ore sus si jos de ramineam fara talpi la pantofi , cind ma uitam nici adidasi nui mai aveam in picioare, asa ma punea tocu imi apareau ginduri inspaimintatoare si zicea ca daca nu alerg pe scari patesc cutare lucru, si ma apucam si dai frate, ieseau vecini si ziceu ce ai ba, le ziceam ca am alergat soareci ce3 sa le zic.asta este tocul eu am stat ani de zile fara pastile ca nu stiam ce am acu vreau sa ma apuc de tratament cind am auzit ca nu se mai vindeca dar am progresat foarte mult fara sa stiu ca este boala si am fost foarte urit afectat si de depresie si de toc si alte fobi si atac de panica de toate.Acu imi vine sa rid de ritualurile care le aveam, inca mai am ritualuri dar mai inteligente mai micute nu stiu cum sa le descriu dar nu mai sint dalea nasoale.

Sophi poate poti sa ma ajuti in treaba aia

Cata sai dea Dumnezeu sanatate lui ala mic, ca si tu mai ajutat mult si ai ajutat poate multi oameni suferinzi, si deci la rindul tau sigur vei fi ajutata inzecit

Olandezule e bine ca tiai revenit cu seroxat, o sa ma apuc si eu de fevarin, sa ai sanatate

Andrei te-am mai cautat pe chat dar nu ai mai intrat

Va doresc sanatate la toti camarazi de lupta si o sa propun sa ne faca astia eroi ca noi o sa trebuiasca sa ne luptam in permanenta, eu cred ca sintem condamnati la lupta fara sfirsit, sa ne angajeze astia la armata, sa ne faca soldati, ca sintem caliti in lupta.pa multa sdanatate

Buna seara tuturor!
Va multumesc foarte mult pentru sprijin si intelegere.Pentru olandezul:Am fost la psihiatru acum 2 ani si mi-a dat tratament cu seroxat si tranxene, insa l-am luat doar 4 luni deoarece mi-a fost frica de urmarile acestor medicamente, bineinteles ca l-a intrerupt treptat si asta pentru ca in cele 4 luni nu am simtit prea mult efect.Timp de 2 ani m-am simtit oarecum mai bine, insa acum a reinceput chinul. Da am famile si prieteni si vorbesc deschis cu totii.
Sophie 13 abia astept sa spui mai multe despre ruminatiile tale, bineinteles cind ai timp.Andrei iti multumesc si tie foarte mult pentru intelegere si cred ca ai dreptate a gasit punctul slab si acolo ma loveste Tocul asta.Multumesc ff mult la toti pntru sprijin.Am inceput ceva sedinte psihoterapeutice, dar sunt inca la inceput? Apropo!cam dupa cite sedinte incepe sa se simta efectul psihoterapiei?Eu iau acum ca si tratament omega 3.Ion 12 poti sa gasesti pe internet sa faci sedinte psihoterapeutice.Va pup pe toti! Sper sa mai intru pina simbata, dar de simbata o sa plec in concediu si nu cred ca o sa am cum sa intru, dar am sa incerc, nu vrreau sa va las singuri.Toate bune va doresc si Dumnezeu sa ne lumineze mintile.

Buna tuturor,
Urez bun venit noilor veniti, sedere placuta si liniste sufleteasca.
Laguna, eu zic ca n-ar fi rau sa reiei legatura din nou cu medicul pentru a reincepe un tratament, asta bineinteles daca te simti rau si simti ca nu se mai poate.
Un singur lucru am sa te rog si asta pentru a evita un rau facut tuturor, daca cineva doreste sa-si imparta altei persoane detaliat obsesiile rog s-o faca pe privat. De ce? Foarte simplu, suntem cu toti vulnerabili si exista o oarecare contagiune psihica, adica ne imprumutam unii de la altii obsesii. Nu e bine pentru nimeni...

Laura, m-a impresionat povestea ta. Sper sa iti gasesti linistea de care ai nevoie si psihiatrul care sa-i starnesti curiozitatea de a face pputina ordine in mintea si sufletul tau.
Faptul ca ai fentat 23 de psihologi, denota ca esti o tipa inteligenta, dar mai denota si slaba calitate a actului medical de la noi. Eu una, m-as fi prins de cate ori ai fi incercat sa schimbi subiectul si te-as fi adus acolo unde doresc eu, nicidecum pe aratura. Insa, ma repet, este foarte posibil ca o mare parte din acesti psihologi sa mearga pe principiul "lasa ca merge asa, uite trece ora si i-am luat banii", altii sa nu-si fi dat seama ca-s pacaliti si asa mai departe.
Acum depinde si de tine, de ce doresti tu cu adevarat: sa te faci bine sau nu?
E bine sa fi foarte sincera cu tine cand iti pui astfel de intrebare.
Acum suferi si bine e sa amani putin momentul.
Sfatul meu este sa uiti aceasta relatie, daca ea nu mai poate fi salvata si sa mergi mai departe.
Ai n motive sa mergi mai departe si sper ca tu s ale gasesti, asa, spuse de alta persoana din afara pot parea "apa de ploaie".
Acum am vorbit si eu cu Cata si sunt bine. N-am stiu nimic de micutu ei ca nu am intrat pina acum.
Va imbratisez cu mare drag pe toti si sper sa fim din ce in ce mai bine!
Eu sunt bine, obosita ca am avut de munca, dar ok per ansamblu!

Draga Prozac, multumesc. Ma bucur enorm de atentie si de interes pentru ca nu prea am parte de altundeva si trebuie sa marturisesc ca ma simt mai bine de cand am inceput sa scriu pe forum. E un mic loc de refugiu.
Cu psihologii, nu stiu, eu nu imi dau niciodata cu parerea despre calitatea sau profesionalismul medicului. Cred doar ca au metode diferite. Insa, indata ce mi-am dat seama de "calitatea" asta de a manipula sedintele am inceput sa strig in gura mare. Mereu am pus psihologul in tema si absolut toti m-au asigurat ca nu o sa se intample asta la sedintele lor. Si ghici ce...?:)
E clar ca vreau sa ma fac bine dar asta cu terapie cred ca e ca si religia. Daca nu crezi ca exista Dumnezeu faci degeaba matanii. Si vreau sa cred in terapie, dar creierul meu o refuza. De autoeducare nu se poate pune problema.
Am o curiozitate...voi in ce domenii lucrati? Si cum va comportati la munca?

Eu sunt IT de meserie, mai mult pe partea administrativa de fapt. Acum lucrez si cu publicul ceea ce nu-mi place, dar incerc din raspunteri sa fac fata. Insa cel mai bine ma simt in spatele calculatorului, ca pestele in apa.

Auzi Laura, da tu tratament iei? Adica ai luat asa sa te tii de tratament sau nu?

Am inceput cu Cipralex, Zyprexa si Depakine apoi m-am internat si m-ai mutat pe Efectin, Seroquel si Depakine si apoi am schimbat medicul care mi-a dat intr-un final, dupa mai mult interes, zic eu, Gerodorm, Tranxene si Haloperidol. Eu ma tin de ele. M-am tinut de tot ce am primit pana acum, sunt constiincioasa, dar nici una nu m-a facut sa ma simt in vreun fel anume, doar fizic, ca si efect secundar.
Eu lucrez pe reclamatii la o companie de telefonie mobila. Intr-un fel ca tine, 85% in spatele calculatorului si restul interactionez cu clientii. La munca colegii, sefii, stiu de afectiunea ta? Te ajuta in vreun fel?
La mine stie sefa dar nu cred ca ma ia in serios si ma cam ascund de ea cand nu ma simt bine. Nici nu vreau sa fiu privilegiata in vreun fel ca apoi sa ma simt datoare sau responsabila insa parca tare greu imi e sa tin asa in mine, tot am impresia ca la un moment dat cineva o sa cedeze.