Cum m-am vindecat de atacuri de panica, anxietate

Vreau sa va spun, ca celor carora le este teama sa vorbeasca despre asta, nu s-au vindecat inca complet, si vor sa pastreze o stare sufleteasca echilibrata.
In orice caz, inainte sa mergem mai departe vreau sa stabilim niste lucruri.
Anxietatea, piperata cu atacuri de panica provocata de o perioada de depresie (depresia poate fi cauzata de fobii de boli, probleme sufletesti samd.) NU ESTE O BOALA. Deci primul mare pas ar fi sa intelegeti odata, ca NU ati innebunit, si nici nu veti innebuni. Fobia de dementa este cea care contribuie la prelungirea perioadei necesare recuperarii, si uneori la recurenta simptomelor legate de anxietate. Inteleg foarte bine ce inseamna, ca am trecut peste asta, si stiu si eu cum este, sa ai gandurile imprastiate peste tot in creier, sa ai senzatia ca te sufoci, sa nu poti dormi, etc. Al doilea lucru: Tratamentul medicamentos se foloseste DOAR dupa recomandarea medicului psiholog, si doar pe perioada pe care a fost prescrisa. Medicamentele ajuta sa treceti mai usor, peste perioada asta dificila, dar NU, repet Nu va vor vindeca. Motivul este simplu: Nu sunteti bolnavi! Daca nu faceti nimic ca sa reveniti la o viata fericita, si fara fobii, cand veti opri medicatia, dupa un timp veti cadea inapoi in acelasi iad. Bineinteles sunteti epuizati, si nu prea va simtiti in stare sa mai luptati, dar nici nu trebuie 'luptat' impotriva acestei conditii, ci pur si simplu aveti nevoie de o lunga odihna organizata.
Deci, Cum am reusit eu.
Sunt un om normal, am o sotie si doi copii, nimic special, nu sunt nici bogat, nici sarac, sunt un om din multime. Nu am o viata 'perfecta' dar sunt multumit, si-mi iubesc familia. Sunt cantaret, avem o formatie cam de 5 ani. Acum doi ani iarna m-am racit destul de bine, si am ragusit. Problema era ca mai aveam doua concerte si nu le puteam amana. Mi-am fortat vocea in exces, ca sa nu se auda ca sunt ragusit, si dupa cele doua concerte am ragusit total. Raguseala a tinut aproape o luna, dar in primele doua saptamani am avut tusa seaca chinuitoare, si am facut pneumonie. Oricum am luat medicamente, si am citit despre boli pe net. Bineinteles am reusit sa ma gandesc la un eventual cancer daca nu sunt vindecat in cateva luni. Simptomele bolii au persistat, si eu am inceput sa umblu frecvent la medici, care nu au gasit mare lucru. Fobiile in cateva luni s-au transformat in depresie, fara sa-mi dau seama. Prin vara aceea am avut primul atac de panica... Mi s-a amortit gatul, umarul, mana stanga, nu aveam aer, si tare m-am speriat. Am chemat salvarea, dar la urgente au constatat ca nu au nimic si mi-au dat o jumatate de diazepam. Desigur atacurile de panica nu au incetat, si am inceput sa am mai multe in zilele urmatoare. M-am ghemuit in pat, tremuram, nici nu puteam sa plang, doar sa suspin intre dinti. Mama mi-a facut rost de cateva tablete Xanax, au oprit atacurile de panica, dar mi s-au parut cam tari, ca parca au blocat toate emotiile. Fiind putin mai puternic m-am dus la psiholog, unde mi s-a prescris Anxiar (Lorazepam) -1 luna si Asentra (Sertralina) - 3 luni
Am inceput sa le iau si deja in primele zile ma simteam mult mai bine, si simteam ca parca revine speranta insanatosirii. Am urmat tratamentul, in 3 saptamani m-am simtit destul de sigur de mine si am oprit medicatia. Nu am vrut sa fac fata dupa aceea simptomelor de abstinenta, cauzata de medicamente.
Totul a mers bine timp de o luna, cand o boala minora mi-a trezit iarasi teama. Teama era urmata mult mai repede de depresiea, si intr-un final anxietate. Aici am pus punct. NU am vrut sa astept pana am iarasi atacuri de panica, si stiam ca medicamentele ajuta, dar problemele eraude mine. Am facut urmatoarele lucruri:
-nu am consumat DELOC cafea sau bauturi cofeinizat in primele doua zile. Desigur apar niste probleme si din cauza asta dar sunt mult mai blande decat atacurile de panica.
Frica era constanta, am avut ameteli, dar nu au culminat in atac de panica. Nu am avut pofta de mancare, si aveam niste tulburari de vedere. Totusi am mancat, ca stiam ca trebuie
Am baut muuulta apa
-a treia zi am consumat cafea DOAR dimineata, si am inceput un tratament cu calciu si magne B6 asa am continuat inca 4 zile
Ametelile, durerile de cap, si cateva simptome de anxietate au revenit, dar numai spre dupamasa-seara cand m-am mai obosit fizic
- a saptea zi am iesit la plimbare, am luat o inghetata, si m-am bucurat de timp frumos, si dupa mancare am baut o cafea.
Dupa cam o sapt. jumatate nu am simtit anxietate, doar am continuat sa ma simt foarte obosit. Odihna este foarte importanta.
-au trecut cam doua sapt. si in tot acest timp pe langa ce am mai spus m-am odihnit mult, si nu mi-am exercitat mintea cu nimic. Nu m-am uitat la filme daca eram obosit, nu am citit nici ziarul, daca simteam ca nu prea am putere, am consumat foarte multa apa, si am mancat corect chiar daca nu am avut pofta mare.
Asa dupa doua saptamani am inceput sa ma simt mai odihnit dimineata la trezire, dar ma simteam inca putin cam exagerat de obosit seara la culcare. Dar am simtit progresul, si de aici pana la vindecare completa nu a mai trecut mult timp.
Nu mi-e frica sa vorbesc iarasi despre asta, nici sa ma gandesc, cat de rau a fost, pentru ca dupa ce am trecut peste toate mi-am dat seama ca niciodata nu eram bolnav, dar creierul nu suporta stresul pana la nesfarsit.
Nu va fie frica, si incepeti sa faceti niste pasi spre o viata fara probleme din astea, ca nu este atat de greu cum pare... bine in primele zile va parea imposibil dar cu timpul veti simti progresul, si nu veti cadea inapoi.
Niste lucruri de subliniat: 1 Nu consumati cofeina, doar foarte putin, ca cofeina inrautateste situatia. Nu consumati alcohol, reduceti numarul tigarilor. 2 (si asta este si mai important) Sa nu va tot ganditi ca ati innebunit. Sa nu va fie frica de un nou atac, si nu va tot analizati, pentru ca tratamentul va dura mai mult. Fara: 'Oare fac progres...? Ma simt mai bine. Poate nu? Cred ca eu sunt un caz mult mai avansat' Cand va vin ganduri din astea, culcativa, ascultati muzica relaxanta, incercati sa dormiti. Chiar daca nu va simtiti bine, este absolut normal, si nu va speriati.
Eu sunt fericit, baiatul meu umbla la gradinita, fetita mea merge la scoala, sotia mea ma iubeste, si vara asta mergem la munte :)
Va doresc toate cele bune si sa va insanatositi repede, pentru ca PUTETI

Multumim pt. cele scrise.
DA...e bine de stiut.
p.s.
am invatat multe..din acest forum.
Acum 10 minute m-am oparit pe mana stanga cu cafea fierbinte.
...a scris pe aici cineva- odata- sa bag mana in faina..
..asa am facut, am tinut 5 minute si.
nu mi-ai iesit basici..nu, ma doare.
incaodata- MULTUMIM !


Eu nu am scris aceste lucruri doar sa scriu ceva, pentru ca am prea mult timp la dispozitie. Scriu, pentru ca inteleg foarte bine, ce inseamna iadul acela, si as dori sa contribui si eu cu cateva sfaturi. Daca tu nu reusesti, nu inseamna ca altii nu au reusit. Daca accepti starea asta ca permanenta, si nevindecabila, doar tu esti de vina, ca problemele persista. In primul rand vreau sa se inteleaga clar: Nu aveti o boala. Tot tratamentul are menirea sa va odihniti odata creierul, si situatia se va remedia. Desigur, dupa ce v-ati "vindecat" inca o perioada trebuie sa aveti grija de voi, ca sa se mai intareasca sistemul vostru, chiar daca simtiti ca problemele au trecut.
In orice caz ORICINE se poate vindeca. Trebuie sa iesiti din depresie, dar fara sa va grabiti sau sa fortati procedura. Daca nu va apucati, nu va asteptati la progrese, si daca progresati nu va fortati prea mult spre calea de iesire ca va cauzati stres si progresul va incetini. Odihna este cuvantul cheie, dar nu oricum.

vreau sa le spun celor doua doamne sau domnisoare ca anxietatea se vindeca, cititi si pe acest forum la sectiunea psihoterapie si veti vedea cati oameni s-au vindecat de acest lucru.Si eu pot spune acest lucru, dar totul a depins in primul si primul rand de mine si apoi de medicamente. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu, eram chiar pe punctul de a renunta la serviciu asa era starea mea ca nu ma mai puteam tine bine pe picioare, dar cu multa rabdare si ajutor din partea celor din jur am invins, si doresc tuturor acest lucru.
Astept intrebari din partea voastra. Multa sanatate tuturor!

Pentru ca si eu sufar de anxietatea (pe linga TOC) ma intereseaza foarte mult si experienta vindecarii tale.
Pe de alta parte, adresez si o intrebare la care m-as bucura sa am un raspuns din partea unui medic: faptul ca de 3 luni de zile am amenoree secundara (sint acum in investigatii, inca nu se stie cauza) poate avea legatura cu revenirea atacurilor de panica (desi sint in tratament cu Escitalopram)?? Ma gindesc la eventuale dereglari hormonale.. (am si hipotiroidism pe care il tin in friu cu Eutirox, 1 pe zi si cu analize periodice, 2 analize pe an, analize care imi ies tot timpul bune..:) Trebuie sa spun ca nu ma aflu la virsta menopauzei, am numai 38 de ani.
Multumesc mult si astept, va rog, un raspuns!
Cu drag,
Malina.

"faptul ca de 3 luni de zile am amenoree secundara (sint acum in investigatii, inca nu se stie cauza) poate avea legatura cu revenirea atacurilor de panica" - da poate.

pt. Malina, sa stii ca poate sa fie si de la tiroida aceste atacuri de panica si eu am fost trimisa sa fac aceste analize dar mie mi-au iesit bune, si eu am acum 40 ani, si la mine au inceput la 38 de ani atacurile de panica si anxietatea din cauza mea pt. ca am pus suflet la tot in jurul meu am fost prea sensibila dar acum incerc sa fiu mai tare sa am mai multa grija de mine.Cum m-am vindecat ? dupa ce am umblat la zeci de medici si cabinete am ajuns si la psihiatrie la rugamintea unei prietene.Nu ma gandeam ca de acolo e problema.Am primit un tratament pe care l-am luat 9 luni, dar vointa sa ma fac bine asta cred ca a contribuit 90%. Am citit multe carti psihologice de aici de pe net, am iesit nu am mai stat inchisa in casa dupa ce veneam de la munca, ma plimbam, prietenii i-am pierdut dupa ce m-am izolat, nu i-am mai cautat nici eu nici ei pe mine. Mai ies la cumparaturi, lucru ce inainte nu puteam sa-l fac, imi era frica sa merg mai ales singura, sa nu cad pe acolo, dar acum merg fara probleme.Deci se vede diferenta de atunci si acum. M-am si rugat, fara credinta nu facem nimic, eu avand o experinta ce m-a facut sa cred ca exista cineva acolo sus care ne iubeste, am lesinat din senin de la atata stres nu aveam altceva nimic, intrand direct in coma 2 ore dupa care mi-am revenit si medicii nu mi-au gasit nici o boala. Am mers si am facut un RMN la cap, a iesit totul normal.De atunci am invatat ca trebuie sa pretuiesc astfel viata, sa ma schimb, pt. ca as putea spune ca am primit-o a doua oara. A fost o experienta dura, dupa care au urmat acele atacuri de panica, dar am scapat pot spune si de astea.Trebuie multa rabdare, dintr-o data nu o sa treaca, gandirea trebuie sa fie mereu pozitiva, numai noi ne putem ajuta in primul rand.Tu cum esti ?Astept vesti de la tine. Multa sanatate.

Multumesc pentru raspunsul prompt si, sincer, ma bucur sa aud ca esti bine si ma linisteste sa stiu ca anxietatea se poate vindeca..Inteleg ca la tine vindecarea a venit prin medicatie, nu?
Eu am atacuri de panica de vreo 4 ani, dupa ce am nascut al doilea copil. Anxietatea si atacurile de panica au venit pe fondul unui TOC mai vechi. De atunci, de acum 4 ani, sint in tratament cu Escitalopram si pot sa spun ca pina acum vreo luna jumatate sau doua m-am simtit foarte bine, din punctul de vedere al anxietatii; pt ca daca vorbim de efecte secundare ale antidepresivului, astea nu prea ma fac sa ma simt grozav (m-am ingrasat vreo 17 kg iar libidoul meu este la nivel 0 acum, practic aproape ca nu exista). Dar prefer sa ma lupt cu ele decit cu anxietatea.
Acum o luna jumatate am facut citeva atacuri de panica si ma intreb care ar putea fi cauza, avind in vedere ca sint in continuare in tratament.. In principiu am inteles ca poate fi vorba de o perioada mai plina de framintari sufletesti, stres, ca poate fi vorba de amenoree, asa cum spunea Me-44, cert e ca indiferent care e cauza incerc si eu ca toata lumea, sa scap de anxietate cumva..
Cu mult drag,
Malina.

Ptr. Anxiosi :
Si eu trec prin atacuri de panica, dupa studiul meu am ajuns si la tulburari psihosomatice, e greu si nasol atunci cind multi nu te cred si nu te inteleg. Va spun sincer ca eu am inceput usor pina la modul cind ajungeam zi de zi la urgenta sau zi de zi faceam investigatii. Linistitiva pentru ca tot epuizand resursele o sa faceti atacuri cat mai dese. incepeti de la un atac, ajungeti la cateva pe saptamana, apoi la ipohondrie si tot asa. E un cerc vicios.
Modul prin care puteti a scapati de ganduri, trebuie sa-l gasiti singuri, Complexele de B-uri, Magneziul va face sa va simtiti mai bine, insa singuri trebuie sa scapati de gandurile negative, nu va luptati cu simtomele vor fi din ce in ce mai mari "Oreste spunea, cea mai grea lupta este cu tine", nu va luptati cu voi, imbratisati simtomele acceptatile, fiti constienti ca ati mai trecut prin ele si nu sa intamplat nimic,. Din experienta me va pot impartasi f multe, deja am aproape anul de cind merg la psiholog, am stat de vorba cu zeci de doctori, am ajuns ca in unele cazuri doctorii de urgenta sa ma trimita pe stationare sa calmezi anxiosii, va pot oferi multe informatii din experienta propie, insa va recomand sa cautati in interiorul dumneavoastra sa gasiti acea nemultumire care va supara, acea ura sau acel gand. Pentru a reusi va recomand sa vizionati pe internet tezele Doctorului Horst Mueller. Eu am stat de vorba personal cu dansul e unul dintre cei care au scapat de anxietate.. Multa sanatate.

Astept sa imi spui daca tu esti bine acum. Multa sanatate tuturor!

Multumesc mult pentru raspuns. E asa cum banuiam..
Multa sanatate (sper ca tu nu ai probleme de anxietate)!
Cu mult drag,
Malina!

Deci, am 17 ani jumate si sunt elev la un liceu de prestigiu din orasul meu. Cand eram copil eram foarte vesel, activ si plin de viata, din spusele mamei mele, care m-a ingrijit si m-a crescut de una singura. Apoi, mutandu-ma in casa tatalui, mi-a luat un calculator, eu nu prea avand experiente cu calculatorul pana atunci. Cam din vara anului cand am terminat clasa a sasea am avut calculator, de care nu prea m-am mai dezlipit pana azi. In clasa a saptea si a opta, randamentul la invatatura era din ce in ce mai slab, mai ales ca parintii au pretentii la mine. In fine, tezele unice din vremea aceea au fost trecute cu bine si cu toate ca nu eram foarte pregatit, am reusit sa trec de ele cu bine. M-am inscris la un liceu foarte bun din oras, cu toate ca mama spunea sa nu ma duc la acel liceu, pentru ca nu as face fata. In tot acest timp, folosind calculatorul, nu ieseam pe afara, rar ma mai intalneam cu prietenii si deci am inceput sa dezvolt o fobie sociala si o anxietate sociala, pe care o am si astazi, din pacate. Mi-era si inca imi mai e greu sa conversez cu persoana necunoscuta, sa intru in vorba, sau sa ma bag in seama cu o fata oarecare, simt o anumita rusine si cateodata ma enerveaza pentru ca despre asta nu stiu cum sa trec. Anxietatea sociala de care spuneam era aceea ca ma temeam sa fac ceva gresit in clasa, sau in public, cu gandul ca o sa fiu luat in ras de cei din jur. Si astazi mi se intampla asta foarte des in situatii mai grele.
Asadar, nu prea am avut mai probleme cu capul pana asta-vara, cand am incercat si eu ca tot omul deja cunoscutele etnobotanice. Nu am facut abuz de ele, sau sa fi luat la un interval relativ scurt, dar oricum, de atunci a inceput acest calvar anxios si depresiv de care nu mai scap.
De asta-vara pana asta-toamna, am avut frica ca mi-am facut creierul praf de la etnobotanice si ca nu o sa pot sa mai gandesc. Cand intram pe forum aici, sa ma uit la sectia de droguri, ma lua spaima si tremuraturile.
Apoi, mi-am adus eu aminte de un fost prieten ca avea tot asa probleme cu anxietatea, deci am cautat pe net care e treaba cu anxietatea si am vazut ca se potriveste cu ce am eu. Mi-am pus eu singur diagnosticul, dar e foarte clar ca de asta sufar, nu trebuie vreun mare specialist sa iti dai seama ca suferi de anxietate sau depresie.
Apoi, hai sa citesc si despre alte boli psihice si am ramas cu schizofrenia in minte cam pana azi. Seara mai ales mi-era frica sa nu vad nu stiu ce oameni, sa nu ma apuce psihoze, sa nu aud voci, aveam probleme in a adormi din cauza fricii asteia, era un adevarat iad.
Insa acum ca parca mi-a trecut aceasta "fobie", partial (poate nu e bun cuvantul "trecut" si doar ca nu mai bag in seama), a inceput alta prostie, cum ca, atunci cand fumez tigari normale, am eu in minte ca nu imi mai bate inima. Si iar ma sperii, ca la atac de cord nu prea ai sanse. Si seara se intampla la fel, ma controlez sa vad daca bate inima, iar cand am impresia ca nu bate, ma ia imediat atacul de panica, cu ameteli.
Asadar, e un chin ce traiesc, mai ales ca la varsta mea nu ar fi trebuit sa traiesc problemele astea. Cu toate ca in subconstientul meu stiu ca nu se poate intampla nimic, tot continui sa ma agit. Pastile nu am luat, pentru ca nu am fost la psihiatru si nici psihologul nu mi-a dat nici un fel de tratament. Am baut asta-iarna ceai de sunatoare, cand aveam si depresii oribile, din cer senin, dar acum nu mai beau ca iar ma ia panica, de la o intamplare cand am baut ceai de sunatoare intr-o dimineata si apoi m-am gandit ca imi da in cap, ca ma ia cu rau si pe drumul la scoala chiar aveam o senzatie urata, vedeam cam in ceata. De atunci nu mai beau nimic, nu am luat nimic impotriva anxietatii, excluzand niste vitamina B efervescent si magneziu tot efeverscent.
Poate cineva sa imi mai dea niste sfaturi, cat de cat minuscule? Ziua nu sunt anxios asa cum sunt seara, deci ziua chiar pot sa inteleg ca totul se petrece in mintea mea, ca un desen animat si nu se poate intampla nimic din ceea ce gandesc.
Multumesc.

Cum am mai spus, daca nu ti-a fost prescris un tratament de psiholog, poti incerca metoda nemedicamentoasa. Nu consuma cafea, doar in cantitati foarte mici, si doar dimineata, cand esti putin mai odihnita. Nici alte substante cu efecte asemanatoare, sau bauturi cofeinizate. Cand te apuca teama, incearca sa te odihnesti, si lasa-ti mintea libera. Daca in timp vei invata sa nu suprasoliciti creierul tau cu teama, te vei vindeca, ca in sfarsit creierul incepe sa se odihneasca, te vei simti cu timpul parca te-ai nascut din nou.
Solutia alternativa este solutia medicamentoasa, dar aici recomand doar o scurta perioada, ca sa nu devii dependenta de antidepressive, si in perioada asta incearca sa te distrezi cat mai mult, si sa-ti scimbi gandirea, ca medicamentele au un efect benefic o perioada, si nu lasa ca dupa ce termini tratamentul sa cazi inapoi.
De aceea esti spre seara intr-o stare anxioasa, pentru ca pana seara obosesti mai mult, si devii mai vulnerabila la atacuri de panica cauzate de ganduri negative din timpul zilei.
Hai, curaj, ca 100% poti reusi. Si nu mai citi pe net despre boli, cancer, schizofrenii, dementa, etc, ca te vei pune in pielea oamenilor bolnavi si te vei simti mult mai rau, chiar daca nu ai nimic. Citeste altceva.

Si da, nu am mai citit despre astea pe net, dar cand intru pe aici si ma uit la oameni care spun ca au schizofrenie, ma apuca iar groaza.
De obicei nu beau cafea, doar fumez, dar asta se intampla la scoala, in timpul zilei si trebuie sa recunosc, cand mai ies seara si fumez, ma cam apuca frica asa din cer senin.

Deci in orice caz, nu este foarte complicata treaba la tine, si daca fumezi... poate nu acesta este timpul potrivit sa te lasi de fumat, inainte de toate trebuie sa scapi de anxietate. Renuntarea la fumat in momentul acesta contribuie cu un surplus de stres. Nu fuma mult, dar acum concentreaza-te asupra problemei provocate de frica de boli. O consiliere psihologica, eventual o terapie de grup in cazul tau ar ajuta mult mai mult, sa intelegi, ca NU este nimic in neregula cu tine, si esti complet sanatos. Tratament medicamentos este recomandat in cazuri mult mai avansate. Bineinteles, daca nu faci niste pasi, cu timpul poti ajunge si acolo. Si trebuie sa-ti spun ca nu este placut deloc.


Eu iti doresc sa ai o viata frumoasa si linistita, nu vreau sa ma intelegi gresit. Eu cunosc foarte bine motivele depresiei mele anxioase si am reusit prin autocontrol sa ma simt omul care eram odata. Nu am experienta medicamentelor prea mult, am luat doar un tratament de doua saptamani insa nu m-a ajutat deloc. Numai prin autocontrol reusesti.







de ce ti-ai facut atat de multe electrocardiograme? tu ai avut probleme si cu tensiunea? ai luat ceva medicamente si pt. asta? Intreb pt. ca si eu mai simt mai ales cand se schimba vremea batai ale inimii neregulate.Si eu am fost la cardiolog de cateva ori si mi-a spus ca inima este in regula nu am nimic.Dar pt anxietate ai luat ceva si daca ai luat ce anume? Sper ca nu am deranjat cu intrebarile mele.Multa sanatate.

Pentru batai neregulate iti recomand ceai de paducel cu incredere.
Pentru anxitate mi s-au recomqndat 3 medicamente, nu as vrea sa le fac reclama, insa eu iar doar unul pentru un somn linistit si acum incerc sa reduc doza pentru a scapa de el. Nici pe acesta nu l-as fi luat daca as fi vorbit inainte cu acel doctor german..., acum insa trag si efectele secundare ale lui. Te pot indruma cu anumite remedii impotriva simtomelor, am ceva experienta... O anume doctorita de urgenta ma lasa sa-mi aleg tratamentul de cite ori ajung la urgenta :) am invatat medicina fara sa-mi doresc, mai ales cardiologie si psihologie :)) Daca te pot ajuta cu ceva, oricind anunta-ma.

Multumesc pt ajutor, eu medicamente pt anxietate si atacuri de panica nu mai iau, dar am ramas totusi cu o tahicardie- pulsul nu e mai mare niciodata de 100 dar e de ajuns ca vad ca e mare si iau un medicament dat de medicul cardiolog.In rest beau si eu ceai de paducel in fiecare zi, mai iau si magneziu si calciu. D ar acum cum te simti mai bine ca la inceput ?se vede o ameliorare fata de cum erai? Eu cateodata la serv. simt ca nu ma pot concetra asa cum as vrea, si nu stiu din ce motiv, asta as vrea sa aflu sau ce ar trebui sa fac?mi se intampla uneori deci nu in fiecare zi, probabil cand sunt mai obosita, mai stresata. nu stiu sigur motivul. Astept un raspuns de la tine.


Eu nu am fost la psiholog, nu am simtit eu ca este necesar, acum nu mai am aceste tulburari, au durat c-am un an, acum pot spune ca sunt bine. Mai apar fff. rar cateva ameteli, dar asta stiu ca este din cauza ca ma mai stresez din cand in cand. As renunta si la bisoprolol dar imi este frica sa nu mi se mareasca pe urma pulsul.
Tu ce mai faci?

Cu un psiholog daca ai sta de vb te-ar ajuta, ma bucur pentru tine ca nu mai ai tulburari. Si eu iau bisoprolol si multa lume ia, stai linisti o sa renunti la el cind o sa simti tu.
Eu sunt f ametit, aseara la ora 23:00 am ajuns acasa din urgenta dupa vre-o 6-7 ore petrecute acolo, mi-a fost cam rau, m-ai aveam de facut ceva schimbari in viata mea si ziua de ieri este un motiv intemeiat sa fac schimbarile...
Sa ai o zi placuta.

Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.
- 26atacul de panica
- 95vindecare depresie, anxietate, atacuri de panica
- 349In general sunt o persoana echilibrata, dar ma dau peste cap aceste stari mai mult cele somatice
- 6atac de panica sau alta tulburare?
- 10cum ne pastram speranta?
- 10Nu pot dormi noaptea
- 17Se poate muri din aceasta boala? depresie, anexietate, atacuri de panica..
- 27Frica: catelusul m-a zgaraiat de biceps si de palma
- 16anxietate generalizata cu atacuri de panica
- 3nu stiu exact daca e anxietate sau nu
- 14uneori am dureri de inima cand incerc sa respir adanc
- 2Impuls nervos dureros
- 9Tulburari anxioase cu atacuri de panica
- 93Anxietate si depresie, ce ma fac?
- 19Tulburari Anxietate
- 2Neurologie>Echilibru
- 8Atac de panica?
- 4Atacuri de panica
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica