Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Salutare tuturor!
Ma bucur mult ca sunteti bine si sincera sa fiu mi-am mai revenit si eu putin, mai greu e cind vrb cu tati la telefon dar asta e, timpul vindeca tot si abia asteptam sa vina acasa.
Mie greu putin singura cu copii dar trebuie sa fiu tare de dragul lor.
Mi-ati facut pofta cu pestele fetelor si o sa fac si eu:)
Astazi eu o sa fac gogosi pentru ca baiatul meu vrea ceva dulce si e ceva rapid si bun.
Va imbratisez cu drag pe toti si inca odata va multumesc ca sunteti aici de fiecare data cind am nevoie de voi.
Si eu la rindu-mi daca pot ajuta cu ceva cu mare placere o fac.
Va pup.

Mai, se pare ca toti mai scoseram capul nitel din nenorociri. Doamne ajuta!

Mari, io tocmai am terminat si de facut si de mancat clatite. Le-am facut impreuna cu baiatul si s-a distrat si sa le faca (sa se faca de gem pana la coate) si sa le manance. Ma bucur ca esti mai ok.

Prozac, chiar ca mi-ai facut pofta cu pastravul. La mine in casa numai eu mananc peste asa ca nu fac. Dar sa stiti ca am citit ca Omega 3 ajuta la starile anxioase si depresive asa ca bagati peste grup.

Maine incepe o noua saptamana, sper sa fie pentru toti una super. Eu va doresc asta in mod sigur.

Eu obosesc sa citesc cate faciCatherine, da sa le mai fac eu.Ai o bila alba.Mai si conduci, eu deabia trec strada pieton, la volan nici o sansa.Cand faceti atatea?Eu ma trezesc tarziu, mai fac ceva de ale gurii, maturat, vorbit la telefon, spalat vase, lenevit, trecut ziua.Azi am incercat sa mananc cat mai putin dar mi a fost gandul tot la mancare.Nu m am lasat pana n am facut ditai snitele de pui cu sos de unt, smantana si vin.Mi a parut bine c a mancat si copilul meu, de doua zile zace cu gripa fara sa mance ceva.Barbatul ii plecat la o berica.Va doresc o saptamana plina de realizari

salut, prieteni,
am fost mai saraca si mai pustie timp de o saptamana fara calculator - uuuuf, dar...ma asteapta zile grele...de nu le pot duce...Voi ati trecut pe subiecte culinare...hm; umila mea parere este sa incercam sa punem in practica ce am citit bun de pe aici; personal am facut schimbari radicale in ce priveste alimentatia - chiar daca nici inainte nu am facut excese in vreo privinta, avand in familie suferinzi cronici cu ficatul - dar si altele... Voi vb de snitele - personal mi-am luata adio de la tot ce e prajit - inlocuind cu gratarul - cand e cazul - ca in rest - ca de ex azi - am preparat lapte de soia pt zilele urmatoare si o salata de radacini destul de consistenta; astept frunzele de leurda, papadie, urzici -- si alte minuni Doamne ajuta !

Sunt de acord.Imi doresc sa traiesc sanatos, dar dupa cateva zile de ierburi incepe sa ma roada toate incheieturile.Am incercat de multe ori dar n am reusit.Eu m am nascut intr o familie cu zece animale n grajdi, m am obisnuit cu o anumita alimentatie.Acum mananc de toate, dar putin si sunt multumita.Cine poate, sa l ajute DUMNEZEU.

Hai Termina ca nu fac cine stie ce... sunt altii care intorc lumea cu susul in jos si inapoi. Chestia e ca reuseam si eu sa fiu unul din acesti oameni dar... Din afara poate se vede la fel, chestia este cu cat efort interior se realizeaza tot. Asta la mine se vede in kg pierdute. Acum cred ca intre 5 si 7 de la Craciun. Si toata lumea ma intreaba ce cura tin... Nu prea imi vine sa le zic.
Termina, scuze daca ai zis, ce varsta are copilul tau?

Mama, azi dimineata cand a sunat ceasul la 5:30 imi venea sa dau cu ceva in el. Am dormit cel mai bine de pana acum, o singura trezire, cateva minute, cat sa invelesc baiatul (care inseamna sa ma dau jos din pat si sa merg in alta camera) si apoi iar somn. Ca in vremurile bune. Slava Domnului!!!!!

Sper sa aveti cu totii o saptamana buna.

salutare la toata lumea!!
ce mai faceti, vad ca majoritate sunt bine!!!la mine de cateva zile a navalit samanta indoieli peste mine, si odata cu asta au inceput faimoasele analize!!!imi pare rau ca nu mai am siguranta acea de alta data, Indic patesc si eu ca tine nu mai stiu ce e adevarat si ce nu e!!!imi vine sa plec in padure si sa uit de toate astea :( !!
asta este, au fost cateva saptamani chiar bune, eram destul de multumit de cum ma simteam!!!
sanatate la toti de pe forum

Salutare! Adrian imi pare tare rau sa aud ca au reaparut gandurile! Si eu am zile urate cu ganduri de dimi pana seara, insa nu le mai dezvolt ca mi-e sa nu ne influenteze si faptul asta!
Sunt doar analize si ganduri de doi bani care nu au nimic de-a face cu ce vrem noi de fapt!
Insa ne chinuie, asta e adevarat!
Eu cand nu mai suport le mai spun:OK, si daca o sa fie cum ziceti voi, ce, ce o sa se intample?
Am trecut prin atata suferinta pe lumea asta incat chiar nu mai imi pasa!
VREAU sa traiesc, de asta sunt sigur, si o sa imi fie si mai bine!
O seara buna tuturor, si ganduri mai putine si rationale!

tare faza "OK, si daca o sa fie cum ziceti voi, ce, ce o sa se intample?"ar fi bine daca am zice asta si le-am face sa dispara!!!pe mine nu ma deranjeaza gandurile, ca nu au ce sa-mi faca niste ganduri amarate!!!cel mai mult ma deranjeaza nesiguranta asta si indecizia!!ca si cum am fi doi in unu:o parte vrea asa si cealalta partea vrea altcumva!!!ce bine ar fi daca am reusi sa impacam si capra si varza!!!

PS:e film fain de protv, parca am mai uitat de TOC cu filmul asta fain :)

Neata, eu am un somn in mine de nu vad nici ecranul (dar sunt deja la munca... asta e programul si oricum zic slava Domnului ca am serviciu si ca sunt pe picioare, aici). Cred ca as fi dormit inca vreo ora doua zic eu... (stati sa vina weekendul sa vedeti cum ma scol la 5 :) ).

Adrian, si eu am ganduri intruzive, stii da? Cred ca toti avem. Uneori (da na, numai uneori, nu totdeauna) functioneaza o chestie pe care am invatat-o la terapie. Terapeuta m-a pus sa imi imaginez ca mintea mea este ca o gara. Gandurile sunt diverse trenuri care vin in gara asta si este alegerea mea in care ma sui si in care nu. Cand recunosc ca este un gand din asta aiurea, intruziv, de genul TOC, zic "eu in trenul asta nu ma urc" si incerc sa raman in "gara" (cu o rugaciune, cu un exercitiu de respiratie, facand ceva etc). Alteori mai zic "eu cu gandul asta nu am ce discuta". Dar imi zic lucrurile astea in minte. Si gandul ma zgandare si eu zic "eu cu gandul asta nu am ce discuta" si tot asa. Repet, uneori merge, uneori nu. Depinde de zile, de ce se intampla in viata mea, de cat de anxioasa sau deprimata sunt. Depinde de multe.

Aseara nu am fost super ok chestie care m-a cam intristat dar... azi noapte am dormit bustean (cu trezirea de rigoare sa imi invelesc comoara :) ).

Va doresc o zi buna!

Deci eu nu pot sa inteleg. Am avut toata ziua o stare de anxietate destul de mare. Cu atatea medicamente pe care le iau... deci nu pot sa pricep.
O fi o reactie de inceput la buspirona asta? Prozac, tu ce zici? Xanax-ul banuiesc ca s-o fi obisnuit corpul cu el, nu stiu... oricum trebuie sa ma pregatesc sa il scot ca am 2 luni si ceva cu el si stiu ca nu e bine.
Mai dar ma ingrijoreaza tare anxietatea asta destul de mare (chiar simt asa ca imi ard obrajii, imi simt muschii incordati)... uffffff
Voi cum mai sunteti?

salutate !
eu acuma am ajuns de la lucru, si am intrat sa verific ce mai e pe forum!obsesiile si la mine isi fac de cap, dar nu le bag in seama!sper sa revin la starea cea buna cat de curand!!
Catherine imi pare rau ca te chinui asa!!parerea mea e ca ar trebui sa schimbi ceva in viata ta(sa practici un sport ar fi perfect zic eu, pe mine ma ajuta ff mult).
sanatate si virtute va doresc!!

Buna, dragii mei!

Nu sunt ok, am fost la un pas de a obtine job-ul, nu prea mai cred ca pot rezolva ceva. Mai am o oferta, pe fonduri europene, sper... de fapt sunt prea debusolata, cred ca sunt f ghinionista, platesc pacate, nu stiu de ce totul merge atat de greu. Lupt cu viata zi de zi, ma chinui sa supravietuiesc, nu-mi permit sa traiesc frumos, mai visez uneori, pt ca visele nu costa...

Probabil sunt incoerenta, va scriu cand ma limpezesc, acum sunt prea dezamagita de viata, de oameni. Nu stiu cum cineva iti poate spune in fata " Iti ofer acest job, de luni vii la serviciu", apoi sa dispara pur si simplu, cum este posibil sa se razgandeasca de la o zi la alta?!

Salutare tuturor,

Incep cu tine Olandezule, pe unde ai umblat de n-ai mai dat nici-un semn??? Pe bune, intra si tu mai des! Ma bucur tare mult ca esti bine! Numai de bine sa aud de la tine.

Catherine, eu zic ca e doar o zi mai proasta si atat. Nu uita faza de sus si jos, nu lasa ziua de azi sa te traga in jos. Mergi inainte, daca somnul s-a reglat asta e super bine, restul va veni de la sine:)

Indic, Adrian eu am gandul inutilitatii, care ma pocneste cand mi-e lumea mai draga, noroc ca-s nesimtita si nu-l iau in seama. Nici pe departe nu am energia lui Cata, dar mi-ar place la nebunie sa fiu ca ea. Ma limitez la a-mi spune ca nu suntem la fel, unii putem munci 12 ore / zi fara probleme, altii mai putin.

Insa cand ma pocneste, ma baga in depresie. Cred ca e un trigger din copilarie, unde ai mei isi aratu afectiune doar daca faceam ceva, ori nota mare, oric curatenie, ori mancare cand eram mai mare samd
Nimeni nu te iubea asa degeaba. Asa erau ai mei sau asa era generatia lui Ceasca.
Reviu.
Prozac

Dona, cand sunt mai optimista, cand sper mai tare in ceva atunci intervine ghinionul.La mine cred ca functioneaza psihologia inversa.Spune si tu, n am sanse sa ma angajez, norocul nu i de partea mea, stii tu, ai facut psihologie.La mine lucrurile bune nu vin cand ma astept sau cand cred in ele, desi tot ni se spune sa fim optimisti.De cate ori imi spun ca de maine fac aia si ailalta, nu mi iese.E ca si cum as provoca destinul, destin care nu i dispus sa piarda.Eu iti doresc bafta multa.Catherine, copilul meu are 17 ani dar e din ala, dragul mamii hai sa ti suflu nasucu.E numai unul si l iubesc enorm.La psiholog nu merg, am o prietena buna caruia ma spovedesc si invers.Eu o si impartasesc, ii mai dau cate un pahar de vin, eu nu beau.Azi am fost la o inmormantare, era cat pe ce sa fac un atac de panica.Nu stiu cum e pe la voi, dar in zona noastra dupa ce duci mortul la groapa, esti invitat la masa in spatii stramte si cu lume multa.Mi a fost jena sa refuz, am mers si eu si m am asezat cat mai aproape de usa, in caz ca se dezlantuie furtuna, la figurat, sa pot pleca.Am luat si eu un xanax si cu DOAMNE AJUTA am scapat.Multa, multa sanatate va doresc la toti

Mi-am luat medicamentele, nu stiu ce m-as face fara ele, sunt leguma acum...
Termina, m-ai facut sa zambesc, in clipa asta parca nu mai vad lucrurile in negru...

Am inceput sa cred ca sunt o doamna Bovary a timpurilor noastre in sensul ca sunt inadaptabila la realitate; n-am ajuns la nivelul acela de nesimtire, sa nu mai imi pese de ipocrizia oamenilor, de rautatea lor, de indolenta unora in care mi-am pus sperante.

Oamenii inca ma mai surprind, credeam ca am vazut tot ce era de vazut, dar nu-i asa, se pare ca mai am de invatat.
Inchei cu speranta ca voi reusi sa-mi construiesc un univers frumos, in care sa ma simt implinita si fericita. Sper sa nu incetez niciodata sa visez...

Mi-e somn, va imbratisez,

Donna

Salutam pe toata lumea.Am observat un lucru; zilele trecute aproape tot grupul se simtea mai bine, mai revigorat, mai cu optimist, astazi...exact invers.Suntem persoane diferite, cu varste preocupari, vederi, diferite dar si cu puncte comune; TOC, depresie, anxietate, sensibilitate, incercarea de a atinge, , normaliatatea"( asa cum fiecare o intelege)
De ce toti au cam aceleasi stari in aceeasi perioada?? inca nu stiu.

Trebuie sa va spun ( plina de mandrie) ca duminica am repurtat o mica victorie ; iesind la plimbare, am inceput sa simt ba un junghi colo, ba altul dincolo, ba o apasare nu stiu pe unde, si de aici cercul vicios- cu punct terminus anxietatea, , teama de moarte eminenta. In acel moment mi-am adus aminte de metoda Linden care in esenta spune ; observa frica, nu o evita, nu suprima reactiile corporale; accept-o, imbratiseaz-o, simte senzatiile dar nu le eticheta ca fiind bune sau rele;. Asa am facut, am vizualizat-o, am incercat sa -o simt pana in ultima celula dupa care am spus cu glas tare ( oprindu-ma in mijlocul strazii) gata asta e faci ce vrei dar mai bine pleaca. Coincidenta sau nu cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca anxietatea disparuse, m-am simtit cu mult mai puternica si increzatoare in fortele mele.M-am sculat in fiecare dimineata incercand sa zambesc in cinstea noii zi, si m-am culcat seara cu multumiri ptr ziua trecuta.Toate bune si frumoase pana in aceasta dupa amiaza cand datorita unei stari de nervi cumplite toate somatizarile au revenit (sper ca ptr scurta perioada ) si asta datorita unor persoane care nu au decenta, intra in viata altora cu bocancii. Dar nu cred ca acesti oameni sunt devina ci eu ca le permit lucrul asta.- asa ca astazi ptr mine a fost zi de invatatura- o alta lectie pe care mi-am insusit-o, nu la ltii trebuie sa ma gandesc ci la mine.

Asa ca Donnamari, nu tu esti inadaptabila ci din pacate asta este realiatatea in care traim

Nu stiu cat o sa ma tina, dar am chef de lupta, asi da cu maricica, marghioala si gigeii de pamant.

Neata,

Adrian, nu pot sa iti dau mai multa dreptate si daca ziua ar avea vreo 30 de ore as face si asta, sport. Eu plec la munca la 6 si 20 si revin la 17 cel mai devreme. Ma asteapta baietelul meu si fie il duc la bazin (nu imi permit sa platesc si pt mine aerobic acolo... ar fi ideal dar nici orele nu se potrivesc) fie fac altceva cu el. Miercurea merg la terapie si gata saptamana. M-am gandit sa incerc inainte de a ajunge acasa sa merg pe jos ceva drum, in ritm mai rapid asa si am si facut asta doar ca acum cand e frig si zloata mi-a fost cam nu stiu cum. Dar voi incerca sa o mai fac cand se indreapta vremea. Cand ies cu copilul in parc (dar acum se intampla rar tot din cauza vremii) iti dai seama ca fac miscare vrand, nevrand :)

Prozac, mai, sincer, m-am speriat nitel, iti spun sincer, pentru ca eu credeam ca spitominul asta e menit sa imi taie anxietatea. Acum... am si vb aseara, nu am decat 4 zile de cand il iau, si oricum am doar doua doze din 3 cate mi-a dat. A 3 a abia saptamana viitoare (m-a "incurajat" si sotul "mama, sa vezi ce rau o sa iti fie atunci..." - imi venea sa ii dau una). Stiu ca sunt si zile bune si zile proaste, stiu ca sunt si oameni cu pb muuuuult mai mari ca ale noastre... le stiu pe toate ca teorie si ma rog sa ma tina Dumnezeu puternica. Si ma rog si pentru toti cei ce suferim asa pentru ca, mici sau mari, sunt si astea suferinte.

Donna, offff, imi pare tare rau. Sunt de acord cu Armina, traim intr-o lume foarte ciudata si anapoda... nu te mai gandi ca ai facut tu pacate. Cine crezi tu ca e n-a facut? Crezi ca cei pe care noi ii vedem in varful muntelui nu au facut? Nu e vorba de asta. E vorba de raportarea pe care o faci tu la asta. Noi suntem mai sensibili si punct, ce sa facem...

Armina, te felicit pentru reusita ta. Sa te gandesti la ea mereu si sa incerci sa o repeti de cate ori poti.

Prozac, te-am lasat la urma ca ai zis asa un mare adevar, intr-adevar, asa era si la mine: ai facut ceva bun, esti super, nu, esti zero dpdv al afectiunii. Cred ca parintii erau asa inconstient, eu cred ca ne iubeau si ne iubesc, asa cum ne iubim si noi copiii dar asa invatasera si ei si se gandeau probabil ca ne disciplineaza, nu stiu. In loc de asta ne-au creat niste angoase cat casa si un mod de a gandi distructiv pt noi. Saptmanile trecute, in terapie, i-am zic ceva terapeutei pe care ea l-a scris mare pe o hartie si l-a incercuit pentru ca i s-a parut ceva deosebit de important. I-am zis: de mine trebuie sa aiba nevoie cineva, trebuie sa fiu utila cuiva ca sa imi justific existenta. Deci... tot acolo. Astea sunt credinte fundamentale, terapeuta incearca sa imi dea exercitii prin care sa ma valorific pe mine pt mine dar... sincer... eu nu prea cred ca o sa ma schimb asa cu una cu doua. Poate toate incercarile astea, caderile etc. sunt tocmai ca sa ma invat sa ma valorific, nu stiu. Refuz sa cred ca Dumnezeu ne pocneste asa in moalele capului pentru ca eu cred (chiar daca nu intotdeauna cu aceeasi tarie) ca ne iubeste intr-un mod pe care noi nici macar nu il intelegem. Si daca L-am lasa sa ne iubeasca, si daca ne-am relaxa, daca am putea sa ne relaxam in iubirea lui care sa fie asa ca o plasa din aceea in care cad cei de la circ de la trapez, atunci problemele noastre nu ar disparea dar ar avea o cu totul alta fata pentru noi.

Buna, dragii mei!

Sunt prabusita, de 2 zile zac in aceeasi pijama, am capul greu, ma doare, ghem in stomac, pur si simplu m-am dat peste cap. N-am mai fost de multa vreme asa pierduta, nu mai inteleg nimic din viata mea, stiu si cred ca am facut tot ceea ce trebuia sa ajung undeva, nu neaparat sa fiu cineva... Am invatat, am muncit si acum stau acasa cu depresie majora, fara servici si cu TOC...

Va trebui sa ma ridic, maine trebuie sa am o discutie cu cineva in vederea unei viitoare colaborari, nu ma mai hazardez sa afirm ca am sanse f mari sa redevin activa, desi imi doresc din toata inima lucrul asta, in plus am mare nevoie de bani pt ca datoriile se acumuleaza...

Va multumesc ca sunteti alaturi de mine. In lupta cu viata eu ma simt acum invinsa. Sper sa revin cu mesaje mai optimiste, persoanele cu care vorbesc gasesc in mine un suport, primesc zilnic telefoane, aici e singurul "loc" unde-mi permit sa "plang", pt ca sunt si eu om si am la randul meu nevoie de intelegerea si sustinerea cuiva.

a voastra,

Donna

Donna, nu stiu ce sa iti spun, decat ca sunt alaturi de tine. Te rog, nu iti pierde speranta! STIU ca e greu sa speri in acele zile bune care vor veni odata cand tu vezi ca pas cu pas tot greu este dar TREBUIE sa vina si aceste zile bune. Poate cu trecerea timpului, poate cu primavara, poate ai o cadere pasagera.
Nu inteleg, ce fel de telefoane primesti? Sunt persoane care te suna pentru ca sunt alaturi de tine si te ajuta discutiile cu ele sau te incarca mai tare? Pentru ca sincer cred ca este ultimul lucru de care ai nevoie acum. Si mie mi se intampla, si niciodata nu refuz sa vorbesc, ma mobilizez chiar daca imi este rau stiu ca iti ofera pe moment un sentiment de bine dar ma gandesc ca poate te mai incarca si asta.
Desigur ca ai nevoie de sustinerea cuiva, stiu ca nu e mare branza pentru ca suntem virtuali, dar cu siguranta ai toata sustinerea noastra si Dumnezeu e sus si ne iubeste. Stiu ca si asta e greu de crezut in momentele grele dar ia-o asa... ca pe o informatie pentru moment.
Eu stiu ca tu faci tratament, de ce nu suni medicul sa ii spui in ce stare te afli, poate face o ajustare. Mie mi s-a intamplat asa prima data, Prozac sigur isi aminteste, cand am sarit de la 100 de Fevarin la 150, era cam la jumatate de an dupa ce incepusem si am inceput sa am stari depresive. Si dupa aia ca o vaca am intrerupt in mai... in fine. Asta e o alta poveste.

Donna, mai scrie, te rog. Si. daca poti face efortul, iesi din acea pijama, fa un dus si pune alta. Daca te pui inapoi in pat, macar sa fie ceva nou. :) Cu totii avem astfel de momente.

Domnule doctor, vreau sa va adresez si eu o intrebare. Va spuneam ca mi-a adaugat la tratamentul cu 150 mg Fevarin si 1 mg Xanax (3 doze) si Spitomin. Vineri am inceput cu 5 mg dimineata, duminica am adaugat si doza de pranz dupa sfatul medicului. Schema asta ar trebui sa dureze o saptamana urmand ca duminica viitoare sau sambata sa iau si seara. Intrebarea mea este legata de anxietate. De luni dupa-amiaza am inceput sa am anixetate mare cam pe tot parcursul zilei. Dar este anxietate "pura" cum o numesc eu pe cea careia nu ii pot identifica un trigger intr-un anume gand obsesiv. Apare cam la o ora dupa de iau medicatia dimineata si cu mici intermitente ma paraseste seara in jur de ora 20:30. Mentionez ca de vineri am dormit mult mai bine ca inainte (adica somnul este mult mai putin fragmentat). Este posibil ca acest efect sa fie de la Spitomin (am de asemnea si senzatii pasagere de greata - dar mananc pentru ca am slabit mult si nu vreau sa am alte pb si ma hidratez chiar fortat)? Daca da, credeti ca este ceva ingrijorator sau la ce moment ar trebui sa iau legatura cu medicul psihiatru (eu ma gandeam sa astept sa am si saptamana viitoare de 3 doze pe zi... si sa il sun sa imi zica cum scot Xanax dar marturisesc ca e destul de greu de dus zile cu o anxietate asa ridicata - pe o scara de la 0 la 100 este cam de 60 in unele momente). Ma iertati ca m-am lungit si va multumesc anticipat pentru raspuns.

Termina, ma uitam ce scrii de "copilul" tau (ca la 17 ani e adolescent). Nu stiu, eu imi doresc ca al meu sa fie f independent de mine. Nu ignorant sau distant. Independent. Ma termina cei care imi spun de exemplu acum ca starile mele il influenteaza si pe el, mi-a zis cineva la un moment dat ca vezi Doamne copilul pana la 7 ani are legatura ffff stransa cu mama si daca ea are nelinisti de aia si copilul se manifesta aiurea. Si va dati seama ca imi fac mii de procese de constiinta. Ce sa zic.
Mi-as dori sa reusesc sa ii fiu alaturi intr-un mod in care sa il incurajez ca atunci cand va fi cazul sa se desprinda usor, fara a se uita inapoi de o mie de ori asa cum am facut eu. Prefer sa ma doara pe mine decat sa il doara pe el.
Baiatul tau este la liceu? Dati BAC anul acesta?

Am avut azi nevoie de un ou, am tot urmarit gainile poate, poate, dar nimic.Le am certat rau, le am spus;va dau eu mancare calda cu calciu, boabe si voi?au fost si zile bune cand aduceam cosarca plina, insa azi intr un tarziu le am inteles.Domnilor si doamnelor, e atat de frig la Vatra Dornei, incat nu poti face un ou.Mai bine cautam gainile de ou si atunci cand a inceput sa ma preocupe chiromantia, cred ca iesiam in castig.Si tot asa, azi cu au si maine cu vai, mi am pus intrebarea;da pana cand?raspunsul l am gasit in cateva carti de chiromantie, aceasta pentru mine reprezinta o stiinta, nu vorbele alea ironice, hai sa ti ghicesc in palma.Am calculat si iar calculat, ca mai bine catam gainile de ou, cum v am mai scris, si mi au iesit patruzecisiopt de ani de viata.Acum ma consolez cand fac cate o criza, nu mor acum mai am pana la patruzecisiopt, dar ce o sa fac atunci?Este o vorba in religia ortodoxa, cauta si nu cerceta, asa trebuia sa fac eu si asa tre sa faceti si voi.Nu tre sa stii viitorul, nu ajuta la nimic.Sa nu mi spuneti ca nu i adevar, am argumente.Dar sa lasam moartea si DONA, ia ti pastilutele care crezi ca ti fac bine, punel pe NU in fata, fate sa crezi ca nu mai ai nici o sansa, alunga orice speranta si te duci maine la interviu.Sa nu doamne feri sa te simta seful cu angoase dupa tine sau mai rau, in tine, joaca si tu putin teatru.Poate functioneaza si la tine psihologia inversa.Va salut pe toti, Catherine, am sa scriu si de influenta mea asupra psihicului copilului.

Buna, tuturor!

Dupa 2 zile de zacut in pat, m-am ridicat, am facut o baie fierbinte, m-am cosmetizat nitel asa ca sunt nou-nouta...
Maine am treaba, imi construiesc viitorul, trebuie sa fac o impresie buna angajatorului si vreau sa fiu pregatita.

Catherine, telefoanele pe care le primesc sunt de la prieteni si cunostinte care au probleme; au gasit la mine intelegerea de care au nevoie; eu sunt calma, ii ascult, ii ajut sa depaseasca momentele dificile. Nu ma influenteaza, secretele lor nu sunt o povara pt mine, am invatat sa ma detasez si sa fiu obiectiva. Nu plang alaturi de ei, nu i-ar ajuta cu nimic, dar daca pot sa fac un om sa-si constientizeze valoarea si sa inlature nelinistile care ii afecteaza viata, atunci am bucuria ca impreuna am realizat ceva. Fac lucrul asta benevol, nu profesez, poate intr-o zi voi avea propriul cabinet, dar mai am cativa pasi de facut, un master, diverse cursuri. Iti multumesc pt vorbele tale bune, sunt putin vulnerabila acum, aici este "locul" in care imi permit si eu sa vars o lacrima. Cu totii suntem "actori sociali", aici insa suntem sinceri si deschisi, uneori veseli, alteori tristi... resemnati.

Inchei cu speranta ca maine va fi o zi mai buna pt toti,

a voastra,

Donna

Inca o data, va multumesc tuturor ca sunteti alaturi de mine.

Ma simt mult mai bine. Partea buna este inca mai am resurse si dorinta de a merge mai departe. in pofida "intemperiilor"...

Salutare,

Donna, ma bucur ca ai reusit sa te ridici. E o realizare! Te rog si o sa ma rog pentru tine sa fi puternica, calma si stapina pe situatie. Doamne ajuta sa reusesti!

Nu stiu daca e o idee buna sa te incarci cu offurile altora, nu acum cel putin.

Termina, ma bucur ca te avem printre noi, iar faza cu cautatul gainilor de oua m-a facut sa rad cu pofta. Buuna treaba!
Hmm, la Vatra Dornei zici ca stai, frumos loc tre sa fie!

Cata, o sa treci si peste anxietatea asta "pura" si va fi bine.

Eu sunt bine, muncesc pe branci si am ochii rosii, zici ca-s vampir, fara exagerare am lucrat cam 12 ore/zi si tot nu sunt la timp. Va trebui sa o tin tot asa pina sambata.

Toc e in banca lui, insa ma zgandara si pe mine nitica anxietate.

Ma intorc la treaba si va salut!

Donna, asteptam sa ne zici ce ai vorbit, tinem pumnii!

Buna dimineata tuturor,

Domnule doctor, va multumesc pentru raspuns. Am sa vad cum ma simt pana luni. Sa zic ca ieri parca nu a mai fost asa de rau dupa-amiaza. Da, m-am gandit si eu ca poate trebuia mai mult Xanax dar asa mi-e o frica de el ca prefer sa strang din dinti. La mine mentalul este cheia - daca m-am gandit ca sunt anxioasa de la pastilele astea apai puteti fi sigur ca am sa fiu. Vitzaversa nu prea functioneaza ca vine "dar daca...". Ufff. Sa speram ca azi va fi o zi mult mai buna. Va multumesc.

Donna, ma bucur ca te-ai mai ridicat nitel, succes!!!!

Prozac, spor, spor la treaba, mi-am dat seama ca esti prinsa rau. Anxietatea o fi si de la vreme (voi nu v-ati saturat de gri si frig?) si de la oboseala nu stiu. Uite maine io fac o expunere mare pentru mine - imi iau o zi libera. De obicei la mine asta vine cu sentimente mari de vinovatie, ca nu ma duc la munca (desi n-am mai avut un concediu de mai mult de 5 zile in 9 ani), apoi stand acasa ma iau de ganduri (dar ma gandesc ca daca n-oi putea sa dorm fac curat in sifonier) si apoi ma duc sa iau copilul de la gradinita si stau cu el - ca tot in ultimele saptamani il vad doar seara si in weekend. Sper sa fiu bine si sa am o zi frumoasa (ar fi super pentru moralul meu).

Termina ia sa imi zici de influenta. Dar vezi ce imi zici sa nu ma sperii. ;) Vezi ca vorba e "crede si nu cerceta" dar nu prea e din religie, mai mult din popor.:) Iti doresc cosarca plina azi.

Baietii? Ce faceti?
Marisp?

Mai, nu mai zice nimeni nimic?
Am sa concluzionez ca toata lumea e bine numa io sunt ca un arc. Am fost ok pana acum vreo ora si acu iar dadu peste mine o anxietate de mama mama. O trece ea pana diseara.
Cred ca ideea ca maine vreau sa stau acasa ma apasa ca vezi Doamne daca ma apuca pe acasa cine stie ce sau cand sunt singura cu copilul (desi pana acum am avut anxietate si depresie de n ori cu copilul si am fost ok).

Salutare
Nici la mine nu e prea roz situatia..oboseala de la lucru cred ca isi face simtita prezenta!insa mi-am propus sa ma pun la somn mai devreme, zic eu pe la 11(eu ma culcam zilnic pe la 12 jum, 1 noaptea) !
Cathy(sper ca nu te deranjeaza ca iti spun asa :) ) imi pare rau ca nu ti bine, trebuie sa iti pastrezi optimismu!!hai sa-ti spun ce fac eu cand ma simt ff stresat: ma intind relaxat pe pat si ascult muzica paul coen sau ceva relaxant!si stau asa jumatate de ora si sa sti ca la mine are efect, incerc sa ma detasez de ganduri si de stres!!!
v-am pupat pe portofel

Domnule dr.Matei,
Deci dupa 4 luni se pare ca am o mini recadere tin sa va reamintesc ca m-am tinut cu sfintenie de tratament 30mg/-zi seroxat..
Pinaacum am facut recaderi numai la lasarea tratamentului nu mai inteleg nimic
Se poate si cu medicatie sa ai recaderi ?????
de ieri am inceput sa iau o tableta de 30mg si un sfert de seroxat.
Ce trebuie sa fac????
Cu multumiri anticipate al dvs Olandez.