anxietate si depresie?



Intri pe o panta pe care, din pacate, aluneca majoritatea celor aflati in situatia ta: esti foarte absorbita de simptome, investesti multa energie in a descoperi altele si sfarsesti prin a fi convinsa ca mai exista si alte dereglari, doar ca nu au fost descoperite inca.
Ce faci tu acum seamana mai mult a experiment pe propria persoana (de genul "hai sa vad cat mai rezist asa fara sa urmez un tratament"), decat a strategie de recuperare. Aceasta din urma implica urmarea cat mai rapida a unui tratament medicamentos si/sau psihologic.
Ai primit deja un diagnostic si tratament psihiatric. Acorda-ti si cateva sedinte de psihoterapie. Acolo vei putea sa intelegi mai bine cum ti-ai creat acest dezechilibru psihic si, mai ales, cum sa-l recastigi.
Succes si multa sanatate!
Psiholog clinician,
Simina Munteanu



Eu sufar de aceleasi simptome de ani de zile mai putin starile de sufocare.Gandul mortii ma ingrozaste de cate ori aud doar cuvantul, sau o stire la tv, si eu de dimineata de cand ma trezesc si pana adorm numai asta am in cap.Cred ca nu e vb numai de anxietate ci si de TOB, tulburare obsesiv-compulsiva.Ori sedinte de psihoterapie ori medicamentatie de la psihiatrie.Cat timp am facut tratament toul a fost ok, si dupa ce am intrerupt tratamentul simptomele au revent.Un adevarat cosmar, , care ne face viata amara si imposibila.Am ivata insa sa ma autoeduc, ca asta e numai in mintea mea, pt ca, chiar asa si este.Sunt stari pe care ni le inducem noi insine, numai gandindune la ele.O doctorita foarte buna mi-a spus odata, ca ma voi face bine atunci cand voi mai incerca sa ma dialoghez cu mine insumi, adik sa ma tot gandesc ce se va intampla.Nu mai sta, ca nu rez nimic, dute la psiholog, la psihiatru, dar fa ceva ca uite asa ne distrugem nervii incetul cu incetul.Sanatate multa si nu-ti mai fie frica, nu se moare din atacuri de panica.Daca ai facut investigatii si in rest totul e ok, nu te mai framanta, mai rau iti faci, dar cere totusi ajutorul celor de specialitate ca sa treci mai repede si mai usor peste toate astea.Eu sunt in afara tarii si abia astept sa vin in tara sa merg iar la un medic.Bafta si sanatate multa.

Simina are dreptate, ceea ce descrieti voi sunt stari psihice nu tocmai ok, si asa cum v-a confirmat si medicul nu sunt o boala. Pastilele si medicamentele nu dau raspunsuri la intrebari despre modul cum procesati in psihic evenimentele din realitatea inconjuratoare. Ele pot modifica intensitatea trairilor neplacute - si pentru a avea o sansa de a le dizolva va recomand o vizita la un terapeut (bun) de la voi din oras.
Spre deosebire de voi, Maurica nu prea are cum sa ajunga la un terapeut bun (in Londra o sedintele de psihoterapie costa si extraordinar de scump) asa incat in acest caz este indicat ca pana la revenirea in tara sa urmeze schema de tratament prescrisa deja.
Uneori nu ne putem ajuta singuri (cand suntem intr-o groapa nu prea ne putem trage singuri de mana ca sa iesim de acolo) si tocmai de aceea este indicata vizita la un cabinet de psihoterapie: pentru a avea sansa reala de a sta de vorba cu cineva care intelege prin ce treceti si care are uneltele necesare pentru a va ajuta sa iesiti de acolo si sa nu mai lunecati pe aceeasi panta.
Felicitari taniei62 care a gasit resursele sa isi influenteze starea si singura. Va fi ok ca atunci cand ai timp, sa stai de vorba si cu un specialist, pentru a nu mai fi nevoie sa te autosugestionezi pozitiv incontinuu si pentru a face pasul catre un echilibru stabilizat.
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu

As putea sa va pun o intrebare?
pe 15 oct vin in tara pentru 10 zile.Unde si cum as putea lua legatura cu d-voastra, as dorii asta foarte mult, poate reusim impreuna sa depasesc aceasta situatie pt ca va trebuii sa ma intorc aici si iar o sa traiesc un calvar.Daca doriti va pot spune de pe acum pe forum toata simptomatologia mea, istoricul bolii pt ca este veche cu antecendente din familie, ce tratamente am facut, sedinte de psiho, etc,..Intradevar aici in Londra nu numai ca o sedinta costa enorm de mult, dar nici u as putea face deoarece nu stapanesc bine limba engleza si mi-ar trebuii translator, ori asa ceva nu se poate, nu in acest domeniu.Deocamdata incerc pe cat pot sa ma ajut singura, fac exercitii de relaxare prin metoda respiratiei, ascult muzica clasica si incerc sa ma concentrez intr-un mediu de liniste la vechile metode de relaxare autogena Shultz, am facut asta cu ani in urma cu Dna Doctor Holdevici.Am putere, am vointa, a,..si mai am un CD inregistrat cu ceva gen program pentru intarirea increderii in fortele propii.Asta fac seara inainte de culcare si reusesc sa ma linistesc si adorm.Multumesc pt intelegere
O seara buna, da stiu in tara e deja noapte aici e doar 21, 40




Maurica


Amelia05, cum ai ajuns la concluzia ca va trebui sa traiesti toata viata cu aceste simptome ?
Cum spui tu mai sus, autosugestia si optimismul sunt cele mai importante... 'vezi, cand vine vorba despre depresie in adevaratul sens al cuvantului ganditul pozitiv nu prea ajuta la imbunatatirea efectiva a situatiei psihice interne, ci numai la obtinerea unei mici "insule" de confort, o gura de aer proaspat. Este foarte bine ca ai facut deja ceva la 23 de ani, si anume ai luat legatura cu un psihiatru si ai acum o schema de tratament in derulare - si poti incepe sa dizolvi mai mult din depresie mergand sa stai de vorba cu un psihoterapeut (bun) de la tine din oras... pentru ca sa nu fie nevoie sa lupti toata viata in acest mod cu starile tale de disconfort.
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu

As avea o intrebare pentru dl. Andrei Dumitrescu: exista posibilitatea ca o trauma din copilarie sa-mi declanseze aceste stari? mentionez ca eu merg la psihoterapeut, dar pur si simplu nu pot aborda subiectul copilarie. E ca un zid pe care nu pot sa-l sar. D-na doctor accepta si incearca sa ma trateze fara sa atingem subiectul. Exista asadar posibilitatea ca aceste stari sa fie legate de acest aspect? Eu una consider capitolul copilarie adolescenta incheiat si nu pot. refuz sa-mi amintesc de acea perioada.
Cu multumiri anticipate,
Amelia

Cand vine vorba despre copilarie, nu vrei (pentru ca-l consideri incheiat) sau nu poti (nu-ti amintesti, ti se fae rau daca incerci, etc) sa atingi subiectul ?
Adevarul este ca nu neaparat o mare trauma ne poate tine blocati, uneori mici aspecte - poate normale pentru ceilalti- e posibil sa fi reverberat negativ in interiorul nostru si in urma lor sa fi tras anumite concluzii despre noi insine si despre viata, care ne produc simptomele din prezent.
Este la fel de adevarat ca o interventie psihoterapeutica poate fi facuta cu succes si fara investigarea amanuntita a trecutului - insa realitatea este ca toata lumea e bine sa aiba acces la intreaga sa istorie de viata - pentru a avea acces de fapt la propria identitate.
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu

Cum sa povestesc toate aceste lucruri unei femei (psihoterapeutul meu) care-mi cunoaste familia si statutul lor?? Mi-e mai usor sa postez aceste lucruri pe un forum, sa va povestesc dvs, care nu-l cunoasteti nici pe tatal meu vitreg, nici pe mine...
Pe langa asta, mama s-a schimbat foarte mult, imi acorda tot spijinul ei, la fel si sotul ei... iar eu am ajuns la concluzia ca e mai bine sa las in urma copilaria si adolescenta.
Nu stiu insa daca e bine ce fac. Eu cred ca toate acele evenimente au ramas in trecut, viata mea e alta acum...
Va multumesc pentru atentia acordata!
Amelia

Una din regulile de baza ale psihoterapiei prevede faptul ca in cadrul cabinetului trebuie creat mediul sigur, confidential si propice ORICAROR discutii, pe orice tema. In momentul cand nu poti face asta din diverse motive, atunci respectivele intalniri nu se numesc psihoterapie.
AM citit ce ai scris despre trecutul tau, insa fiindca nu te cunosc nu stiu cum (si cat de mult) te-a afectat trecutul in mod real. Unele persoane capata rani din mult mai putin decat ce descrii tu, in timp ce altele reusesc sa ramana mai putin afectate si de traume care din exterior par mai mari decat intamplarile din viata ta.
Ca atare, te incurajez sa iei in calcul aceste aspecte si fie sa creezi cadrul in care sa poti purta orice discutie doresti despre trecutul tau cu persoana la care mergi, fie sa mergi la un alt psihoterapeut de la tine din oras impreuna cu care sa poti lucra liber aspectele care te macina intr-un mediu securizant.
Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu

Va multumesc pentru sfaturi si ma voi gandi la posibilitatile pe care le am.
O zi buna!
Amelia

AM INTRAT PE ACEST FORUM SI AM DESCOPERIT CA EXISTA OAMENI CARE II AJUTA PE CEI AFLATI IN DIFICULTATE.
PROBLEMA MEA ESTE CA LA INCEPUTUL LUNII AUGUST A.C AU INCEPUT SA APARA SIMPTOME DE AMETEALA SI INSOMNII.AM MERS LA MEDICUL DE FAMILIE AM FACUT UN SET DE ANALIZE CARE AU IESIT BUNE.
CA SA SCURTEZ, POT SA VA SPUN CA AM FOST DIAGNOSTICATA CU EPISOD DEPRESIV SI MI S-A RECOMANDAT LEXOTANIL 1/4-1/2-1 SI CYMBALTA( DULOXETINA) 1 SAPTAMANA 30 MG/ 1/ZI, DUPA CARE 60 MG/1/ ZI.
DUPA CE AM INTRAT PE ACEST FORUM SI AM CITIT PARERILE MAI MULTOR PERSOANE SI DUPA CE AM AFLAT CA EXISTA SI PRODUSE NATURALE CARE POT INLOCUI CU SUCCES MEDICAMENTELE SINTETICE, AM HOTARAT SA LE ABANDONEZ IN FAVOAREA CELORLALTE.
AM RENUNTAT LA MEDICATIE PE DATA DE 29 SEPT.. SI VRE AU SA SPUN CA MA SIMT FOARTE RAU.
AM INTELES CA ACESTE MEDICAMENTE DAU DEPENDENTA DUPA UN CONSUM CONTINUU DE PESTE 3 LUNI.
ASTEPT RASPUNS URGENT DE LA CINE MI-L POATE OFERI.
MULTUMESC ANTICIPAT
VREAU SA INCEP TRATAMENT NATURIST ESTE INDICAT?
CE PARERE AVETI DESPRE PRODUSELE CALIVITA?

Evident, era de asteptat sa-ti fie rau pt ca nici un tratament de acest fel nu se intrerupe brusc, ci treptat dupa cum iti recomanda medicul.Incearca sa iei legatura cu medicul tau, explica-i care este situatia, sau daca nu poti face asta, ia mai repede legatura cu un medic homeopat, sa-ti recomande un tratament
Nu e cazul sa te panichezi, sunt efectele administrarii unei perioade de timp a acestor medicamente si intreruperea lor brusca nu numai ca nu este indicata, dar dda si o serie de simptome asa zise de sevraj.Adreseaza-te medicului homeopat daca asta iti doresi, daca nu inapoi fuguta la cel care ti-a prescris tratamentul anterior.Dar nu amana, simptomele bolii ar putea sa apara cu si mai mare intensitate.Nu vreau sa te sperii dar eu am trecut prin asta si-ti spun din proprie experienta.Numai bine si sanatate multa.Te astept cu vesti bune,
Maurica

Ca sa nu repet ce ti-a zis mariuca mai sus (si cu care sunt de acord), spun doar atat : sunt depresii si depresii, dupa cum sunt oameni si oameni. Unele depresii sunt mai "de suprafata", altele sunt mai puternice, mai covarsitoare... Unii oameni sunt mai hotarati, mai puternici, cu respect fata de sine, cu prieteni care-i sustin ; altii sunt mai pesimisti, mai slabi, mai nesiguri, mai singuri... Nu toti pot trece peste o depresie fara medicamente - antidepresive sau homeopate, e alegerea fiecaruia, functie de ce spune medicul. Cauta un psiholog / psihoterapeut care sa-ti ajunga la suflet. Eu una am cautat in momentul respectiv, dar... n-am reusit sa intram pe aceeasi lungime de unda! Atunci am inceput sa citesc ceva psihologie, ca sa inteleg de ce am ajuns unde-am ajuns, sa gasesc niste raspunsuri. N-am ajuns la medicamente, pt ca mi-am pus ambitia la bataie si m-am schimbat mult. Dar am un sot care mi-a fost alaturi, si doi copii pt care m-am zbatut sa ma calmez, sa ma linistesc. De cand nu mai incerc sa schimb eu lumea si oamenii, totul e mai bine. Dar, repet : depinde de fiecare - de problemele cu care se confrunta, de atmosfera in care traieste... Daca nu te simti in stare sa duci lupta asta singura, cauta ajutor neintarziat. Orice boala care abia incepe se rezolva mai repede. Succes! Suntem langa tine in lupta asta - si cei care-au ajuns la mal, si cei care inca mai incearca! Toate cele bune, tuturor!


Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
- 2cum sa scapi de atacurile de panica?
- 19Dureri de cap de trei luni
- 72Intrebare pentru medicii psihiatri si nu numai
- 7Obregia sau Spitalul Militar pt episod depresiv major?
- 5Ce diagnostic pot sa am?
- 5Atac de panica? fara simptome reale..
- 20Sunt extremist... sau prea bun, prea optimist, sau invers..
- 20S-a vindecat cineva de depresie, anxietate sau atacuri de panica?
- 6Regret ce am facut.
- 8tratament naturist homeopat pentru anxietate?
- 9am atac de panica?
- 4sindrom anxios depresiv
- 4Anxietate generalizata, metode de tratament, usile marcate cu exit
- 1oare din cauza stresului sau din cauza tigarilor??motiv d ingrijorare...
- 9depresie, anxietate sau altceva?
- 56Anxietatea generalizata sau depresia isi are aceste simptome?
- 3Atacuri de panica, anxietate, depresie
- 4Putin ajutor!! orfidal (lorazepam)
- 19Calmare atac de panica
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Depresia
- Depresia postpartum (postnatală)
- Anxietatea
- Tulburarea de anxietate generalizata
- Tulburarea anxioasa datorata unei afectiuni medicale
- Atacurile de panica
- Depresia
- Ciclotimia - tulburarea ciclotimică
- Anxietatea de sănătate
- Atacul de panică în sarcină
- Sindromul depresiv major - schimbările patologice de la nivel cerebral
- Anxietatea și alimentația
- Anxietate