Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
"Dacă vrei să scapi de tristeţe, nu-ţi lipi inima de nimic şi de nimeni. Tristeţea provine din ataşamentul de lucrurile văzute.
Niciodată nu a existat, nu există şi nu va exista un loc fără tristeţe pe pământ.
Locul fără tristeţe poate fi numai în inimă, când Domnul e în ea."
Părintele Nicon dela Optina
Incercati cand aveti parte de bucurii dar si de stari neplacute in egala masura, sa multumiti lui Dumnezeu pentru ele si sa spuneti: "asa cum Tu mi le-ai dat Doamne, asa tot Tu vei fi cel care ma va ajuta sa le port".
Vedeti cum va simtiti sufleteste. Imi pare rau ca nu stiu eu sa ma exprim si sa explic mai multe lucruri. Dar va sfatuiesc sa incercati si sa fiti convinsi ca in starile de rau, Dumnezeu care a zis ca ii cearca pe cei pe care ii iubeste mai mult cu boli, va ajuta si preia El o parte din greul bolii. Nu uitati de asemenea si medicatia.
O anumita atitudine de a fi smerit si bland implica si o deschidere pentru a primi si a simti iubirea si blandetea lui Dumnezeu. Ceea ce este un lucru extraordinar. Parca ti se iau cu mana toate necazurile si derealizarea si depersonalizarea in acele momente. Nu iti vine sa crezi cum pacea si iubirea iti cuprind corpul.
"Darul de a răbda necazurile este mai mare decât darul de a învia morţii. Pentru că dacă învie cineva un mort, atunci îi rămâne dator lui Dumnezeu, pentru că rugăciunea i-a fost ascultată. Dar dacă cineva rabdă necazurile, atunci acestuia Însuşi Dumnezeu îi rămâne dator".
Sfântul Ioan Gură de Aur
Niciodată nu a existat, nu există şi nu va exista un loc fără tristeţe pe pământ.
Locul fără tristeţe poate fi numai în inimă, când Domnul e în ea."
Părintele Nicon dela Optina
Incercati cand aveti parte de bucurii dar si de stari neplacute in egala masura, sa multumiti lui Dumnezeu pentru ele si sa spuneti: "asa cum Tu mi le-ai dat Doamne, asa tot Tu vei fi cel care ma va ajuta sa le port".
Vedeti cum va simtiti sufleteste. Imi pare rau ca nu stiu eu sa ma exprim si sa explic mai multe lucruri. Dar va sfatuiesc sa incercati si sa fiti convinsi ca in starile de rau, Dumnezeu care a zis ca ii cearca pe cei pe care ii iubeste mai mult cu boli, va ajuta si preia El o parte din greul bolii. Nu uitati de asemenea si medicatia.
O anumita atitudine de a fi smerit si bland implica si o deschidere pentru a primi si a simti iubirea si blandetea lui Dumnezeu. Ceea ce este un lucru extraordinar. Parca ti se iau cu mana toate necazurile si derealizarea si depersonalizarea in acele momente. Nu iti vine sa crezi cum pacea si iubirea iti cuprind corpul.
"Darul de a răbda necazurile este mai mare decât darul de a învia morţii. Pentru că dacă învie cineva un mort, atunci îi rămâne dator lui Dumnezeu, pentru că rugăciunea i-a fost ascultată. Dar dacă cineva rabdă necazurile, atunci acestuia Însuşi Dumnezeu îi rămâne dator".
Sfântul Ioan Gură de Aur
Salut tuturor
Mircea, nu am renuntat la anxiolitic, iau xanax 0, 50 seara ca sa dorm cit de cit si asa dorm cam 3 ore legate dupa care ma complac intr-o stare de somnolenta, imi fac vise constient, mai adorm, ma mai intorc de 80 de ori in pat...nu reusesc sa dorm bine.dar asta se intimpla de multi ani si este una din cauzele situatiei in care am ajuns: dormit putin si neodihnitor.
Ca si AD iau anafranil 25 mg dim si la prinz si am senzatia ca am reusit sa ma mobilizez mai usor dar am multe efecte sec care inca persista:gura uscata, apetit mai mare, constipatie, pb de erectie, tensiune marita...
Saptamina urm merg la psihiatra si vedem daca merg mai departe cu ad.sigur ma cearta ca nu iau medicatia si ca nu cred in medicamente, ca trebuie sa pun si eu umarul sa ies din depresie..
Si are un pic de dreptate deoarece nu iau pastilele exact la aceeasi ora, totusi o fac intr-un interval de 2 sau 3 ore si intradevar nu pot sa ma gindesc ca iau o pastila si o sa ma simt bine de la ea.
Problema asta o am si cu psihologul care imi reproseaza ca nu gindesc pozitiv, ca nu vreau sa imi restructurez gindurile
Este adevarat ca nu pot face asta dar poate este si vina lui ca nu a gasit modul sa intre in mintea mea, modalitatea de a ma aborda, este f greu sa trec de la o gindire rationala dusa la extrem spre catastrofica la o gindire pozitiva, asta e parerea mea.el zice ca trebuie sa trec de la o gindire irationala la una pozitiva
Oricum i-am spune tot nu reusesc.
Si de citeva zile m-a apucat o depresie puternica, nu am chef de nimic, am iesit afara, am incercat sa conduc dar abia asteptam sa ajung acasa, ma demoralizeaza f tare cind vad oameni bolnavi pe strada sau un deces..ei, astea au mare efect asupra mea pe cind munca psihologului nu are nici un rezultat.
Tu ce faci, ai inceput munca?
Clara
Consider ca in adincul sufletului cred in Dumnezeu dar tot nu inteleg de ce un iubitor de oameni poate sa ii chinuie si mai ales sa ii chinuie mai tare pe cei alesi..
Adica, mi se pare anormal, imoral, ilogic ca eu sa ma apuc sa imi chinui copilul, sa ii creez cit mai multe si mai grele obstacole din care el sa invete si sa ii fie de folos in viata.dar in felul asta copilul va ajunge sa ma urasca..
Dar cineva spunea ca omul nu poate intelege pe Dumnezeu, ca logica noastra nu este suficienta, ca trebuie sa accepti si sa crezi fara sa vezi
Dar asta este un alt subiect, amplu dar incitant si nu aici.
Mircea, nu am renuntat la anxiolitic, iau xanax 0, 50 seara ca sa dorm cit de cit si asa dorm cam 3 ore legate dupa care ma complac intr-o stare de somnolenta, imi fac vise constient, mai adorm, ma mai intorc de 80 de ori in pat...nu reusesc sa dorm bine.dar asta se intimpla de multi ani si este una din cauzele situatiei in care am ajuns: dormit putin si neodihnitor.
Ca si AD iau anafranil 25 mg dim si la prinz si am senzatia ca am reusit sa ma mobilizez mai usor dar am multe efecte sec care inca persista:gura uscata, apetit mai mare, constipatie, pb de erectie, tensiune marita...
Saptamina urm merg la psihiatra si vedem daca merg mai departe cu ad.sigur ma cearta ca nu iau medicatia si ca nu cred in medicamente, ca trebuie sa pun si eu umarul sa ies din depresie..
Si are un pic de dreptate deoarece nu iau pastilele exact la aceeasi ora, totusi o fac intr-un interval de 2 sau 3 ore si intradevar nu pot sa ma gindesc ca iau o pastila si o sa ma simt bine de la ea.
Problema asta o am si cu psihologul care imi reproseaza ca nu gindesc pozitiv, ca nu vreau sa imi restructurez gindurile
Este adevarat ca nu pot face asta dar poate este si vina lui ca nu a gasit modul sa intre in mintea mea, modalitatea de a ma aborda, este f greu sa trec de la o gindire rationala dusa la extrem spre catastrofica la o gindire pozitiva, asta e parerea mea.el zice ca trebuie sa trec de la o gindire irationala la una pozitiva
Oricum i-am spune tot nu reusesc.
Si de citeva zile m-a apucat o depresie puternica, nu am chef de nimic, am iesit afara, am incercat sa conduc dar abia asteptam sa ajung acasa, ma demoralizeaza f tare cind vad oameni bolnavi pe strada sau un deces..ei, astea au mare efect asupra mea pe cind munca psihologului nu are nici un rezultat.
Tu ce faci, ai inceput munca?
Clara
Consider ca in adincul sufletului cred in Dumnezeu dar tot nu inteleg de ce un iubitor de oameni poate sa ii chinuie si mai ales sa ii chinuie mai tare pe cei alesi..
Adica, mi se pare anormal, imoral, ilogic ca eu sa ma apuc sa imi chinui copilul, sa ii creez cit mai multe si mai grele obstacole din care el sa invete si sa ii fie de folos in viata.dar in felul asta copilul va ajunge sa ma urasca..
Dar cineva spunea ca omul nu poate intelege pe Dumnezeu, ca logica noastra nu este suficienta, ca trebuie sa accepti si sa crezi fara sa vezi
Dar asta este un alt subiect, amplu dar incitant si nu aici.
@mache
Deocamdata sunt in proba, dar am luat-o usor, cam 4 ore pe zi cu munca, este destul de greu sa ma acomodez pentru ca starile de rau fizic persista...de aici si gandurile negre...am fost la doctor si mi-a sugerat sa reincep cu Cipralex juma de pastila dimineata pentru depresie, si 0.5 mg rivotril dim si seara...sa controlez atat anxietatea cat si depresia...sunt 2 lucruri diferite...ce am observat si in trecut...de la Cipralex ma simt ok pe depresie.nu-mi mai sta capu sa ma bag in pat, sa dorm, dispare intr-o oarecare masura depresia, dar se ridica anxietatea...mama ei, nu puteam sa am parte doar de una, si aici intervin cu rivotril care a fost singurul medicament care m-a ajutat pe anxietate, combo asta ma sperie pentru ca am tot auzit fel si fel de pareri, dar important este sa ma simt ok, am intrebat si neurologul in ce fel ar putea sa-mi afecteze Rivotrilul pe parcus creierul...si mi-a dat un raspuns logic zic eu.mi-a spus ce prefer? sa ma iau dupa unu, altul si sa stau cu dureri fizice in fiecare zi, sau sa stau linistit si sa-mi vad de viata, mi-a zis ca toti reactionam diferit la medicamente si ca sunt foarte norocos ca rivotrilul imi ia durerea provocata de anxietate, fie cap plin, dureri de spate, ochi, nu ma pot concentra, etc..
Acum ce sa zic, nu sunt ok pentru ca mi-e gandul la sport, nu prea mai am cheful de odinioara, dar m-am gandit destul de mult la problema asta...cheful acela provenea si din faptul ca ma simteam foarte ok dupa, era tot un calmant pentru mine, oarecum il faceam obligat atat de intens...consider ca nu-i ok nici asa, sportul trebuie sa fie o placere...inainte de problemele astea il practicam dar nu in exces cum am facut-o dupa...mai ales ca la sala iti cam fortezi sistemul nervos spre maxim.
Sa vedem ce iese cu Cipralexul asta:) daca nu merge ramane Seroxatul sa-l incerc, desi doctora mea nu este de acord in nici un fel cu el, nu stiu de ce, am auzit ca a mers multor oameni, cine stie...mi-a zis ca mai sunt cateva AD de noua generatie,...n-am stat sa googlesc...fiecare reactioneaza diferit si degeaba ne uitam la altii cum spun ca s-au vindecat definitiv cu anumite tratamente...
Te intrebam de doctora sa vad cum gandesc si alti medici psihiatri...ai intrebat-o cam ce se intampla in capul tau? daca tot zic ca nu gandesti pozitiv, etc, nu le-ai spus ca este o treaba care nu prea tine de tine in sensul ca atunci cand esti ok nu te gandesti la toate bazaconiile dupa lume...eu am fel si fel de dispute cu doctora mea...d-aia nici n-am mai luat AD de o vreme...incercam sa-i zic ca starea provocata de depresie/anxietate vine si ma loveste puternic si degeaba gandesc eu pozitiv cand mintea mea este axata doar pe ganduri obsesive, negre...nimic nu conteaza in momentele alea...la ce folos sa rad si sa-mi zic in minte ca sunt ok, cand imi vin fel si fel de ganduri/reactii ciudate:)
AI obsevat cumva daca xanax-ul nu-ti provoaca depresie? in multe cazuri anxioliticele mai mult deprima...dar esti in acelasi cerc vicios ca si mine, daca nu-l iei nu dormi deloc...si iar nu-i bine...eu am probleme cateodata cand incerc sa ma concentrez, parca nu ma lasa ceva sa ma axez pe ce trebuie.nu stiu cum e la tine dar banuiesc ca la fel, cine ar putea sa fie ok pe partea asta cand mintea o ia razna...
@clara
Este adevarat ce spui, dar cum bine ziceai, ti-ai gasit linistea cat de cat dupa foarte multe incercari, peste 60 de retete de medicamente, intr-un fel te-ai echilibrat si ai reusit sa-ti intelegi problema, sa fi mai impacata/linistita.
Deocamdata la mine nu merge treaba cu religia, nu pentru ca nu as vrea, dar nu gasesc un echilibru, o liniste care sa-mi permita sa vad lucrurile altfel, inca mai am de cautat in adancul meu, poate sa gasesc si eu reteta de medicamente care sa ma faca sa vad lucrurile la rece, sa accept ce am, si sa privesc viitorul putin mai optimist, sa stiu ca am o liniste macar o perioada, sa ma potolesc putin si sa-mi indrept atentia spre alte lucruri.
Momentan sunt implicat in mai multe 'proiecte' si asa reusesc cu greu sa-mi fac ordine in viata, incerc sa le explic si celor din jurul meu ce se intampla cu mine, desi sunt constient ca in afara de prietena si maica-mea care sunt 100% sigur ca ma inteleg si au fost de la inceput intelegatoare si chiar m-au inteles.
Deocamdata sunt in proba, dar am luat-o usor, cam 4 ore pe zi cu munca, este destul de greu sa ma acomodez pentru ca starile de rau fizic persista...de aici si gandurile negre...am fost la doctor si mi-a sugerat sa reincep cu Cipralex juma de pastila dimineata pentru depresie, si 0.5 mg rivotril dim si seara...sa controlez atat anxietatea cat si depresia...sunt 2 lucruri diferite...ce am observat si in trecut...de la Cipralex ma simt ok pe depresie.nu-mi mai sta capu sa ma bag in pat, sa dorm, dispare intr-o oarecare masura depresia, dar se ridica anxietatea...mama ei, nu puteam sa am parte doar de una, si aici intervin cu rivotril care a fost singurul medicament care m-a ajutat pe anxietate, combo asta ma sperie pentru ca am tot auzit fel si fel de pareri, dar important este sa ma simt ok, am intrebat si neurologul in ce fel ar putea sa-mi afecteze Rivotrilul pe parcus creierul...si mi-a dat un raspuns logic zic eu.mi-a spus ce prefer? sa ma iau dupa unu, altul si sa stau cu dureri fizice in fiecare zi, sau sa stau linistit si sa-mi vad de viata, mi-a zis ca toti reactionam diferit la medicamente si ca sunt foarte norocos ca rivotrilul imi ia durerea provocata de anxietate, fie cap plin, dureri de spate, ochi, nu ma pot concentra, etc..
Acum ce sa zic, nu sunt ok pentru ca mi-e gandul la sport, nu prea mai am cheful de odinioara, dar m-am gandit destul de mult la problema asta...cheful acela provenea si din faptul ca ma simteam foarte ok dupa, era tot un calmant pentru mine, oarecum il faceam obligat atat de intens...consider ca nu-i ok nici asa, sportul trebuie sa fie o placere...inainte de problemele astea il practicam dar nu in exces cum am facut-o dupa...mai ales ca la sala iti cam fortezi sistemul nervos spre maxim.
Sa vedem ce iese cu Cipralexul asta:) daca nu merge ramane Seroxatul sa-l incerc, desi doctora mea nu este de acord in nici un fel cu el, nu stiu de ce, am auzit ca a mers multor oameni, cine stie...mi-a zis ca mai sunt cateva AD de noua generatie,...n-am stat sa googlesc...fiecare reactioneaza diferit si degeaba ne uitam la altii cum spun ca s-au vindecat definitiv cu anumite tratamente...
Te intrebam de doctora sa vad cum gandesc si alti medici psihiatri...ai intrebat-o cam ce se intampla in capul tau? daca tot zic ca nu gandesti pozitiv, etc, nu le-ai spus ca este o treaba care nu prea tine de tine in sensul ca atunci cand esti ok nu te gandesti la toate bazaconiile dupa lume...eu am fel si fel de dispute cu doctora mea...d-aia nici n-am mai luat AD de o vreme...incercam sa-i zic ca starea provocata de depresie/anxietate vine si ma loveste puternic si degeaba gandesc eu pozitiv cand mintea mea este axata doar pe ganduri obsesive, negre...nimic nu conteaza in momentele alea...la ce folos sa rad si sa-mi zic in minte ca sunt ok, cand imi vin fel si fel de ganduri/reactii ciudate:)
AI obsevat cumva daca xanax-ul nu-ti provoaca depresie? in multe cazuri anxioliticele mai mult deprima...dar esti in acelasi cerc vicios ca si mine, daca nu-l iei nu dormi deloc...si iar nu-i bine...eu am probleme cateodata cand incerc sa ma concentrez, parca nu ma lasa ceva sa ma axez pe ce trebuie.nu stiu cum e la tine dar banuiesc ca la fel, cine ar putea sa fie ok pe partea asta cand mintea o ia razna...
@clara
Este adevarat ce spui, dar cum bine ziceai, ti-ai gasit linistea cat de cat dupa foarte multe incercari, peste 60 de retete de medicamente, intr-un fel te-ai echilibrat si ai reusit sa-ti intelegi problema, sa fi mai impacata/linistita.
Deocamdata la mine nu merge treaba cu religia, nu pentru ca nu as vrea, dar nu gasesc un echilibru, o liniste care sa-mi permita sa vad lucrurile altfel, inca mai am de cautat in adancul meu, poate sa gasesc si eu reteta de medicamente care sa ma faca sa vad lucrurile la rece, sa accept ce am, si sa privesc viitorul putin mai optimist, sa stiu ca am o liniste macar o perioada, sa ma potolesc putin si sa-mi indrept atentia spre alte lucruri.
Momentan sunt implicat in mai multe 'proiecte' si asa reusesc cu greu sa-mi fac ordine in viata, incerc sa le explic si celor din jurul meu ce se intampla cu mine, desi sunt constient ca in afara de prietena si maica-mea care sunt 100% sigur ca ma inteleg si au fost de la inceput intelegatoare si chiar m-au inteles.
Mircea
Bravo, nu m-am la faza cu xanax-ul.
Si daca ma gindesc bine.problema mea a inceput cu atac de panica, anxietate si ulterior am ajuns in depresie..si pe parcursul celor doi ani si jumatate numitorul comun a fost xanaxul.
Cu psihiatra nu pot vorbi mult, este tot timpul aglomerata la cabinet, am fost de citeva ori si la ea la spital si sint ingrozit de locul in sine, nu pot suporta sa intru acolo..clar nu am relatia care o doresc dar este agomerat tare la cabinet la ea.
Si iar iti dau dreptate: atunci cind reusesc sa dorm cit de cit, ma trezesc binisor si ma mobilizez si imi vad de viata, mintea mea e ok, probabil am si ginduri parazitare ( sigur) dar parca totul decurge normal
In schimb, daca imi este rau de dimineata atunci toata ziua este compromisa, pot sa tot incerc eu sa gindesc pozitiv, sa dau note la stari, sa ma dau peste cap..dezastru total.astept sa treaca ziua si ma rog sa dorm si dimineata urmatoarea sa ma trezesc bine.
Somnul are mare importanta pt mine dar am incercat cu somnifere, ceaiuri, med naturiste, plimbare seara, lapte cu miere.slabe rezultate.
Cu xanax sau anxiar reusesc sa leg totusi doua sau trei ore de somn.
De la somnifere dimineata am capul f tulbure, la fel si de la valeriana, iar sotia mea daca bea seara o cana de ceai de tei doarme bustean.
Asa ca parte din problema este cauzata de somn dar nu gasesc solutii de ani de zile.
Bravo, nu m-am la faza cu xanax-ul.
Si daca ma gindesc bine.problema mea a inceput cu atac de panica, anxietate si ulterior am ajuns in depresie..si pe parcursul celor doi ani si jumatate numitorul comun a fost xanaxul.
Cu psihiatra nu pot vorbi mult, este tot timpul aglomerata la cabinet, am fost de citeva ori si la ea la spital si sint ingrozit de locul in sine, nu pot suporta sa intru acolo..clar nu am relatia care o doresc dar este agomerat tare la cabinet la ea.
Si iar iti dau dreptate: atunci cind reusesc sa dorm cit de cit, ma trezesc binisor si ma mobilizez si imi vad de viata, mintea mea e ok, probabil am si ginduri parazitare ( sigur) dar parca totul decurge normal
In schimb, daca imi este rau de dimineata atunci toata ziua este compromisa, pot sa tot incerc eu sa gindesc pozitiv, sa dau note la stari, sa ma dau peste cap..dezastru total.astept sa treaca ziua si ma rog sa dorm si dimineata urmatoarea sa ma trezesc bine.
Somnul are mare importanta pt mine dar am incercat cu somnifere, ceaiuri, med naturiste, plimbare seara, lapte cu miere.slabe rezultate.
Cu xanax sau anxiar reusesc sa leg totusi doua sau trei ore de somn.
De la somnifere dimineata am capul f tulbure, la fel si de la valeriana, iar sotia mea daca bea seara o cana de ceai de tei doarme bustean.
Asa ca parte din problema este cauzata de somn dar nu gasesc solutii de ani de zile.
La fel am patit-o si eu, atac de panica, tulburare de panica, anxietate generalizata urmata de o depresie...depresie am pus-o initial pe seama faptului ca nu puteam dormii bine, tot somnul a fost factorul comun...n-am putut sa adorm foarte mult timp...mai mult de atat, cand nu fac sport si ies afara, fie la o plimbare ma simt destul de obosit...tot depresia este cauza...daca las medicamentele o dau intr-o anxietate pronuntata, nu pot sa dorm, trebuie sa fac foarte mult sport sa-mi domolesc simptomele si tot asa, intr-un sfarsit cedeaza si fizicul oricate suplimente as lua, nu pot continua cu sala 2-3 ore pe zi...am ani de cand fac asta...si mai trebuie sa-mi vad si de alte aspecte ale vietii mele...
Nu stiu daca ai incercat Trittico, vorbeste cu doctora si vezi ce spune, a rezolvat problema cu somnul la cativa membrii dupa forum, le-a reglat somnul, asta daca nu l-ai incercat, de Stilnox(zolpidem) cred ca ai incercat, fiind primul recomandat in insomnii, dar si insomnia asta are la baza o cauza, asa a debutat si la mine boala, insomnii peste insomnii, frici, simptome fizice si de atunci dispar unele, apar altele, unele medicamente rezolva o problema, dar dai de alta...de asta n-am avut incredere deloc in medicamente, pentru ca cele folosite au avut astfel de rezultate, doar ca acum datorita schimbarilor pe care vreau sa le fac, trebuie sa fiu mai linistit, sa o las mai moale cu antrenamentele, doar de mentinere, si sa-mi rezolv problema cu, concentrarea.sa fiu apt pentru un job, etc...stiu ca o sa fie foarte greu, dar n-am ce face...nu pot sta in casa toata viata asteptand vreun medicament miraculos sau vreo schimbare spirituala, alta perceptie asupra vietii, etc..
Si eu am avut probleme cu Stilnox, Mirzaten, chiar si Trittico, dimineata cap tulbure, somnolent, chef zero...nu stiu ce sa mai zic, chiar sunt curios ce se va intampla in urmatoarea perioada, vreau sa gasesc si eu un tratament mai ok...
Multi mi-au zis ca starea asta de depersonalizare ar disparea doar cu un antipsihotic in doza mica, dar sincer ma sperie doar ideea in sine, nu stiu de ce...
Nu stiu daca ai incercat Trittico, vorbeste cu doctora si vezi ce spune, a rezolvat problema cu somnul la cativa membrii dupa forum, le-a reglat somnul, asta daca nu l-ai incercat, de Stilnox(zolpidem) cred ca ai incercat, fiind primul recomandat in insomnii, dar si insomnia asta are la baza o cauza, asa a debutat si la mine boala, insomnii peste insomnii, frici, simptome fizice si de atunci dispar unele, apar altele, unele medicamente rezolva o problema, dar dai de alta...de asta n-am avut incredere deloc in medicamente, pentru ca cele folosite au avut astfel de rezultate, doar ca acum datorita schimbarilor pe care vreau sa le fac, trebuie sa fiu mai linistit, sa o las mai moale cu antrenamentele, doar de mentinere, si sa-mi rezolv problema cu, concentrarea.sa fiu apt pentru un job, etc...stiu ca o sa fie foarte greu, dar n-am ce face...nu pot sta in casa toata viata asteptand vreun medicament miraculos sau vreo schimbare spirituala, alta perceptie asupra vietii, etc..
Si eu am avut probleme cu Stilnox, Mirzaten, chiar si Trittico, dimineata cap tulbure, somnolent, chef zero...nu stiu ce sa mai zic, chiar sunt curios ce se va intampla in urmatoarea perioada, vreau sa gasesc si eu un tratament mai ok...
Multi mi-au zis ca starea asta de depersonalizare ar disparea doar cu un antipsihotic in doza mica, dar sincer ma sperie doar ideea in sine, nu stiu de ce...
Saluuut...ei bine, si eu am avut o saptamana nasoala cu anxietate, temeri, somnolenta, oboseala, stres, dar in primul rand depersonalizare...din cate am citit cu totii cam "scartaiti"la capitolul asta...ce sa zic?ork si vremea e devina, se aproprie sarbatorile, sunt tot felul de factori, eu de exemplu sunt satula de aglomeratia de dimineata cand ma duc la scl...in orice caz, va pup p toti, sa aveti o sapt frumoasa!
Da, din pacate Ad-urile pe care le-am luat au ajutat, dar cu depersonalizarea asta este mai greu, nu cedeaza...poate in doze in mai mari, nu stiu ce sa zic, eu sunt pe Rivotril 0.5 dim si seara si Cipralex, a crescut o neliniste interioara specifica inceputului de tratament, dar am momente cand ma simt ok fizic, dar parca n-am chef de nimic, astenia de primavara poate contribuie si ea...
Sunt foarte deschis la treaba cu depersonalizarea, cu efectele anxietatii gen dureri de cap, ameteli fac fata, n-am prob, dar cu moleseala aia cand te apuca starea aia de parca nu te incadrezi in peisaj...ce facem? mi-a revenit cam des in ultima perioada, o sa ma apuc de sport din nou. degeaba am facut pauza aproape 3 saptamani, nu m-am simti ok...se pare ca singurul remediu e sportul la mine, obosit fizic/pshic, degeaba iau AD...e si prematur pentru ca sunt la inceput de tratament, dar nu-mi place starea in care ma aflu...si nu stau sa-mi pierd iar luni de zile sperand cai verzi pe pereti.
Deci, cum va tineti in frau depersonalizarea asta?metode, tratamente, deschis la orice propunere, fie naturista, alopata:))
Sunt foarte deschis la treaba cu depersonalizarea, cu efectele anxietatii gen dureri de cap, ameteli fac fata, n-am prob, dar cu moleseala aia cand te apuca starea aia de parca nu te incadrezi in peisaj...ce facem? mi-a revenit cam des in ultima perioada, o sa ma apuc de sport din nou. degeaba am facut pauza aproape 3 saptamani, nu m-am simti ok...se pare ca singurul remediu e sportul la mine, obosit fizic/pshic, degeaba iau AD...e si prematur pentru ca sunt la inceput de tratament, dar nu-mi place starea in care ma aflu...si nu stau sa-mi pierd iar luni de zile sperand cai verzi pe pereti.
Deci, cum va tineti in frau depersonalizarea asta?metode, tratamente, deschis la orice propunere, fie naturista, alopata:))
salut marius...si eu am aceeasi stare, ea nu a disparut.totusi mi-as dori sa-mi explici un pic cum te simti in acele momente...eu am experimentat depersonalizarea pe mai multe nivele... de exemplu, daca ma gandesc pot sa ma fac si in acest moment sa ma simt iesita din peisaj...cel mai nasol nivel e atacul de panica, zic eu;in acel moment parca nu mai stiu de mine, de nimic, parca nimic nu mai are sens, absolut totul pare denaturat, iesit din comun;dar in acel moment nu depersonalizarea e cea nasoala ci atacul de panica care duce depersonalizarea la extrem, asta e parerea mea...eu iau venlafaxina, pe mine m-a ajutat foarte mult in ceea ce priveste atacurile de panica:)practic eu nu mai am atacuri de panica, chiar daca ma simt iesita din comun, aiurita, naucita teama nu-mi creste la intensitatea maxima de sa simt ca o iau pe ulei:)...
La mine au disparut atacurile de panica, dar am impresia ca s-au transformat in aceasta depersonalizare, stiu cum este atacul de panica, cumplit, in momentul acela crezi ca o sa mori, nu conteaza nimic, etc...la mine doar perceptia se schimba, dintr-o data totul pare strain, ma gandesc intr-una la prostii, nimic nu are rost, un rau provenit din creier care ma schimba imediat.si imi da starea respectiva...acum nu stiu ce sa zic, am inceput din nou cu Cipralex dar nu sunt foarte incantat, sunt mult mai molesit, chef nu prea mai am de nimic, a mers bine pe partea gandurilor negre si obsesive, si sunt mult mai linistit seara, pot sta linistit la tv, pc...doar oboseala ma scoate din minti...
Cred ca la mine te-ai referit cu 'marius' :))
In rest, sper sa fie mai bine, Andrei, mache cum va mai simtiti?
Cred ca la mine te-ai referit cu 'marius' :))
In rest, sper sa fie mai bine, Andrei, mache cum va mai simtiti?
DAAAA.scz Mircea:))), pe prietenul meu il cheama marius si m-am obisnuit cu numele lui si acum poreclesc p toata lumea...scz inca o data:)))
Si eu ma confrunt cu o stare de depersonalizare. La mine de obicei apare brusc si normal ar trebui sa fie insotita de un atac de panica. Defapt nu apare chiar atat de brusc, de obicei apare cand sunt la un suc, sau in preajma unor persoane si nu exista un subiect de discutie. Atunci eu, cateodata incep sa ma gandesc la tot felu' de cacaturi si acest lucru "declanseaza" starile. Atacul de panica il confrunt, adica nu ma speriu, incerc sa ma linistesc, dar starea de depersonalizare ramane, bineinteles incet incet se remediaza si ea...cu atacurile am inceput sa ma descurc cat de cat, dar cu starea de depersonalizare nu stiu inca cum sa procedez.nu iau medicamente, nu am consultat niciun psihiatru/psiholog.
O seara buna !
O seara buna !
Eu sunt mai ok decat am fost saptamana trecuta, mai optimist si toate cele. Chiar daca am avut stari cam nasoale luni si marti seara, e mai bine. Si la mine tot asa e, nu mai am treaba cu atacurile de panica, dar cu anxietatea si starile de derealizare e mai greu. Si asa e la noi, incercam sa incepem cu un avantaj fata de starile astea. Daca mai demult ne simteam functionali chiar si cand dormeam 2 ore si stateam 10 ore la PC sau mai stiu eu ce, acum le vad ca si pe niste probleme care imi amplifica starea "normala". Cand ma trezesc dimineata si ma simt pierdut in spatiu, e cam greu sa fiu optimist si sa imi propun sa am o zi foarte buna si sa ignor simptomele. Dar parca dupa un somn bun si cand suntem multumiti de noi, altcumva merge tot. Asa e si cu sportul poate, cu micile bucurii sau suparari din viata. Cel putin asa e la mine..Depinde mult de circumstante, de persoane, de locatie, de durata actiunilor etc..Eu stiu ca
Azi am fost foarte ok in mare, desi fizic am fost cand cum, ma bucur ca am tolerat foarte bine tot ce a fost si mi-am vazut de treaba. Ieri a fost mai greu, m-am trezit dupa vreo 5-6 ore de somn prost, direct pe masina sa schimb cauciucurile. Pe langa ca eram adormit, parca mai si ma simteam de parca inca sunt in vis. Oscilau starile si nu am reusit sa ma duc la o cafea cu prietena dupa aia, cum imi propusesem. In schimb am mers cu ea la cafea dupa o ora de somn, cand m-am simtit mult mai fresh si optimist :)
Greu cu noi si cu starile astea, ce sa facem.
Voi cum sunteti in rest?
Azi am fost foarte ok in mare, desi fizic am fost cand cum, ma bucur ca am tolerat foarte bine tot ce a fost si mi-am vazut de treaba. Ieri a fost mai greu, m-am trezit dupa vreo 5-6 ore de somn prost, direct pe masina sa schimb cauciucurile. Pe langa ca eram adormit, parca mai si ma simteam de parca inca sunt in vis. Oscilau starile si nu am reusit sa ma duc la o cafea cu prietena dupa aia, cum imi propusesem. In schimb am mers cu ea la cafea dupa o ora de somn, cand m-am simtit mult mai fresh si optimist :)
Greu cu noi si cu starile astea, ce sa facem.
Voi cum sunteti in rest?
saluuut.ce mai faceti, cum va mai simtiti??eu una sunt ok cat de cat...am cv probleme cu somnul dar o sa-mi treaca:D as dori daca se poate sa aprofundam impreuna problema cu depersonalizarea...stiu ca, cu totii am mai scris despre ea;la voi se manifesta sub mai multe forme?cam cand?in ce situatii?cum va simtiti inainte, in timpul si dupa depersonalizare?cam cat dureaza?vi se intampla des?senzatia de aiureala e tot aceea cu cea de straniu???daca se poate sa scrieti toti:D...multumesc, in rest toate cele bune!!!
Buna.
Eu sincer sunt mai bine. Urmez tratament cu Fevarin iar pana acum 1 saptamana am urmat si cu anxiar(doar 3 saptamani). Inca nu mi-am revenit complet in sensul ca inca nu dorm foarte linistit, ma trezesc peste noapte cel putin 1 data, mai apar senzatii de greata, ameteala insa mult mai diminuate. La inceput nu eram in stare sa fac nimic, nu-mi venea sa ies afara, aveam mereu o teama profunda. Acum reusesc sa merg la facultate, sa merg la inot, sa ies cu prietenii. Sunt spre vindecare ca sa zic asa. Doar de ceva timp a aparut un simptom pe care nu l-am avut pana acum si nici nu prea stiu sa-l descriu. Apare mai mult seara si mai ales daca stau la calculator si derulez o pagina sus, jos. Simt din interior o senzatie ciudata, ca o ameteala, ca si cum plutesc, ca si cum mi se misca capul usor sus, jos...nu stiu, este o senzatie ciudata. Credeti ca este tot de la anxietate?
Eu am o teama permanenta de moarte. Pana acum 2 saptamani aveam o teama excesiva ca fac infarct, ca am probleme cu inima. Aceasta teama a disparut, chiar nu ma mai gandesc la asta..in schimb acum a aprut suspiciunea de cancer, alta boala "incurabila" care conduce din pacate tot la moarte...frica mea! Doamne fereste! Sper sa iesim cu totii din starile astea. Sanatate multa
Eu sincer sunt mai bine. Urmez tratament cu Fevarin iar pana acum 1 saptamana am urmat si cu anxiar(doar 3 saptamani). Inca nu mi-am revenit complet in sensul ca inca nu dorm foarte linistit, ma trezesc peste noapte cel putin 1 data, mai apar senzatii de greata, ameteala insa mult mai diminuate. La inceput nu eram in stare sa fac nimic, nu-mi venea sa ies afara, aveam mereu o teama profunda. Acum reusesc sa merg la facultate, sa merg la inot, sa ies cu prietenii. Sunt spre vindecare ca sa zic asa. Doar de ceva timp a aparut un simptom pe care nu l-am avut pana acum si nici nu prea stiu sa-l descriu. Apare mai mult seara si mai ales daca stau la calculator si derulez o pagina sus, jos. Simt din interior o senzatie ciudata, ca o ameteala, ca si cum plutesc, ca si cum mi se misca capul usor sus, jos...nu stiu, este o senzatie ciudata. Credeti ca este tot de la anxietate?
Eu am o teama permanenta de moarte. Pana acum 2 saptamani aveam o teama excesiva ca fac infarct, ca am probleme cu inima. Aceasta teama a disparut, chiar nu ma mai gandesc la asta..in schimb acum a aprut suspiciunea de cancer, alta boala "incurabila" care conduce din pacate tot la moarte...frica mea! Doamne fereste! Sper sa iesim cu totii din starile astea. Sanatate multa
Cu senzatia asta de ameteala ne batem toti de pe-aici. Tot de la anxietate e. Asa e si la mine. Mi-e foame, pac, devin mai iesit din peisaj. Nu am dormit bine, la fel. Stau la PC doua ore si imi simt ochii obositi, pac, iar ma simt iesit din peisaj. E foarte deranjant, dar incet incet invatam sa traim cu senzatiile astea, pana la urma vor disparea :) Eu nu am avut probleme mari cu bolile incurabile, adica nu imi era frica de moarte excesiv sau stiu eu ce. Dar stiam sigur ca nu e ceva in regula cu mine si nu intelegeam exact care e problema. Tot ma gandeam ca sigur e de la Magneziu, Calciu, etc...Si eu ocazional mai simt ca respir mai greu, dar nu e asa deranjanta senzatia. In schimb sunt mult mai activ, daca ar fi sa compar cu modul in care am fost in ultimii doi ani si un pic, sunt mult mult mai bine, mai linistit si toate cele. Oricum, doomy, cancerul nu se dezvolta asa fara motiv, decat daca ai poate antecedente in familie. Oricum sunt convins ca e foarte deranjant gandul. Tot asta iti recomand, sa iti mentii activitatile in continuare, fara sa te gandesti la ce te deranjeaza, pe cat posibil :)
Sal, la mine au disparut senzatiile de depersonalizare, dar anxietatea este in floare...probabil din cauza Cipralex-ului care este la inceput, chiar aseara am avut o senzatie puternica de greata, cap greu, etc...dar, dar pot sta mult mai mult la pc, concentrarea a crescut, mai am momente negre, ganduri, etc...
Nu stiu cum e la voi, dar la mine este foarte important cum ma trezesc, daca sunt ok fizic dimineata, fara prea multe ganduri ciudate...pot incepe ziua mai bine, a disparut starea aia de moleseala pe care o aveam, am chef sa fac una, alta, pacat ca anxietatea este mult mai mare, sper sa dispara cu timpul, sa ma lase in pace, oricum.era prea frumos sa dispara amandoua in scurt timp:)
Da, este foarte enervant cand te apuca o stare ciudata, fie esti la pc, tv, intr-un mall cu prieteni, film, ceva de genu si dintr-o data iti aduce aminte anxietatea ca esti la mana ei...o ameteala, la mine se mai manifesta cu o intepenire a gatului, ma doare ceafa, greata...dar trec...cred ca atunci incearca depersonalizarea sa-si faca simtita prezenta, dar se manifesta prin anxietate cand sunt pe tratament cu Cipralex, cel putin asa este la mine...sper sa dispara...
La voi cum e cu sportul? ma refer la cei pe tratament cu AD, parca ma simt mai putin capabil sa fac sport de cand am luat Cipralex.
Nu stiu cum e la voi, dar la mine este foarte important cum ma trezesc, daca sunt ok fizic dimineata, fara prea multe ganduri ciudate...pot incepe ziua mai bine, a disparut starea aia de moleseala pe care o aveam, am chef sa fac una, alta, pacat ca anxietatea este mult mai mare, sper sa dispara cu timpul, sa ma lase in pace, oricum.era prea frumos sa dispara amandoua in scurt timp:)
Da, este foarte enervant cand te apuca o stare ciudata, fie esti la pc, tv, intr-un mall cu prieteni, film, ceva de genu si dintr-o data iti aduce aminte anxietatea ca esti la mana ei...o ameteala, la mine se mai manifesta cu o intepenire a gatului, ma doare ceafa, greata...dar trec...cred ca atunci incearca depersonalizarea sa-si faca simtita prezenta, dar se manifesta prin anxietate cand sunt pe tratament cu Cipralex, cel putin asa este la mine...sper sa dispara...
La voi cum e cu sportul? ma refer la cei pe tratament cu AD, parca ma simt mai putin capabil sa fac sport de cand am luat Cipralex.
Eu, Mircea alerg in fiecare zi cate 30-40 de min...uneori chiar o ora intreaga;crede-ma, ca sa pot alerga atat am depus un efort urias, inainte abia ma mai tineam pe picioare dupa 5 minute...doar ca ideea ca fac sport si imi imbunatatesc fizicul este pt mine un sprjin psihic, de cand fac sport am un alt tonus si sunt mai imuna la raceli...nu pot spune decat ca sportul e o binecuvantare si recomand tuturor sa faca, mai ales noua care avem "angoase"legate de corpul nostru:D
azi am avut cv stari nasoale, m-o luat o stare de lesin, de plutire, de cap tulbure...iar apoi starea acea ca se misca patul cu mine si ca nu pot controla acest lucru...voi cum mai sunteti???:)
Bună. Flowerpower poţi să descrii acea senzaţie că se mişcă patul cu tine. Şi eu simt ceva asemănător, sus-jos, dar nu prea ştiu nici să o descriu. Parcă pleacă din interiorul corpului. În rest să zic că m-am simţit mai bine. Am senzaţie de greaţă mai mult dimineaţa, urmând să dispară imediat ce am activitate. Multă sănătate.
da, exact Doomy852...e o senzatie in interiorul corpului, parca se misca corpul sau asa cred...si eu o am tot de sus in jos senzatia, azi stateam in pat si m-a luat senzatia aia, m-am ingrijorat ca poate o sa am tot timpul senzatia...dar sincera sa fiu, eu am mai avut senzatia asta inainte, e tot legata de anxietate, cu cat te concentrezi pe ea cu atat e mai evidenta...mi s-a intamplat sa am senzatia nu doar in pat ci si la comp, exact cum ai spus tu...frici cum ca am vreo boala am avut si eu, doamne vedeam la tv si ma gandeam ca am si eu, apoi toata ziua mea era neagra si nu ma puteam bucura de o raza de soare, un fulg de nea, de nimica...dar sti care e cea mai minunata senzatie, atunci cand realizezi ca nu e decat in mintea ta totul si defapt nu se intampla nimic grav.repetati asta de multe ori si la un moment dat subconstiebntul tau il va prelua ca un adevar...vei simti o mare eliberare..:Dcu greata doamne sa nu mai zic...mi-a fost rau aproape un an:)))dar un lu lucru e sigur, ABSOLUT TOTUL TRECE, nimic nu ramane la fel, deci chinul asta nu va dura o vesnicie!!!!!va pup, multa sanatate si in rest numai bineee!!!!
Da, asa e. Trebuie sa fim consitenti c Da, asa e. Trebuie sa fim consitenti ca este doar o afectiune psihica insa nu reusesc de fiecare data si de cele mai multe ori ma duc cu gandul spre afectiunile fizice si ma gandesc la cele mai grave probleme si acest lucru ma adanceste si mai tare in simptome. Mai ales daca nu incerc sa ies din starile alea, sa ies afara, sa fac ceva ca sa uit...simt ca pot lesina in orice clipa si intru in panica. Sper sa iesim odata din starile astea desi eu sunt doar de 2-3 luni in ele. a este doar o afectiune psihica insa nu reusesc de fiecare data si de cele mai multe ori ma duc cu gandul spre afectiunile fizice si ma gandesc la cele mai grave probleme si acest lucru ma adanceste si mai tare in simptome. Mai ales daca nu incerc sa ies din starile alea, sa ies afara, sa fac ceva ca sa uit...simt ca pot lesina in orice clipa si intru in panica. Sper sa iesim odata din starile astea desi eu sunt doar de 2-3 luni in ele.
Poate si schimbarea asta de vreme are un rol in senzatiile respective, azi am fost si eu foarte obosit, eu nu ma obosesc sa mai caut motive fizice, doar ma enerveaza cand ma impiedica sa-mi desfasor activitatiile pe care le am programate in ziua respectiva.
De ceva vreme nu reusesc sa ma urnesc cu sportul ca inainte, am scapat de anumite frici, a ramas asta sa nu cumva sa ma las de sport...culmea tampeniei...ciudat interpreteaza creierul asta informatiile...cu cat iti este mai frica de ceva, cu atat se adanceste frica respectiva...
Totul pleaca de la perceptie, percepem altfel lucrurile, ceva s-a intamplat p-acolo prin creier si ne-a afectat, iar in timp am luat-o putin razna...altfel nu inteleg cum scapi de una si dai de alta:)
Este imposibil sa treci cu vederea, mai aud/vad destepti care imi spun...lasa domne ca trece, bun, stiu si eu ca trece...dar intre timp ce dracu fac? poate am o problema urgenta de rezolvat...sau depind altii de mine, eu ce fac? dau fuga in pat sau raman blocat pana imi trece tampenia din creier...stiu, suna cam pesimist, dar asta-i adevarul, cand te apuca anxietatea nu-i bine, fizic ai dureri, poate ai chef sa faci una, alta dar nu se poate fizic, apoi daca scapi si revine depresia n-ai chef de nimic...este acelasi cerc vicios in care suntem foarte multi dintre noi.
Constat ca si AD-urile sunt o foarte mica parte spre vindecare...vb in cazuri serioase...sau merg foarte bine celor care raspund foarte bine la mult prea cunoscutul efect placebo, gata, am luat pastila, sunt ok si pot face orice.da, intr-un timp am simtit-o pe propria piele...
De exemplu la mine, zilele astea am chef sa fac aproape orice dar sunt foarte anxios, fizic am dureri, cap tulbure, greata dimineata, daca nu luam AD probabil nu ma durea nimic dar lipsea motivatia de a face ceva + frica de a nu parasi confortu casei, sau in locurile obisnuite...
Doar reusind sa avem un echilibru interior putem sa ne vindecam cu adevarat, daca mediul, familia, prieteni nu-s ok, relatia cu doctoru, activitatiile pe care le avem nu ne plac sau vrem sa avem/facem ceva si nu putem dintr-un motiv sau altu putem lua 4-5 AD pe zi, 3-4 anxiolitice si sa stam legume...
Repet, poate suna pesimista toata treaba, dar este purul adevar, toate ajuta, de la pastile, familie, prieteni, activitati, dar trebuie sa gasim echilibru interior si viata pe care ne o dorim...sa realizam anumite lucruri, desi cu starea asta poate fi de 10 ori mai greu decat un om care nu trece prin asta...
De ceva vreme nu reusesc sa ma urnesc cu sportul ca inainte, am scapat de anumite frici, a ramas asta sa nu cumva sa ma las de sport...culmea tampeniei...ciudat interpreteaza creierul asta informatiile...cu cat iti este mai frica de ceva, cu atat se adanceste frica respectiva...
Totul pleaca de la perceptie, percepem altfel lucrurile, ceva s-a intamplat p-acolo prin creier si ne-a afectat, iar in timp am luat-o putin razna...altfel nu inteleg cum scapi de una si dai de alta:)
Este imposibil sa treci cu vederea, mai aud/vad destepti care imi spun...lasa domne ca trece, bun, stiu si eu ca trece...dar intre timp ce dracu fac? poate am o problema urgenta de rezolvat...sau depind altii de mine, eu ce fac? dau fuga in pat sau raman blocat pana imi trece tampenia din creier...stiu, suna cam pesimist, dar asta-i adevarul, cand te apuca anxietatea nu-i bine, fizic ai dureri, poate ai chef sa faci una, alta dar nu se poate fizic, apoi daca scapi si revine depresia n-ai chef de nimic...este acelasi cerc vicios in care suntem foarte multi dintre noi.
Constat ca si AD-urile sunt o foarte mica parte spre vindecare...vb in cazuri serioase...sau merg foarte bine celor care raspund foarte bine la mult prea cunoscutul efect placebo, gata, am luat pastila, sunt ok si pot face orice.da, intr-un timp am simtit-o pe propria piele...
De exemplu la mine, zilele astea am chef sa fac aproape orice dar sunt foarte anxios, fizic am dureri, cap tulbure, greata dimineata, daca nu luam AD probabil nu ma durea nimic dar lipsea motivatia de a face ceva + frica de a nu parasi confortu casei, sau in locurile obisnuite...
Doar reusind sa avem un echilibru interior putem sa ne vindecam cu adevarat, daca mediul, familia, prieteni nu-s ok, relatia cu doctoru, activitatiile pe care le avem nu ne plac sau vrem sa avem/facem ceva si nu putem dintr-un motiv sau altu putem lua 4-5 AD pe zi, 3-4 anxiolitice si sa stam legume...
Repet, poate suna pesimista toata treaba, dar este purul adevar, toate ajuta, de la pastile, familie, prieteni, activitati, dar trebuie sa gasim echilibru interior si viata pe care ne o dorim...sa realizam anumite lucruri, desi cu starea asta poate fi de 10 ori mai greu decat un om care nu trece prin asta...
Voi ce dureri fizice aveţi ?gen înţepături, crampe, etc. Eu nu pot să mă liniştesc, îmi vin în cap cele mai grave boli pe care mi le şi atribui. Acest lucru mă face să mă simt şi mai rău, să nu am încredere în mine. Uneori sunt constient că e doar ceva pe fond nervos, psihic şi sunt oarecum liniştit. Însă sunt momente în care cad în extremă cealaltă în care mă gândesc că poate am vreo boala nedescoperita, că pot păţi ceva grav în orice monent.
Si ce voiam sa va mai intreb.. Voi aveti spasme/contractii musculare la diferiti muschi ai corpului? Eu am des, aproape in fiecare zi si tin cateva secunde.
Da, si eu am spasme musculare, se contracta muschii, zici ca sunt nebun:) la inceput eram f speriat, am crezut ca-i de la cap, dar am consultat si un neurolog, mi-a zis ca este pe sistem nervos.toate sunt...macar de puteam sa le tratam...
Stai linistit, o sa-ti treaca cu timpul, stii cum e la noi, daca iti trece una se iveste alta...cel mai important e sa realizezi cand te apuca gandurile/starile fizice ca nu o sa ti se intample nimic fizic:)
Stai linistit, o sa-ti treaca cu timpul, stii cum e la noi, daca iti trece una se iveste alta...cel mai important e sa realizezi cand te apuca gandurile/starile fizice ca nu o sa ti se intample nimic fizic:)
Toata noaptea am condus si am vrut sa mi fac curaj sa termin definitiv cu tot... Am fact o gresala care m a costat terminarea relaţiei minunate pe care o aveam... In fine... Am văzut ca vb despre depersonalizare... Am avut si eu pana acum un an, aveam frecvent... De aseară au început iar, conduceau pe DN si aveam impresia k vad maşina de sus... M a apucat o stare de groaza, dureri de cap si aveam impresia k nu mai pot respira... Sunt constienta de tot ce se întâmpla... Îmi este frica acum sa nu înceapă iar crizele de depersonalizare si anxietate...
Incearca sa te linistesti, acum stii despre ce e vorba. Poate fi si de la oboseala, lipsa de somn etc. Nu te invinovati pentru ce se intampla, toti facem greseli si avem perioade mai grele. Cateodata trecem mai greu peste ele, mai ales ca avem atatea pe cap.bucura-te de soare, plimba-te pe jos, relaxeaza-te..
Am o stare de imi vine sa o iau din loc. Am greşit si acum plătesc... Mi au revenit crizele cu care greu am scăpat... Credeam k sunt un om cerebral, dar din mom ce am gânduri d astea nu mai ştiu ce se întâmpla cu mine... Sufar enorm si nu pot sa ma destainui decât aici, unde nu ma cunoaşte nimeni, unde nu cunosc pe nimeni. Ma iertati, dar simt nevoia sa ma descarc...
Nu e stres :) Doar de-aia sunteam aici, fiecare cu problemele lui. Cel mai bine inteleg cei care trec prin astfel de situatii...Dar poate ar fi bine sa stai la povesti si cu un cunoscut, ruda, cineva care stii ca te-ar putea intelege. Chiar si cateva sedinte la psiholog poate te-ar ajuta. Daca nu, suntem noi aici :D
Nu m ar înţelege nimeni... Sunt de neînţeles ! Nici eu nu ma înţeleg... Mai grav este k au reaparut toate simptomele si iar nu ma mai pot linisti !
- senzatia ca persoana este un robot ca si cum ar trai intr-un vis sau intr-un film;
- amorteala simturilor sau a raspunsurilor la lumea din jur;
- senzatia ca persoana se priveste de sus, ca si cum ar pluti in aer;
- senzatia ca partile corpului, mainile, picioarele sau intreg corpul par deformate, micsorate sau marite;
- constientizarea faptului ca acest simt de detasare este doar o senzatie si nu realitatea.
Simt k o iau razna.
- senzatia ca persoana este un robot ca si cum ar trai intr-un vis sau intr-un film;
- amorteala simturilor sau a raspunsurilor la lumea din jur;
- senzatia ca persoana se priveste de sus, ca si cum ar pluti in aer;
- senzatia ca partile corpului, mainile, picioarele sau intreg corpul par deformate, micsorate sau marite;
- constientizarea faptului ca acest simt de detasare este doar o senzatie si nu realitatea.
Simt k o iau razna.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 32atac de panica - infromatii
- 10Neliniste
- 4anxietatea se manifesta prin panica de a sta singura de a merge la un servici
- 22anxietate si depresie?
- 3Cauza atacurilor de panica
- 10Atacuri de panica, depresii. Am nevoie de un ajutor
- 26Tulburare de adaptare; Depresie; Anxietate
- 3Solian + anxietate
- 9Care suferi de atac de panica sau anxitate ?
- 4Terapie si medicamente pentru atacurile de panica ?
- 11efect secundar cauzat de antidepresive.
- 1operatie pe cord=anxietate?
- 3Atac de panica sau Anxietatea
- 9Derealizarea si depersonalizare, ajutor !
- 3Simptome cauzate de anxietate/sindrom de panica?
- 6Posibila tulburare bipolara
- 8Anxietate, ganduri rele, atacuri de panica
- 6Despre anxietate
- 5Anxietate si tulburare de panica
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: