Medicamente antidepresive?

Catalina, mda, sa dea Dumnezeu sa-ti vezi drumul pe care trebuie sa mergi, cel mai intelept lucru pe care pot sa ti-l spun, acesta este, pana la urma se intampla tot cum o dori Domnul, indiferent ce ne dorim noi sau tu, nimeni nu are cum sa-ti spuna ce sa faci, trebuie sa simti singura incotro.

Gabriela

Da si cele de la Tiroida, dar vezi nu cumva sa faci doar TSH ca e fix pix, fa si tu ca lumea:
TSH, FT4, Anti-TPO (anticorpi antitiroida), TSH arata cum mere Hipofiza, FT4 iti arata cum merge Tiroida care e comandata de Hipofiza, iar Anti-TPO iti arata daca nu cumva ai sau nu anticorpi antitiroida, care daca sunt, este posibil sau nu, sa atace Tiroida in timp.
Electrolitii iar e f bine ca-i faci, deci ce ai spus, Calciu, Magneziu si Sodiu, Calciu sa fie si cel total, si cel seric, insa si cel Ionic.
Daca tot te duci, fa si Glicemia, insa sa nu mananci absolut deloc in dimineata cand te duci.
Nu cred ca Tiroida e de vina, insa hai sa vedem.
Daca era de vina, fie erai prea slaba, fie prea grasa, desi mancai normal.
E bine de facut si Glicemia, intrucat medicamentele astea pot umbla si la ficat, dar si pe parte Glucidica deci pe partea de prelucrare a zaharului, nu degeaba se spune ca multe medicamente din astea pot declansa sau agrava Diabetul.
Macar sa fie totul bine, insa daca tot iei si tot nu e bine, nu cumva sa te distrugi mai tare si sa nu stii.

Ai vazut ca nu te-ai simtit bine nici azi ? Nu e nici o vreme de afara, pun pariu ca atunci cand erai bine, si ca ploua, si ca era soare, tot bine te simteai, asa e ?
Este absolut anormal ca la asa petrecere sa nu simti nimic, e clar ca nu e in regula, Depresie clara cu Anhedonie (mai nimic nu-ti aduce placere din ce-ti aducea inainte), poate hai sa zicem ca este de la starea pe care o aveai, insa medicamentele aste de ce pana mea au fost date ?!
Mai ales ca le iei de peste o luna de zile. Coaxilul ala nu si-a facut treaba se pare, ca ala e singurul antidepresiv din ce iei tu.
Abia astept analizele sa le aud. Sper ca macar ele sa fie bune.

Omega3 poti sa iei cu toptanul, ca nu stiu ce efecte poate avea asa spectaculoase, pune mana si mananca Peste zi de zi, mai ales Somon, acolo ai Omega3 in mod naturel.

Raport pentru Clara:

Aseara desi am luat Rivotril tot 0, 375 mg, deci aceias doza redusa de Joi seara, dupa 1 ora si ceva am inceput sa ma simt ceva si mai binisor ca inainte, deci Depresia mai coborase, asa ca din asta constat ca s-ar parea ca nu Rivotrilul da Depresia.
Am tare impresia ca efortul de la sala ar face asta, se forteaza acolo creierul suportand un supraefort care-l indispune, asa ca apoi se manifesta prin Depresie.
Ieri si azi nu am facut sport.

@ Cathylia

Nu cred deloc ca e bine ceea ce faci. Sa iti intrerupi brusc tratamentul mai ales ca ne-ai povestit despre gravitatea episoadelor psihotice prin care ai trecut. Ai toate sansele sa mai faci inca unul, plus un copil bolnav. De care cine sa aiba grija si cu ce resurse ?

Ca sa faci un copil sanatos, medicamentatia se opreste cu 6 luni inainte de a ramane insarcinata. Apoi nu mai iei nici o pastila in timpul celor 9 luni de sarcina, apoi nu stiu cate luni dureaza alaptarea pentru ca toate substantele acelea nocive se transfera in laptele matern.

Hei, Cathilylia, ce faci ? Opreste-te !

@ The Master

Si la mine dupa supraefort urmeaza momente de depresie. Ai grija si invata sa iti dozezi fortele !
Mai invarteste tu dozele acelea de Rivotril cum stii tu sau cum simti tu ca e mai bine. Daca asa simti nevoia. Nu nu ma mai opun. Eu vreau sa aud ca te-ai vindecat daca se poate. O.K. ?

Clara

Pentru Catalina eu am spus, nu noi putem sa-i spunem ce sa faca, desigur ca si sfatul meu e sa faca avort, dar daca nu doreste, asta este, inseamna ca asta e calea, ce o vrea Dumnezeu.
Cu intreruperea tratamentului la fel, daca asa considera ca e bine, aia e, oricum va face dupa cum se va simti, asta iti spun eu sigur, daca mai face inca un episod, va trebui sa reia tratamentul clar.

Sa nu te mai opui la ce ?! Ca ai spus "Nu nu ma mai opun", explica-te te rog, ca nu prea inteleg.
Vezi tu Clara ? Eu ce am spus ? Ajung sa-mi dau acum seama ca Depresia mea vine de la un lucru disconfortant pentru creierul meu care umbla numai dupa placere, si anume efort fizic intens pe care niciodata nu l-am facut de placere, ci din interes ca sa nu ma ingras, deci cauze reale exista, concluzia este ca numai cand ne e rau, ne imbolnavim, de bine mai greu.
Asa ca in loc sa ma tratez aiurea, mai bine mai elimin din efort si cu asta basta pana la urma, putini oameni se duc dracului de bine, nimeni nu vorbeste de asta, sa eliminam cauzele Depresiei, nu sa tratam efectele ei, evident daca se pot elimina cauzele.
Si eu m-am mai dus la 3 doctori ca prostul, ei mai tampiti, nu si-au dat seama, desi le-am povestit o ora tot si toate. Vai de mama lor.

Pai atunci elimina din efort Maitre ! Ce mai stai ?

Daca asta crezi tu ca iti vindeca depresia mai bine sa elimini cauzele reale existente decat sa te indopi cu pastile. Evident, cum zici tu, daca se poate, ca si aici e un intreg lantz.

Tu trebuie sa alegi raul cel mai mic dintre cele rele.

Daca elimini si efortul si nu trece depresia e clar ca nu poti trai cu ea (o cunosc pe pielea mea) o viata intreaga. Si atunci trebuie sa faci ceva in sensul asta. Nu mai stiu nici eu ce sfat sa iti mai dau ca vad ca esti total impotriva medicamentelor. Dar iti repet. Nu toate au efecte secundarele pe care le-ai mentionat tu ulterior. Si peste o anumita forma de manifestare a unei singure afectiuni psihice, in timp, din cauza stresului se pot instala si alte afectiuni ca depresia, anxietatea. Eu am TAB. La mine anxietatea a intervenit abia dupa vreo 9 ani de la instalarea TAB.

THE MASTER.pai eu banui ca nici medicamentele nu s ok dar.o sa merg maine sa fac nailize.s or face asa la cerere sau imi tb trimitere.sa eliminam si cauzele organice,.cred ca la mien s e instaleaza starea asta cand ar tb sa ma relaxez, cand nu am nik de facut.uite azi am o zi incarcata...si m am trezit altfel

Clara

O sa incerc sa reduc din efort chiar azi la 15, 30 cand ma duc la sala.
Acum nu sunt nici in Depresie severa ca saptamana trecuta, insa nici cum trebuie, mai e mult pana la "in regula", ma deranjeaza si faptul ca de cam 2 saptamani, nu prea mi-e foame ca lumea, ceva e suspect, imi doresc sa am pofta sa mananc de sa rup peretii ca sa-mi iau placere dintr-o masa buna, insa desi 3 zile am stat pe salate, acum sunt neutru, nu-mi convine deloc asta, pana acum mai ieseam din Depresie cu o masa buna, mi-e ca nu cumva sa umble si la portita asta de iesire ca sa nu mai ies deloc din ea. Cred ca Depresia urmareste sa puna mana pe mine, stie cumva cum mai scapam pana acum si inchide toate iesirile. Pai inainte imi era o foame si pofta de rupeam, am fost un mancau toata viata cand eram in regula, deci asta e clar neinregula, si efort si regim cu salata si tot cucu.
Apoi daca nu trece nici cu reducere de efort, inseamna ca este si de la viata de kakao pe care o am, lipsa realizari, impliniri si alte lucruri, mai ales ca pe nici un plan n-am fost realizat, asa ca nu stiu ce medicamente imi dau mie viata inapoi, sau pot aduce o bucurie ca sa-mi revin, ca aia e calea naturala nu ?
Efortul o accentueaza doar, insa nu cred ca este si cauza Depresiei. E si normal sa o accentueze, creierul sufera, apoi ii mai dau si eu in cap cu o alta suferinta si anume efort.
In alta ordine de idei eu mananc ecologic, tot ce se numeste medicament, numai bio nu e, dar oricum am lua-o, daca-ti doresti (dau doar un exemplu) sa mananci mere, nu rezolvi problema luand chimicale care amorteste creierul sa nu mai vrei mere, ci trebuie sa mananci mere ca sa te simti satisfacut in mod natural si fara riscuri.
Oricum la mine exista si Anxietate + Depresie, nu stiu daca o pot numi Anxietate, intrucat am motiv clar si real pentru ea, apare doar cand cauza si pericolul exista, cand dispare cauza, dispare total si teama, asta ce o mai fi ? Fobie cred ca. Adica nu am teama aiurea, asa cum nici Depresia la mine nu simt ca e aiurea, e reactiva, adica tot ce imi lipseste, m-a distrus in timp.

Gabriela

La orice lab particular ti se face orice analiza la cerere, nu ai nevoie de nici o trimitere.
Analizele alea le faci nu doar sa vezi daca la ce ai tu e cauza organica, intrucat e putin posibil, le faci ca sa vezi daca medicatia psihoactiva nu cumva afecteaza organicul.
Singura analiza care nu se face fara trimitere nici la particular, este testul de toleranta la Glucoza, insa tu nu ai nevoie sa faci asa ceva, ala il fac aia care-s suspecti de Prediabet sau Diabet.
Deci te simti prost cand nu ai ce face, atunci este bine, fa ceva ce-ti place, ai o preocupare care sa te faca sa te simti mai bine asa cum spui ca te simti azi.
Iar cand incepi sa te stabilizezi, spui medicului si discutati posibila reducere de medicatie, bine ca macar te simti binisor facand ceva, asta e semn bun, daca nu-ti venea sa faci nimic, era naspa rau.

THE MASTER.nu stiu ce stabilizare mai astept.sunt de la jumatatea tratamentului, de sapt viitoare tb sa incep reducerea.nu zic ca nu ma simt bine dar eu astept starea de de foarte bine, cu pofta de viata..,..mi e greu sa i si zic dr cum imi e ...ca nu as prea vrea as mi mareasca doza sau.sa mi dea altceva mai dur...sunt asa bulversata

Mai Gabriela, mai oameni buni...

De ce nu luati voi aceste afectiuni ca pe o raceala sa zicem mai prelungita si sa urmati un tratament cu care sa va simtiti bine ?

Ce rost are bulversarea asta continua ? Chiar nu ati citit sau nu ati intrat deloc pe topicul anxietate incurabila ?

Luati domnule bulinele daca nu va merge bine fara si bucrati-va de viata, multumindu-i lui Dumnezeu ca traim intr-un secol in care ele s-au inventat... Va dati seama cat de mult au suferit inaintasii nostri cand acestea nu existau... Ce calvar era viata lor... Am o cunostinta care a trait cu schizofrenie paranoida cu medicamente si ducand o viata linistita pina la 82 de ani. Fara probleme.

Ce rost are sa ne framantam atat ? Nu e mai bine sa acceptam ce ni se intampla si daca vedem ca nu se poate fara tratament sa il luam si sa functionam ca niste oameni normali fara a mai trece prin diverse chinuri inutile zi de zi ?

Gabriela

Te inteleg f bine, nu te simti cum erai, supavietuiesti, nu traiesti de fapt, nu-i mai spune medicului, ca nu te va intelege si asa cum ai banuit, va incerca sa-ti dea ceva mai tare ca atat il duce mintea.
Tu taci din gura sa inceapa reducerea, si poate incet incet creierul reincepe sa functioneze normal, insa trebuie sa ai si mediul propice, deci sa aiba grija ai tai sa NU puna paie pe foc in faza de revenire, sanse ai sa-ti revii complet, intrucat tu nu te-ai nascut cu boli din astea, ai facut de la suparari, deci de la un rau pe care poti sa-l elimini si care deja nu mai exista in prezent.
Eu nu am nimic cu Clara, insa o contrazic ferm, cu care versiune esti deacord, asta tu alegi, eu merg pe ideea inceperii reducerii medicatiei asa cum e si programat, pe speranta ca va fi bine fara ele si ca usor usor revii la normal, ea merge pe o versiune inversa.
Daca nu-ti revii dupa reducere, desi trece destul timp, e alta treaba, abia atunci punem altfel problema, pana atunci insa nu.
Dar oricum sa auzim analizele. Sa dea Domnul sa iasa toate buna, altfel, numai functionare normala nu e.

Clara

Esti culmea, ce Dumnezeu ai tu cu medicamentele ? Le faci reclama parca.
Tu nu pricepi ca NU ne simtim cum trebuie cu ele ? Gabriela tocmai a si spus ca nu se simte ca inainte cu pofta de viata, adica sa fie cu adevarat in regula, eu stiu ce spune, intrucat nici eu nu mai sunt asa decamdata.
Si apropo, am aflat azi, nu efortul da Depresie, ci starea Depresiva face ca efortul sa fie vazut ca ceva foarte frustrant, si asa in efort se agraveaza Depresia deja existenta, de vina la mine sunt problemele vietii, asa cum si la Gabi la fel. In nici un caz pilulele nu ma pot ajuta, decat sa fac ceva Diabet, sa-mi taie pofta de mancare, sa-mi dea peste cap Ficatul, eventual sau nu, sa ma ingras aiurea, lucruri de care nu am nevoie.
Acceptam daca e de acceptat ! Cunostinta ta spui ca a dus o viata linistita, insa era la fel ca un om sanatos ? A dus si o viata de calitate cu toate trairile unui om sanatos ? Nu de alta dar asa cum am mai spus, cunosc si eu o persoana tanara care are Schizofrenie de la 20 si ceva de ani, NU E DELOC bine cu tratament cu tot, adevarat ca duce o viata linistita.dar in nici un caz normala. Sta in casa toata ziua de dimineata pana seara concentrata doar pe un joc de calculator, cu tratament cu tot, si e pe cel mai bun si anume Abilify.
Si daca cunostinta ta a avut o viata normala, nu toti au asa cu tratament.
Am impresia ca tu nu citesti atenta ce scriem, desi spui ca citesti.

Si ma repet, de unde stii tu ca la Gabi e incurabila treaba ? Asta eu nu inteleg neam.
In alta ordine de idei, de ce crezi tu ca-s eu contra medicamentelor, daca erau asa bune si ne faceau sa ne simtim ca si un om normal fara nici un chin de zi cu zi ?
Te-ai intrebat vreodata asta si anume ce am eu cu ele ?
Probabil ca m-am documentat si eu, ca am cunoscut persoane care iau asa ceva, am vazut ce efecte adverse au, am vazut si pe efectul principal ce eficacitate au la mai multi, deci poate nu-s asa de fraier sa fiu contra a ceva ce era in regula.
Tu de ce nu esti ca un om normal cu toate medicamentele la un loc ?! Si anume dai din starea de energie in Depresie ?!
De ce toate persoanele care-s pe asa ceva, NU se compara deloc cu un om normal ? Se vede o clara diferenta in cam tot, de la silueta, la analize si pana la comportament.
Nu am nimic cu tine, insa zau daca te inteleg, tu nu argumentezi ce spui, reduci totul doar la cazul tau incurabil si atat.
Tu imi dai mie 2 argumente pro medicatie, eu iti dau 10 argumente contra, evident pe cazurile vindecabile.

THE MASTER.am vb cu dr si a zis...deocamdata stam asa cu acest tratament.nu luam nik mai mult, atata timp cat somnul este ff bun inseamna ca tratamentul e ok.deci nu mi a dat altceva...si a zis ac in niciun caz n am de ce sa mi fac analize la ficat ca nu i cazul...stie ce spune dupa 35 de ani de cariera...eu o sa mi fac


cand spun ca nu s ok, inseamna ca am stari asa de apatie.eu de felul meu eram ffff vesela poate prea vesela.euforica,.eram cam, , imatura, , sa zic.acum e un lucru bun in ce mi se intampla...sunt mai ponderata, nu mai sar ca arsa...pot sa si ascult, , , , , , , , , si sa stii ca mi cam convine asa, poate trec printr o transformare(asa a zis terapeuta)...vom vedea toate la timpul lor sa speram ca vom fi ok


spune mi unde a scris Clara ca s incurabila/???

O stii ce spune dupa 35 ani, insa eu totusi recomand sa faci analizele, nu poate sa stie ce se intampla in organismul tau cu adevarat, desigur poate banui dupa n cazuri intalnite in viata ei, insa niciodata nu se stie.
Nu ca leg cazul tau de al meu, insa daca ma luam eu dupa 3 medici care tot asa au cam 35 ani de cariera si pretind ca stiu ce spun, acum as fi fost nenorocit complet.
Ca a spus sa ramai pe medicatia asta fara sa iti dea in plus, e okey, a zis ca daca somnul e bun tratamentul este bun, pentru ca somnul e cel mai bun pentru relaxarea creierului, neodihna ne este cel mai mare dusman, aici are dreptate.
Unii si-au revenit doar ca au dormit foarte bine un timp chiar daca a luat ceva pentru somn, cand nu dormeau, creierul se agita si nu erau in regula.

De felul tau de a fi nu stiu ce sa spun, daca nu erai in Manie sau Hipomanie, atunci ala era felul tau de a fi, dar daca terapeuta spune ca esti in transformare, o fi, insa sa te simti bine per total.
Mania este inversul Depresiei, Hipomania e la fel, doar de intensitate mai mica.
Doctora ce spune de felul tau de a fi cum erai inainte ? Era normal, sau era neinregula ?
Insa e bine ca-ti convine, asta conteaza.

Unde a scris Clara ca e incurabila ? Pai nu vezi ca spune peste tot sa ne luam pilulele pana murim, ca astea sunt chestii cronice, nu se vindeca, etc ?!
Se refera la toti de fapt, nu doar la tine.
Uite si citat din mesajul ei anterior
"Ce rost are bulversarea asta continua ? Chiar nu ati citit sau nu ati intrat deloc pe topicul anxietate incurabila ?"
Adica ca si cum toti suntem incurabili si trebuie sa ne tratam toata viata.
Alt citat din mesajele anterioare "Nu intelegi ca ce avem noi, sunt boli cronice ca Diabetul si nu se vindeca si trebuie sa luam tratament toata viata ?"
Tu ce intelegi de aici ? Se refera la noi toti. Ai vazut tu ca face diferentiere intre cazuri ? Eu n-am vazut.

Mastere,

Eu nu am auzit de minuni facute cu bolile psihice. DAR ma rog la Dumnezeu sa fie cazul tau si al Gabrielei si sa nu mai trebuiasca sa luati medicamente vreodata.

Viata, timpul va dovedi cine are dreptate si cine nu.

Nu ma mai pune atata la zid si trage in mine.

Eu is de partea voastra, bre, intelesu-m-ai ? Tu crezi ca eu sau voi vreau sa luam medicamente ? Pai eu mi le-am intrerupt sistematic pina la varsta de 30 de ani. Am facut tot posibilul si imposibilul. E adevarat ca ce am eu nu se compara cu ce aveti voi... Mai ales ca voi mergeti si la serviciu.

Multa sanatate va doresc fara medicamente, daca se va putea...

Cu pace,

Clara

Nu te pun deloc la zid, eu doar am spus parerea, ma intreba Gabi cand ai spus de incurabilitate, si acuma ai spus cu "Eu nu am auzit de minuni facute cu bolile psihice". Ai zis-o ca si cum TOATE cazurile sunt incurabile si trebuie tratate o viata intreaga.

In alta ordine de idei bine ai spus "eu nu am ce aveti voi", atunci de ce ne bagi si pe noi in aceias oala ?!
Tu ai intrerupt medicatia si n-a mers, tocmai ca nu ai ce avem noi, deci nu suporta comparatie nici ca principiu. Tu ai TAB pe fond genetic, noi nu.
Asta nu am inteles eu, de ce vorbesti ca si cum si noi am fi incurabili ?
Si vad ca asta tu nu vrei sa comentezi, de ce iei cazul bolilor incurabile ca fiind din oficiu cazul tuturor ?
Repet, nu eu ca eu nu ma sperii, intrucat am citit mult despre astea, insa pe altii chiar ii descurajezi si ii sperii.
Unul care nu stie, chiar poate intra in panica cand aude ca ar putea fi incurabil, cand poate sa nu fie pana la urma, pentru ca si asa medicii nu spun nici daca ar fi incurabili, deci aflat de la ceilalti, iar daca afla fals, e chiar pacat.
Eu nu ma duc la servici, am nevoie de libertate, insa oricum lupt cu toate fortele sa nu fie cazul de medicamente, pentru ca pur si simplu ma simt mai documentat ca cei 3 Muschetari (medici), si stiu ca nu e cazul de asa ceva, am depistat cauza, cauza pe care ei nu au depistat-o dupa ce au auzit toata istoria, odata eliminata cauza, se duce si Depresia si Anxietatea, de fapt am si verificat pe scurt timp si asa s-a intamplat.
Iar Gabriela sa spere ca atunci cand incepe reducerea medicatiei, usor o sa ramana in echilibru si sa nu fie nevoie sa ia mereu asa ceva, intrucat nu s-a nascut cu ce are ea acum.
Poate la inceput o sa aiba semne de sevraj din cauza eventualei dependentede Anxiolitice, insa va scapa si de asta incet incet daca apare.
O vorba buna, un mediu vesel, realizari, evitare stres face cat 100 de tratamente sa stii, bineinteles in anumite cazuri.

Inaintasii nostrii erau mai bine cum erau, nu mergea bine masinaria, mureau si gata, nu se chinuiau cu n tratamente ca tot sa nu fie complet okey, asa e si natural de fapt.
Daaaa, sa zicem mersi ca s-au inventat medicamentele psihoactive, ca din 100 de oameni cu probleme psihice, 80 sunt cam legume, li se da tratament doar sa nu intre in criza psihotica sau altceva, restul la calitate viata CUCU. Gandeste-te ca unul care ia Andidepresive, nu mai poate face sex cum trebuie ani de zile cat ia tratamentul, ce viata e asta ?
Poate are si el sau ea o prietena/prieten si asa mai departe. Iar asta este un efect sigur secundar care se manifesta cam la toti. Iti dai seama sa doresti ceva si sa nu-l poti face cum este ?

@ The Master

Imi dai cam multe batai de cap.

Tocmai ca eu am o boala mai complexa decat aveti voi, voi avand mai multe sanse sa va vindecati.

Nici medicii nu iti pot spune daca vei lua sau nu medicamente toata viata, indiferent de fondul ereditar sau nu. Doar propriul tau organism, modalitatea in care te poti proteja de stres sau de orice alti factori care iti pot pertura activitatea, astea vor dovedi mai tarziu pentru ce perioada ai nevoie de tratament. Pentru o luna, 6 luni sau 10 ani.

"Inaintasii nostrii erau mai bine cum erau, nu mergea bine masinaria, mureau si gata, nu se chinuiau cu n tratamente ca tot sa nu fie complet okey, asa e si natural de fapt. "

De cand ai auzit tu ca se moare din bolile psihice ? Eu am citit ca prin Evul Mediu pe psihotici ii bagau in tarcuri, ii loveau cu betele si erau un motiv de distractie pentru cei din jur, sau, mai rau, unii erau arsi pe rug si acuzati de vrajitorie.

Frate, mai bine pseudo-leguma (eu nu ma simt chiar leguma), si cu capacitatile de functionare limitate, mai bine linistita decat sa trec prin calvarul care inseamna anxietate sau depresie numai de dragul de a ma opune cu obstinenta in a nu lua medicamente si a nu-mi recunoaste boala. Pai eu pina la 31 de ani nu am luat antidepresive deloc. Au fost multi ani in care nu am mai putut citi o carte, nu am mai putut asculta o melodie, sau sa ma plimb pur si simplu in parc o ora, sau sa vad un film la televizor. Asta nu a fost viata. Asta a fost prostie la mine si lipsa de informatie. Unii, la care depresia e mai grava, abia se spala. Abia se ridica din pat sa manance sau sa mearga la toaleta. Scuze, dar am intalnit cazuri concrete. Depresia te aduce la starea de leguma. Nu medicamentele pentru depresie. In ceea ce priveste viata sexuala sunt unele antidepresive care nu ti-o afecteaza. Ia mai stai tu de vorba cu baieti cu aceeasi problema ca sa iti spuna ei lucruri mai concrete. Nu toate antidepresivele au aceleasi efecte secundare.

Eu imi dau perfect seama ce inseamna sa iti doresti ceva si sa nu poti face acel lucru pentru ca momentan mi-as dori un serviciu si nu se poate, nici macar nu mai am puterea fizica si psihica de a ma mai implica in vreo relatie cu cineva anume. Dar fiecare stare prin care trecem are partile ei bune si rele. Acum sunt mult mai linistita fata de perioada in care am lucrat, am mult mai multe satisfactii sufletesti si ma bucur de viata mai mult, asa, cu tot handicapul". Nu ma mai bate nimeni la cap. Nu fac nimic din constrangere sau care sa nu imi faca placere.

eu zic sa va calmati si sa nu o mai luati ca pe ceva personal.avea dr dreptate cand zicea sa nu intru pe net ca mai mult ma sperii.hahahaha , om vedea eu am zis ca tb sa trag de mine cat pot.asta e viata o luam cu bune cu rele chiar daca abia ne taraim.

The master.eu nu stiu ce zici tu de MANIE SAU HIPOMANIE.inainte de a avea pb asta...asa eram eu.asa am fost de cand ma stiu.transformarea mea s ar putea sa vina sau nu...deocamdata astept

analize o sa mi fac dar .se fac analize de sange fara sa ai ba modificari daca eu iau tratament??...vb si cu dr de famile, , , , , , , apropo ea m a incuraja si mi zice a ca e a de 2 ori a luat tratament psihiatric(1 data 3 luni xanax si alta data seroxat)si n a avut nicio pb.acu.]

Clara eu stiu ca tu vrei sa fim bine.si nicidecum sa ne pui oprelisti...


MR NICKKKKKKK????ce o fi cu dumnealui???

Gabriela

Clara nu ne vrea raul, insa i-am spus ca greseste prin faptul ca mai la toata lumea o lua cum ca ar fi totul cronic, la asta m-am referit, chiar imi face placere sa discutam aici toti, nu am nimic cu ea, din contra, ma bucur ca, comunicam. Sunt chiar foarte calm.
Da, viata trebuie luata si cu bune si cu rele, e clar, de aia si trebuie sa mai tragi si de tine asa cum zici, ca sa iesi din asta cu bine.
Daca ala era felul tau de a fi de cand te-ai nascut, inseamna ca asa trebe sa fi tu ! In mod normal o personalitate nu se schimba cu una cu doua, in mod normal dupa ce intrerupi tratamentul si trece un timp, vei reveni din nou la cum erai.
Mr Nick ce crezi ca are timp ca noi de frecare de menta pe net ? :), el are treaba, munceste.

Clara

Ai dreptate cum ca nici medicul nu stie pentru cat timp trebuie luat tratament, tocmai de aia spun ca trebuie sa gandim din start ca ne-am vindeca, nu ca nu ne-am vindeca, conteaza foarte mult pentru acel om sa stie ca e posibil sa iasa din asta fara sa fie nevoie sa ia tratament o viata. Acum sigur ca daca o fi cazul, o sa ia, dar pana atunci gandim ca nu. Aici ai cam gresit tu.

Uite ca faza asta n-am stitut-o si anume cum erau tratati bolnavii psihic pe vremuri, e un lucru nou si groaznic in acelas timp. Eu credeam ca mureau din cauza inadaptabilitatii si gata.
De fapt am confundat asta cu Diabetul, ca la Diabet mureau, urca Glicemia, intra in coma in 3 zile, moare in cateva ore automat. Dar asta e, nu eram informat cu privire la asta.

Nu am spus ca tu esti leguma, este f bine ca nu esti, am spus ca am intalnit pe f multi aproape asa, cei mai multi aveau functiile limitate mult de tot.
Chiar am si spus "unii din ei". Foarte bine ca te simti cat de cat asa cu tratament, daca fara el, iti era insuportabil, normal ca aia nu era viata, insa stii ce admir eu la tine ?
CUM naiba ai reusit sa rezisti ani de zile unei asemenea Disforii data de Depresie ?!
Eu daca 2 zile sunt in Depresie severa, disper si vreau sa fac orice e natural, sa ies din ea, nu pot rezista mult in scurt circuit, iar daca nu ies, am tendinta sa imi iau viata, VAI DE MINE, Disforia e groaznica, nu pot trai zi de zi cu asemenea stare si nici nu vad sensul pentru ce as face-o. Nu aveam chef nici sa ma duc sa ma spal saptamana trecuta, eram culmea.
Marele meu noroc a fost ca am mai iesit din asta din cauza ca, cauzele nu-s chiar alea pe care medicii le spun (De aia nu ma grabesc sa iau medicamente).
Acuma, daca Depresia nu dispare si nu se diminueaza deloc fara nimic altceva natural, merge sa incerci tratament, dar si asta daca esti dispus sa treiesti cu functii-le limitate si cu risc de efecte secundare.
Eu unul nu as dori viata cu functii limitate, repet, ma refer doar la mine, pe restul ii inteleg perfect.
Deocamdata eu nu am intalnit antidepresiv care sa nu afecteze functia sexuala, ia spune-mi tu unul te rog, chiar nu stiu, am citit pe net ca este o mare problema asta, oamenii pun aceasta problema, dar medicii nu au solutie.
Ce sa vb cu baieti ca am vb, majoritatea au probleme sexuale, adica cei ce se trateaza cu antidepresive, ca e Zoloft, ca e Seroxat, ca este altul, cam tot pe acolo e, dar sunt curios sa aflu de la tine care nu face asta, dar nu dupa prospect, ca pe prospect nu scrie la toate.
Cred ca exista, insa vreau sa stiu care este acela.

Faptul ca oamenii cu Depresii grave nu se pot spala, ai perfecta dreptate, doar am spus mai sus ca eu nu aveam chef sa ma spal desi nu eram chiar in halul sa abia sa ma tarasc.
Iar tu, inteleg ca-ti doresti servici, insa nu e mai bine sa-ti faci de cap ? Ca dupa cum spui, iti e mai bine, te relaxezi, nu te mai bate nimeni la cap, mai ales la ce ai tu, asta ti-ar mai lipsi tie, dureri de cap sa fi la comanda unui tampit cu bani.
Eu m-am ferit de servici de cand sunt, am incercat scurt si am vazut ca ma baga in stres total, asa ca am renuntat, nici nu imi doresc vreodata sa am asa ceva, tu daca totusi vrei, este de inteles.
Mi-e mai bine sa fiu eu seful meu, mult mai bine.

Raport:
Aceias doza de Rivotril luata ieri seara la ora 22, 00, deci 0, 375 mg, dat fiind ca am mai lasat ceva mai moale efortul, dat fiind ca ma bucura subtil faptul ca am mancat doar salate 4 zile si ca mai dau jos din Kg (desi nu e cazul sa mai dau), ma simt si mai binisor ca ieri, cel putin deocamdata.
Nu cu mult, insa se observa, deci nu Rivotrilul da Depresie.
Se pare ca 3 factori ar duce la diminuarea Depresiei:
1 - diminuarea fricii de ingrasare care banui ca declansa Depresie, frica pe care nu o simteam neaparat constient.
2- fina bucurie ca slabesc, chiar daca aceasta slabire nu e normala, pe mine ma bucura, intrucat am simt in siguranta ca nu depasesc Kg admise, mai ales ca-s un mancau.
3- diminuarea efortului de la sala.
Medicii de ce n-au spus si varianta asta ? Daca ma luam dupa ei, ce ma faceam ?

@ The Master

Cum am reusit sa rezist ani de zile depresiei ?

Pai la mine depresia a si boala in sine a pornit din clasa a XI-a cand nu am mai putut sa ma concentrez sa invat. Deloc. Nu mai intelegeam nimic din ceea ce citeam. Mi se parea ca totul e in alta limba. Ca nu retin nimic. Mi-a fost frica sa nu raman doar cu 10 clase, eu care pina atunci am avut numai 9 si 10.

Mama m-a gasit plangand intr-o seara in camera mea ca nu ma puteam concentra sa invat si pina la urma m-a dus la psihiatru care a zis ca nu pot sa invat din cauza depresiei. Eu ziceam exact invers, ca si tine. Sunt in depresie ca nu pot sa invat, ca nu pot sa ma concentrez. Si atunci, prin 94 era au urmat zeci (fara exagerare) de retete de antidepresive (plus litiu) din care luam cate o pastila si apoi duceam cutia aproape intreaga doctoritei. Pentru ca pe mine antidepresivele de atunci ma agitau. Am preferat sa ma retrag si sa aman un an medical din liceu, dar in acel an nu am luat pastile. Nu mi-am revenit niciodata complet. Nu am mai fost niciodata acelasi om cu sau fara pastile in rastimpul celor 16 ani care au trecut, desi ti-am zis ca in momentele in care ieseam din episoadele hipomaniacale (care la mine se manifestau prin dureri cumplite in corp, de ma duceam sa ma internez de bunavoie ca nu mai rezistam), opream medicamentatia cat ai clipi. Pentru ca de fiecare data am sperat ca totul s-a terminat si ca nu voi mai avea nevoie de ea. Repet: am avut 4 ani de liniste in care am avut si serviciu si un om cu mult calm alaturi si a doua facultate in care nu a trebuit sa iau nici un fel de pastila. Manie/hipomanie nu am mai avut in acea perioada. Depresia era usoara. Se manifesta doar uneori ca o ceata care se interpunea intre mine si realitate. Traiam si vedeam totul ca intr-un vis. Dar faceam legaturile. Poate asta se intampla daca faceam un efort peste puterile mele.

O singura data am avut o depresie puternica (cu doar cateva momente) in care efectiv imi venea sa imi "zdrobesc capul de pereti" de durerea pe care o simteam. Dar s-a dovedit ca asta era efectul secundar al Rispoleptului. Dupa ce l-am intrerupt complet, nu am mai simtit niciodata aceasta senzatie, slava lui Dumnezeu. Sau mi se mai intampla de la Depakine (tratamentul meu de baza - iau 250 mg din 1.750 cat ar trebui pentru ca functionez bine doar cu atat) daca iau prea mult. Imi trece deodata ideea ciudata prin cap de... "a-mi taia venele". Fara nici un fel de motiv. Si mie mi-e tare frica de obiectele ascutite deci nici gand sa fac asa ceva vreodata. Imi dau seama pe loc ca e vorba de o "contorsionare a gandurilor" data de cantitatea prea mare de depakine si ma linistesc. Reduc doza.

Cea mai severa depresie la mine s-a manifestat dupa al treilea si ultimul episod psihotic/maniacal sau cum vrei sa ii zici, cand de frica am luat strict dozele de depakine si solian pe care mi le-a indicat doctorita. Dozele minime scrise pe prospect. Atunci, timp de un an, am fost leguma. Nu mai puteam facea decat sa mananc si sa dorm in continuu. Nu ma mai bucuram de viata aproape deloc. Nici un film, nici o carte, nici o plimbare, nici o melodie nu mai puteam suporta. Pina cand ne-a vizitat o profesoara universitara din Germania, prietena de familie cu noi, care cand m-a vazut in starea aceea de lancezeala, avand experienta cu fiica ei, bolnava de schizo, mi-a zis sa reduc de urgenta dozele, ca altfel voi ramane leguma pe viata si asta nu e de dorit. Pina la urma m-a convins. Am renuntat la antipsihotic (solian) de tot. Si am ramas doar pe depakine (care se da pentru a preveni mania in cazul meu sau pentru epilepsie), 250 mg/zi. Din cand in cand, daca mi se amesteca gandurile (senzatie tare urata, imi vin mai multe deodata si ma coplesesc) mai iau cateva picaturi de haloperidol. Doza cat pentru un copil de 3 ani. Cam 5-10 picaturi din 150 maxim. Si cu liniste si fara stres, functionez asa cum pot eu astfel.

Ti-am mai zis si o repet. Niciodata de la debutul bolii nu am mai fost cum eram eu inainte. Dar asta e viata. A trebuit sa accept, asta m-a ajutat f mult. Sa ma imprietenesc cu boala, sa ii invat mecanismele si sa i le dezamorsez atunci cand incep chiar sa ma deranjeze.

Si eu am avut anxietate si am scapat cred ca dupa 1, 5 ani de tratament. Si eu mai am din cand in cand depresie (care la mine se manifesta prin lipsa de energie, aproape ca nu ma mai pot ridica din pat, nu mai am chef de nimic si eu cu forta nu fac nimic, nu mai am pofta de mancare). Dar pe perioade scurte (cateva zile) pentru ca tratez imediat cu Fevarin. Un sfert de pastila din cea mai mica concentratie. Bine, eu sunt bipolara, mai mult, m-ar vira in manie. Acest antidepresiv la mine isi face efectul pe loc.

Tie iti recomand pentru ca am prieteni care au luat si nu le-a afectat IN NICI UN FEL functia sexuala (dimpotriva) tot fevarin ca antidepresiv, apoi mai poti incerca cipralex (merge si ca antidepresiv si ca anxiolitic), efectin (idem), spitomin, stimuloton, velaxin, frontin.

Buna ziua!

Am si eu o intrebare pt. NICK
In luna iunie a acestui an am avut primul atac de panica destul de violent incat a trebuit sa ajung si la urgente unde m-i s-au facut un sir de analize (sange, tiroida, electrocardiograme) care n-au scos nimic rau la iveala. Din acest motiv m-i s-a recomandat sa fac o vizita unui neuropsihiatru, cum ca as avea "anxie". La momentul respectiv nu prea am inteles eu ce inseamna dar de cum am ajuns la neuropsihiatru am fost diagnosticata cu tulburare depresiv-anxioasa(nu stiu daca m-am exprimat corect, imi cer scuze), pt. ca chiar inainte de a merge la dr. am avut o zi in care m-am trezit fara pofta de viata, nu ma mai multumea nimic, plans si tot tacamul unei depresii. Acum tind sa cred ca am inceput cu aceste atacuri de panica si o usoara depresie din cauza statului acasa cu copilul pana la 2 ani, care m-a cam obosit psihic. Problema e ca m-i s-a prescris Coaxil 12, 5 mg si Bromazepam(acesta din uram pt. 2 sapt. 1/2 dim.-1/2 seara, dupa care la nevoie). A fost bine timp de o luna si jumatate cand au aparut din senin tot felul de stari nasoale printre care si ideatie suicidara, care m-a speriat de moarte pt. ca va spun sincer eram cu fetita mai tot timpul in casa si-mi veneau idei sa-i fac si ei rau nu numai mie.Am crezut ca innebunesc atunci, am si fugit la medic care mi-a marit doza de Coaxil de la 2 pastilute pe zi la 3 pe zi si asa a inceput sa dispara ideatia de suicid(groaznic) dar in rest, ma simteam bine o sapt. dupa care aveam cate un episod de depresie de o zi sau doua, iar o sapt. bine, dupa o sapt. anxie. Si tot asa de atunci, nu ma simt "bine" ca sa zic asa.Ma apropii de 4 luni de tratament si nu stiu ce sa fac...e normal sa mai am stari de astea, n-ar fi trebuit sa treaca pana acum???
I-l rog foarte mult pe NICK daca poate si are timp sa-mi raspunda si la fel si pe toti ceilalti care au mai urmat acest tratament. Sincer m-am gandit ca poate ar fi bine sa renunt la tratament si sa incerc ceva naturist dar ma sperie ingrozitor faptul ca voi intra in sevraj la intreruperea tratamentului, fie chiar si treptat. Pe prospect se mentioneaza faptul ca apare ideatia de suicid si comportament suicidar la intreruperea tratamentului. Sunt ingrozita...
Ajutati-ma va rog cu un sfat !!!
Sanatate la toata lumea si numai bine !!!

@ bela31

Rugati-l pe doctor sa va schimbe tratamentul. Nu se poate ca dupa 4 luni sa nu va simtiti bine. V-au mai trecut prin cap ganduri ca ati putea sa faceti rau cuiva, copilului dv., oricui ? Acestea nu mai tin de o tulburare depresiv-anxioasa ci de TOC. Care este o cu totul alta boala. Cred ca un alt tratament ar fi mult mai adecvat daca acesta nu vi s-a potrivit. Trebuie sa aveti rabdarea de a incerca medicamentele pina le gasiti pe cele potrivite pentru dumneavoastra, in cele mai mici doze si cu cele mai putine efecte adverse sau deloc.

In nici un caz nu va sfatuiesc sa il intrerupeti daca va simtiti rau sau sa il inlocuiti cu naturiste. Tratamentul se intrerupe gradat dupa o perioada stabila in care va simtiti bine si la primul semn de revenire a simtomelor (Doamne fereste!) se revine la doza initiala cu acele medicamente cu care v-ati simtit bine.

Multa sanatate va doresc, calmati-va, linistiti-va si luati-o pas cu pas in reconfigurarea tratamentului in sensul gasirii aceluia cu care sa va simtiti ok. Nici doctorii nu sunt sfinti ca sa stie ce anume se potriveste fiecaruia dintre noi. Fiecare medicament trebuie testat pe fiecare organism in parte.

Cu pace,

Clara

Multumesc mult Clara pt. raspunsul prompt !
Nu, nu am mai avut ideatie dar a bagat chestia asta o frica in mine de nu-ti spun...
In schimb cum am mai spus ma simt aiurea, mai fac cate un episod de depresie, apoi trece, ma mai i-a si cate o stare de frica inexplicabila(anxie), deci nu pot spune ca ma simt inca bine si ma mir si eu...
Nu stiu ce inseamna TOC, imi cer scuze dar inca nu sunt familiarizata cu toti termenii astia medicali???

Mentionez ca pe prospectul Coaxilului scrie clar ca la inceputul tratamentului pot sa apara ideatii de suicid, ceea ce m-i s-a si intamplat. Macar nu a tinut de mine chestia asta ci strict de medicament, eu asa cred desi de atunci imi este fff frica sa nu-mi revina acea stare. Cred ca frica mea nu mai tine asa de tare de anxie cat e o frica normala de care nu pot scapa vis a vis de ideatie, de ceea ce-am simtit atunci. Mi-e ingrozitor de frica sa nu revina acea senzatie de ideatie...
Multa sanatate !!! si mai astept pareri...

Buna seara,
Este pentru prima oara cand ma aflu pe acest site, am ajuns aici incercand sa gasesc raspunsuri la problema pe care o am si de care se pare ca nu reusesc sa scap de una singura...DEPRESIA
Am citit cateva pagini de la inceputul acestui topic, iar acolo Mr NICK expunea diferitele feluri ale acestei boli unde simptomele fac diferenta.Foarte clar pentru mine a fost sami ragasesc simptomele aici :
"- DEPRESIA prin deficit adrenergic (noradrenergic - NA) prezinta urmatoarele simptome: inhibitie psihomotorie, inapetenta cu scadere in greutate, insomnie matinala, hipersomnie diurna, deficit cognitiv, precum si simptome somatice ca deshidratare, uree crescuta, colaps (tendinta la colaps), bradicardie, letargie etc. "
Vreau sa precizez ca nu am consultat un medic, nu sunt familiarizata cu nimic in acest domeniu, imi dau seama din ce in ce mai mult ca am nevoie de ajutor iar scriind acum aici este primul meu pas in acest caz.
Rog frumos, daca este cineva care poate sami spuna cateva vorbe despre depresia prin deficit adrenergic as fi foarte recunoscatoare.
Multumesc si multa sanatate !

bela 31.si eu trec prin momente mai putin placute dar ce am invatat sau incerc sa invat este ca trebuie sa ai rabdare.si incredere...si sa stii ca stresul ne aduce in starile astea, asa ca ai grija de tine

eu mai nou.ma banui de ceva pb si cu glanda tiroida...din simptomele date de specialisti le am pe toate.la baza gatului simt o durere...acu si la anxietate se spune de spre nodul in gat dar.musai sa mi fac analize.ca am asa o intuitie

Vro...bine ai venit...cel mai bine este sa te vada un specialist, parerea mea

@Gabriela12, Multumesc, sunt foarte constienta de faptul ca trebuie sa consult un specialist dar in acelasi timp, tare mult as vrea sa aud parerile oamenilor care deja se confrunta cu specialisti si medicatie.
Multa sanatate sa fie !

Clara, am citit ce mi-ai scris la ora 17, 13, am ramas masca, se pare ca orice ai facut, tot nu ai putut scapa de tratament, insa totusi ma gandesc la cei 4 ani in care te-ai simtit 90 % bine.
Ceata aia care spui ca se punea intre tine si realitate, era semn de Depresie ?
Bine ca acceptand boala, te simti cat de cat confortabil, asta conteaza.
Deci pe tine te-a luat din liceu faza, fara sa vrei, insa ce nu a spus medicul, de ce ai ajuns la Depresie ca sa nu mai poti sa inveti, nu cumva supraefortul intelectual sau alte necazuri in familie de dinainte ?
Ai avut o viata cat de cat confortabila pana cand a inceput Depresia in liceu ? Adica sa spun asa, ai facut Depresie pur si simplu ?

Adevarul este ca nu se poate sta cu un medic de vorba amanuntit, sa analizeze cazul cum trebuie, pentru ca si eu ma gandeam la faza "nu am chef de sala de la Depresie, sau efortul da Depresie", mai degraba Depresia taie cheful de sala.
Cu alte cuvinte vrei sa spui ca Depresia face ca sa-mi fi disparut satisfactia ca imi mentin silueta, ca-mi mentin muschii, lucru care evident taie motivatia si puterea pentru sport.
Vrei sa mai spui ca tot Depresia face sa nu simt mare placere cand mananc asa cum era inainte, desi constient doresc sa mananc ca sa-mi placa mult.
Insa totusi interesant este de ce ieri m-am simtit mai binisor, azi si mai binisor cand am simtit ca incepe slabirea si ca am postit cu salate 4 zile ! Adica cu alte cuvinte bucuria ca slabesc, s-a cam manifestat, s-ar mai putea manifesta in Depresie ?! Cam ciudat.
O fi posibil ca teama din fundal sa alimenteze o Depresie cumva ?! E cam aiurea sa stii, ma cam incurca, cine pe cine provoaca.
Oricum cert este ca eu complet in afara Depresiei nu mai sunt din Martie, ca mai ies partial, este una, insa nu mai sunt ca inainte, nu prea ma mai bucura multe ce ma bucurau inainte.
De exemplu uite faza azi: ma simteam mai bine dupa cum spuneam, eram asa mai binedispus, ma bucuram si ca o sa mananc ceva bun asta seara, chiar cred ca am dat in hipomanie, eram asa mai agitat de bucurie, cam prea tensionat, am facut de mancare ce am vrut, am mancat pe la ora 19, 50, am constatat ca si daca mancam o salata era tot aia, deci nu am zis "uff ce bine e" ca alte dati, deci m-a cam dezamagit masa, apoi m-am cam intristat, asa sunt si acum la ora 22, 05, sunt dezamagirt, tacut, a disparut starea aia de semibucurie, ma asteptam sa ma simt si mai bine dupa masa, asa cum se intampla alte dati.
Asta ce mai e ? Deci am devenit trist in urma unei dezamagiri, de bine n-am devenit in nici un caz.
Chestia e ca-ti spun ceva sincer, simt ca nu e ok cu mine si nu ma pot opune orice as face, o iau eu oricum, dar nu-mi iese deloc.
Multumesc de recomandari, insa deocamdata as dori sa stau paralel cu medicamentele.
Ca daca necazurile din viata au dat Depresia, nu stiu cum ramane.

@ The Master

Ceata aceea care se interpunea / si se mai interpune inca intre mine si cei din jur (de exemplu in timpul unor discutii lungi cu cineva, daca am musafiri sau ceva, nu rezist prea mult, ma retrag, ca obosesc, depinde si de musafiri), da, e o caracteristica a depresiei. Nu ma mai pot concentra. Parca sunt intr-un vis si nu mai inteleg prea multe lucruri din ce se intampla in jur. Eu asa zic. Pina sa ma imbolnavesc la 16 ani, nu imi aduc aminte sa ma confruntat niciodata cu asa ceva. Dimpotriva eram o fire extrem de activa si atenta la toate.

In privinta bolii, nu am facut niciodata eforturi supraintelectuale. Imi facea chiar o deosebita placere sa invat (cum iti placea tie sa mananci), ieseam afara in fiecare zi, stateam cu prietenii de pe langa bloc de la 16.00 dupaamiaza pina pe la 22.00 seara. Am avut o copilarie ok, as putea zice. Chiar si cand am invatat pentru liceu unde am intrat cu 9, 80 tot asa, invatam ieseam afara de la ora 16.00 ca altfel ma plictiseam.

Boala nu s-a declansat deodata. Desigur ca a existat factorul ereditar, dar dupa ce am terminat clasa a X-a a doua din clasa, mama mea cu care nu am avut niciodata o relatie buna... Pentru ca am vrut sa ma duc cu un buchet de flori la profa de romana cu care aveam o relatie f speciala si care ma aprecia f mult, m-a batut de m-a facut vargi din cap pina in picioare... cu pretextul ca... sa nu ies afara pe soare. Era 9 sau 10 dimineata. M-a dracuit, m-a blestemat. Eu nefiind obisnuita cu asa ceva am facut shoc. Mi-am luat chiar in acea zi hainele si m-am mutat la bunici unde am suferit in fiecare zi pentru ca bunicii o duceau f greu cu banii si nu aveam hrana suficienta. Ai mei timp de 3 luni cat a durat vacanta de vara, la toate insistentele de a-mi aduce de mancare mi-au adus intradevar: o singura cutie de pateu mic in 3 luni...

In tot acest rastimp am fost si prietena (prietenii din acelea nevinovate) cu un baiat de care m-am despartit fix inainte de inceperea scolii pentru ca incepuse el sa simpatizeze pe altcineva. Si aici am facut un mic shoc pentru ca am tinut foarte mult la baiatul acela si a fost o relatie foarte frumoasa. Deci 2 shocuri consecutive si in plus durerea si plansul in fiecare zi ca parintilor mei nu le mai pasa de mine ca nu mai am cu ce ma hrani cum trebuie. Nu intelegeam si nu acceptam lucrul asta. Sa ai parinti care sa isi lase copiii sa flamanzeasca.

Bolile astea nu se fac nici ele din neant asa. Trebuie sa existe intotdeauna o cauza.

In cazul tau, eu asa zic: nu ai chef de sala de la depresie. In plus un efort peste puterile tale da depresie. Asta am observat la mine. Si e primul lucru de care ma intreaba doctorita cand ma vede mai depresiva: daca mai am chef de ceva... Sau daca am ganduri negre... Imi da imediat antidepresive. Depresia ca boala iti taie satisfactia, motivatia si puterea pentru sport. Sunt atatea articole despre depresie pe net... De ce nu te documentezi mai cu atentie ? Depresia este o BOALA cu o incidenta din ce in ce mai mare nu este o stare de spirit pe care o depasesti cu vointa si cu rabdare. Tocmai mecanismul asta al vointei iti este distrus in depresie. Nu prea mai simti nici o satisfactie. Nu mai ai chef sa mai faci lucrurile pe care odinioara le faceai cu placere. Tot de la depresia si lipsa apetitului. Citeste articolele de pe net si informeaza-te. Pai si eu slabeam ingrozitor si in momentele de depresie si in momentele de hipomanie. Mi se taia brusc pofta de mancare. Daca incercam sa inghit ceva mi se parea ca inghit maracini.

Acum imi dau seama de ce te-ai imbolnavit tu, o fi si ceva genetic, insa ai suferit shocuri, deci au avut necazuri mari, de acolo te-ai dat peste cap, fi sigura de asta, pana la urma si cel mai sanatos sistem il darami cu necazuri, diferenta este doar intensitatea lor, unul cedeaza la suferinta mai slaba, altul la una mai puternica, sau la mai multe, daca nu aveai astea, nu te-ai fi imbolnavit ai fi stat cu gena aia mult si bine acolo si ar fi fost probabil bine. Pacat oricum.

Tocmai de aia eu nu vreau sa ajung asa, ca si pe mine tot suferinta m-a cam adus aici, nu am suferit shoc ca tine, insa s-au adunat una cate una.
Eu am citit ca Depresia face ravagii, tu asa credeai ca nu-s documentat ? Insa mi-e groaza, nu-mi vine sa cred ca poate umbla la tot sistemul in halul asta.
Pai am n documente trase la imprimanta cu chestia asta.
Si am impresia ca a dracu' boala inchide treptat toate caile de iesire, parca stie ca ai mai ramas cu 1-2 scapari ! Prima data am simtit ca nu ma mai bucura cand cantarul coboara, apoi am simtit ca nu ma mai bucura sa-mi mentin muschii, nu ma mai bucuram ca ma hraneam sanatos, asta duce automat la taiere chef sport, apoi singura cale prin care mai ieseam din Depresia severa, era o masa gustoasa care ma baga chiar in euforie de buna ce era.
Vad ca a inceput sa umble si aici, doresc sa mananc bine ca sa-mi placa, insa nu-mi prea vine, dar nu numai pofta a cam taiat-o, insa si foamea (ca mie imi era si pofta de a manca ceva bun fara sa-mi fie neaparat foame puternic), iar cand fortez nota sa mananc bun, mananc, la mine intra, insa...si daca as fi mancat o salata ma simteam la fel, in nici un caz nu mai zic "mmmm ce bun a a fost", nici asta nu-mi mai da placere, din contra, aseara dupa ce am mancat bine dupa 4 zile de salate, am mancat degeaba si m-am simtit si mai prost dupa aia dezamagit fiind de rezultat.
Inainte eram un pic hipomaniacal, bucuros asa ca o sa mananc bun, apoi BUM.
Si am impresia ca starile astea de relativ binisor sunt de fapt stari hipomaniacale, deci azi sa zic ca m-am simtit mai bine, eram asa cam agitat, la sala aveam tendinta sa trag de toate alea, am resimtit deodata satisfactia ca-mi lucrez muschii, am avut si putere, insa nu ma simt in regula, creierul e cam tensionat, oricum si asa foamea si pofta de mancare-s cam taiate.
Apoi nu dureaza mult, dupa 1-2 zile iar vine Depresie. Cand sunt in starea de azi, simt chef cat de cat de sala, simt ca ma bucura ca lucrez muschii si ca mentin silueta, cum vine Depresia, cum poc, dispare tot. E uimitor.
Si sa vezi la sala, chiar daca constient doresti sa faci, nu poti nici fizic, obosesti f repede chiar daca incerci, pare ca fizicul nu te mai ajuta, nu mai ai putere sa-ti faci antrenamentul, intri f repede in stres din efort nu prea mare.
Deci nu ma stabilizez la tonus cat de cat sub nici o forma. Inainte cand beam lapte cu Cacao, Cacaoa aia bauta la 2 ore dupa Rivotril nu stiu ce reactie dadea, ca ma simteam super brici, intram intr-o normalitate din aia, brusc se schimba tonusul si totul. Nu beam mereu, ci din cand in cand, dar cand beam, era bine.
Acuma beau in gol daca beau, afara de faptul ca ma simt mai agitat la cap, nu se mai schimba tonusul.
Si problema este ca ieri m-am simtit hai sa zic cat de cat, mi-am permis sa risc o masa nereusita, insa te intreb eu retoric acuma, nu cumva sunt asteptat la cotitura ?
Adica nu cumva acum se asteapta momentul sa ma cuprinda iar Depresie severa ca saptamana trecuta de nu mai aveam chef nici sa ma spal, in acel moment eu sa incerc disperat sa ies din stare cu o masa buna (singura solutie ramasa pana mai acum ceva timp), sa nu mearga, in acest fel raman in starea aia groaznica mai departe ?!
Si nu cumva statul asta in Depresie severa mult timp fara sa iesi din ea, poate duce la episod psihotic ?!
Cred ca n-am facut episod psihotic, intrucat am reusit la timp sa ies din starea aia cam de fiecare data.
Mie asta mi-e ca se intampla. Iar odata facut primul episod din asta, aleluia sanatate, e un drum fara intoarcere.

Simt ca nu e in ordine cu mine asa ca de aia am teama de un episod psihotic (desi teama e doar constienta, nu se manifesta, nu o simt cu fiori prin corp si batai inima aiurea), incat azi noapte am visat ca mergeam pe un trotuar si dintr-o masina a corborat cineva, se indrepta catre mine, eu m-am prins ca vrea sa ma prinda ca sa ma interneze la spitalul de psihiatrie, intrucat as fi fost caz de internat, am inceput sa fug de nu se poate ca sa nu ma prinda, nu mai stiu daca m-ar fi prins sau nu, oricum alerga al dracu' tare de tot cu toata sala mea facuta cu tot (si in vis ma stiam facand sport regulat), m-am trezit, insa cred ca poate scapam totusi, sau poate m-ar fi prins, oricum era fff aproape, imi spuneam asa "daca ma prinde si ma duce acolo, din mom ala, eu viata ca lumea nu mai o sa am niciodata, pierd tot ce am facut pana acum, silueta, muschi, absolut tot".
Pentru ca simt ca orice a stat in puterea mea am facut (alimentatie sanatoasa, sport, liniste si pace in jur am avut, cat de cat de mancare am avut, etc), nu vad vreo imbunatatire, din contra, o inrautatire.
Pe deoparte vad ca nu e bine, pe de alta nu pot sa accept o viata cu jumatati de masura, adica viata ce o ofera o astfel de boala + tratamentul ei. Dupa ce ca nu prea am avut cine stie ce in viata bun, asta imi mai lipseste acum ?! Nu e vina mea ca necazurile m-au imbolnavit.

@ The Master

Nu stiu daca am mai postat pe acest topic traducerea filmului de pe youtube unde intelegi extrem de clar mecanismele depresiei si ale anxietatii. Foarte interesant de vazut exact ce se intampla acolo, in organismul nostru, concret.

Cum ne afecteaza anxietatea organismul
Ce se intampla de fapt in organismul uman in cazul acestor boli

Traducerea pentru filmuletzul de pe Youtube How Anxiety Affect the Body

http://www.youtube.com/watch?v=ToSNC8levLg

Tulburarile de anxietate sunt o afectiune foarte des intalnita a starii de sanatate mintala.
In Statele Unite anxietatea este chiar mai des intalnita decat depresia.
Ca si alte afectiuni psihice, anxietatea are o componenta emotionala si o componenta care afecteaza creierul ca organ (o componenta neurobiologica).
Cercetarile au aratat ca exista un numar de numar de factori ce tin de chimia creierului care contribuie la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.

Asa cum este si cazul depresiei, cercetatorii cred ca un nivel scazut de serotonina poate contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.
Serotonina este un hormon care este creat in diferite parti ale corpului, incluzand creierul si intestinele.
Ea actioneaza ca un vasoconstrictor, adica face ca vasele de sange sa se subtieze. In acest fel ajutand la dirijarea fluxului de sange.
Celalalt rol important al serotoninei este acela al unui neurotransmitator. Neurotransmitatorii transporta mesajele de la creier intre celulele nervoase numite neuroni.
Cand neurotransmitatorii sunt eliberati, ei ajuta sa fie controlata o larga varietate de functii vitale. Incluzand miscarea, bataile inimii, somnul, gandirea, ratiunea sau chiar starea de dispozitie.

Iata cum actioneaza neurotransmitatorii:
Fiecare neuron este compus din axon, dendrite si corpul celular.
Un impuls electric se transmite in axon de-a lungul unui tub subtire care functioneaza ca o antena. Si este trasferat prin neurotransmitatori precum serotonina sau dopamina. Neurotransmitatorii calatoresc apoi prin intermediul unei sinapse sau deschizaturi catre dendritele unui alt neuron. Care receptioneaza neurotransmitatorii si ii absorb in corpul celular. In circumstante normale exista o doza normala de neurotransmitatori transmisi prin intermediul sinapsei sa comunice cu ceilalti neuroni.

Dar la persoanele care sufera de tulburari de anxietate cateva anomalii pot aparea.

Prima este ca neurotransmitatorul serotonina este produs in cantitate insuficienta in organism, pentru a regla starea de spirit sau dispozitia.

A doua anomalie are loc cand serotonina nu se transfera la fel de usor de la un neuron la altul, rezultand o doza mai mica de serotonina in deschizatura sinaptica.

O a treia posibilitate este aceea ca o mai mica cantitate de serotonina in creier afecteaza producerea unor alti neurotransmitatori ca neuroepinefrina. Neuroepinefrina este hormonul de baza care se elibereaza in timpul certurilor, al zborului sau al fugii.Ea controleaza raspunsul organismului la stres.

Expertii in medicina nu au siguranta exacta a modului in care serotonina afecteaza starea de spirit. Dar un numar de studii medicale au aratat ca prin cresterea nivelului de serotonina in creier la persoanele care sufera de depresie sau anxietate, simptomele lor pot fi inlaturate. Exista un numar de medicamente antidepresive si anxiolitice care pot ridica nivelul de serotonina.

Studiile au aratat ca exista doua segmente principale in creier care joaca un rol in tulburarile de anxietate: hipocampusul si amigdalele cerebrale.
Exista doua hipocampusuri, fiecare localizat in loburile temporale. Una dintre functiile lor este aceea de a controla emotiile si gandirea. De asemenea hipocampusul poate influenta modul de bine sau de rau cu care ne simtim vizavi de oameni, locuri sau evenimente.
Utilizand tehnica tomograficiei computerizate, cercetatorii au descoperit ca un numar mediu dintre cei care sufera de anxietate au hipocampusuri mai mici decat oamenii sanatosi.
Celelalte parti ale creierului la cei care sufera de tulburari de anxietate sunt amigdalele cerebrale. Ele sunt niste mici grupari de neuroni, localizate adanc in interiorul fiecaruia dintre cele doua loburi temporale. Amigdalele cerebrale sunt responsabile pentru procesarea semnalelor exterioare si comunica mesaje catre alte parti ale creierului care interpreteaza aceste semnale. Cand apare o amenintare exterioara, amigdalele cerebrale sunt adeseori primele care proceseaza informatia si comunica restului creierului ca o reactie imediata este necesara.
Cercetari recente au aratat ca amigdalele cerebrale la copiii cu tulburari de anxietate sunt mai mici decat ale celor care iau tratament. Expertii nu sunt siguri care este cauza. Ei considera ca atat marimea hipocampusului, cat si a amigdalelor cerebrale, au o oarecare legatura cu anxietatea, depresia si chiar cu ADHD.
Cercetatorii in medicina continua sa caute mai multe date despre posibilele cauze biologice ale anxietatii.
Noi tratamente medicamentoase sunt dezvoltate pentru a face fata acestei boli foarte des

@ The Master

De ce trebuie sa acceptam sa luam medicamente

Oricare ar fi ele, simptomele anxietatii si cele ale depresiei sunt extrem de suparatoare si distructive, ducand, cu timpul, pana la afectarea sanatatii fizice. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale.

Persoanele cu depresie sau anxietate pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare.

Astazi se stie ca depresia si anxietatea, ca si orice alte afectiuni medicale, au o baza biologica si chimica. Tratamentul depresiei si al anxietatii sunt sigure si de regula eficace chiar si in cazul formelor severe ale bolii.

@ The Master

Nu ai de unde sa stii cand te loveste depresia si cand te lasa, dar iti mai zic un lucru, tu nu iei dupa cate vad nici un medicament pentru depresie. Iei rivotril pentru ca ai fost diagnosticat cu o anumita forma, ma rog, e prea mult spus, de epilepsie. Pai si eu iau depakine care e folsit si prentru prevenirea maniei si pentru epilepsie si ma baga in depresie.

Eu ti-am mai zis ca depresia se poate manifesta nu numai prin tristete sau lipsa de chef de viata, ci si prin lipsa energiei fizice. Pai eu daca urc un dealul din fata blocului meu, lucru pe care inainte il facea in 4 minute, mai am putin si lesin. Asa rau mi se face.

Lasa ca nu ai de unde sa stii cand vine cotitura si daca te-ai hotarit sa mai ramai o perioada fara medicamente, sa incerci sa iti revii asa, gandeste optimist. Ori ca nu o sa mai vina, ori daca vine, te descurci tu, in acel moment "x" cu ea.

Exista si depresie cu elemente psihotice dar de la primul, de obicei le constientizezi, tu sau cei din jur. Trebuie sa ai neaparat in casa un antipsihotic daca ti se intampla asa ceva. Eu ti-am zis, numai la nevoie iau 5 maxim 10 picaturi de haloperidol pentru ca e sub forma de solutie si pot sa imi pun doza de copil de 3 ani cu care imi merge f bine. Restul antipsihoticelor sunt in cantitati prea mari si devin leguma cu ele. Cu haloperidolul mi se limpezeste mintea.

Sa nu iti mai fie teama in nici un fel de vise. Nu mai sta si nu mai analiza nimic indiferent de natura lor. Si medicamentele astea sa stii ca le influenteaza si nu are rost sa iti bati capul cu ele. Mai rau, uite ca iti dauneaza.

Normal ca nu e vina ta ca necazurile te-auimbolnavit dar daca zici ca nu ai un fond ereditar, ai toate sansele sa scapi. Nu lasa sa ti se adanceasca boala. Parerea mea. ia-o din pripa.

Acuma nici nu vreau sa te bat la cap, dar mie imi pare rau de anii in care nu mi-am gasit si nu am avut curajul de a lua un antidepresiv potrivit (trebuia sa incerc mai mult). Ti-am zis ca pina la 30 de ani nici nu stiam ca te poti simti bine (nu perfect normal dar aproape normal cu antidepresive). Diferenta e uriasa intre starea pe care o ai cand nu iei si starea pe care o ai cand iei.

Faptul ca ai facut o afectiune de care tu personal ai toate sansele sa scapi dupa o terapie pe termen scurt nu trebuie sa te sperie. Accept-o. Ia-o ca atare. Gandeste-te ca sunt altii mai rau ca noi care sunt in carucior si care nici la toaleta nu pot merge singuri, altii fara maini, fara picioare. Imprieteneste-te cu ea, iti repet, invata-i regulile, invata sa demontezi starile astea pe care numai un om care le-a trait stie ce inseamna. Nu lasa viata sa curga pe langa tine ca anii astia ai tineretii nu se mai intorc.

Am o prietena care a suferit de depresie de tanara, a stat inchisa in casa ani de zile dar nimeni nu i-a zis sa faca tratament sau sa o trimita la psihiatru. A inceput tratamentul abia dupa 50 de ani. Si i-a condamnat intr-un fel pe cei din jurul ei pentru ca nu i-au furnizat asemenea informatii. Acuma ii pare rau ca si-a pierdut si ea tineretea stand in casa inchisa aproape 7 ani... Fara chef de viata, fara nimic.

Tu esti cel in masura sa iei deciziile cele mai bune pentru tine. Nici episodul psihotic nu se instaleaza de pe o zi pe alta dar la primele semne (Doamne fereste!) trebuie luate masuri. Mai ales daca cei din jur te atentioneaza, pentru ca tu de cele mai multe ori esti in transa. Nu prea mai realizezi ce e cu tine.

Eu iti doresc multa sanatate si sa iei decizia care sa te aduca la o stare de normalitate cat mai repede si care sa te faca sa te bucuri din nou de viata asa cum o faceai inainte !

Cu pace,

Clara