Nu vreau sa ma umilesc dar nici nu vreau sa il pierd

In urma cu 7 ani, cand eram in ultimul an de liceu am avut o relatie cu un barbat care m-a parasit pentru o prietena de a mea cu care s-a casatorit, barbatul acela era cu 10 ani mai mare ca mine, eu aveam 18, el 28 ani. Eu am suferit f mult si nu am mai avut incredere in nici un barbat. Am decis sa-mi deschid sufletul din nou si abia dupa 5 ani am reusit sa ma indragostesc de un barbat, un om serios, coleg de servici, care m-a ajutat foarte mult, care mi-a facut avansuri, am raspuns la ele, el continua cu aluziile, am pastrat legatura, daca nu ne intalneam la servici, vorbeam la telefon; ne completam propozitiile, ideile, avem aceleasi gusturi, etc,
Asta a durat mai mult timp (deja incepusem sa ma intreb de ce nu incepem o relatie) si el a trecut printr-o relatie esuata si nu mai are incredere in nimeni si am impresia ca niciunul din noi nu am avut curajul sa ne aratam sentimentele, toti colegii nostri credeau ca deja avem o relatie, deci gesturile lui nu sunt doar in mintea mea, le-au vazut si altii (ca asta ma tot intrebam, sa nu fie ceva doar in capul meu).
Acum si-a luat inima in dinti si m-a intrebat ce simt pentru el, iar eu desi imi doream sa-i sar in brate, nu am avut curajul sa-i spun nimic. atunci el a spus ca e mai bine sa pastram o relatie de prietenie si atat.
Iar am sentimentul asta de pierdere, pur si simplu sufar. Nu am avut curaj sa-i spun in fata ce simt, dar i-am trimis doar un mail in care ii spuneam ca pentru mine e mai mult decat in prieten. Mi-a raspuns ca ar fi bine sa lasam timpul sa le rezolve pe toate.
Am inteles asta, i-am lasat timp, de o luna nu ne-am vazut, dar am mai vorbit pe net de cateva ori.
Imi vine sa fug la el, sa-l caut si sa-i spun "bai. omule, vreau o relatie serioasa cu tine!" Acum m-am pregatit sufleteste si daca ma refuza, atunci imi voi cauta pe cineva care stie sa aprecieze ce am eu de oferit.
Dar nu stiu daca e corect ceea ce vreau sa fac, nu vreau sa fiu ridicola, dar nici nu vreau sa raman cu regretul ca nu am actionat, ca am tacut, ca nu am avut curaj sa vorbesc deschis. Nu stiu ce sa fac? Sa astept sa ma caute el si eu sa nu fac nimic (desi e foarte greu)? Sa-l caut si sa purtam o discutie sa-i spun in fata ce simt si ce vreau? Un sfat, va rog.

Ce ar fi sa-i trimiti un link sa citeasca ce ai scris aici? Pare greu de facut, dar e atat de sincer si direct. N-ai ce pierde, ai doar de castigat ; si daca zice " da" si daca zice "poate" (adica nu e chiar ce ii trebuie). Oricum, in cele sentimentale sfaturile, sicer, sunt inutile pentru ca sunt sigura ca tu stii deja ce simti pentru acest om (fie da sau ba) mai greu este sa vezi limpede.Numai Bine!

Ochii care nu se vad se uita.Nu mi se pare o idee buna sa nu va vedeti deloc, chiar daca vorbiti pe net.Fa tu primul pas, macar stii una si buna.Daca te refuza asta e, nu se sfarseste lumea.Succes!

Si eu zic la fel. Fa ceva, actioneaza, nu sta asa. Si tine-ne si pe noi la curent ;)

Mda, din pacate, de ce mi-a fost frica nu am scapat.A spus ca vrea sa fim doar amici si atat. Chiar daca a facut mai multe chestii decat un simplu amic. Asta e, se pare ca nu am noroc la capitolul asta. Nu vreau sa fiu rea, nu sunt o fire razbunatoare, dar acum chiar sper ca pe viitor, sa se simta si el asa cum ma simt eu acum, sa fie amagit si apoi sa i se spuna acelasi lucru care mi-a spus el mie.
Vad ca nu am noroc in la capitolul asta, cine stie daca voi avea vreodata...Sper ca o sa se gaseasca odata cineva care sa stie sa aprecieze o fata sincera...

Imi pare rau pentru tine dar stai linistita cu siguranta situatia se va schimba, sau/si daca nu cu siguranta ai sa-ti gasesti pe cineva cine sa te merite, sa te aprecieze sa te respecte si sa te inteleaga pentru ceea ce esti!
Capul sus si fi optimista viata merge inainte bafta!

Te inteleg...si eu ma gandesc la acelas lucru.Am fost parasita acum doua saptamani...dar am pastrat legatura, am vb la tel, fata in fata.am facut chiar si dragoste pt ca ne-am dorit amandoi, ne-a fost dor unul de celalalt.Imi spune ca el inca ma iubeste dar sa am rabdare si sa nu fortez lucrurile...nu stiu ce se intampla cu el, n vrea sa spuna nimanui.Eu ii spun in continuare ca-l iubesc si il vreau inapoi in viata mea...ma asculta, imi da dreptate dar uneori ma gandesc daca chiar merita...nu vreau sa ma umilesc dar nici sa-l pierd.Poate ca are nevoie cu adevarat de mine si vreau sa-i fiu alaturi.el a suferit foarte mult in relatia anterioara si nu mai are incredere in nimeni, crede ca ar putea patii la fel.Sunt dezorientata total...

Inteleg perfect situatiile astea de viata, dar ma impunge un singur gand pe care vi-l imparatasesc: CINE IUBESTE DORESTE SA FIE CU ACEEA PERSOANA INDIFERENT CE AR FI. Deci, eu una, nu am crezut niciodata in "clarificarea sentimentelor" si nici in "teama de a fi ranit". Cine e ATRAS de o persoana se duce in directia respectiva si incearca, altfel nu poate, nu rezista. Restul sunt idile, episoade, in urma carora nu trebuie decat sa existe optimismul ca persoana cea mai potrivita (nu perfectiunea, ca asta e o prostie de "fata mare") abia urmeaza sa apara!
Sa fiti iubiti si mai ales sa iubiti!

Nu prea am citit tot ce scrie in comentarii dar cand am vazut subiectu "Nu vreau sa ma umilesc dar nici sa-l pierd:".
Cam asa am patit si eu, nu am fost mult impreuna dar iesim impreuna si mereu cand il vad simt ceva in stomac gen fluturasi. Dar intr-un timp am crezut ca l-am uitat pana l-am vazut cu o fata spre norocu meu a fost ca am plecat din oras intr-o zona fara semnal fara posibilitatea de a lua legatura cu cei de acasa timp de 1 saptamana, m-am intors deja se despartise mrg. Zilele astea mai exact ieri ne-am cam imbatat si am ramas doar cu el si un amic si toata seara am stat impreuna stitii voi sarututi etc. Dar tupeu am, deja am intrebat de 2 ori dar acum 1 luna daca vrea sa ne impacam si a zis ca ne e bine ca amici. Am incercat si cu alte persoane dar tot la el ma gandesc. Nu prea sunt genu sa cer sfaturi sa ma plang la alte persoane dar ce as putea face? nu stiu cum sa-mi exprim sentimentele pt ca eu totdeauna am avut tot ce mi-am dorit si deobicei altii stau dupa mine nu eu dupa ei si parca mi-e frica de " iubire." Daca v-as ruga sa-mi spuneti
1- Ce as putea face adica daca as putea face ceva sa ne impacam?
2-Asta e iubire sau ce?

Buna Vally, dupa cum spui sunt doua chestiuni distincte
1. ori esti indragostita de barbatul asta daca simti fluturasi in stomac si treb sa fii convinsa daca el simte acelasi lucru pt tine exista posibilitatea ca al s nu ti impartaseasca aceleasi sentimente
2, dupa cum spui esti obisnuita sa ai tot ce iti doresti iar de data ata ti ai gasit nasu si asta te face sa lupti pt al avea.
te rog sa nu te superi daca te deranjeaza ceea ce ti am scris

parerea mea este ca esti obsedata sa il ai daca spui ca tu esti o fata care a avut de toate.
iubirea nu e asa cand iubesti pe cineva faci tot si dai tot ceea ce ai pt aceea persoana
banuiesc ca ai pana in 20 de ani esti tanara inca sa intelegi tainele vietii
daca esti geloasa si simti fluturi in stomac tu trebuie sa iti dai seama ce inseamna asta
il iubesti sau e un moft?
scuze ca poate te-au deranjat cuvintele mele dar asa sant eu