episod psihotic acut... rog sfatul unui psihiatru

Si tie sa iti ajute Dumnezeu, Mary!
Stii, eu dupa 10 ani m-am cam obisnuit acasa. Uneori imi este rau ba de la vreme, ba de la ciclu etc
Probabil ca nu as putea lipsi de la serviciu in acele perioade cand nu imi e bine.
Pe de alta parte am lucrat mai demult si nu am rezistat, si atunci mi-am pierdut curajul.
voi vedea, poate imi ajuta Dumnezeu sa gasesc o jumatate de norma.
Multumesc mult pentru incurajare.
Multa sanatate!

Buna Anastasia,
intr-adevar daca mai ai si alte probleme de sanatate e mai greu. Dar nu spun asta ca sa te descurajez. Exista solutii si la asta. Exista medici ginecologi care iti pot da tratament ca sa nu-ti mai fie rau de la ciclu. Daca ti-e rau de la vreme nu prea ma pricep dar cred ca, cu optimism se poate rezolva si asta. Bineinteles cu ajutorul medicilor. Medicina a evoluat in ultima vreme. Nu cred ca nu exista tratament si pentru asa ceva. Eu sunt o persoana alergica, ceea ce e si asta o problema. Totul e sa fii optimista si sa crezi ca Dumnezeu te va ajuta.
Iti urez multa sanatate, bafta si noroc !

Si tie sa iti ajute Dumezeu, draga Mary.
la mine sindromul premenstrual nu este de origine endocrina, am fost internata la endocrinologie.
Se pare ca ar fi din neuroleptic( am citit in Med ex 2008 ca Zyprexa da uneori sindrom premenstrual, imi mai da si sete puternica si puls accelerat, de aceea iau numai 2, 5 mg, am scazut treptat doza de-a lungul anilor)
aceste efecte secundare sunt in cazul meu, altor persoane s-ar putea foarte bine sa nu le apara.
De aceea nu pot lucra, un sef nu ar accepta sa lipsesc de la lucru in zilele cand se schimba vremea sau cand sunt inainte de menstra.
Cine stie, cu timpul, poate gasesc o jumatate de norma.
Numai bine tuturor!

si eu urmez tratament cu zyprexa, initial doza a fost de 10 mg, acum este de 5mg!uscaciunea gurii a fost la inceputul tratamentului, precum si faptul ca am luat kg in plus;acum de cand iau doza de 5mg totul a intrat in normal, am kg normale pentru inaltimea mea, gura nu este uscata.insa un singur dezavantaj ar fi si anume eruptii la nivelul pileii, am spatele plin de bubite(ca niste cosuri), insa faptul ca starea de sanatate e ok in sensul ca am o viata aproape normala(un servici, o iubita de o saptamana) cantaresc mult mai mult decat niste banale cosuri!In privinta serviciului parearea mea este ca nu trebuie sa fii descurajata(nimanui nu ii este usor )mai ales in perioade de genul asta(criza financiara), toti trebuie sa ne zbatem si sa luptam!In plus cred ca te si plictisesti acasa.jumatate de norma e ok(parerea mea)!

multumesc, doru, mai caut si eu serviciu, cine stie, poate voi gasi ceva.
da, uneori ma plictisesc rau dar imi este si bine ca stau linistita acasa si nu am raspundere.
sanatate tuturor!

Pentru Anastasia
In boala pe care o avem noi, si nu trebuie sa uitam ca o avem, dar nu trebuie nici sa persistam in ganduri ca este o povara pentru noi, este foarte dificil sa ne gasim un loc de munca.
Totusi eu zic sa incerci pentru ca tocmai aici este partea plina a paharului, muncind uiti de boala si te integrezi din nou in societate. Nu suferim de o boala incurabila, asta e clar deci putem sa facem exact ce fac si oamenii normali dar intr-un mod mai cumpatat.
Trebuie sa muncim atat cat putem fara a depasi o limita. Totul trebuie calculat. Nu te descuraja, sunt oameni, patroni de firme CARE AU NEVOIE DE TINE, de inteligenta ta, de abilitatile tale si poate ca o sa te plateasca pentru o jumatate de norma cat pe altii pentru o norma intreaga. Eu sunt un caz fericit pentru ca desi lucrez cu norma intreaga, la o primarie, programul este mai lejer, dar in fiecare dimineata ma trezesc la 6 si nu stiu cand trece vremea pe langa mine pana la 3-4. Tin sa precizez ca trei ore pe zi fac naveta pana la serviciu, schimb 4 motocare. Nu este chiar usor. Deci se poate. Poate ca tu poti mai mult decat mine.
Ai incredere in tine pana la capat!
Iti dau cuvantul meu ca vom reusi!
Poate nu vrei sa pui id-ul de mess aici dar eu il pun si daca ai vreodata vreo nelamurire fata de ceva oricand voi fi disponibil-*. Promit sa incerc sa fac tot ce imi sta in putinta sa te ajut si nu doar pe tine ci pe toti cei care sunt in aceasta situatie a noastra.
Nu o sa mai scriu pe forum pentru vreo 2 saptamani pentru ca ma duc la Bucuresti sa mi se schimbe tratamentul si stau acolo internat. Urati-mi succes!!!!!!!!!!! Am nevoie desi stiu ca nu are ce sa fie rau. Raul la noi a fost consumat o data nu are de unde sa mai vina.
Cu Dumnezeu spre idealuri mai mari!
Cu multa stima si respect,
Remus Costin Simion


(*modificat de administrator)

Remus_costin

Succes Remus si Dumnezeu sa fie cu tine. Va fi bine nu are de ce sa nu fie. La ce spital te internezi? La Militar sau la 9? Te asteptam cu vesti bune!

iti tin punmii, remus, Doamne ajuta!

La Spitalul Militar Central Bucuresti.
Nu am ajuns la 9, am inteles ca e mai nasol acolo. Aici am parte de doctori de prima mana si cu frica de Dumnezeu.
Sunt foarte multumit de dna dr. Mi-a dat cel mai bun tratament inca de la inceput.
Multumesc mult.
O sa fie bine!
O zi buna!

Costin cand revii poate mai vorbim, imi exprim dorinta ca as vrea si eu sa vorbesc cu tine pe mess. Asta numai daca se poate. Multa sanatate, numai bine si Dumnezeu sa te ocroteasca !
Sanatate!

remus_costin

Si sotul meu este tot la SMC si banuiesc ca aveti aceeasi doctorita. Intr-adevar acolo sunt doctori foarte buni.
Inca odata iti urez succes.

Pentru ileana_cons
Mama a fost dianosticata cu episod psihotic acut cu tentativa de suicid, as dori sa stiu daca mai raspundeti pe forum.

Buna seara,

Scriu acum pentru toti cei care imi stiu povestea si problemele, celor care au fost alaturi de mine, celor care au avut o vorba buna pentru mine si nu in ultimul rand doamnei doctor Ileana careia ii multumesc din suflet. Ea m-a ajutat sa inteleg boala sotului.
Dupa cum stiti sotul a avut un episod psihotic, acum dupa un an si jumatate in care am fost alaturi de el si l-am ajutat asa cum am stiut eu mai bine el a reusit sa ma dezamageasca rau, sa ma tradeze si sa-mi rupa sufletul. Pana saptamana trecuta eram din nou fericiti impreuna cu cei doi copilasi ai nostri. Astazi nu mai suntem impreuna. A ales din nou drumul spre pierzanie si nu are nici o legatura cu boala pe care o are. Am incercat in acest an sa-l fac si pe el sa intre pe acest forum sa vada oameni care au invins boala si multumesc lui Dumnezeu, el in loc de multumire mi-a rasplatiti cu cel mai mare rau pe care putea cineva sa mi-l faca. Nu am reusit sa-l fac nici sa renunte la bautura dar asta este altceva. Poate nu sunt coerenta dar nu mai pot de durere simt ca ma sufoc simt ca-mi pierd mintile. Dupa episodul lui eu am facut o depresie si am inceput tratament cu coaxil, de o luna incepusem sa le raresc iar de doua zile am marit doza din cauza durerii din suflet. NU MAI POT ma simt ingrozitor. Acum o sa inchei pentru ca acest forum nu este pentru cei tradati ci pentru cei bolnavi care au nevoie de sfaturi. Am tinut doar sa va spun durerea din sufletul meu. O s-o iau ca atare, trebuie sa ma intaresc doar am doi copii de crescut. Poate e mai bine asa.

pt andrusca
nu esti singura tradata si acest sitenu e pt oameii bolnavi ci pt oamni speciali
lasa un id sa te pot contacta sa vb

sad2

Imi cer scuze pentru ca m-am exprimat asa, nu am vrut sa jignesc pe nimeni. Cand am scris mesajul eram foarte suparata. Nu sunt singura tradata ai dreptate, dar nu cred ca sunt multi tradati in halul acesta. La fel de bine stiu ca sunt necazuri si mai mari in viata. -

Pentru Andrusca
Imi pare nespus de rau ca trebuie sa treci prin asa ceva. Asa cum stii, ti-am citit toate postarile si te admir pentru tot ce ai facut pentru sotul tau si pentru faptul ca ai incercat sa-ti pastrezi familia. Din pacate sunt lucruri care nu intotdeauna depind doar de noi. Daca nu s-a putut, nu-ti distruge si tu sanatatea deoarece copilasii tai trebuie sa creasca frumos si sa fie sanatosi. Sunt alaturi de tine si iti doresc sa ai puterea si taria sa treci peste toate, asa cum de altfel ai si demonstrat ca poti.

Buna ziua!Ma alatur si eu celor care au nevoie si va solicita ajutorul, in speranta ca aveti un leac si pentru tatal meu. Asta vara in decurs de 2 saptamani a cedat nervos, la nici 2 ani dupa ce ne-am mutat la Bucuresti din Giurgiu, unde lucreaza mai mult decat era el obisnuit.Mereu a avut loc de munca lejer, fara efort psihic, fizic...sofer...dar se pricepe bine si la pictura si electronica...a inceput cu idei de grandomanie cum ca el ar fi cel mai bun de la locul de munca, ma punea sa caut pe internet numele lui, la cea mai buna persoana in domeniu...apoi a inceput sa spuna ca este urmarit, ca tel. ii sunt ascultate, a inceput sa auda si voci..cum ca ii se va face rau, i se va fura din casa, cum ca este monitorizat. A ajuns la nesomn, ochii speriati si tulburi..spunea ca trebuie sa plecam departe, ca suntem in pericol.Eu si mama eram disperate, tresarea la orice zgomot noaptea, se plimba prin casa cautand camere care il urmaresc, filmeaza.Cu mare greutate si lacrimile mamei l-am internat cateva zile la spitalul de psihiatrie Alexandru Obregia.El se credea sanatos cum fac toti cei cu depresie tip paranoida, ne jignea pe noi pentru ca nu auzim tot ce aude el si etc.I-au dau calmante, diazepam...apoi risperidone de 3 mg, care nu il ajutau prea tare luate acasa, tot avea simptome...l-am convins sa faca cateva injectii cu rispolept de 37, 5 mg...vreo 4 injectii, fiecare valabile 2 saptamani.Acelea l-au ajutat, erau mai puternice, se purta normal.Apoi desigur a refuzat orice tratament...de prin octombrie si pana acum in martie s-a purtat relativ bine, nu mai vorbea decat rar despre urmarit, mai mult prin telefon mai zicea, fara voci si nesomn.Acum da iar semne de recadere, devine nervos pentru ca mama ia din geam parasolarul pus de el ca sa "nu mai fie filmat", desface firele cu care crede el ca stopeaza sa fie filmat...el este electronist, lucreaza ca sofer insa, profesionist.Depresia nu i-a afectat memoria, cand ii e bine spune ca "urmaritorii au plecat", nu accepta ca are o problema.Mama lui are probleme de tanara, vorbeste delirant, posibil sa fie genetic ? De ce abia la 50 de ani a patit asa ? Cand a decazut a fost intr-o perioada oarecum tensionata, mama se mai certa cu el, socrii fusesera jigniti de el si nu mai mergea cu noi la ei, eu il ignoram pentru ca niciodata ideile mele nu erau bune, plus ca il acuzam de cand eram mica pentru mai multe jigniri fara rost, m-a afectat cum se purta cu mine..totusi am citit ca daca nu ai predispozitie pentru asta.Cand a decazut a fost intr-o perioada oarecum tensionata, mama se mai certa cu el, socrii fusesera jigniti de el si nu mai mergea cu noi la ei, eu il ignoram pentru ca niciodata ideile mele nu erau bune, plus ca il acuzam de cand eram mica pentru mai multe jigniri fara rost, m-a afectat cum se purta cu mine..totusi am citit ca daca nu ai predispozitie pentru asa ceva, nu cazi in depresie asa halucinatorie indiferent de stresul care te apasa.Care e adevarul? El are un corp sanatos, mananca bine...mereu a refuzat pastilele, alegand tuica sau vinul fiert.Parea un om echilibrat, calm..insa de tanar avea fraze de genul " stiu tot ce gandesti, nici nu ai idee"...era laudaros, putea dialoga foarte mult cu un strain care lui i se parea "de treaba", lasa radio pornit cand pleca de acasa ca daca "vin hotii"...puteau fi semne de boala?Eu nu mai suport, mama nu mai are rabdare, spune ca seamana familiei lui si ca devine o povara, ca o sa isi piarda serviciul de la prostiile pe care le vorbeste, il jigneste crunt, tipa la el...eu am 22 de ani, sunt singura, pic la mijloc.ma distruge situatia, mananc prost din vina lor.urasc cearta, am tot avut parte de mica, pe tema banilor.CUM IL POT AJUTA?REFUZA MEDICII, SFATURILE.asa s-a considerat tot timpul:cel mai destept.Este in zodia balanta, un tip dual, care judeca si face ca el mereu, mereu ii subestimeaza pe altii.Ce facem daca ajunge la violenta? Sa ma duc eu sa discut cu medicii? Am tot fost la medicul lui, ii mai dam pe furis pastile in apa ce o ia la munca.mancare.Isi mai revine.dar cat sa tina asa?Curand nu ii voi mai putea lua retete fara sa il vada cred...care e solutia? DACA IL INTERNAM FARA VOIE, il vad in stare sa se razbune ca "era sanatos" si l-am internat..poate devin pesimista ca sa spun una ca asta, nu stiu.Despre medici spune ca ei isi fac datoria si tre sa castige bani, normal ca ii vor zice ca are ceva, ca sa mai vina la ei.toata viata a gandit asa.AJUTATI-MA CU UN SFAT, VA ROG.nu mai rezist.Cum il ajut ?Ii dam pe furis ba 3 mg de risperidone, ba 2, 5...dar tot are ganduri ca e urmarit si lipeste in geamuri staniol ca e "filmat"...CE SA FACEM CU EL ? as muri sa plece de acasa la o criza mai acuta, sau altceva...

Se rezolva nu mai prin internare sau cel putin sa fie convins sa si ia tratamentul.Ce fel de tratament numai medicul poate sa hotarasca acest lucru.De aceea este importanta si internarea ca sa poata fi suparavgheat, sa i se puna un diagnostic si apoi incercat un tratament.E clar ca trece printr un episod psihotic si ii trebuie ajutor de specialitate

Da, grea situatie si destul de dificil de abordat.
Sfatul meu este sa vorbesti tu cu un medic si sa-i prezinti aceste simptome pe care ni le-ai spus, eventual sa-i duci si fisa de externare din spital..
Intrebarea este:cum ii procurati medicamentele totusi, cine vi le elibereaza fara ca totusi sa-l vada un dr din cand in cand, ca dr de familie s-ar pricepe la diagnostice mai "difice" sa le zicem asa.
El nu are un prieten mai apropiat pentru care sa aiba un respect mai aparte sau vre-un var, unchi pe cineva cu care sa vorbiti voi si sa-i spuneti ca are simptome reziduale care pot oricand sa rabufneasca sub orice forma?!
Daca nu se gaseste acel cineva, atunci, ia legatura cu un medic, prezinta-i simptomele si daca dr permite da-i medicamentele pe ascuns. Nu stiu insa cat e de sanatos, pt ca pot aparea efecte secundare neplaucte.
Cred ca un dr cu experienta te poate sfatui cum sa abordezi problema. Cu siguranta a mai intalnit asa ceva.
Bafta!
Iar pentru tine, tu vezi de viata ta, daca esti la ascoala vezi-ti de studiile tale. Sincer, foarte tarziu am invatat ca orice om are viata lui proprie si are dreptul de a-si trai viata asa cum se cuvine fara a te-mpovara si cu problemele altora, mai ales cand acestia refuza sa si le trateze.
Nu e frumos, dar e foarte sanatos pentru cel in cauza!
Tine-ne la curent!

Pt toti cei care scriu pe forum!

Imi cer scuze ca nu am scris chiar in ziua cand m-am intors de la Bucuresti de la tratament dar eram obosit si ieri(sambata) am fost foarte ocupat. Vreau sa stiti ca tratamentul decurge foarte bine, mi-a fost schimbat cu abilify de 15 mg. Am inteles ca este un tratament bun. Daca cineva are noutati despre acest tratament sa imi spuna si mie.
Nu pot sa va descriu sentimentul internarii. Pur si simplu nu mai vreau sa stau internat. Este foarte rau desi sunt coditii la SMC aproape ca la un hotel fara sa exagerez. Este o clinica de nivel european. Cel mai greu mi-a fost cand mi-a spus asistentul sef dupa ce m-am internat eu ma imbracasem in trening si aveam si adidasi ca trebuie sa ma vada in pijamale de spital pt ca "trabuie sa arati a pacient nu a sportiv". Lucru de inteles si acesta dar de luni pana vineri nu am iesit din spital.
Totul a trecut cu bine! Nu uitati ca sunt persoane care au nevoie de ajutorul nostru. Sa il acordam cum putem noi mai bine! -*
In speranta ca sanatatea va fi primul nostru dar de la Dzeu. sa auzim de bine!
Cu multa stima,
R. C. Simion



(*modificat de administrator)

multumesc pt raspuns sad2 si prozac.avem tratament pe care il ia de 2 sapt p ascuns de la medicul lui la care a stat internat in vara cateva zile.se poarta normal, nu mai delireaza.Degeaba as vb eu cu frate, var...se crede prea inteligent incat sa creada pe cineva. Trebuie sedat pana nu mai poate misca si lamurit sub doza mai mare de tratament...habar nu am.Ar cam fi cazul sa realizez ca am viata mea dincolo de tot ce pateste, mai ales ca mie mi-a gresit FOARTE MULT, cu multe jigniri si gesturi ABSOLUT FARA MOTIV (abia ieseam in oras, invatam foarte bine, etc), obsesie prosteasca de a avea grija de singurul copil.Poate altii plecau de acasa in locul meu, am fost de otel si NU AM DE GAND SA UIT CE MI-A FACUT.S-asa simt ca e compromis sa mai aloc timp sa stau cu el la masa, sa mai vorbeasca una, alta...pt ca nu singur tre sa stea cand are o problema psihica.n-o sa tina mult si rabdarea mea.Iar daca vreodata ar lovi din lipsa de tratament sau ceva de gen, nu l-as ierta.DE CE ?SIMPLU.pt ca el e extrem de lucid cu tot ce exista pana sa se imbolnaveasca, stie ca familia tine la el...daca nu ne putea crede macar dadea o sansa pt asta, cred eu ca putea..pe sistemul " ma, io sunt perfect normal, dar hai sa zic si ca voi si sa vad daca mai am senzatii d-astea cu cateva pastile, daca tot sunt singurul destept care aude voci si se simte urmarit ".DAR NU.N-a suportat toata viata sa fie contrazis, el e vehement, el e THE BEST.

am si eu o cunostinta care in urma cu aproximativ 2 ani a suferit un accident grav de masina.A fost in coma de gradul 4 dupa 3 luni a iesit din coma si dupa alte 3 a vorbit pentru prima data.dar nici acum nu si-a recuperat memoria.abia daca isi aminteste ceva din trecut.e ca un copil care acum invata.nu merge nici in picioare pentru ca au fost si acolo complicatii si a suferit operatii.dar in schimb isi simte picioarele dar nu vrea sa lucreze cu ele si asta pentru ca este foarte speriata.Fizic si-a mai revenit sunt clar progrese daca la inceput abia se intelegea ce vorbeste, acum vorbeste foarte bine numai ca intreaba de 10 ori acelasi lucru pentru ca nu tine minte.Credeti ca in sinea ei stie ce s-a intamplat si nu accepta?Pentru ca am uitat sa va zic ca in momentul accidentului ea conducea masina si in masina cu ea se mai afla fetita ei de numai 5 luni care din pacate nu a mai putut fi salvata.Dar cate dureri a suportat de atunci nu a mai plans niciodat credeti ca si asta inseamna ceva?va rog daca puteti sa ma ajutati cu ceva sfaturi credeti ca o sa-si mai recapete candva memoria in totalitate?

accidentul nu s-a intampolat din cauza ei un TIR a lovit masina ce o conducea ea.Dar atunci cand i se vorbeste despre accident intreaba daca ea l-a provocat.Varsta ei este 26 ani si este casatorita.Ce as vrea eu sa stiu daca din aceasta situatie se mai pot trage sperante.Astept raspunsurile d-voastra.

pt yryna87
Dupa cate observ din ce spuneti dvs. are tip de personalitate narcisista.Dar parerea mea este ca boala il face asa.Trebuie inteles si sustinut.Inconjurat cu multa iubire fara reprosuri mai ales dupa ce o sa iasa din criza, obligatoriu sa nu i reprosati absolut nimic deoarece nu i va face decat rau reprosurile dvs.

pt simo_delia
sunt sigur ca poate fi ajutata dar numai de cineva specializat.Si nu cred ca e nevoie de psihiatru desi mai intai ei ar trebui sa si dea avizul ca nu e de competenta lor si sa va recomande un psihoterapeut. (sa va puneti in locul ei).In sufletul ei se da o lupta crunta cu realitatea si refuza sa creada (dovada ca nu plange se aduna suferinta) de aceea parerea mea este ca isi doreste sa fie doar un vis urat si sa se trezeasca.

Buna ziua,

Numele meu este Corina. Am 28 de ani si sunt profesoara. In august 2004 am fost internata la Spitalul Al. Obregia, la sectia IV, la doamna conferentiar Mirela Manea. La externare, diagnosticul meu a fost episod psihotic acut. Dupa aproape 2 luni la spital, am fost trimisa la Sanatoriul de Nevroze de la Predeal. In martie 2006, am avut o cearta puternica cu fratele meu, care m-a batut, si am fost nevoita sa ma internez iar. Am ales sa merg din nou la Predeal. Pe biletul de trimitere scria tulburare afectiva.

In perioada in care am fost internata la faimosul Spital nr.9, de mine s-a ocupat dl.doctor Bogdan Patrichi.
De 5 ani de zile, urmez un tratament cu SEROQUEL in doze care au descrescut si DEPAKINE.

Acum sunt inscrisa la un master la ASE. Este foarte intersant, dar si obositor. Cursurile sunt seara de la 6 la 9, de luni pana vineri.

In ianuarie, am hotarat sa renunt la Depakine, pentru ca mi-a cazut mult parul. Am intrebat medicul si mi-a spus ca si Seroquelul este si el un stabilizator de dispozitie si ca este in regula sa iau numai Seroquel, 300mg seara.

De 3 saptamani am inceput psihoterapia la centrul TREPTE al spitalului Obregia, cu doamna dr. Adela Salceanu.

De la 1 martie ma simt rau. Am dureri de spate, bufeuri, diaree, migrene, etc.

Am fost la Institutul Parhon, pt ca se banuia ca o problema endocrinologica. Analizele au iesit foarte bine, cu exceptia glicemiei care este aproape de limita superioara, 109.

Am cerut domnei psihoterapeut, este si medic psihiatru, sa-mi dea bilet de trimitere la Predeal, la Sanatoriu. Nu este de acord.

Imi cere sa fac eforturi sa ma controlez. Este extrem de greu. In aceesasi, sunt cand vesela, cand trista.
Desi am luat multe vitamine si minerale, tot sunt obosita.

Maine am un examen la care nu ma pot prezenta pentru ca nu am reusit sa invat nimic. Nici macar nu am parcurs o data toate cursurile.

O rog pe doamna doctor Constantin, sa imi dea un sfat. Familia nu ma intelege. Parintii mei sunt la 150 de km distanta. Am doi frati aici in Bucuresti, dar distanta pana la ei pare si mai mare.

Mama mea acum se duce aproape zilnic la biserica, la slujbe de maslu, crezand ca solutia va pica din cer.

Va multumesc! Cu stima, Corina

Buna ziua Corina.
Nu sunt medic sunt mama unui baiat cu probleme psihice si urmaresc de un an acest topic, mai precis din martie 2008 cand s-a declansat boala fiului meu. Am observat ca de cca 2 luni d-na doctor Ileana Constantin nu a mai raspuns, de altfel este singurul medic care activeaza aici.Probabil ca din anumite motive nu a mai putut face acest lucru. Pe mine m-a ajutat enorm de mult sa inteleg boala si sa iau anumite decizii. Daca nu-ti raspunde, sfatul meu este sa cauti alt medic asa cum am facut si eu deoarece problemele se pot rezolva cu un tratament care ti se potriveste.
In legatura cu mama care merge la biserica sa se roage, ajuta si acest lucru dar impreuna cu medicatia adecvata.
Iti doresc multa sanatate si sa auzim numai de bine!

elena-corina, te rog sa dai un semn -, sau sa lasi tu un id sa vorbim.multumesc

Va multumesc amandurora!

De fapt, cu dumneavoastra as vrea mai mult sa vorbesc pentru ca de medici deja sunt satula. Si tratamentele lor nu prea dau roade.

Maine voi merge la psihiatra mea si la psihoterapeut. Am inceput sa iau iar Depakine, 250 mg seara si Seroquel 300 mg, tot seara.

Cine se mai trateaza cu SEROQUEL? Nu am reusit sa citesc toate mesajele de pe acest forum.

Am observat ca medicul meu il recomanda mai tuturor pacientilor sai.

Va doresc o saptamana minunata.

A VENIT PRIMAVARA !!! Corina

pt. elena-corina
Mama mea ia seroquel xr 200 mg 2 pe zi, depakine chrono 500 2 pe zi, romparkin 2 pe zi, ea ia acest tratament de 3 saptamani si inca mai are probleme adica inca mai aude voci. Intreabare: e bun tratamentul sau trebuie schimbat?