Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Banuiesc ca mie mi te adresezi:)
Nu, nu stau in Bucuresti, dar sunt din Bucuresti si pentru o perioada de timp stam undeva in provincie. E frumos si ok si aici.
Ai mei au reactionat bine, mai putin mama care i-a fost mai greu sa priceapa ce are fie-sa.
Sotul, in schimb a fost foarte supportiv! Am toata admiratia pentru el si pentru lucrul asta am sa-l respect toata viata, altul s-ar fi dus cat vedea cu ochii...
Nu-i tocmai usor sa iti pice dintr-o data vestea ca nevasta "are o problema".
E adevarat ca nu se vede in cazul nostru si mimam perfect in situatii sociale, insa in suflet e tornada de-a dreptul. Trebuie sa ai un sustinator langa tine ca altfel e destul de greu!

Nu vreau sa-mi plang de mila, ci doar sa iti spun ca eu am stat aproape 3 ani pe tratament gresit, desi am fost bine diagnosticata de la inceput. Din pacate nu toti doctorii de la noi stiu ca pentru TOC trebuie antidepresiv in doza dubla fata de depresie. Eu am fost ori sub-dozata, ori pe tratament cu antipsihotic care inrautateste OCD de n ori.

Da tie m-am adresat, I-mi pare bine sa aud ca sotul tau te sustine. Si sotia mea ma sustine dar zic eu ca nu intelege citeodata si chiar nu vreau sa o birii la cap cu gargaunii care i-mi vin prin cap pt ca sincer la un moment dat ti-e si rusine de tine insati ce po-ti gindi
Norocul a fost ca aproape 3 ani de zile nu a mai auzit ca mi-e rau deoarece m-am simtit bine

Prozac, marea mea greseala afost ca am lasat tratamentul de la mine putere pt ca mi-au gasit transaminazele cam mari recunosc ca de fel mai beau si cite un vin rosu s-au bere la masa si simtindu-ma bine am zis ei iau asa 2- 3 pastile pe saptamina, crezind eu in mintea mea ca am destula serotonina stocata dupa 2 ani jumate de tratsament continu Si uite ca dup 7 luni m-a luat din nou. Vreau sa iau acum toata viata mi-e fricA de batrinete crezi ca tratamentul va ajuta si dupa 50 de ani ??? Ai citit despre asta cumva
Bine am trecut si prin niste probleme financire plati la taxe etc greuta-ti cu criza asta mondiala si cred ca si asta a avut efect negativ
Tu ce lucrezi Eu sunt muzician si am firma mea de imrresariat artistic aici in Olanda de 13 an.m lucrat mult si in alte tari din Eu si chiar in Oman

Sal gasca mea rau TOCaita! Chiar nimeni nu se mai simte bine pe aici?Eu ma simt renascuta si asta e bine(cu toate ca TOCUL nu-mi mai da taecoale ca inainte) dar de 2 zile eram intr-o stare ciudata.Asa ca acum incep sa ma simt bine si cu forte proaspete. Va doresc si voua sa fiti renascuti si sa aud numai de bine ca de rau...tot am mai auzit.Curaj "izgoniti" TOCUL sa nu va mai faca probleme ca r rau de tot asa.
Pooop gasca mea.

Buna dimineata,
eu sufar de depresie, dar cred ca ma primiti putin pe topicul tocaitilor, nu stau mult, doar cat sa-i raspund Olandezului.Cum luati pastilele cu vin rosu sau bere?Apoi, tratamentul psihiatric are un efect benefic asupra neuronilor, unii spun chiar ca le prelungesc viata, asa ca nu exista motive de ingrijorare.Tatal meu, depresiv si el, ia medicatie si acum, la 82 de ani(maine ii implineste), iar asta i-a ajutat foarte mult, citeste si acum ziarele in fiecare zi si chiar retine ceea ce citeste.Motive de ingrijorare ar fi cu felul in care priviti lucrurile(nu renuntati la vin si la bere, desi sunt contraindicate strict, intrerupeti tratamentul si-l luati asa cum nu trebuie, alta conduita gresita), e ceva obisnuit in cazurile in care nu se face si psihoterapie.N-ar strica, pe langa tratament, sa mergeti si la un psiholog, care sa va explice mai bine ce este cu Dumneavoastra.
In alta ordine de idei, imi place foarte mult topicul, si m-am abtinut sa postez pana acum, ma gandeam sa nu stric linistea pe aici.Am observat, de multa vreme, ca si in depresie apar compulsii, aveam perioade in care ma spalam pe maini la fiecare cinci minute sau aveam diverse ritualuri zilnice...Astea adaugate la depresie erau cireasa de pe tort...
Daca ma primiti, voi mai reveni...

Buna si de la mine!!
Sunt si eu o TOC-aita de-a voastra, cu exact eceeasi problema ca a lui Prozac!!!!
Am o imensa teama sa raman singura in casa sau acasa cu copilul de teama sa nu-i fac rau/ranesc/omor, etc.!
O, , cunosc f bine si pe Cata77, am activat pe alte 2 forumuri!
Cata, te salut aici!!!
Acum sunt la servici si nu prea pot scrie mare lucru, dar o sa intru de acasa pt mai multe detalii1
TOC-ul meu a debutat in 22 ianuarie 2008, am urmat o schema de tratament cu anafranil/rivotril/neurotop retard/tranxene-a functionat perfect totul cca 2 luni(de mentionat ca la mine a avut efect imediat trat medicamentos si m-am prezentat la camera de garda la Obregia in ziua in care au aparut gandurile obsesive si deosebit de violente!)
Am uita sa iau cateva seri-dupa 2 saptamani deja imi scosese doza de la pranz, si m-am simtit excelent, asa ca, de la mine putere mi-am intrerupt total tratamentul!
Evident, la vreo 2 luni am avut o recadere de toata frumusetea;am reinceput medicatia, dar luata mereu dupa ureche, imi asum greseala!
In decembrie 2008 am schimbat medicul si evident, schema de tratament!
Acum sunt pe cipralex 10 mg-2/zi, wellbutrin-2/zi si orfiril retard 1/zi!
Ma simt excelent si-am inceput sa fac aceleasi abateri-sa uit sa-mi iau tratamentul si sa inceapa sa-mi incolteasca gandurile negre!
M-a tulburat enorm stirea cu psihopatul din Bacau;la expuneri functionez OK per ansamblu, dar.

Nu pot sa scriu foarte mult, dar vroiam sa le urez bun venit lui Teo76 si Pulberedestele.Sophie tot uit sa te intreb, cum merge proiectul tau?.Cam asta e, nu mai am timp.

Urez bun venit noilor intrati (Teo76 si Pulberedestele) in gasca noastra TOCaita. Sper ca aici veti gasi raspunsurile si sprijinul cautat. Va asigur ca aici va veti simti ca intr-o familie, mai cu probleme dar tot familie este

Bine ati venit printre noi!
Va primim cu toata caldura, dar si cu o limonada rece sau de ce nu o bere fara alcool.
Teo, imi pare rau de suferinta ta, la fel ca si de a mea:)
Pulberedestele, nu-sh cat e bine combinarea tratamentului cu un pahar de vin, mai ales daca nu e numai un pahar?!
Si mie imi place sa beau cate un pahar si uneori chiar trebuie la diverse mondenitati, dar prefer berea fara alcool. E un substitut bun in cazul meu.

Teo cum te descurci cu statul cu copilul? Tot asa anxioasa esti? Esti mereu asa?

Andrei, Lumi va pupez pe toti

Prozac, am avut candva un psihiatru, o doamna care semana putin cu Teo Trandafir ca expansivitate, care spunea ca este strict interzisa consumarea de bauturi alcoolice, chiar si vin, in cazul in care exista o cat de mica suferinta psihica.Suferea si dumneaei de depresie si-mi spunea ca nici macar cafea nu poate sa consume, doar ceai si chiar ceaiul o agita putin...Ce sa zic, si eu am baut un pahar de sampanie atunci cand a fost nevoie, ca sa nu fac nota discordanta la cate o mondenitate.La fel ca tine, prefer berea fara alcool.
Multumesc de primire si de limonada!
Eu ma simt destul de bine cu tratamentul meu, fara psihoterapie ca nu-mi permit, din multe motive, nu le mai enumar aici, dar persista totusi o oboseala accentuata spre dupa-amiaza, cand simt nevoia imperioasa de somn(si acum sunt in trecere spre dormitor).Mai persista si ceva ritualuri zilnice, dar am observat ca, de la un timp, le pot combate cu putina vointa!Sa fie un semn bun?
As putea spune ca m-am debarasat de multe responsabilitati sociale, conduceam unONG, nu-l mai conduc, un sindicat, l-am parasit fara regrete, iar la serviciu am inceput sa ignor diversele obligatii paralele, gen "da-mi si mie o mana de ajutor", pentru ca am observat ca oricum nu exista si feed-back.
Mi-e mai bine asa!Oricum Basescu are o parere proasta despre bugetari(de parca el nu tot bugetar este), asa ca m-am gandit ca la ce bun atata risipa de energie...
Sa aveti toti o noapte frumoasa!

Hello,

Bun venit Pulberedestele si Teo!

Pe cate tocait nu a bulversat stirea cu tipul din Bacau? Intr-o seara ma simteam chiar bine, obosita, dar relaxata si ma gandeam la somnic dulce. Si dupa ce am vazut, cu toate cate stiu, m-a apucat anxietatea... da nu tare si tot am luat un Rivotril.
1. Noi reactionam asa ca ne activeaza chema: da daca o sa ajung sa fac si eu asa?
2. Toata tara are fiori pe spate pt ca presa cretina si iodioata (ziarista sunt, stiti cu totii, dar am propria afacere si lucrez pt TV numai cu trusturi din strainatate) face din tantar armasar! Mi se pare incredibil sa iti pui intrebari de "cum a putut un tata sa faca asa ceva?", cand tu stii ca tipul e bolnav pur si simplu. A avut un episod psihotic! Rezultatul e o tragedie, dar presa ar trebui sa prezinte treaba ca pe o stire pur si simplu, nu ca pe tragedia nationala nr. 1!!!! Of, imbecilii!

Asa, pt TOC-aitii cu scheme pe maltratare. O mica informatie vis-a-vis de cat de cretina e presa: ati auzit decopilul acela care ar fi fost maltratat de asistenta sociala la care statea? Ca i-ar fi facut x si y si d-aia a murit. A urlat toata, dar absolut toata presa. Justitia a gasit-o pe tipa NEVINOVATA. Si mie mi s-a parut bizar pana am aflat fix de la persoana care si-a dat prima data cu opinia pe rani, deci medic extrem de sus pus, ca baietelul avea o boala genetica cate ii facea toate chestiile astea si daca e cineva de acuzat, sunt medicii care l-au vazut pt ca tipa aia chiar s-a dus cu el la medic. Avea nu stiu cate hartii si tratamente! Copilul a fost prost diagnosticat, dar si bine diagnosticat nu ar fi trait pt ca la acea boala, speranta de viata e extrem de mica.
Presa a avut TOATE aceste informatii si a preferat sa mearga pe ideea monstruasa.
Deci, please, copii, inainte sa ni se faca pielea gaina ca s-a intamplat aia si ailalta, tineti minte de la baba ca presa mananca caca. Uf, ca m-am descaracat!

Ce mai fac eu? Pai plutesc. TOC-ul mai baga cate un colt, dar presupun ca problemele de zi cu zi sunt destul de mari ca ruminatia sa mai fie bagata in seama :-) Uneori, in perioade in care sunt solicitata la maximum, TOC pleaca la plimbare. Acolo sa ramana!
Cu PP lucrurile sunt tot pe-acolo. Adica PP tot cu curul in zece luntrii, cand Fat Frumos, cand, vai saracu ce probleme are el :-)
Cu serviciul: am trimis angajatii in cele 4 zari, la unii le-am gasit alte servicii, la altii inca nu. Oricum, a aparut o solutie de preluare a afacerii de catre cineva si ar fi tare misto sa ii chem inapoi :-) Ca de despartit ne-am despartit cu drag si tristi cu totii ca nu vroia nimeni sa se termine.

Cu proiectul de TV stau bine, Plec in documentare in seara asta. Na, presiune ca trebuie sa iasa bine, dar ok.

Va pup pe toti!

PS Apropo de alcool: eu mai beau din cand in cand un pahar cu bere sau jumate de vin, nu de alta, dar de la mai mult oricum ma matolesc. Cred ca poti bea un paharel din cand in cand.

Ce dragute sunteti!!!!
Simt ca va cunosc de o mie de ani:))!!!!
Si la mine TOC-ul a debutat postpartum, la 4 luni dupa ce l-am nascut pe fimiu!M-am culcat bine mersi intr-o sambata seara si m-am trezit pe la 3 jumate dimineata, lac de transpiratie, cu respiratia sacadata si cu imagini socante in minte-cum imi omoram copilul, taindu-i capul!!!
Intr-adevar, in dupa amiaza sambetei cu pricina, aparuse o stire pe TV cu o mamica care se aruncase de la etaj cu fetita de 3 ani si aterizase in curtea Bisericii Studentesti(biserica Rusa), iar in acel moment, eu imi taiam pe un fund de bucatarie niste salam de Sibiu, cu un ditamai cutitoiul.M-am ingrozit f tare, m-am uitat la copil in patut si m-am gandit:, , cum oare sa-i fac eu vreun rau ingerashului asta?, practic, condamnand-o pe mama respectiva!!!
Eeee, si de aici a inceput totul!
Am crezut ca o sa-mi treaca, ca e ceva gen, , baby-blue, ca daca ma voi plimba prin aer rece(era ianuarie) ma voi trezi la realitate.
N-a fost sa fie, gandurile erau din ce in ce mai violente, incepusem sami imaginez ca pe langa copil, o sa-mi omor si sotul si eu o sa ma arunc de la et.8(acolo stau) si toata lumea o sa vuiasca pe aceasta tema.
Imi si imaginam familia, vecinii, colegii socati de toata intamplarea si spunand tuturor ca eu sunt o fire vesela si tonica, de un optimism debordand siu nu-si explica de ce am fost in stare de o asemenea monstruozitate!
In duminica respectiva, seara, m-am prezentat la cam de garda la Obregia, cu copilu si barbatu de mana si-ma cerut ajutor de specialiltate.
Am dat peste o tuta de doctorita care m-a persiflat tot timpul cu faze de genul:, , dar de ce nu te-ai aruncat draga, daca tot aveai de gand? si altele pe tema asta!
M-a sfatuit sa incerc sa ma controlez(daca reuseam, nu mai ajungeam acolo) si mi-au dat 1/2 de pastiluta(nu stiu ce era) s-o iau si sa fie colacul meu de salvare cand simt ca nu mai pot.Si-am luat-o evident!M-am simtit bine pe moment, dar i-a trecut efectul repede!
Sormea lucreaza in Protv si a dat din coate sa-mi fac arost rost de un psihiatru f bun(avea si ea o colega cu probleme, si-asa am ajuns sa fiu tratata de psihiatra care se ocupa de Adrian Sarbu-cata Vipa sunt si io:))!!!!
Tratamentul dat de ea si-a facut efectul intr-o zi, parol, intr-o zi(dupa 3 prize de medicamente) eram din nou fluturas, imi adoram copilul.
De mentionat ca in mom declansarii Toc-ului alaptam baietelul, si credeti-ma ca nu ma puteam uita la el cand sugea, ca-mi treceau fel de fel de imagini prin cap!
Ideea era ca nu ma puteam opri la stadiul de imagine, simteam nevoia sa continui scenariul mental si sa merg pina in panzele albe cu imaginatia!
faze de genu:afara era ffff frig, copilul avea 4 luni si ma gandeam:daca l-as scoate pe balcon complet dezbracat si l-as pune pe gresia, ar muri?;sau:calcam rufe:daca as pune fierul incins pe el ar urla?sau:daca l-as baga in cuptorul incins(dupa ce gateam), ce-ar face.samd cu masina de spalat.
Si ma cuprindea o frica sora cu moartea si simteam ca lesin!

Asaaa!
Acum va puteti imagina ca ma simt f bine, din moment ce pot povesti cu atata seninatate toate monstruozitatile alea.
Mai nou, de cand a crescut copilu(are 1 an 11 luni) am alte paranoi:daca se urca pe geam si cade de la 8?sau, daca sare in fata unei masini si-l calca?
Sunt mult, mult mai bine ca tonus psihic!
Singura cu el timp indelungat n-am incercat sa raman, dar asa cateva ore, fara pb, ne jucam, papam, ne iubarim, etc.Spre exemplu, in seara asta tati va fi in delegatie la Buzau si va trebui sa ramanem singuri.Cred eu ca as face fata expunerii, dar pt linistea mea sufleteasca prefer sa doarma bona cu noi!Dar si cu bona e cu dus si intors:ca ea e vecina mea si e genul de insomniaca, care se trezeste de la 2-3-4 dimineata sa faca treaba, mancare, etc si s-a intamplat sa ma trezesc sa ma duc la baie pe la 3 dimi si ea sa nu mai fie in casa, plecase deja la ea, dar mie mi-era prea somn sa ma mai gandesc la TOC!
Asa ca merge, mai usor, mai greu, ma tarai!
Am ramas, in schimb, cu o mare frica de cutite!
Intr-o perioada nu lasasem la vedere decat un cutit nasparliu, care nici nu taia bine, restul erau ascunse bine, intr-un loc deloc accesibil!
In marea majoritate a timpului gatesc fara nicio pb, nici nu zici ca in capul meu incoltesc toate checherelile alea, gatesc cu copilul langa mine, in bucatarie si nu-mi e frica deloc.
Am reusit chiar si performanta de a ma apropia cu el in brate de o fereastra deschisa, de a-l, , scoate putin inafara balconului sa-i arat ceva.

Sophie, ma bucur ca ai si tu aceeasi parere despre presa.Eu am avut niste comentarii asemanatoare acum o saptamana, doua, uitand ca si tu esti jurnalista si credeam ca te-am jignit fara sa vreau.Daca e asa imi cer scuze, stiu ca sunt destui oameni competenti in presa care nu au uitat de morala si bun simt.In legatura cu proiectul tau, e normal sa fii un pic stresata, dar schimbarea decorului si faptul ca faci ce iti place cred ca o sa-ti prinda foarte bine.

Teo, referitor la ce povesteai tu mai sus, cea mai in masura sa te ajute e Prozac, stiu ca si ea are cam acelasi gen de obsesii.Pe mine m-a ferit Dumnezeu de asa ceva dar trebuie sa recunosc ca avem o boala tare urata...Dar asta e, trebuie sa ne pastram speranta ca va fi mai bine.

Ce faceti dragii mei! Fiecare suntem cu problemele lor dar e bine ca macar unii ne mai simtim bine si-mi doresc asa de multi ca sa scapam odata pentru totdeauna de ceea ce se numeste TOC.
Teo fiecare dintre noi avem o fricasau o fobie care nu ne da pace, de exemplu mie imi este frica sa merg pe marginea unui pod sau a unei inaltimi chiar daca are balustrada sau e protejat intr-un anumit fel.
Sophie indraznesc sa-ti dau un sfat(daca se poate): daca ceea ce faci iti place atunci concentreazate mult asupra acelui lucru si asa poate nici "afurisitul" nu-si va mai face simtita prezenta.
Andrei te poop pe tine si gasca.

Bine ai venit Teo,
I-mi pare bine sa aud ca tocaiti da-ai mei se simt si bine. EU i-mi asum recaderea pt ca am lasat seroxatul.
De-a lungul zilelor am si momente excelente dar si momente cind tocul i-si baga coltii puternic si ma arunca
la sapte coti in spate.Dri.spun ca atunci scade plafonul serotoninei.Citeodata mi-e si sila de mine si chiar ma plictisesc simptomele.Am reinceput tratamentul de 18 zile si cred ca va mai dura pina i-mi voi reveni.
O boala de nedescris ca un blestem zic eu.
Va sarut pe toti

Olandezule, daca te plictisesc asa, de ce nu le dai, , ignore?
Glumesc, desigur!daca ar fi asa de simplu.offffff!
Stiu ca Prozac are cam aceleasi obsesii ca si mine;si Cata77 la fel!
Ufff!Dar la tine cum se manifesta(scuze, dar am citit din urma si nu mi-am dat seama, am retinut ceva cu familia...sper sa nu ma fi inselat)!

Sophie13, esti asa de haioasa!!!!Reusesti sa-mi faci diminetile f placute cu story-uri despre Peter Pan!!!1

Da ai inteles perfect la fel sunt la adresa celor dragi din 88 prima a fost frica de ma arunca de la balcon pe urma frica de cutit vis a vis de mama pe urma de cind m-am casatorit vis a vis de sotia mea si fiica cea mica.Dri.spun ca daca nu ar fi ideatia asta nici boala nu ar exista Groaznic sa ai iideatia si impulsurile astea. Oribil mi-as fi dorit mai bine o bola fizica cronica in locul tocului.Simt ca si cum cade cortina si se ridi ca cortina cind pleaca simptomatologia parca ma luminez si nu-mi vine a crede ce se intimpla cu mine. Ma intreb tot mereu De ce. De ce .De ce.Si tine cont dupa citeva recurente deci ar trebuit sa am tarie dar cu boala asta zici ca o iei tot mereu de la inceput Dar mi-am pus in cap sa iau seroxatul pe viata Sper ca-mi va ajuta D-zeu sa ma ridic si din decaderea asta infecta Doamne ce urita boala Dar sa multumim lui D-zeu ca totusi nu e o boala mai grava de tip psihotic.
Haide-ti sa ne rugam cu totii lui D-zeu pt noi toti cu gindurile aste sa le duca pe purtiuri si departe de noi pt ca noi toti suntem oameni cre ne iubim familiile mai mult ca orice pe lumea asta
Cu D-zeu inainte

Mi-au dat lacrimile Olandezule!
Stiu ca doar Dumnezeu ne poate ajuta!Asa cum spuneau Prozac si Cata, gandurile astea se datoreaza bolii in sine, nu ne reprezinta nicicum!Nu vezi ce perfid e TOC-ul?

Hei, copii! Asa, cu optimism! Toata lumea are aceeasi senzatie, cand trece, se ridica cortina, ceata, etc.
Olandezule, incearca si terapie cognitiv comportamentala ca pe bune ajuta. Toti medicii spun ca asta e formula cea mai buna.
Ca, na, vezi si tu, daca lasi pastilutele, treaba reapare ca la inceput. Eu n-am mai avut stari ca la inceput si asta in perioada fara medicatie. Am inceput sa iau medicatie ca am si multe si marunte pe cap si nu mai puteam de una singura.

Va las ca ma grabesc sa termin ceva treaba!

Azi nu prea aveti chef de palavre..Hmmm.Sa inteleg ca no news=good news, da?Nici nu admit altceva!
Io am stat si m-am analizat si mi-am dat seama ca nu am niciun tabiet.Zau asa!Nici macar unul:nu tu cafelutza cu tigarusa la aceeasi ora, plimbarica de seara nelipsita.nici macar ticuri nervoase(acum recunosc sincer ca ma mai trezesc balanganind cate-un picior).Si am citit undeva ca asta indica o suferinta de ordin psihic!

Lumi, si eu te pup si ma bucur ca macar tu esti mai bine.Mie imi cam da tarcoale TOC-ul in ultimul timp(probabil de la stres).Dar partea buna e ca altadata, in peroadele foarte aglomerate, clacam destul de repede.Acum, desi mai musca TOC-ul din cand in cand, sunt pe linia de plutire.

Hai salutare si de la mine,
Sunt obosita zob, dar multam Cerului ca n-am TOC, doar oboseala fizica. Bun asa!

Vad o nota de optimism pe aici si ma bucura tare mult, caci vor veni si zile nasoale si atunci sa ne amintim de astea bune.

Da Teo, si-n cazul meu identic s-a intamplat cu copilul, pe cand avea el vreo 4 luni, io stateam langa el in pat, eram singuri si deodata am simtit un impuls urat de tot sa-i fac rau.
Imi amintesc si acum si-mi vine sa urlu de durere! M-am dus in biblioteca si am luat o carte de glumite, doar, doar mi-o trece. Nope, gandurile si impulsurile vedeau de-a valma, fara incetare.
Apoi au inceput sa vina zilnic si eu sa observ ca imi era mult mai safe cu ceilalti langa mine decat sinmgura. Ha, io am rezistat eroic pina a facut copilul 1 an si 7 luni fara sa spun nimic alor mei, caci scenariul era unul de genul "spui la ai tai, te duc la spital si te interneaza la nebuni pe viata. Adio nu mai vezi copilul, barbat-o se insoara cu una misto si tu innebunesti de durere "
Intr-un final i-am spus sotului si de aici am cam zis povestea cu periplul meu prin dr samd.
Slava Cerului acum sunt bine, insa mi-e foarte teama sa intrerup tratamentul. E drept ca si in cazul Olandezului, recaderile sunt mai mult ca sigure si iesitul la lumina dureaza.
Asa ca prefer sa iau AD si sa-mi fie cat de cat ok.
Si-apai alta chestie, eu cam de genul meu sunt mai depresiva, deci cam asta e personalitatea mea, gandesc destul de mult, pun mai mult raul in fata samd.
Eu multumesc lui Dumnezeu, ma repet, ca traim in secolul asta si ca exista pastile care ne scot dintr-un iad greu de imaginat. Probabil cei sanatosi rad, insa...nu se stie niciodata!

Azi sunty cam, ingrijorata ca puiul meu e la bunica si m-a sunat de dimineata sa-mi zica ca-l doare burtica. Apai suport orice da numa sa-l stiu sanatos.
Acu tre sa zbor spre casa sa fac mancare, diseara cred ca revin.
Va pup pe toti !

Dragii mei,
Boala asta e de o perfidie de nedescris acum rizi te simti bine parca ai si uitat de ea si in secunda 2 i-ti da cite un semn de te seaca de vlaga. De exemplu ieri rideam cu ai mei la masa mincam nu stiu ce si deodata un impuls la adresa fetitei mele. Ma simtisem bine cam toata ziua si de atunci m-a aruncat la sapte coti. Binentels ca nu s-a prins nimeni ma tine de atunci asa ba sus ba jos o infectie. am jumate de zi buna jumate rea s-au una buna una rea.
Eu nici nu vreau sa mai ma pling alor mei de asta citeodata mi-e si rusine de rusinea mea sa mai spun ca nu ma simt bine. Ce-i drept m-am simtit si bine aproape 3 ani.Chiar uitasem ca am asa ceva de necrezut.Nu stiu mai spuneti-mi si voi ce sa fac ca sa mai i-mi traca????
Cine nu are asa ceva habar nu are ce simte pers. in cauza Dar pe de o alta parte nici nu-i invinuiesc.D-zeu cu noi sa ne aiba in paza lui Vorbim Acum ma simt ok. I-mi pare bine ca exista-ti e singurul loc unde ma mai pot descarca. Cred ca si voi la fel la un moment dat nu vre-ti sa mai stie partenerii vostri chiar totul va e frica sa nu zica Hopa e deajuns. Cu toate ca sotia mea este asa de intelegatoare chiar ne iubim ffff mult Sa ave-ti mintea luminata.

Uraa fratilor s-a ridicat cortina de peste 3 ore sunt toc free. Simti ca te nasti a doua oara Acum cred ca serotonina sta sus

Bravo Olandezule!!!!!
Ai vazut ca se poate!Ma bucur enorm pentru tine!O sa-ti ajute Dumnezeu sa iesi la liman si acolo sa ramai :TOC free!!!!!!
Prozac, spor la gatit si trebaluit!
Dupa cum va povesteam, in seara asta suntem singuri acasa:eu cu puiul!Pt. siguranta am chemat-o si pe bona sa stea cu noi, abia a intrat in casa!
Ne-am umplut f frumos timpul:cumparaturi in Carrefour, am fost in mall, am ajuns la 20:30 acasa!L-am spalat pe baietel, ne-am pupacit pina ne-am saturat, am papat biberonul si-am trecut la nani!
Si acum vine faza tare:cumparasem din Carrefour niste carne siiiiiiii . AM TRANSAT-O., da, da, ati auzit bine, cu un cutitoi de bucatarie, fara sa-mi treaca nici cel mai mic gand, chiar am incercat eu sa-mi induc o idee, dar a fugit cat colo din creierasul meu!
Soooo, deci se poateeeee!!!!!!
Toti trebuie sa reusim!
Recunosc sincer si cu mana pe inima ca postarile lui Prozac m-au ajutat enorm, enorm!
Am inteles ca GANDUL ramane doar gand si ca n-o sa fim in stare niciodata sa cedam impulsurilor negative!
Ma duc sa ma culc linistita!!!!Ingerasii ne vor apara de toate relele!!!!
Noapte buna!
Astept maine postari optimiste!!!

Sper ca nu va suparati c-am dat buzna si v-am invadat cu postari!
Noapte buna!!!!

Salutare,
Ma bucur enorm dragilor ca acest topic si-a atins scopul, acela de a fi un loc unde va puteti descarca of-ul fara a avea teama de a fi judecati sau de a supara pe cineva. Imi pare rau ca altii au decis sa paraseasca acest forum, poate din lipsa de timp sau din alte motive, desi prezenta lor mi-ar fi adus multa bucurie. Sper din suflet ca sunt bine si ca vor impartasi mai departe din experienta lor!

Olandezule, ai mare dreptate, boala e chinuitoare rau, mai ales in faza critica cand nivelul serotoninei e jos. Ai rabdare, deja treatamentul vad ca iti merge si incet, incet te vei ridica. cand iti va fi mai bine, sper sa nu ne parasesti si tu si sper ca te vei apuca si de terapie:)

Teo, astept sa dai un semn de viata dupa marea expunere "statu cu baietelul" si transatul carnitei. Mare succes sa stii!!! Iti doresc bafta pe mai departe.
Asa, sa nu uit un sfat, faceti expunere cata puteti atunci cand va este bine si nu va fortati atunci cand va e rau. Nu din pricina ca veti pati sau veti face ceva, ci ca atunci va chinuiti oarecum degeaba, adica succesul e acoperit de multa anxietate si nu-l savurati pe deplin. Eu asta am observat la mine. Ma straduiam din rasputeri s afac expuneri cand ma simteam rau si rezultatul era de fapt un chin, nici nu imi ofera o bucurie deplina. Sa recunoastem o simtim ca pe o mica/ realizare chiar daca pentru altii reprezinta nimicuri.
Si nu va culpabilizati, de ce? Pentru ca sentimentul de culpabilizare aduce dupa el multa depresie. Efectiv trebuie sa-ti recunosti limitele, domle atat am putut astazi, n-are rost sa ma chinuiesc mai mult. Pina la urma, suntem oameni cu limite, unii mai mari, altii mai reduse, asta e.
Pup toata gashca de prin tara si afara si va astept cu vesti bune!

Hello, hello!!!!!
Va scrie o optimista incurabila(emoticon care bate tare din palme)!!!!!!
A fost super-super-super!!!!!!!!
Dupa ce v-am scris aseara, am mai stat putin de povesti cu bona si m-am dus sa fac nani!Puiutul dormea asa de frumosssss!Iti venea sa-l papi tot-tot-tot!
M-am bagat si eu in pat, am pastrat o veioza aprinsa, mi-am spus rugaciunea, l-am inchinat pe micutz si adormita am fost!
V-am spus ca bona are obiceiul sa se trezeasca f devreme si sa se duca la ea acasa!Asa s-a intamplat si noaptea trecuta;am auzit-o cum incuia usa pe la 2 noaptea, m-am trezit, am stat putin si m-am, uitat pe pereti, linistita si calma, apoi am adormit!S-a trezit micutul pe la 5, l-am mutat din dormitor din patut in tarcul din sufragerie si m-am culcat la loc!!!
Un amanunt f important:ERAM SINGURI ACASA SI MAI ERA SI NOAPTE!!!!Noaptea recunosc ca mi se face cel mai frica!
Insa, ma declar o mare invingatoare a TOC-ului, si sper sa raman asa, e tareeeee bine cand ai mintea limpede si esti linistita!
Va pup si va doresc un week-end de vis, fara tocaieli pe la colturi!!!!!

Sal gasca mea! Fetelor de ce nu va "expuneti" viata TOCaita pe siteul lui Andrei la "Povesti personale". Asa toti vom invata din experienta vostra.
Teo felicitari ca esti o invingatoare si in primul rand ca ai o atitudine pozitiva, asta te va ajuta mult in lupta cu "afurisitul"..De asemenea te felicit ptr bebe.
Lasa Prozacule ca nu toti te-am parasit si probabil nici ceilalti.
Si trebuie sa-i urez Olandezului ca "afurisitul" sa nu-i mai faca probleme.
Eu mai sunt in faza in care ma mai simt bine si nu-mi doresc sa fiu cum am fost in weekendul trecut, acum ma rog la Dumnezeu sa am parte de un weekend ceva ma bun.
Asa ca va doresc si voua un weekend cat mai placut si va trimit un pupik mareee.

Care site Lumi?Ca eu nu stiu despre ce e vorba.