Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Mai, va multumesc pentru raspuns, SOPHIE, ANDREI SI PROZAC si imi cer scuze fata de voi si de restul daca am fost deplasat( acum recitind ceea ce am posta, m-i se pare ca am fost penibil), dar, na, fiecare cu piticii lui!
Si drept sa spun mare parte din problemele mele s-au tras si de la gasirea cuiva compatibil!
SOPHIE ai punctat bine, insa femeile de care vorbesti tu sunt femei puternice, nu prea m-am gandit vreodata ca as avea sanse la asa ceva.Mi se par destul de inabordabile si nici macar nu stiu cum, darmite sa le mai si abordez!
Poate de asta am avut parte de fete OK dar care erau doar OK si nu simteam implinirea langa ele.
Vroiam sa intreb de fapt si care ar fi locurile unde as putea relationa cu acest gen de femeie pt. ca sigur nu s-ar lasa seduse(agatate) pe strada sau chiar atat de simplu, plus ca probabil ar face pe inbordabilele ceea ce m-ar face sa cred ca nu vor nimic, si clar as da inapoi!
urasc sa fiu agasant si libidinos!
Na, in fine, iar m-am luat cu scrisu si am dat din mine cam mult.
Oricum, multumesc pentru suport!!

Indic, nu exista penibil, aici nu te judeca nimeni.Dar nu inteleg ce e chestia aia cu femei ok si femei ne-ok.Nu exista asa ceva.Poate sunt eu mai neandertal, dar pentru mine daca exista o anumita chimie intre noi inseamna ca e ok :-).E simplu, nu-ti mai face atatea probleme.aouleu.femei puternice :-), ce Dumnezeu.

Indic imi cer scuze daca am fost prea dur in comentariul de mai sus.Tot ce vroiam sa spun e ca singurul motiv pentru care problemele astea de corason sunt complicate este faptul ca le complicam noi aiurea.

Salutare,

Ce faceti, cum sunteti/
Indic, mie nu mi s-a parut deplasat mesajul tau asa ca nu ai de ce sa-ti faci probleme. Problema ta este reala cat si se poate de des intalnita, in special la tinerii din ziua de azi care doresc sa-si gaseasca jumatatea.
Sper si iti doresc sa ai noroc.

Mie iar mi s-au inecat corabiile. Aseara, de fapt nu de aseara cu doua zile inainte, eram prin curte si faceam putina treaba, l-am strigat pe fii-miu, el nu a raspuns, nah copil si m-am enervat dar m-am enervat exagerat de tare incat atunci cand a venit l-am injurat. Urat lucru. Ma simt cumplit de vinovata:((
Aseara, am gasit mizerie la baie, trecuse el pe acolo si s-a jucat, a stropit peretii cu un suc de visine (pareau pete de sange) si habar n-am sa fie de la asta, am simtit ca ma enervez foarte tare in interior (de data asta nu m-am manifestat) dar acea nervozitate m-a speriat la culme, pentru ca in momentul ala am avut si ganduri urate.
Sunt data peste cap, caci nu stiu de ce ma enervez asa tare, repet interior. Eu sunt foarte calma si enervarea asta ma da peste cap.
uff

Prozac, nu te nelinisti. Nu o sa-i faci niciun rau fiului tau, o stii foarte bine.
E clar ca esti putin cu resursele la pamant si orice chestiune care nu decurge conform asteptarilor si planurilor tale, te "termina" si reactionezi exagerat. Cu toate acestea nu inseamna ca o sa faci ceva aiurea. Cred ca fiecare dintre noi a trecut, si nu doar o data, prin momente in care iti vine "sa crapi capul" cuiva - fie ca e vorba de un coleg, un prieten, un membru al familiei, un "idiot" :) de pe strada...un functionar "incuiat" etc.

Problema la noi e ca atunci cand suntem cu resursele slabite, nu mai reusim sa analizam lucrurile "la rece", rational si reactionam impulsiv la nivel emotional - adica ne enervam f repede, poate chiar injuram, poate chiar dam o palma - dar asta nu inseamna ca n-o sa ne mai putem controla deloc si ca o sa facem cu adevarat, rau fizic cuiva.

Probabil ca ai anumite probleme care te "storc", te epuizeaza, te simti coplesita si atunci e clar ca ai nevoie de o "reincarcare" a bateriilor plus o schimbare a felului in care vezi lucrurile. Ex:

"Mi-as dori ca situatia sa fie alta, însa stiu ca dorinta mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru ca vreau eu asta."
"Pot sa accept ca în viata mi se întâmpla si lucruri pe care nu le doresc, desi este neplacut."
"Pot suporta sa mi se întâmple asa ceva, desi nu îmi doresc si nu îmi place."
"Pot tolera ceea ce simt, chiar daca nu simt ceva placut."
"Pot sa suport prezenta acestui gând, desi nu îmi place."
"Pot accepta ca am facut asta chiar daca preferam sa nu o fac."
"Pot accepta comportamentul celorlalti, chiar daca acestia nu fac întotdeauna ce mi-as dori eu."


Indic39 - nu vad de ce iti ceri scuze, nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze. Fiecare dintre noi suntem "novici" sau avem probleme in atatea si atatea domenii. E aiurea sa ne judecam si sa ne privim de sus unii pe altii - asta ar inseamna sa suferim non stop cu totii. In primul rand trebuie sa lucrezi la increderea in tine, la a te placea asa cum esti, la a te accepta neconditionat. Ai grija, ca asta nu inseamna sa nu mai imbunatatesti nimic, sa nu mai incerci sa te dezvolti - inseamna doar ca tu esti prietenul tau, in primul rand si ca renunti la "a-ti da singur in cap cu ciocanul" :)

O zi cat mai reusita tuturor.

Prozac nu faptul ca te-ai enervat e problema.recaderile astea sunt.dupa atata terapie, medicamente, etc., ne intoarcem mereu de unde am plecat.E suficient sa vezi niste pete pe un perete si esti in rahat.E descurajant, nu stiu ce ne facem.

Oameni buni si dragi...Prozac si Andrei09...ati luptat cu mult curaj si stoicism pana in momentul de fata...si stiu k aveti puterea de a lupta si de acum incolo...deci...nimic nu e descurajant...Daca nu reusim noi sa invingem "demonii" nostri..creati si re-creati...atunci cine??...Capul sus...afara e soare...iarba a inceput sa inverzesca iar afectiunea voastra..TOC...sau care o fi...va disparea...Asa ca...mult curaj si nici un pic de deznadejdie...Plus ca suntem aici toti pusi pe sfaturi bune si pe suport...Despre mine ce sa va mai spun???...nici pana in momentul de fata nu am reusit sa inteleg ce mi s-a intamplat.Nu stiu daca e TOC sau depresie sau ce o fi..oricum ce a spus amy-c e foarte adevarat..orice ar fi nu ma reprezinta si gandurile aiuristice ca as putea omori pe cineva sau ca as putea sa imi fac rau mie...sau gandurile la alte vieti nu imi apartin.merg la psiholog si psihiatru in continuare..si in sedintele urmatoare voi merge si cu sotul meu...bebele creste...examenele le-am trecut cu bine...si cu note mari...toate de la 8 in sus...In rest...am luat si remedii homeopate la recomandarea lui sarface...si parca totul incepe sa se limpezeasca si la mine in creiereas...Azi, de exemplu am avut o zi buna...m-am plimbat in drum spre scoala...cu castile in urechi ca pe vremurile mele bune...m-am uitat la muguri...la plante...parca am inceput sa traiesc din nou...am facut curat...mancare.plus ore...Ma simt ceva mai implinita acum.Plus ca, am o prietena f apropiata a carei mama are cancer de col uterin...si azi m-a impresionat mult teama ei de a-si pirede mama...incep sa fiu din nou fiinta sensibila care iubeste oamenii...Dar...ca deobicei cam mult despre mine...
Indic...nu ai exagerat cu nimic din ce ai spus/.e perfect normal...
Prozac...esti prea puternica ca sa te nelinstesti si sa iti pierzi controlul sau ce putin asa te vad eu...Calm draga mea...si "anger management"..
Amy_c nu ti-am multumit pt ajutor...dar o fac acum...
va pup pe toti...si va doresc o seara placuta, calda si calma...cu multa iubire prieteni dragi...
P.s- sper ca nu am fost prea incoerenta..dar am vrut sa spun multe in minute putine!!!
Sanatate..ca-i mai buna decat toate...

Amy, Andrei, Wild Cris si toti ceilalti va multumesc si stiu ca vom merge inainte. Da, asa este ma simt vlaguita, desi am avut si zile bune.
Probabil sau in mod sigur suntem obositi, poate e si un pui de astenie, dar ne ridicam si o luam de la capat in lupta cu TOC.

Amy, multumesc pentru interventia ta, o sa incerc sa-mi insusesc modul acesta de a gandi. Mi se pare la prima vedere mai "soft", croit parca pe tipul meu de anxietate.
O seara buna!
Prozac

Prozac, scumpa mea, inteleg ca de te-ai nelinistit. Eu am facut la um moment dat un exercitiu de decontructie cognitiva ca am avut si eu simtiri asemanatoare. Si din aproape in aproape am reusit sa vad de ce am avut eu acel sentiment, una la mana si a doua la mana ca trairea era exagerata de faptul ca eu in ziua ceea eram fraf!!!

Si mi s-a mai intamplat si vis-a-vis de mama, de exemplu, care ma enerva intr-o vreme la culme incat aveam niste sentimente nasoale care ma faceau sa ma ingrijorez. Dupa care m-am prins: da, mama avea motive sa ma enerveze, insa sentimentul acesta se... ciocnea de starea mea de rau (necauzata de mama) si dadea ca rezultat un soi de furie pe care eu o interpretam: da cum pot eu s-o detest pe mama asa rau?

Si atunci am delimitat lucrurile: rezultatul, sentimentul de furie care ma ingrijora asa de tare nu era egal cu ce simteam eu pt mama, cu era 80% angoasa mea, oboseala corpului si a mintii mele. Tin sa spun ca in nici unul din momente asea nu mi-am pierdut vreun control, da, m-am certat cu mama da nu "corespunzator" sentimentului aluia. Asta ca sa te linistesti ca puteai sa-l smotocesti pe Calin pt prostioara :-) Sper ca te-a ajutat draga mea. Cat am mai siferit si eu ca nu imi explicam sentimentele astea.

Dar haideti sa va spun cum mi-am pierdut eu controlul aseara si o asum. Mai mult, sunt si convinsa ca am facut ce trebuia.
E vorba despre PP. Va era dor?
Ei, eu eram intr-o cumplita stare de dor aseara si amicul meu cel mai bun mi-a zis: ma, ia suna-l tu! Desi aveam interzis cu litera de lege sa-l sun. Si sun, de pe fix ca nu mai aveam credit pe orange. Nu rasunde, era vreo 9.30 seara. Ma bagai si eu in pat si ma culc. Ma trzeste pe la 12 si ceva telefonul. Era pp... Beat mort care-mi spunea (el nu stia numarul de fix) ca saracu de el, isi lasase tel in casa si nu numai asta, dar s-a incuiat pe dinafara si a fost obligat dupa ce a cautat cu portarul o solutie de deschis usa, sa se duca la o prietena sa ia cheia sa-si deschida usa. Aceste informatii vin dupa trei saptamani de cand am vorbit ultima oara si el imi spunea ca e asexuat si ca nu numai ca nu mai poate fi intr-o relatie cu mine, dar nu-si doreste pe nimeni. Si tam nesam apare o relatie unde isi da si cheia de la casa.
Si PP merge mai departe si-mi povesteste detalii despre sexul cu respectiva stuardeza. Ma intrebati de ce nu i-am inchis telefonul: am ripostat si eu cum am putut aducandu-i aminte cu cine sta de vorba. Si cum PP n-a fost receptiv la replicile mele, ba mai mult mi-a zis ca nu are numai una, are doua si cu ailalta si-o trage week-endul asta, am inchis telefonul, am debarcat in miez de noapte la usa lui. Omul a deschis si ametit a dus o sticla de apa la gura sa bea un gat de apa... iar eu i-am futut o palma peste ochi de i-a zburat si apa din gura si sticla din cioc si jumate de cap. Evident m-a dat afara, dupa care suna sa vada daca am ajuns cu mine acasa.

Am ajuns cu bine, azi m-am simtit drogata toata ziua, dar am transmis un mesaj trasnant: in capul meu nu se caca nimeni! Scuzati expresia. A avut noroc ca nu am apucat sa pun mana pe o racheta de tenis (a mea pe care am lasat-o acolo, era prea sus pe dulap) ca-i rupeam oasele. Putin respect, ma scuzati!

Indic, dupa cum vezi, muierile ca mine plang dupa cate un prost, dar si cand se desteapta! Nu esti singurul care nu indrazneste sa abordeze pe cineva pt ca a dat peste oameni fara suflet. Da asta nu inseamna ca nu mai sunt oameni cu suflet pe planeta.Capul sus, lumea e plina de femei misto!

Sophie nasoala chestie.imi pare rau.nu stiu daca omul e prost sau sadic dar sigur nu meritai asa ceva.

Andrei, draga, nu meritam, da mi-o cam facui cu mana pea. Nu e prost, e doar sadic si eu stiam asta, dar nu mi-as fi inchipuit vreodata ca o sa-mi mai si povesteasca :-)

Sophie da nici el nu si-a inchipuit ce il asteapta dupa :-)))).Data viitoare ia racheta :-).

Andrei, eu nu vreau sa fie o data viitoare. Pentru mine si binele meu; Din pacate, sunt oameni pe planeta atat de manipulativi si sadici incat reusesc sa distruga la tine tot ce-ai putea tu sa le oferi mai frumos. PP avea si o bucatica atat de dulce si practic asta m-a tinut atat timp legata de el. Am sperat ca bucatica aceea din sufletul lui se va mari. Bon, am trait deprimata, culpabilizand ca v-am spus, astfel de oameni reusesc sa te faca sa te indoiesti de persoana ta... chiar si un om trecut prin multe, cum sunt eu, a fost vulnerabil la asta.
Dar procesul de vindecare de PP a inceput de mult. Asta a fost asa, o rabufnire a durerii, dar farpul ca m-am dus sa-i fut una si n-am plans singurica toata noaptea imi dovedeste mie ca de incasat sadismul lui, nu mai sunt dispusa. O zi frumoasa va doresc tuturor!

Sophie stiu ca e o chestie serioasa si te rog nu te supara pe mine dar nu ma pot opri din ras.A fost atat de tare faza ca sa nu mai zic de talentul cu care ai povestit-o incat nu ma pot abtine.mi-ar fi placut sa fiu acolo numai sa- vad fata :-).stiu sunt dus.imi cer scuze inca odata :-).

Sophie, jos palaria pentru ce i-ai facut lui PP
A naiba fomeie esti:))

Dupa o perioada destul de incarcata, iata-ma si pe mine printre voi sa va aduc noutati. V-am citit in limita timpului disponibil, si pe zi ce trece, parca sunte ti mai puternici.
Prozac, nu vreau sa aud de la tine ca mai ai mici recaderi. Esti printre cei mai puternici si cei mai buni sfatuitori de aici, asa ca.fara momente nasoale, da? Pe zi ce trece, tu ne dovedesti mai mult ca aceasta afectiune, nu ne doboara, ne face mai puternici...
Sophie, mai sa lesin de ras la povestiora ta, asa imi place, imi plac si mi-au placut tot timpul femeile puternice care stiu sa ia atitudine in fata masculilor...bravo, tine-o tot asa!
Despre mine, ce sa zic, este otul ok, parca de la o zi la alta mai bine. In tot acest timp, mi-am gasit un job pe masura asteptarilor, imi place, am momente cand parca nu as fi avut vreodata ceva, dar mai adineauri ma pune nu stiu cine, sa citesc intr-un cotidian despre o tampenie si parca ma pisca anxietatea, dar nu o las...ce, e ea mai puternica decat mine? Acum o trimit in vacanta si pe ea si pe TOC pentru ca eu am treaba, am un job, vin Pastele, e frumos afara, am toate motivele sa fiu implinita...
Va pup pe toti si va doresc zile bune!

Salut! Am revenit printre voi si eu dar nu ca sa va spun ca sunt foarte bine ci ca sa va spun ca am avut o zi groaznica asa cum nu am mai avut de multa vreme! Exact ca in trecut au lipsit doar muschii contractati si gandurile suicidare, in rest am fost harcea- parcea.M-au macinat gandurile cum au vrut ele, starea naspa prezenta si ea si analizele interminabile.
Am fost intr-o relatie de cateva saptamani, relatie careia i-am pus capat din cauza faptului ca nu imi placea tipa, nu era ceea ce imi doream. Am crezut ca o sa fie ok si nu o sa am parte de aceleasi analize insa se pare ca iar le-am facut..Macar aici stiu de ce nu am ramas in relatie.Cu toate ca tipa era cumintica si de treaba insa cam atat.Nu inteleg de ce manifestarile astea si gandurile, plus ca habar n-am spre ce sa ma indrept, cum sa fie sau ce sa simt pt. a avea o relatie!
Am devenit obsedat de a avea pe cineva, de a avea o familie, copii, etc.
cateodata ma urasc pt. ca simt ce simt, pt. ca nu pot accepta ceea ce mi se ofera, pt.ca la inceput sunt atras de tipe dar pe urma parca descopar tot cate ceva care ma distanteaza de ele.
Nu stiu e doar senzatia ca e asa sau am eu ceva pe plan afectiv, ceva care se declanseaza in momentul in care vreau sa ma implic, sau pur si simplu nu am gasit persoana potrivita!
Nici macar de scris nu mai pot scrie ceea ce aveam de gand, parca au pierit toate ideile.
Nu in ultimul rand tin sa va multumesc celor care mi-ati raspuns la postarea dinaintea asteia, am avut cateva zile cu ruminatii si pe tema aceea, cu femeile inccesibile(asa m-i se par mie) si tot felul de proiectii despre cum ar fi relatia cu ele, ca stau sa ma gandesc daca vreau pe cineva sau o persoana la care cred ca nu pot ajunge si care pare foarte promitatoare.
Sunt sigur ca nu o sa intelegeti mare lucru din aberatiile mele, insa trebuia sa ma descarc.
Mama ei de viata!!

Buna Indic, tu terapie faci? Ca ruminatiile astea sunt groaznice, le cunosc si eu. Ce-ai facut tu poate ca e expunere, adica ai rupt o relatie in care nu erai ok si acum incep obsesiile. Da de ce? Si de ce ailalta? Si eu ce vreau? Si daca aia nu e bine? Si eu vreau o femeiu nu stiu cum!!! Si tot asa!
Cand ziceai ca vreo o femeie habar n-am, nu-mi mai amintesc, si noi iti dadeam sfaturi, imi dau seama ca erai in ruminatii. Si ce ai scris mai sus e tot cam pe acolo...

In amor sunt multe ganduri care apar la toata lumea. Si eu ma simt "bolnava" de fostul meu prieten dar zic eu ca sunt pe cale sa ma fac bine. Asa ca si eu ma gandesc mult la el, la altii si asa mai departe. Dar, suferinta asta a ta e plusata din cauza tocului. De aceea te intrebam daca faci terapie... din cate vad eu, lumea care face, invata cum sa puna stop in multe din cazuri la compulsii, la ruminatie.

Si eu sunt obsedata ca poate n-o sa am o familie si-mi spun: hai sa vedem daca e chiar asa de adevarat, daca n-o sa ai niciodata o familie. Si oi trai si oi vedea. Dar asta, desigur, la mine nu e schema obsesiva dintr-aia nasparlie.

Iti doresc multa sanatate si stii, in perioadele astea, merge cate o benzodiazepina, ok?

Buna tuturor!Nu pot sa va spun multe despre starea mea, cred ca sunt bine.Ideea e ca nu mai stiu nici eu cand sunt bine sau cand nu sunt bine.Dar daca nu am stari de plans atunci e ok.Analizele hormonale nu am apucat sa le fac.doar dupa sarbatori le voi face.
As vrea sa va intreb ceva...despre anxietate.Eu nu inteleg foarte bine ce e cu anxietatea.Poate ca am si eu asa ceva, si vreau sa ma lamuresc.Ce simtiti...cand spuneti ca va supara anxietatea...la ce va ajuta rivotrilul sau xanaxul.Va povesteam intr-un alt post ca am luat odata o pastila de xanax si nu am simtit nimic.Poate doar o moleseala sau somnolenta.Aceste medicamente va iau gandurile, obsesiile...in ce fel va ajuta...de ce stare va scapa?
Scuze.daca va supara intrebarile mele.Boala mea curiozitatea...se manifesta :)

Buna Alina, stai linistita, asta nu e vreo curiozitate dintr-acelea de te supara pe tine. Anxietatea este de regula o stare de agitatie, frica, panica care se manifesta prin diverse simptome fizice ca nod in gat, tremur, blocaje musculare, senzatia ca nu poti sta intr-un loc, etc... Rivotrilul sau xanaxul nu "ia gandurile", medicamentele astea actioneaza asa incat organismul se linisteste si omul poate sa se odihneasca dupa care discerne mai usor ce si cum. Dar asta e o poveste lunga pe care trebuie sa ti-o spuna un medic.

Amy a punctat foarte bine ce crede ca se intampla cu tine. Urmeaza-i sfaturile si ai sa vezi ca o sa te linistesti. Bafta!

Alina pe scurt anxietatea e o frica (in cazult TOC nejustificata) dusa la extrem.Simti o stare continua de nervozitate, devii mai iritabil, nu iti gasesti locul, ai dificultati de concentrare, insomnii, te duci des la baie, etc.Medicamentele care se iau contra anxietatii se numesc benzodiazepine (Rivotril de ex.).Nu iti iau gandurile si obsesiile dar te linistesc pentru o vreme.E ca si cum ai lua un calmant atunci cand te doare maseaua.Problema ramane, dar uiti de ea un timp.

Indic eu am avut mai demult o prietena de care am ramas fara sa imi dau seama obsedat (surpriza :-)) multa vreme dupa ce relatia s-a terminat.Toate prietenele pe care le-am avut dupa aia semanau cu ea sau aveau ceva din ea.Problema era ca undeva in subconstient stiam ca nici una dintre ele sunt ea si ma simteam ca dracu.A fost o mare eliberare cand am constientizat asta.Ideile fixe sunt daunatoare pentru ca femeia "ideala" sau nu stiu cum sai spun, s-ar putea sa nu existe decat in capul nostru.Daca privim din perspectiva asta vedem femeile asa cum sunt, frumoase si unice, si problema e rezolvata :-).

Mersi Sophie!Da..trebuie sa fac aceste analize.Nu stiu daca voi gasi ceva in neregula, dar e clar ca Amy a spus bine, toate problemele emotionale si cognitive au aparut datorita problemelor organice, caderea parului, sindromul postmenstrual etc.Am totusi impresia ca ma stresez mult prea mult ptr probleme marunte..cele enumerate nu sunt chiar niste probleme, dar totusi pe mine ma supara, si a mai venit si zoloftul ala sa ma tulbure complet.Poate ma ajuta fevarinul.Am inteles ca actiunea lui se petrece in timp, si acum sunt 2 luni de cand il iau si dupa menstruatia aceasta nu am mai fost atat de plangacioasa, imi statea plansul in gat...dar l-am tinut acolo.Fevarinul este un antidepresiv mai slabut??...voi ce stiti??..pentru ca este singurul care nu m-a rascolit...sa ma faca sa nu pot sa manac...sa am ideatie de tot felul...sa lesin..etc..ca si de la zoloft..cipralex..mirzaten...

Hop si eu!
Salutare tuturor,
Mai ce e in atmosfera asta sau ceasul ne-a dat peste cap ca nici mie nu-mi e bine. Week-endul a fost destul de binisor dar azi am avut multa anxietate. La mine e foarte ciudat ca daca am anxietate automat am si ganduri, daca dau in depresie la fel ma napadesc gandurile si tot asa.
Lucrez la ceva, dar parca nu am eu sporul de dinainte, tot fac ce fac si ma invart ca un "...", oricum nu sunt eu cea de toate zilele. Uff...o trece!

Anxietatea=frica, ori o frica de ceva anume cum e cazul nostru sau al fobiilor, ori o frica nejustificata, teama ca se intampla ceva rau si aia e anxietate generalizata.
Nu-s prea in apele mele si ca atare nu ma omor cu scrisul dar o sa revin:)

Dar Prozac...tu faci tratamentul de foarte multa vreme, si am inteles ca vei lua si de acum incolo medicamentul.Si totusi exista gandul..si anxietatea?Ce fac de fapt aceste medicamente?Terapia cognitiva nu te-a ajutat sa scapi definitiv de ganduri si compulsii?Mie o oarecare neliniste...si plans imi provoaca posibilitatea de a-mi face mie rau, si asta odata cu medicamentele.Cred ca este totusi o reactie adversa a lor.
Legat de viata sexuala...eu nu am fost niciodata o pasioanal..etc, dar totusi exista o oarecare dorinta sexuala.Acum e mult diminuata aceasta dorinta..uneori nu exista.Nu am reusit niciodata sa ajung la orgasm in timpulu actului sexual...desi ma umezesc suficient.Ma bucur doar de orgasm clitoridian.Mi-am pus de multe ori aceasta intrebare?Oare sunt si frigida?La voi s*a schimbat viata sexuala in vreun fel..sunt totusi tanara si ma macina.Ma simt vinovata ca nu ii ofer prietenului meu, o viata sexuala cum ar merita.Scuze...daca e un subiect care nu trebuia sa il deschid.

Prieteni dragi...mie mi se pare ca ceea ce aveti voi e cumva "normal"...ma refer la anxietati...si eu inainte sa ma apuce gandurile ca as putea sa fac rau cuiva sau mie...sau ca o sa ajung la nebuni sau la inchisoare...(asta cu inchisoarea e mai nou)..aveam permanent frica de moarte..Acum insa e cu totul altceva...nu imi mai e frica de moarte...mi-e frica ca nu pot sa am o viata frumoasa si normala cu anxietati ca pana la perioada neagra cum ii spun eu.ma tot gandesc ca murim toti...si mi-e frica sa nu ajung in iad...sau alte prostii/...nu ma mai pot bucura de nimic/./..merg la psiholog..chiar mi-a dat o tema...sa scriu cartea vietii...e super psiholoaga si mi-a spus ca daca vreau sa ajung la nebuni...e usor...o sa ajung...i-am spus ca nu vreau!!!!!!!...Oricum..nu stiu de unde provin gandurile astea...ca eu eram o persoana f buna la suflet...si credincioasa chiar...Sincer...mi-as dori sa scap de gandurile astea ca as putea face rau cuiva.si sa revin la anxietatile cu teama de moarte...care probabil ca nu e normal...dar e oarecum "normalitatea" la care as vrea eu sa ma intorc...MA duc acum sa incerc sa-mi scormonesc prin amintiri si sa scriu in cartea vietii./...VA pup...si aveti grija de voi!!!..si pana la urma..nu o luati in tragic...anxietatea nu e chiar asa de rea...poate fi si placuta uneori!!!!...VA pup...

Alina, revin cu acelasi sfat. Gaseste un medic calumea ca sa vada problemele de sanatate pe care le ai si unul la fel de calumea sa iti vorbeasca despre medicamente. E bine ca te ajuta fevarinul, dar trebuie sa te vezi cu cineva care sa-ti dea raspunsuri avizata, de medic. Unul caruia sa-i pui toate intrebarile. Nimeni nu se face bine doar intrand e acest site. Suntem un grup de oameni care se ajuta intre ei.

Si avem o regula sfanta: nu ne spunem continutul obsesiilor, ci tema lor. Adica am obsesii cu tenta sexuala sau agresive, etc. Ideile obsesive se pot transmite foarte usor de la un om la altul si fiecare e satul de ale lui. Spun asta pt ca nu e prima data cand vad detalii care stiu ca-i rascolesc pe multti dintre noi. Viata sexuala, scrie si pe prospectul fevarinului, poate fi influentata de medicament. Pot aparea efecte secundare ca lipsa libidoului sau a orgasmului. Stiu ca suferi si iti doresc sanatate!

Wild Rose, ai sunat-o pe tipa aceea? In TOC merge terapia cognitiv comportamentala, alte tactici ajuta la relagare, dar stop la compusie se une cu ajutorul cbt.

Alina, nu stiu sa fi scapat cineva de TOC.Totusi terapia e importanta pentru ca iti face viata mai suportabila.Din ce am inteles eu tu nu stii sigur ce ai.Sophie si Amy te-au sfatuit foarte bine.rezolva intai problemele fizice si apoi daca mai e cazul pe celelalte.

Nu sunt sigura ca nu stiu ce am.I-am povestit doctorului ce simptome am...si mi-a spus ca sunt mai sensibila in urma caderii parului..sindromului postmenstrual, un fel de tulburare afectiva.I-am vorbit si de toc...si mi-a spus sa fiu serioasa, nu e cazul meu.Dar...va repet..eu citesc foarte mult despre afectiunile psihice si imi e foarte usor sa mi le atribui.Dr.mi-a spus de asemenea sa nu mai citesc lucruri care ii privesc pe specialisti si nu ar trebui sa ma intereseze atat de tare pe mine.Dar.nu stiu de ce sunt asa.Cand imi pun ceva in cap..citesc, caut, analizez...si din toata situatia iau ce e mai rau.Vorba psiholoagei mele...ca sa am motive sa plang pe urma.Pana la urma cred ca aceasta curiozitate de ce fel o fi ea ma va innebuni pana la urma :((
Intrebare:aceste ritualuri/compulsii va ocupa cel putin o ora pe zi.va intreb deoarece in descrierea tocului este o caracteristica esentiala in diagnosticarea lui.

Na, hai SALUT! Multam pentru promptitudine la toata lumea!
SOPHIE, da, sunt in terapie azi am fost si ma simt mult mai bine, cred ca si vremea ploioasa si posomorata mi-a amplificat starea.Si, da, ai perfecta dreptate eram in ruminatii si cand vorbeam despre cum sa arate, cum sa fie, etc. Dar parca au acoperire perfecta atata timp cat sunt tot singur si cand sunt intr-o relatie fac ce fac si simt toate rahaturile care ma duc la ruperea relatiei!
Si atata timp cat nimeni(doctori, psihologi, preoti etc) nu stie ce am, sunt nebun, am o hiba sentimentala, nu am gasit persoana potrivita si fac din tantar armasar zau ca il rup in doua pe creierul asta.
Hai sa zicem ca pun capat ruminatiilor, dar cum fac sa nu simt disconfort intr-o relatie, sa nu ajung sa o iau razna din cauza disconfortului psihic, al gandurilor, analizelor care ma duc spre iesirea din relatie?
Ce intrebari pun.of, of, dar cu voi pot fi deschis asa ca ma iertati daca sunt deplasat uneori.
THANKS SOPHIE!