tulburare bipolara cu depersonalizare si derealizare
Buna la toata lumea,
Cred ca am reusit sa gasesc un diagnostic corect afectiunii mele. Eu am avut niste experiente senzoriale, lupte f mari de dus pentru a ajunge sa pot vorbi asa cum ma exprim acum pe forum. Concluzia mea este ca trebuie un tratament meidicamentos de intretinere ( in prezent iau depakine si anxiar ) si naturiste, pentru a ramane cu picioarele pe pamant. Din cate am mai studiat defapt toti suferinzii de boli psihice au treziri spirituale, confruntari cu lumea dintre pamant si rai sau ' cealalta lume' iar medicii ii considera nebuni cand au unele manifestari gen energie iesita din comun, logoree, senzatia ca ni se transmit mesaje, insa intotdeauna atata timp cat inca suntem pe Pamantul asta trebuie sa credem doar in Dumnezeu pentru ca daca el vede ca noi luptam ne va rasplati inzecit. Prezenta lui am simtit-o in momente critice dintre normalitate si ' nebunie' si sa in momentul in care nu credem in El cu adevarat apar probleme, el ne protejeaza de lumea nevazuta prin faptul ca suntem rationali si ne pastram integritatea, altfel daca ne-ar lasa sa vedem si sa simtim toate energiile negative si pozitive am innebuni.
Asadar dupa un episod maniacal recent m-am mai linistit si am inceput sa scriu niste randuri care cred ca ar ajuta pe multi bolnavi. Va spun prin ce am trecut eu ( am mai scris pe acest forum) si cum am facut eu fata si unde cred ca am gresit. Mentionez ca doar cei care au inima deschisa va receptiona bine mesajul, nu ma consider guru doar vreau sa contribui si eu cu un mic ajutor.
Intro
Dumnezeu a semanat iubire in fiecare om si toti suntem interconectati, cateodata unii dintre noi vrem sa ne desprindem dar Dumnezeu va face totul posibil sa revenim la lumina prin toate creatiile lui: oameni, natura, animale... se va folosi de absolut orice creatie a lui pentru a-i salva pe toti, depinde de noi de cat de deschisi suntem si dispusi sa luptam sa ajugem la lumina si adevar
Intr-o singura secunda viata cuiva se poate schimba din rau in bine sau din bine in rau, daca ni s-a schimbat viata din rau in bine sa fim recunoscatori ca am primit inca o sansa sa invatam din greseli si sa fim mai buni, daca ni s-a schimbat in rau asta inseamna ca nu am fost suficient de credinciosi si deschisi si fiti siguri ca Dumnezeu din marea lui iubire va face orice sa ne aduca pe calea cea buna depinde din nou de noi de cat de receptivi suntem si cat de deschise avem mintile si inimile sa primim iubirea in fiinta noastra
Intro trairi ( evenimente, experiente de viata, etc.)
Sa incep cu evenimentele pe care le traiesti de-a lungul vietii si care te conduc la o supernova astfel incat cand ajugi la trezirea sufleteasca si mentala realizezi pe loc ce e cu tine pe acest pamant si ce ai de facut in continuare care sunt task-uri pe care Dumnezeu ti le traseaza asffel incat sa ajungi la Lumina, sa ajungi din nou perfect asa cum ne-a creeat Dumnezeu. Acest sentiment de lumina, trezire il poti trai si pe pamant doar pt cateva momente si il traiesti atunci cand Dumnezeu considera ca ai ce mai mult nevoie de el, atunci cand esti la limita dintre viata si moarte, intradevar organismul a fost conceput in asa fel incat sa ai astfel de momente care te ajuta sa vezi ce ai de facut asfelt incat sa te salvezi dar in toata povestea asta Dumnezeu, Divinitatea, Universul sau cum vrei sa il denumiti are un plan cu noi si in momentul in care considera ca ti-ai atins task-uri pe acest pamant atunci te cheama la el pentru a-ti da marele cadou paradisul sau ' celalalt paradis' mai putin placut.
Cap.1 Un Timeline ( 2 ani :))- 26 ani) al trairilor ( evenimentele, experientele de viata, etc. ) care m-au schimbat
Mentionez ca tot ce veti citi mai jos i s-au intamplat unui om bun nu rau ( recunosc am fost si rea dar neintentionat :)
Din copilarie de la varsta de 5 ani cand constientizam lumea exterioara mai bine si lumea interioara ( adica sinele) am fost o fire f sensibila ( adica pe deoparte eram o fire f jucausa si comica si simteam o energie f pozitiva intensa si ma simteam foarte bine) si pe de alta parte ma afecta totul din jurul meu in mod negativ mult prea intens ( ma refer la lucruri rele ca : barfe asupa mea, misto-urile, etc), ma suparau f mult lucrurile acestea si nu intelegeam cum de unei persoane corecte, care isi vedea de treaba ei, cuminte, muncitoare, ascultatoare, ( e nu eram nici eu un ingeras imaculat mai faceam prostioare dar ca orice copil) i se poate intampla asemenea lucruri.
Pe vremea aia nu intelegeam si sufeream foarte mult in sinea mea, si ma consumau sufleteste si mental, petru ca mi se pareau niste incorectitudini, nu era corect ca sa se intample asa. Am realizat cam de 5 ani incoace ca in primul rand Dumnezeu a vazut ca eu nu eram multumita de darurile pe care el mi le oferise, in sepcial cele fizice, eram mereu complexata de cum arat, si pe partea intelectuala desi el mi-a oferit o inteligenta buna astfel incat sa fac fata acestei vieti eu totusi nu aveam incredere in puterile mele, intotdeauna oricat de bine as fi invatat nu aveam incredere in mine, nu aveam incredere in darul lui, in EL, pe partea sufleteasca am fost si inca sunt un suflet bun dar foarte fricos, am suferit si o trauma psihica, apoi am avut ca atare atacuri de panica si apoi bineinteles ca de la atata frica aveam anumite simptome care semanau cu afectiuni ale unor organe, am crezut in neadevar, am crezut ca am o boala care nu era adevarata, tocmai pentru ca din nou nu am avut incredere in El, ca El are grija de noi si daca te lasi in mainile lui totul va fii bine.
De la varsta de 2 ani (cand am inceput sa constientizez lumea exterioara, :), pana la 11 ani lucrurile erau bune, eram in echilibru nu aveam asftel de probleme pe care le am acum. De la 11 ani incolo lucrurile au luat-o razna, a inceput cu o trauma psihica apoi de aici pornind aceasta spaima a dus la dereglari majore in creier si am crezut ca am boli care nu erau adevarate ( adica daca ma intepa corpul si inima si ma sufocam si aveam dureri in corp credeam ca sunt bolnava cu inima adica eram ipohondra, atacuri de panica toate aceste lucruri au pornit de la pur si simplu fapt ca nu am fost multumita de darurile pe care El mi le-a dat, ( ma refer la faptul ca ma complexam de propriul meu corp), nu am avut incredere in mine, am crezut in neadevaruri( boli inchipuite), nu m-am lasat in mainile Lui, am trait o frica intensa.
De la 11 ani pana la 17 ani toate aceste lucruri s-au amplificat, factorul declansator fiind o trauma psihica intensa suferita la 11 ani, cum am mai si specificat mai sus, aveam simptome care nu erau adevarate, aveam atacuri de panica, dereglari hormonale, parintii mei au incercat sa faca fata cumva acestui vulcan de frica necontrolata asa cum au putut cu suplimente alimentare cu consulatii la doctori, doctori care nu au analizat niciodata in detaliu despre ce anume este vorba poate daca luam un tratament pentru panica mai bun era mai bine, dar cel mai bun tratament ar fii fost ca eu sa constientizez ca de fapt eu imi fac singura rau prin neincrederea in mine, in El, si pt ca nu ma iubeam suficient, poate daca frecventam mai des un Duhovnic care sa ma sfatuiasca si sa ma linisteasca dar chiar si asa pana nu vezi singur cu ochii tai pana cu treci singur prin anumite lucruri nu realizezi ca asa este. Poate teoretic reusea sa imi infiltreze niste idei chiar pe cele care le-am depistat eu dar degeaba daca eu nu aveam inima deschisa si mintea deshisa si nu credeam ca asa e, nu credeam in El. Asta s-a intamplat nu am crezut in marea majoritate in El. Credinta adevarata nu inseamna sa ai activitate religioasa ( frecventand biserica, tinaind posturi, rugandu-te zi si noapte,...), ci in sinea ta sa crezi cu adevarat in El. Degeaba faci anumite lucruri daca in sufletul tau esti un om rau. In momentul in care realizezi unde ai gresit si mergi la biserica si faci anumit lucruri o faci pt ca din interior simti ca ai nevoie de curatire sufleteasca si asa simti ca trebuie sa o faci, nu o faci ca asa fac si restul, ca de ochii lumii si apoi cand ai plecat de la biserica esti acelasi om dar esti multumit ca te-ai ' incadrat in turma'. Atata vreme cat pe Dumnezeu il porti in suflet si ai o credinta de neclintit nimic nu ti se poate intampla si chiar daca ti se intampla ceva f rau asta e tot spre binele tau, este doar o incercare din partea Lui sa vada cat de mult iubesti viata si pe El si daca tu pe moment percepi ca e ceva rau El stie cel mai bine de ce a facut asa nu trebuie ca tu sa detii controlul absolut nu e asta scopul, sa te pazesti la fiecare pas, asta nu inseamna sa fii neglijent dar atata vreme cat ai o credinta de neclintit si o constiinta curata nu ti se poate intampla ceva extrem de rau si chiar daca ti se intampla ceva extrem de rau credinta care o ai in suflet te va ajuta sa iesi la lumina, toate obstacolele, toate greutatile, toate luptele care le traim sunt cu un singur scop pentru a ajunge la Lumina si acolo vor ajunge doar cei care au dat dovada de curaj si o credinta de neclintit.
La 17 ani din avalansa asta de trairi negative era si normal ca inevitabilul sa se produca, adica am avut prima criza de depersonalizare, probabil fiind un copil neascultator Dumnezeu a zis ' i-a sa te izolez pe tine de tot ceea ce te inconjoara, ca altadata sa apreciezi ceea ce ai ' si culmea e ca tot spre bine meu a facut-o pentru ca altfel o luam razna, ca sa vedeti cat de mare este iubirea Lui fata de noi. Asadar intr-o seara am simtit corpul foarte usor nu imi mai recunosteam corpul, mainile erau foarte usoare, ma instrainasem fata de mine, nu imi mai constietizam sinele, ca si cum eram undeva in vis, nu simteam ca exist, bineinteles cand am realizat acest lucru m-am speriat si mai tare pentru ca era ceva foarte ciudat, credeam ca am innebunit, m-a cuprins din nou panica, de aici pornind aceasta panica a generat in corpul meu ca deobicei simptome false, gen intepaturi in tot corpul, in fine parintii nu au stiut ce este cu mine m-au dus repede la un doctor, doctorii au crezut ca sunt depresiva dar defapt era vorba de depersonalizare si derealizare cu stari anxioase si depresive, in fine dupa 2 luni aceste stari de panica au trecut insa eu ma derealizasem f mult asfelt incat nu mai aveam nici o traire nu mai stiam sa vorbesc imi era frica sa mai merg la scoala pentru a nu se face misto de mine, cu chiu cu vai ai mei m-au fortat sa imi continui studiile si asta am si facut. Chiar daca in continuare nu ma constientizam, aveam corpul usor, simteam ca nu exist, ca am un gol in cap asa cum am putut mi-am comtinuat studiile si chiar si asa in starea care eram am avut rezultate foarte bune la scoala si la facultate pentru ca Slava Domnului astfel de afectiuni nu iti afecteaza si intelectul.Am reusit sa termin cu note foarte bune chiar daca am aceasta afectiune. Cheia a fost ca am luptat permanent chiar daca mergeam la scoala si se radea de mine ca stau muta si nu zic nimic, chiar daca nu imi venea sa zic nici un cuvand pentru ca aveam caoul gol chiar daca nu mai stiam ce e cu mine m-am fortat si m-am fortat, asa ca un robot efectiv vorbeam ce imi iesea pe gura, fortam creierul sa gandeasca, fortam sa simta, chiar daca a fost nevoie sa trec prin bataie de joc si misto-uri tot a fost bine pentru ca daca colegii mei nu faceau lucrul asta eu probabil nu eram destul de motivata ca sa lupta si sa le demonstrez, defapt sa imi demonstrez mie ca sunt puternicaa si lupt. Asadar citind foarte multe, chiar daca la inceput am luat note proaste pentru ca inca eram sub influenta pastilelor antidepresive nu ma suparam, nu ma interesa, chiar daca ramaneam corijenta ( eu sa raman corijenta, eu care eram printrii primii in clasa) chiar si asa suportam atatat vreme cat imi reveneam si ca atare Dumnezeu a vazut straduinta mea si a vazut ca imi pare rau ca am gresit si fac orice pe o noua sansa, si usor usor mi-au revenit gandurile, trairile si nu numai ca am terminat clasa a 12-a printre primii 10 am luat prima mentiune :). Puteam sa fi fost si codasa clasei din partea mea numai ca sa imi revin, nu ma interesa, faptul ca eu am reusit s aimi revin cat de cat a fost cea mai mare realizare a mea nu ma interesa cum imi este apreciata inteligenta.Mentionez ca antidepresive luasem doar 3 luni de la criza dupa care vazand ca ma descurc pe propria mea forta interioara am renuntat la orice fel de tratament medicamentos. Bun...toate bune si frumoase pana cand am terminat facultatea ( iulie 2009, 22 ani), aveam un prieten de la inceputul facultatii cu care nu ma potriveam din punct de vedere al caracterului sau ' alte lucruri' dar in prostia mea ziceam lasa ca asa nu o sa mai gasesc si plus ca eu am o afectiune si poate nu o sa imi mai gasesc pe nimeni, ceea ce e o mare prostie sa te retragi din competitie pentru ca esti ' diferit', adevaratul erou e cel care cu probleme de sanatate ori care ar fi acelea lupta cu viata cot la cot cu cel sanatos si poate ajunge mai sus decat el uneori :). In fine am terminat si facultatea dupa multa munca si studiu, am reusit si lucrul asta asa cum eram eu cu toate afectiunile care le aveam ceea ma face sa fiu foartre mandra de mine :). Pana la urma nu a mai functionat relatia de 3 ani cu el si ne-am gandit amiabil ca ar fii mai bine sa o terminam pentru ca nu ne potrivim si mai mult rau ne facem. Bineinteles asta era cel mai bun lucru de facut dar la mom raspectiv mie nu mi-a picat tocmai ok si am suferit ( desi in acest lucru rau era un bine), suferinta care mi-a facut rau si care a produs in sufletul meu ura si dorinta de razbunare ( iar o mare prostie ceea ce nu mi-a facut decat mai mult rau ) si m-am gandit asa din madrie si orgoliu sa organizez un party de ziua mea sa il chem si pe el si mai multi baieti si sa il cuceresc pe cel de care eu eram indragostita (imi placea f mult de cineva din gasca noastra comuna de prieteni). Sa ii arat cat de tare sunt eu !! ( o mare prostie care tot asupra mea s-a rasfrans). So... pentru ca mai era doar 1 luna pana la party am zis sa iau si eu niste Herbalife ( niste supl pt slabit ' NATURALE ' CIK) am zis ca e doar un shake care se administra odata pe zi si nu ar avea ce strica, totul ca sa il cuceresc pe cel de care eram indragostita, caruia ii placeau scoabele ( iar o mare prostie, in primul rand te iubesti tu pe tine si apoi cel care te iubeste te place si asa cum esti si daca tu te simti bine in pielea ta asa cum esti atunci si cel care te iubeste te va iubi asa cum esti, daca vrei sa arati mai bine o faci pentru tine si cel cu care esti iti este alaturi pentru ca lucrul asta te-ar face fericita si te sustine:) ). Timp de 2 sapt pana la party am consumat acel shake ( care continea amfetamine) am devenit din ce in ce mai euforica, energica, dadeam un randament exceptional la munca, in fine eram ' pe cai ' :)), SUPERWOMEN la varsta de 23 de ani ( ce realizare !! :)), NOT!), si asa ' pe cai' fiind a venit si ziua mult dorita de distrcatie si razbunare ( a very stupid thing to do) anyway ce mi-am propus am reusit ca deobicei, l-am cucerit pe MR cocota :)) si nu numai pe el si pe restul baietilor care nu se puteau abtine sa nu isi tina mainile acasa. Eram a hot bich [( bich nu am fost never dar asa ma simteam atunci :)))].Dupa chef a urmat revul tot cu ei, dar fara exu doar cu Mr Cocata si restul amicilor, ne-am distrat, ne-am facut praf dupa care el m-a invitat la el acasa, ( ' eu in sinea mea aveam o fericire de nedescris ' ma gandeam punct ochit punct lovit), a fost o noapte furtunoasa, extraordinara de sex nebun [ (asta si a fost pentru el, eu credeam in naivitatea mea ca fac dragoste cu el, cat de naiva am putut fi :)), dar no life is life, nu ne nastem perfecti, ideea e sa ajungem din nou perfecti asa cum ne-a creeat Dumnezeu : ) ], ceea ce imi doream f mult fiind atatia ani frustrata din vechea relatie, toate bune si frumoase pana cand sistemul meu nervos a fost facut KNOK OUT. Nu am mai luat herbalife, nu m-am mai intalnit nici cu Mr Cocota ( care si el tot sursa de drog era dar drog natural numit ' indragosteala' in exces, si era normal ca indragosteala asta maxima si dereglarile de dopamina si endorfine si alti hormoni ai fericirii sa creeze obsesii si dependenta de el, plus alte ' trairi mai intense sa zicem asa' specifice oricarui drogat, adik no drug no drug asa brusc...si a inceput furtuna apoi avalansa de probleme pentru ca eu aveam niste probleme, pe care le-am descris si mai sus, adica au avut terenul sensibil si m-au prins in off side si m-au facut knok out, fiecare om are o anumita sensibilitate, cu inima, cu rinichiul, eu cu creierul, dar e total vina mea, recunosc daca aveam incredere in mine daca nu imi era atat de tare frica poate nu se ajungea la astfel de probleme, dar nu-i bai in tot raul e un bine :), doar nu pot sa fiu perfecta ce Dumnezeu! :)
Dar sa revenim la povestioara mea, so.in urmatoarea dimineata ( era iarna 2009 24 dec cam asa), pe drum spre bunici, asa cum avem noi in plan sa mergem de Craciun la bunici ( Dumzeu sa ii ierte, atunci a fost singura data cand i-am mai vazut in viata) am inceput cu crize de nervi, ma sufocam, tremuram foarte tare, parintii s-au enervat si ei, tata nu se putea concentra la condus, mama imi repeta ca din cauza la scmecherul ala am patit-o asa, lucru care ma enerva si mai tare desi avea dreptate nu suportam avevarul, ma rog devenisem foarte irascibila, ma intepa inima, ma intepa corpul, ma sufocam, tremuram, imi era foarte foame, credeam ca acolo raman ca aici e sfarsitul, insfasit am oprit am iesit afara, am respirat adanc, m-am spalat pe fata, m-am rugat, cu chiu cu cu vai ne-am urmat in continuare drumul. Am avut asfel de maifestari si la tara, nu stiau saracii cum sa mai mai calmeze, a doua zii ne-am intors, am mai avut acete crize frecvent si apoi m-au dus la urgente medicii au crezut ca m-am drogat, pentru ca asa ma manifestam ca si cum eram in sevraj ( eu auzind lucrul asta eram f uimita si intrigata pentru ca eu nu ma drogasem in viata mea, nici nu fumez si nu beau alcool dar mai apoi mi-am dat seama cca ma drogasesm inconstient cu droguri naturale dar si chimice ) mi-au dat niste calmante dar pe mom a fost mai bine dupa care simteam o epuizare maxima si un somn profund in care ma adanceam tot mai mult de parca aveam impresia ca nu ma mai puteam trezea niciodata. Ma rog astfel de crize au durat 1 saptamana dupa care ' m-am coborat de pe cai' :)) si a urmat o depresia majora, care se manifesta prin 0 trairi, 0 sentimete, 0 ganduri in cap, nu mai stiiam sa formulez o idee, nu mai aveam un gand in cap, parca a venit o tornada in creierul meu si a sters totul, dupa starea asta de leguma a urmat al doilea invevitabil : depersonalizarea si derealizarea mai intensa ca primul episod de la 17 ani, efectiv instrainarea maxima fata de sine, nu mai simteam ca exist, nu imi constientizam corpul ca fiind al meu, nu imi contientizam eul, sinele interior, nu imi auzeam vocea interioara adica pur si simplu depersonalizare maxima si derealizarea + depresie majora = un robot care arata ca un om, asta e rezultatul necredintei mele, nincrederii in mine, neincrederii in Dumnezeu = un robot cu forma de om si odata ajunsa aici pe patul de spital moarta din toate punctele de vedere mai putin fizic, am simtit langa patul meu de om muribund o prezenta pasnica, ceva foarte linistitor, am si vazut parca ca cineva efectiv s-a asezat langa mine, nu ii distingeam chipul, era o prezenta blanda si pasnica, si o lumina alba, care mi-a atins sufletul meu inghetat cu o picatura de iubire divina, a fost deajuns ca in mine sa renasca speranta, desi saptamanile urmatoare au fost iadul pe pamant dar simplu fapt ca El a fost atunci langa mine si m-a purtat in brate a fost ceva incredibil, credeti sau nu Dumnezeu este cu noi si chiar daca ne indoim de El si ii intoarcem spatele el din marea Lui iubire atunci cand ajungem pe marginea prapastiei nu ne intoarce spatele si vrea sa ne salveze :).
De aici incolo a urmat o perioada de lupta, disperare, suferinta a celor din jur pentru ca atat in Romania cat si in alte tari pentru depersonalizare nu s-a gasit nici un tratament, cat in privinta altor afectiuni psihice s-au facut cercetari insa inca nu e nimic foarte concludent pentru ca nu-i asa creierul este cel mai complicat organ :), apropo de asta era si normal ca Dumnezeu sa imi dea o afectiune pe masura inteligentei mele, daca era ceva mai simplu de dus, ziceam ca e prea usor :)). Am stat o perioada de 6 luni si am incercat toate pastile de pe piata pentru astffel de lucruri dar se pare ca nimic nu reusea sa ma ridice din vidul absolut in care intrasem intr-o gaura neagra unde nu exista materie, timp, viata, nimic. Eram moarta sufleteste si mental.Nu reuseam sa vorbesc, nu imi venea ce sa zic, nici macar lucruri banale, nu aveam nici o traire, simteam cum totul se invarte pe langa mine, viata trece pe langa mine iar mie mi s-a luat dreptul la viata, existam fizic dar degeaba daca nu existi si sufleteste si mental. In fine dupa 6 luni in care nu faceam decat sa ma scol, sa dorm, sa citesc, sa ma plimb chiar daca simteam ca le fac degeaba, pana la urma ambitia, puterea, vointa din mine nu au acceptat conditia de leguma si am decis asa chiar daca nu avea nici o noima chiar daca simteam ca fac anumite lucruri degeaba le faceam in continuare, am zis ca nu se poate trebuie sa lupt pana prind o ata de care sa ma agat si sa ma traga la suprafata :). So chiar daca nu simteam nimic am avut o dorinta imensa sa incep sa simt ca traiesc, intotdeauna ma gandeam intens la asta chiar daca nu contientizam ca gandesc chiar daca aveam impresia ca am un gol in cap, mi-am dorit asta chiar daca nu simteam pt mom dorinta dar asta mi-am propus si am procedat asa ( si aici intervine puterea sperantei si credintei si fii sigur ca mai devreme sau mai tarziu Dumnezeu va aprecia stradania ta si ca ai vazut unde ai gresit si vrei sa iti castigi o a doua sansa : )
Va amintesc ca desi eram un dead man walking (un om mort care merge) :) ( cum spune si melodia lui Smiley), am continuat sa sper ca ceva ceva o luminita va fii pana la urma. So... timp de inca 6 luni adica noiembrie 2011 - iunie 2012 ( 24-25 ani), efectiv am tot renuntat treptat la medicamente si am decis sa ma fortez (adica sa ma las in Mainile lui Dumnezeu), sa lupt, sa cred in El, chiar daca nu aveam vointa, dorinta, nu simteam nimic, nu existam, in fine, si in fiecare zi ma plimbam cu catelul, imi faceam un program cum sa slabesc, imi calculam caloriile, imi faceam target-uri de atins pana la anul ( adica vroiam sa imi gasesc un job, sa mai slabesc si un iubit care sa imi fie alaturi : ), desi aveam impresia ca nu mai gandesc ca gata totul este pierdut, senzatie data de golul din cap, mai faceam si exercitii ale creierului adica tot felul de exercitii de logica, inteligenta, etc. Cand veneau rudele in vizita chiar daca nu stiam sa zic nimic, adica nu imi venea sa zic nimic pentru ca aveam senzatia de gol in cap ma fortam si comunicam ca un robot lucruri banale, simple, pur si simplu un robot care vorbeste si l-ai programat sa zica si el ceva [ apropo de asta pe perioada de depresie majora, blocare, cadere in intuneric, ma izolasem foarte mult nu vroiam sa mai am contact cu nimeni pentru ca devenisem dintr-un om cu lumina, sociabil, volubil, inteligent, o epava, un animal care isi facea doar nevoile de baza, nu imi era rusine pentru ca nu simteam, imi era indiferent, dar totusi nu vroiam sa ma vada asa]. Oameni buni vreau sa va zic ca rezultatele nu au incetat sa apara, asa cate un pic simteam un firicel de emotie, ceva ceva era acolo, lucru asta nu a facut decat sa sper in continuare ca lupta meea nu va fii in zadar si voi ajunge la liman, si DA am reusit sa imi gasesc un job [( intr-un call center unde eram fortata sa vorbesc pentru ca altfel imi pierdeam job-ul, dar mai mult o faceam ca terapie desi era un stres de nedescris si imi expuneam creierul la factori f stresanti, eu am vrut sa se refaca legaturile in cap, ssa pot vorbi normal sa poti simti mai mult de un firicel :) ], si DA am reusit si nu numai ca faceam fata, aveam rezultate foarte bune fapt ce mi- a dat mai mare incredere in planul meu de recuperare si lupta :).In aceeasi perioada ianuarie 2012 ( 25 ani) am intalnit si un baiat la revul anului 2012, un baiat care era cu 2 ani mai mic ca mine si culmea trecuse si el printr-o depresie majora dar acum si eu si el, mai mult el, eram ca doua stelute care radiau, eu mai putin, ce avea el atat de special era faptul ca era extrem de comic si cum si eu eram asa inainte mi-am recapatat alaturi de el simtul umorului si cand ne intalneam muream de ras amandoi, care apropo rasul deasemenea face minuni. Nu a durat f mult aceasta relatie pentru ca nu il vedeam ca partenerul meu de viata mai mult ca un amic f bun cu care ma distram foarte mult, si lafel si el, era indragostit defapt de altcineva cu care nu a putut fii, dar asta nu conteaza, conteaza ca Dumnezeu vazand lupta mea mi-a scos in cale o persoana care mi-a mai adus un pic de lumina in viata mea intunecata ( partial la vremea aceea), deaceea sa nu va indoiti niciodata de puterea Lui de salvare daca vede ca va luptati pentru viata care v-a daruit-o si luptandu-va ii demonstrati cat de mult iubiti viata si implicit pe El. Asa spune reusisem sa am si un iubit si ssa ma integrez cat de cat social. Cat despre slabit deasemenea rezultatele nu au intarziat sa apara, [ pe perioada cat am fost bolnava datorita tratamentelor si lipsei de miscare ma ingrasasem 30 de kg], am rreusit pana in iunie-iulie 2012 sa slabesc 15 kg, prin rabdare, un pic de regim si sport nu foarte intens, plimbari f multe in aer liber de cate 2 ore pe zi :).
(25-26 - august 2012 - martie 2013) So in continuare dupa ce nu am mai fost cu exu mi-am propus ca as vrea sa intalnesc pe cineva special, mi-am facut eu o lista cam ce calitati sa aiba, in fine vroiam sa cunosc iubirea adevarata care o vedeti prin filme ( gen The Notebook ), defapt o parte din suferinte erau si ca eu ink nu italnisem pe cineva pt care sa am sentimente profunde, dar asta tot vina mea a fost pentru ca imi doream dar nu aveam suficienta incredere in mine, astfel poate sufletul meu incerca sa simta mai multe si credeam ca iubirea adevarata poate vindeca orice. In fine ghiciti ce? Am intalnit acea persoana care mi-a dat lumea peste cap. La inceput am zis ca e doar inca un tip cu care ma intalnesc dar s-a dovedit apoi ca avea un suflet de aur, inteligenta, umor, nu stiu il simteam ca fiind sufletul meu pereche insa probabil a fost doar ' o etapa' din viata mea asa cum el a zis, el a avut nevoie de cineva ca mine, eu am avut nevoie de cineva ca el sa ne armonizam prin sfaturi bune pe care le-am receptionat in urma trairilor din trecut astfel incat sa iesim amandoi la liman, eu am reusit un pic sau cel putin mi-a schimbat mentalitatea si conteaza foarte mult in afectiunea care o am dar stiu ca mai este in fata mea un drum foarte lung si anevoios spre a ajunge la lumina, sunt sigura ca si pe El l-a schimbat nu stiu poate pe moment cat sa iasa un pic din prapastie dar acum depinde de noi ce vom face pentru a continua pe calea cea buna sau calea cea rea, fiecare alege :). Pentru mine a fost o experienta foarte frumoasa am descoperit un om cu un suflet de aur ( chiar daca el zice ca eu sunt naiva si defapt a fost abil ca sa ajunga 'undeva'), instinctul meu si tot ceea ce am simtit nu ma poate insela, imi pare rau ca ne-am pierdut in detalii si nu am stiut sa gestionam situatia astfel incat sa nu ne racim, sa nu ne instrainam, stiti melodia ' we couldn't have it allllll...(Adel)' dar ne-am pierdut printre randuri, dar cine stie, nu stiu ce va fii, ce o vrea Dumnezeu el stie cel mai bine ce este cel mai bine pentru noi.( adica pentru noi oamenii in general ) :)
Intro Concluzii
Acum am 26 de ani si am ajuns poate la niste concluzii premature zic eu adica am realizat cum functioneaza lumea asta, scopul nostru pe pamant [ ( nu vi-l spun, doar ma rog ca Dumnezeu sa va lumineze si voua mintile asa cum a facut cu mine : ), nu ma consider vre-un guru, sunt un simplu om care se lupta zi de zi cu viata asta si sunt sigura ca mai sunt multe de invatat si ca multi oameni din trecut, prezent si viitor vor descoperi sau au descoperit si ei scopul lor pe pamant si sensul vietii dar asta se castiga cu multa lupta si munca si cu inima si mintea deschisa catre Creatorul nostru care este pretutindeni si mereu cu noi :) ], si aceste lucruri daca le voi urma cred ca ma voi implini dn toate punctele de vedere si pot ajuta in continuare oameni aflati in nevoi. Aceste lucruri pe care le simt si le contientizez le-am castigat cu multa munca si suferinta de a lungul anilor, nu intelegeam de ce se intampla lucruri f rele oamenilor buni, tocmai pt a se ajunge aici, Dumnezeu a considerat ca sunt capabila sa imi dau seama de anumite lucruri asflet incat sa intrept lumea asta spre mai bine ( desigur sa imi aduc si eu o contributie, intreaga lume nu o pot schimba in mai bine dar stiu ca tot ce sta in puterea mea pot face si o fac din toata inima, dealtfel lucru asta il faceam instinctiv de cand sunt pe pamantul asta si ma suparam cand nu imi reusea dar acum consider ca am ajuns la alt nivel si o sa reusesc pana la urma ), lume care a luat-o pe cai mai putin bune sa zicem asa.
Cap 2. Concluzii
2.1 Concluzia mea practica ( traita si simtita, nu teoretic) asupra vietii din punct de vedere sufletesc ( spiritual )
Viata este facuta sa fie traita asa cu bune si rele, este un dar de la Dumnezeu si asa cum poti chiar daca cateodata e foarte dificila, grea si complicata si iti vine chiar sa renunti la ea (lucru pe care il pot face doar oamenii fara speranta si credinta) daca in acele momente tu ai un dram de speranta ca intunericul care te-a cuprins si te-a afundat va fii scaldat de lumina atunci Dumnezeu nu ezita sa nu vada cat de mult il iubesti si cat de recunoscator esti pentru darul pe care ti l-a dat si chiar daca mai ai un pic si cedezi exact in acel moment el te tine in brate si te poarta in bratele lui exact pana cand simte ca te-ai intarit suficient pentru a lupta in continuare.Cel putin eu asta am trait si simtit ( mai detaliat veti vedea in relatarea intamplarilor din viata mea mai putin placute sa ziceam asa dar toate cu un scop bun :) si chiar daca la ora actuala am ajuns sa am niste probleme de sanatate am realizat ca defapt nu El ne impune niste obstacole ci faptul ca noi suntem niste fricosi si necredinciosi si nu credem suficient de mult in el pentru a ne fi bine. El ne-a creeat perfecti numai noi prin faptul ca ne indoim de puterea Lui, nu suntem multumiti de darurile care ni le-a oferit ( de exemplu daca ne complexam de faptul cum aratam, asta am facut si eu, mai detaliat in cap. even.vietii.mele), credem in neadevaruri ( de exemplu credem in jocuri de noroc care ne pot imbogatii peste noapte, ( banii cinstiti castigati sunt cei care iti implinesc viata si orice realizezi cu ei rezista peste timp), credem in astrologie, tarot, vrajitoare din diferite motive ), etc. poate pe moment primim ceea ce vrem dar nimic din ce obtinem prin astfel de lucruri nu sunt trainice si din pacate se rasfrang asupra noastra si apoi suferim pentru ca ne-am facut rau singuri si punem vina pe unii si pe altii cand defapt noi singuri ne-am facut rau si incercam ca deobicei sa scoatem vinovatul fiind egocentristi, in noi se nasc sentimente de invidie, razbunare, gelozie, dusmanie care pana la urma tot asupra noastra se intorc si din nou nu realizam ca noi suntem singurii vinovati de raul creeat in viata noastra si incercam sa punem din nou vina pe ceva sau cineva si tot asa ca un cerc vicios, iar cei care au inca inimile deschise, pline de speranta si alte sentimente pozitive Dumnezeu se indura si le arata calea, le arata unde au gresit asfel incat sa INCETEZE SA ISI MAI FACA RAU SINGURI, tot din marea lui iubire fata de oameni face si acest lucru dar doar celor care merita si eu ma simt o norocoasa din acest punct de vedere pentru ca realizez asfel de lucruri pe care tot Dumnezeu mi le-a aratat si nu o sa mai intru in acest cerc vicios care te duce intr-un final la autodistrugere. :(.
Dar pana sa ajung la astfel de concluzii am avut de parcurs un drum lung plin de suferinte si ii multumesc LUI DUMNEZEU in fiecare zi ca m-a salvat si stiu ce am de facut in continuare astfel incat sa nu mai repet aceleasi greseli si cine stie poate la un moment dat se va indura si ma va vindeca de afectiunile care le am la ora actuala, deja a reusit un pic, dar drumul inca este foarte lung si plin de obstacole si stiu sigur ca fara sa cred cu tarie in El si fara sa ma las in Mainile Lui nu voi reusi si chiar daca nu voi reusi sa ma vindec eu pe mine macar voi incerca sa lupt in continuare mai mult si mai mult pana la capat si daca Dumnezeu ma va tine in echilibru atunci tot ce voi realiza financiar, voi incerca sa acord ajutorul de care au nevoie bolnavii de astfel de suferinte psihice chinuitoare si voi face tot posibilul sa imi aduc si eu contributia la o mica sau o mare ameliorare a acestor boli, un lucru e sigur numai cei care vor avea inima deschisa vor receptiona aceste mesaje si se vor lasa ajutati, cu tot suportul meu sufletesc si financiar( cand voi dispune de banii suficienti) poate le voi face bine pe moment dar stiu ca numai unii pot fi salvati. Asta a fost o mica paranteza la planurile mele de viitor.
2.2.Concluzia din punct de vedere stiintific ( lefel simtita, aplicata, traita)
Oamenii ca tot ce este in Universul si pe Pamantul asta functionam dupa anumite pricipii si legi.
Din punct de vedere stiitific, desi tot Dumnezeu este la baza tuturor, eu am simtit ce extraordinara putere are gandul.
Totul functioneaza pe baza legii atractiei. In momentul in care iti doresti ceva dar nu cu disperare mai devreme sau mai tarziu vei primi acel lucru.
Noi avem un emotiometru ( este o denumire inventata de mine, adica ca si cum am avea in noi un dispozitiv sa ii zicem asa unde sunt trairi pozitive : fericire, o stare de bine, melancolie, etc. si trairi negative : tristete, frustrari, egoism, rautate, gelozie, invidie, etc).
In momentul in care noi ne dorim sa avem ceva, nu conteaza pe plan sentimental, material, sufletesc, trupesc, mental mai devreme sau ma tarziu ghidandu-ne dupa acest emotiometru putem sa avem mai devreme sau tarziu tot ce ne dorim si va rog sa fiti foarte atenti si foarte siguri de ceea ce va doriti, acest lucru il puteti afla tot pe baza a ce simtiti daca acel lucru pe care il doriti va creeaza in interiorul vostru un sentiment de bine atunci mai devreme sau mai tarziu il veti obtine dar trebuie sa credeti cu tarie si deja sa va imaginati ca il aveti si deja sa incepeti sa va bucurati ca il aveti. Ca acest lucru sa functioneze trebuie sa fiti recunoscatori in fiecare zi de cea ce aveti ( putinul care il aveti acum ) asta va da un impuls de multumire si linistire in interiorul vostru cat si spre Univers si el va va rasplati pentru rabdarea de care dati dovada.Bineinteles toate aceste lucruri functioneaza atata vreme cat aveti inima deschisa si nu va umpleti de ganduri negative, adica in momentul in care vedeti ca totusi va doriti dar nu se intampla nimic, dezamagirea care e raspanditi in Univers amana implinirea dorintei.Oricum intotdeauna Dumnezeu le planifica pe toate si El stie ce este cel mai bine pentru voi voi doar trebuie sa stiti ce vreti si sa fiti optimisti. :)
MENTIONEZ : Ambele ( concluzii, constatari) le-am trait si simtit ( nu teoretic) sunt deduse din fapte reale pe care le-am relatat mai sus.
Cap 3. Planuri de viitor ( how I see my life from now on )
- obtinerea unui echilibru mental, sufletesc, psihic ( lucru care e f greu tinand cont de afectiunile care le am dar nu imposibil)
- un sot ( partener de viata) bun si iubitor care sa imi fie alaturi la bine si la rau
- intemeierea unei familii ; de ce nu si copii ( daca considera ca ar fii bine Dumnezeu) daca nu se va putea atunci voi infia un sufletel sau doi :) ( sunt atatia copii care au nevoie de iubirea unor parinti : )
- avansarea pe plan profesional si ajutarea a cat mai multor suferinzi psihici (suportul medicilor, psihologi, laborator cu dozarea medicamentelor si studierea carei doze ii este cea mai prielnica, suportul unei medicine complementare ( suport cu med naturiste, acupunctura, reflexoterapie, yoga, etc., sali de sport, exercitii diverse pentru creier, etc. ) in prima faza cu infiintarea unei Fundatii Non Profit cu tot ce am amintit mai sus pentru recuperarea necesara. :)
Cred ca am reusit sa gasesc un diagnostic corect afectiunii mele. Eu am avut niste experiente senzoriale, lupte f mari de dus pentru a ajunge sa pot vorbi asa cum ma exprim acum pe forum. Concluzia mea este ca trebuie un tratament meidicamentos de intretinere ( in prezent iau depakine si anxiar ) si naturiste, pentru a ramane cu picioarele pe pamant. Din cate am mai studiat defapt toti suferinzii de boli psihice au treziri spirituale, confruntari cu lumea dintre pamant si rai sau ' cealalta lume' iar medicii ii considera nebuni cand au unele manifestari gen energie iesita din comun, logoree, senzatia ca ni se transmit mesaje, insa intotdeauna atata timp cat inca suntem pe Pamantul asta trebuie sa credem doar in Dumnezeu pentru ca daca el vede ca noi luptam ne va rasplati inzecit. Prezenta lui am simtit-o in momente critice dintre normalitate si ' nebunie' si sa in momentul in care nu credem in El cu adevarat apar probleme, el ne protejeaza de lumea nevazuta prin faptul ca suntem rationali si ne pastram integritatea, altfel daca ne-ar lasa sa vedem si sa simtim toate energiile negative si pozitive am innebuni.
Asadar dupa un episod maniacal recent m-am mai linistit si am inceput sa scriu niste randuri care cred ca ar ajuta pe multi bolnavi. Va spun prin ce am trecut eu ( am mai scris pe acest forum) si cum am facut eu fata si unde cred ca am gresit. Mentionez ca doar cei care au inima deschisa va receptiona bine mesajul, nu ma consider guru doar vreau sa contribui si eu cu un mic ajutor.
Intro
Dumnezeu a semanat iubire in fiecare om si toti suntem interconectati, cateodata unii dintre noi vrem sa ne desprindem dar Dumnezeu va face totul posibil sa revenim la lumina prin toate creatiile lui: oameni, natura, animale... se va folosi de absolut orice creatie a lui pentru a-i salva pe toti, depinde de noi de cat de deschisi suntem si dispusi sa luptam sa ajugem la lumina si adevar
Intr-o singura secunda viata cuiva se poate schimba din rau in bine sau din bine in rau, daca ni s-a schimbat viata din rau in bine sa fim recunoscatori ca am primit inca o sansa sa invatam din greseli si sa fim mai buni, daca ni s-a schimbat in rau asta inseamna ca nu am fost suficient de credinciosi si deschisi si fiti siguri ca Dumnezeu din marea lui iubire va face orice sa ne aduca pe calea cea buna depinde din nou de noi de cat de receptivi suntem si cat de deschise avem mintile si inimile sa primim iubirea in fiinta noastra
Intro trairi ( evenimente, experiente de viata, etc.)
Sa incep cu evenimentele pe care le traiesti de-a lungul vietii si care te conduc la o supernova astfel incat cand ajugi la trezirea sufleteasca si mentala realizezi pe loc ce e cu tine pe acest pamant si ce ai de facut in continuare care sunt task-uri pe care Dumnezeu ti le traseaza asffel incat sa ajungi la Lumina, sa ajungi din nou perfect asa cum ne-a creeat Dumnezeu. Acest sentiment de lumina, trezire il poti trai si pe pamant doar pt cateva momente si il traiesti atunci cand Dumnezeu considera ca ai ce mai mult nevoie de el, atunci cand esti la limita dintre viata si moarte, intradevar organismul a fost conceput in asa fel incat sa ai astfel de momente care te ajuta sa vezi ce ai de facut asfelt incat sa te salvezi dar in toata povestea asta Dumnezeu, Divinitatea, Universul sau cum vrei sa il denumiti are un plan cu noi si in momentul in care considera ca ti-ai atins task-uri pe acest pamant atunci te cheama la el pentru a-ti da marele cadou paradisul sau ' celalalt paradis' mai putin placut.
Cap.1 Un Timeline ( 2 ani :))- 26 ani) al trairilor ( evenimentele, experientele de viata, etc. ) care m-au schimbat
Mentionez ca tot ce veti citi mai jos i s-au intamplat unui om bun nu rau ( recunosc am fost si rea dar neintentionat :)
Din copilarie de la varsta de 5 ani cand constientizam lumea exterioara mai bine si lumea interioara ( adica sinele) am fost o fire f sensibila ( adica pe deoparte eram o fire f jucausa si comica si simteam o energie f pozitiva intensa si ma simteam foarte bine) si pe de alta parte ma afecta totul din jurul meu in mod negativ mult prea intens ( ma refer la lucruri rele ca : barfe asupa mea, misto-urile, etc), ma suparau f mult lucrurile acestea si nu intelegeam cum de unei persoane corecte, care isi vedea de treaba ei, cuminte, muncitoare, ascultatoare, ( e nu eram nici eu un ingeras imaculat mai faceam prostioare dar ca orice copil) i se poate intampla asemenea lucruri.
Pe vremea aia nu intelegeam si sufeream foarte mult in sinea mea, si ma consumau sufleteste si mental, petru ca mi se pareau niste incorectitudini, nu era corect ca sa se intample asa. Am realizat cam de 5 ani incoace ca in primul rand Dumnezeu a vazut ca eu nu eram multumita de darurile pe care el mi le oferise, in sepcial cele fizice, eram mereu complexata de cum arat, si pe partea intelectuala desi el mi-a oferit o inteligenta buna astfel incat sa fac fata acestei vieti eu totusi nu aveam incredere in puterile mele, intotdeauna oricat de bine as fi invatat nu aveam incredere in mine, nu aveam incredere in darul lui, in EL, pe partea sufleteasca am fost si inca sunt un suflet bun dar foarte fricos, am suferit si o trauma psihica, apoi am avut ca atare atacuri de panica si apoi bineinteles ca de la atata frica aveam anumite simptome care semanau cu afectiuni ale unor organe, am crezut in neadevar, am crezut ca am o boala care nu era adevarata, tocmai pentru ca din nou nu am avut incredere in El, ca El are grija de noi si daca te lasi in mainile lui totul va fii bine.
De la varsta de 2 ani (cand am inceput sa constientizez lumea exterioara, :), pana la 11 ani lucrurile erau bune, eram in echilibru nu aveam asftel de probleme pe care le am acum. De la 11 ani incolo lucrurile au luat-o razna, a inceput cu o trauma psihica apoi de aici pornind aceasta spaima a dus la dereglari majore in creier si am crezut ca am boli care nu erau adevarate ( adica daca ma intepa corpul si inima si ma sufocam si aveam dureri in corp credeam ca sunt bolnava cu inima adica eram ipohondra, atacuri de panica toate aceste lucruri au pornit de la pur si simplu fapt ca nu am fost multumita de darurile pe care El mi le-a dat, ( ma refer la faptul ca ma complexam de propriul meu corp), nu am avut incredere in mine, am crezut in neadevaruri( boli inchipuite), nu m-am lasat in mainile Lui, am trait o frica intensa.
De la 11 ani pana la 17 ani toate aceste lucruri s-au amplificat, factorul declansator fiind o trauma psihica intensa suferita la 11 ani, cum am mai si specificat mai sus, aveam simptome care nu erau adevarate, aveam atacuri de panica, dereglari hormonale, parintii mei au incercat sa faca fata cumva acestui vulcan de frica necontrolata asa cum au putut cu suplimente alimentare cu consulatii la doctori, doctori care nu au analizat niciodata in detaliu despre ce anume este vorba poate daca luam un tratament pentru panica mai bun era mai bine, dar cel mai bun tratament ar fii fost ca eu sa constientizez ca de fapt eu imi fac singura rau prin neincrederea in mine, in El, si pt ca nu ma iubeam suficient, poate daca frecventam mai des un Duhovnic care sa ma sfatuiasca si sa ma linisteasca dar chiar si asa pana nu vezi singur cu ochii tai pana cu treci singur prin anumite lucruri nu realizezi ca asa este. Poate teoretic reusea sa imi infiltreze niste idei chiar pe cele care le-am depistat eu dar degeaba daca eu nu aveam inima deschisa si mintea deshisa si nu credeam ca asa e, nu credeam in El. Asta s-a intamplat nu am crezut in marea majoritate in El. Credinta adevarata nu inseamna sa ai activitate religioasa ( frecventand biserica, tinaind posturi, rugandu-te zi si noapte,...), ci in sinea ta sa crezi cu adevarat in El. Degeaba faci anumite lucruri daca in sufletul tau esti un om rau. In momentul in care realizezi unde ai gresit si mergi la biserica si faci anumit lucruri o faci pt ca din interior simti ca ai nevoie de curatire sufleteasca si asa simti ca trebuie sa o faci, nu o faci ca asa fac si restul, ca de ochii lumii si apoi cand ai plecat de la biserica esti acelasi om dar esti multumit ca te-ai ' incadrat in turma'. Atata vreme cat pe Dumnezeu il porti in suflet si ai o credinta de neclintit nimic nu ti se poate intampla si chiar daca ti se intampla ceva f rau asta e tot spre binele tau, este doar o incercare din partea Lui sa vada cat de mult iubesti viata si pe El si daca tu pe moment percepi ca e ceva rau El stie cel mai bine de ce a facut asa nu trebuie ca tu sa detii controlul absolut nu e asta scopul, sa te pazesti la fiecare pas, asta nu inseamna sa fii neglijent dar atata vreme cat ai o credinta de neclintit si o constiinta curata nu ti se poate intampla ceva extrem de rau si chiar daca ti se intampla ceva extrem de rau credinta care o ai in suflet te va ajuta sa iesi la lumina, toate obstacolele, toate greutatile, toate luptele care le traim sunt cu un singur scop pentru a ajunge la Lumina si acolo vor ajunge doar cei care au dat dovada de curaj si o credinta de neclintit.
La 17 ani din avalansa asta de trairi negative era si normal ca inevitabilul sa se produca, adica am avut prima criza de depersonalizare, probabil fiind un copil neascultator Dumnezeu a zis ' i-a sa te izolez pe tine de tot ceea ce te inconjoara, ca altadata sa apreciezi ceea ce ai ' si culmea e ca tot spre bine meu a facut-o pentru ca altfel o luam razna, ca sa vedeti cat de mare este iubirea Lui fata de noi. Asadar intr-o seara am simtit corpul foarte usor nu imi mai recunosteam corpul, mainile erau foarte usoare, ma instrainasem fata de mine, nu imi mai constietizam sinele, ca si cum eram undeva in vis, nu simteam ca exist, bineinteles cand am realizat acest lucru m-am speriat si mai tare pentru ca era ceva foarte ciudat, credeam ca am innebunit, m-a cuprins din nou panica, de aici pornind aceasta panica a generat in corpul meu ca deobicei simptome false, gen intepaturi in tot corpul, in fine parintii nu au stiut ce este cu mine m-au dus repede la un doctor, doctorii au crezut ca sunt depresiva dar defapt era vorba de depersonalizare si derealizare cu stari anxioase si depresive, in fine dupa 2 luni aceste stari de panica au trecut insa eu ma derealizasem f mult asfelt incat nu mai aveam nici o traire nu mai stiam sa vorbesc imi era frica sa mai merg la scoala pentru a nu se face misto de mine, cu chiu cu vai ai mei m-au fortat sa imi continui studiile si asta am si facut. Chiar daca in continuare nu ma constientizam, aveam corpul usor, simteam ca nu exist, ca am un gol in cap asa cum am putut mi-am comtinuat studiile si chiar si asa in starea care eram am avut rezultate foarte bune la scoala si la facultate pentru ca Slava Domnului astfel de afectiuni nu iti afecteaza si intelectul.Am reusit sa termin cu note foarte bune chiar daca am aceasta afectiune. Cheia a fost ca am luptat permanent chiar daca mergeam la scoala si se radea de mine ca stau muta si nu zic nimic, chiar daca nu imi venea sa zic nici un cuvand pentru ca aveam caoul gol chiar daca nu mai stiam ce e cu mine m-am fortat si m-am fortat, asa ca un robot efectiv vorbeam ce imi iesea pe gura, fortam creierul sa gandeasca, fortam sa simta, chiar daca a fost nevoie sa trec prin bataie de joc si misto-uri tot a fost bine pentru ca daca colegii mei nu faceau lucrul asta eu probabil nu eram destul de motivata ca sa lupta si sa le demonstrez, defapt sa imi demonstrez mie ca sunt puternicaa si lupt. Asadar citind foarte multe, chiar daca la inceput am luat note proaste pentru ca inca eram sub influenta pastilelor antidepresive nu ma suparam, nu ma interesa, chiar daca ramaneam corijenta ( eu sa raman corijenta, eu care eram printrii primii in clasa) chiar si asa suportam atatat vreme cat imi reveneam si ca atare Dumnezeu a vazut straduinta mea si a vazut ca imi pare rau ca am gresit si fac orice pe o noua sansa, si usor usor mi-au revenit gandurile, trairile si nu numai ca am terminat clasa a 12-a printre primii 10 am luat prima mentiune :). Puteam sa fi fost si codasa clasei din partea mea numai ca sa imi revin, nu ma interesa, faptul ca eu am reusit s aimi revin cat de cat a fost cea mai mare realizare a mea nu ma interesa cum imi este apreciata inteligenta.Mentionez ca antidepresive luasem doar 3 luni de la criza dupa care vazand ca ma descurc pe propria mea forta interioara am renuntat la orice fel de tratament medicamentos. Bun...toate bune si frumoase pana cand am terminat facultatea ( iulie 2009, 22 ani), aveam un prieten de la inceputul facultatii cu care nu ma potriveam din punct de vedere al caracterului sau ' alte lucruri' dar in prostia mea ziceam lasa ca asa nu o sa mai gasesc si plus ca eu am o afectiune si poate nu o sa imi mai gasesc pe nimeni, ceea ce e o mare prostie sa te retragi din competitie pentru ca esti ' diferit', adevaratul erou e cel care cu probleme de sanatate ori care ar fi acelea lupta cu viata cot la cot cu cel sanatos si poate ajunge mai sus decat el uneori :). In fine am terminat si facultatea dupa multa munca si studiu, am reusit si lucrul asta asa cum eram eu cu toate afectiunile care le aveam ceea ma face sa fiu foartre mandra de mine :). Pana la urma nu a mai functionat relatia de 3 ani cu el si ne-am gandit amiabil ca ar fii mai bine sa o terminam pentru ca nu ne potrivim si mai mult rau ne facem. Bineinteles asta era cel mai bun lucru de facut dar la mom raspectiv mie nu mi-a picat tocmai ok si am suferit ( desi in acest lucru rau era un bine), suferinta care mi-a facut rau si care a produs in sufletul meu ura si dorinta de razbunare ( iar o mare prostie ceea ce nu mi-a facut decat mai mult rau ) si m-am gandit asa din madrie si orgoliu sa organizez un party de ziua mea sa il chem si pe el si mai multi baieti si sa il cuceresc pe cel de care eu eram indragostita (imi placea f mult de cineva din gasca noastra comuna de prieteni). Sa ii arat cat de tare sunt eu !! ( o mare prostie care tot asupra mea s-a rasfrans). So... pentru ca mai era doar 1 luna pana la party am zis sa iau si eu niste Herbalife ( niste supl pt slabit ' NATURALE ' CIK) am zis ca e doar un shake care se administra odata pe zi si nu ar avea ce strica, totul ca sa il cuceresc pe cel de care eram indragostita, caruia ii placeau scoabele ( iar o mare prostie, in primul rand te iubesti tu pe tine si apoi cel care te iubeste te place si asa cum esti si daca tu te simti bine in pielea ta asa cum esti atunci si cel care te iubeste te va iubi asa cum esti, daca vrei sa arati mai bine o faci pentru tine si cel cu care esti iti este alaturi pentru ca lucrul asta te-ar face fericita si te sustine:) ). Timp de 2 sapt pana la party am consumat acel shake ( care continea amfetamine) am devenit din ce in ce mai euforica, energica, dadeam un randament exceptional la munca, in fine eram ' pe cai ' :)), SUPERWOMEN la varsta de 23 de ani ( ce realizare !! :)), NOT!), si asa ' pe cai' fiind a venit si ziua mult dorita de distrcatie si razbunare ( a very stupid thing to do) anyway ce mi-am propus am reusit ca deobicei, l-am cucerit pe MR cocota :)) si nu numai pe el si pe restul baietilor care nu se puteau abtine sa nu isi tina mainile acasa. Eram a hot bich [( bich nu am fost never dar asa ma simteam atunci :)))].Dupa chef a urmat revul tot cu ei, dar fara exu doar cu Mr Cocata si restul amicilor, ne-am distrat, ne-am facut praf dupa care el m-a invitat la el acasa, ( ' eu in sinea mea aveam o fericire de nedescris ' ma gandeam punct ochit punct lovit), a fost o noapte furtunoasa, extraordinara de sex nebun [ (asta si a fost pentru el, eu credeam in naivitatea mea ca fac dragoste cu el, cat de naiva am putut fi :)), dar no life is life, nu ne nastem perfecti, ideea e sa ajungem din nou perfecti asa cum ne-a creeat Dumnezeu : ) ], ceea ce imi doream f mult fiind atatia ani frustrata din vechea relatie, toate bune si frumoase pana cand sistemul meu nervos a fost facut KNOK OUT. Nu am mai luat herbalife, nu m-am mai intalnit nici cu Mr Cocota ( care si el tot sursa de drog era dar drog natural numit ' indragosteala' in exces, si era normal ca indragosteala asta maxima si dereglarile de dopamina si endorfine si alti hormoni ai fericirii sa creeze obsesii si dependenta de el, plus alte ' trairi mai intense sa zicem asa' specifice oricarui drogat, adik no drug no drug asa brusc...si a inceput furtuna apoi avalansa de probleme pentru ca eu aveam niste probleme, pe care le-am descris si mai sus, adica au avut terenul sensibil si m-au prins in off side si m-au facut knok out, fiecare om are o anumita sensibilitate, cu inima, cu rinichiul, eu cu creierul, dar e total vina mea, recunosc daca aveam incredere in mine daca nu imi era atat de tare frica poate nu se ajungea la astfel de probleme, dar nu-i bai in tot raul e un bine :), doar nu pot sa fiu perfecta ce Dumnezeu! :)
Dar sa revenim la povestioara mea, so.in urmatoarea dimineata ( era iarna 2009 24 dec cam asa), pe drum spre bunici, asa cum avem noi in plan sa mergem de Craciun la bunici ( Dumzeu sa ii ierte, atunci a fost singura data cand i-am mai vazut in viata) am inceput cu crize de nervi, ma sufocam, tremuram foarte tare, parintii s-au enervat si ei, tata nu se putea concentra la condus, mama imi repeta ca din cauza la scmecherul ala am patit-o asa, lucru care ma enerva si mai tare desi avea dreptate nu suportam avevarul, ma rog devenisem foarte irascibila, ma intepa inima, ma intepa corpul, ma sufocam, tremuram, imi era foarte foame, credeam ca acolo raman ca aici e sfarsitul, insfasit am oprit am iesit afara, am respirat adanc, m-am spalat pe fata, m-am rugat, cu chiu cu cu vai ne-am urmat in continuare drumul. Am avut asfel de maifestari si la tara, nu stiau saracii cum sa mai mai calmeze, a doua zii ne-am intors, am mai avut acete crize frecvent si apoi m-au dus la urgente medicii au crezut ca m-am drogat, pentru ca asa ma manifestam ca si cum eram in sevraj ( eu auzind lucrul asta eram f uimita si intrigata pentru ca eu nu ma drogasem in viata mea, nici nu fumez si nu beau alcool dar mai apoi mi-am dat seama cca ma drogasesm inconstient cu droguri naturale dar si chimice ) mi-au dat niste calmante dar pe mom a fost mai bine dupa care simteam o epuizare maxima si un somn profund in care ma adanceam tot mai mult de parca aveam impresia ca nu ma mai puteam trezea niciodata. Ma rog astfel de crize au durat 1 saptamana dupa care ' m-am coborat de pe cai' :)) si a urmat o depresia majora, care se manifesta prin 0 trairi, 0 sentimete, 0 ganduri in cap, nu mai stiiam sa formulez o idee, nu mai aveam un gand in cap, parca a venit o tornada in creierul meu si a sters totul, dupa starea asta de leguma a urmat al doilea invevitabil : depersonalizarea si derealizarea mai intensa ca primul episod de la 17 ani, efectiv instrainarea maxima fata de sine, nu mai simteam ca exist, nu imi constientizam corpul ca fiind al meu, nu imi contientizam eul, sinele interior, nu imi auzeam vocea interioara adica pur si simplu depersonalizare maxima si derealizarea + depresie majora = un robot care arata ca un om, asta e rezultatul necredintei mele, nincrederii in mine, neincrederii in Dumnezeu = un robot cu forma de om si odata ajunsa aici pe patul de spital moarta din toate punctele de vedere mai putin fizic, am simtit langa patul meu de om muribund o prezenta pasnica, ceva foarte linistitor, am si vazut parca ca cineva efectiv s-a asezat langa mine, nu ii distingeam chipul, era o prezenta blanda si pasnica, si o lumina alba, care mi-a atins sufletul meu inghetat cu o picatura de iubire divina, a fost deajuns ca in mine sa renasca speranta, desi saptamanile urmatoare au fost iadul pe pamant dar simplu fapt ca El a fost atunci langa mine si m-a purtat in brate a fost ceva incredibil, credeti sau nu Dumnezeu este cu noi si chiar daca ne indoim de El si ii intoarcem spatele el din marea Lui iubire atunci cand ajungem pe marginea prapastiei nu ne intoarce spatele si vrea sa ne salveze :).
De aici incolo a urmat o perioada de lupta, disperare, suferinta a celor din jur pentru ca atat in Romania cat si in alte tari pentru depersonalizare nu s-a gasit nici un tratament, cat in privinta altor afectiuni psihice s-au facut cercetari insa inca nu e nimic foarte concludent pentru ca nu-i asa creierul este cel mai complicat organ :), apropo de asta era si normal ca Dumnezeu sa imi dea o afectiune pe masura inteligentei mele, daca era ceva mai simplu de dus, ziceam ca e prea usor :)). Am stat o perioada de 6 luni si am incercat toate pastile de pe piata pentru astffel de lucruri dar se pare ca nimic nu reusea sa ma ridice din vidul absolut in care intrasem intr-o gaura neagra unde nu exista materie, timp, viata, nimic. Eram moarta sufleteste si mental.Nu reuseam sa vorbesc, nu imi venea ce sa zic, nici macar lucruri banale, nu aveam nici o traire, simteam cum totul se invarte pe langa mine, viata trece pe langa mine iar mie mi s-a luat dreptul la viata, existam fizic dar degeaba daca nu existi si sufleteste si mental. In fine dupa 6 luni in care nu faceam decat sa ma scol, sa dorm, sa citesc, sa ma plimb chiar daca simteam ca le fac degeaba, pana la urma ambitia, puterea, vointa din mine nu au acceptat conditia de leguma si am decis asa chiar daca nu avea nici o noima chiar daca simteam ca fac anumite lucruri degeaba le faceam in continuare, am zis ca nu se poate trebuie sa lupt pana prind o ata de care sa ma agat si sa ma traga la suprafata :). So chiar daca nu simteam nimic am avut o dorinta imensa sa incep sa simt ca traiesc, intotdeauna ma gandeam intens la asta chiar daca nu contientizam ca gandesc chiar daca aveam impresia ca am un gol in cap, mi-am dorit asta chiar daca nu simteam pt mom dorinta dar asta mi-am propus si am procedat asa ( si aici intervine puterea sperantei si credintei si fii sigur ca mai devreme sau mai tarziu Dumnezeu va aprecia stradania ta si ca ai vazut unde ai gresit si vrei sa iti castigi o a doua sansa : )
Va amintesc ca desi eram un dead man walking (un om mort care merge) :) ( cum spune si melodia lui Smiley), am continuat sa sper ca ceva ceva o luminita va fii pana la urma. So... timp de inca 6 luni adica noiembrie 2011 - iunie 2012 ( 24-25 ani), efectiv am tot renuntat treptat la medicamente si am decis sa ma fortez (adica sa ma las in Mainile lui Dumnezeu), sa lupt, sa cred in El, chiar daca nu aveam vointa, dorinta, nu simteam nimic, nu existam, in fine, si in fiecare zi ma plimbam cu catelul, imi faceam un program cum sa slabesc, imi calculam caloriile, imi faceam target-uri de atins pana la anul ( adica vroiam sa imi gasesc un job, sa mai slabesc si un iubit care sa imi fie alaturi : ), desi aveam impresia ca nu mai gandesc ca gata totul este pierdut, senzatie data de golul din cap, mai faceam si exercitii ale creierului adica tot felul de exercitii de logica, inteligenta, etc. Cand veneau rudele in vizita chiar daca nu stiam sa zic nimic, adica nu imi venea sa zic nimic pentru ca aveam senzatia de gol in cap ma fortam si comunicam ca un robot lucruri banale, simple, pur si simplu un robot care vorbeste si l-ai programat sa zica si el ceva [ apropo de asta pe perioada de depresie majora, blocare, cadere in intuneric, ma izolasem foarte mult nu vroiam sa mai am contact cu nimeni pentru ca devenisem dintr-un om cu lumina, sociabil, volubil, inteligent, o epava, un animal care isi facea doar nevoile de baza, nu imi era rusine pentru ca nu simteam, imi era indiferent, dar totusi nu vroiam sa ma vada asa]. Oameni buni vreau sa va zic ca rezultatele nu au incetat sa apara, asa cate un pic simteam un firicel de emotie, ceva ceva era acolo, lucru asta nu a facut decat sa sper in continuare ca lupta meea nu va fii in zadar si voi ajunge la liman, si DA am reusit sa imi gasesc un job [( intr-un call center unde eram fortata sa vorbesc pentru ca altfel imi pierdeam job-ul, dar mai mult o faceam ca terapie desi era un stres de nedescris si imi expuneam creierul la factori f stresanti, eu am vrut sa se refaca legaturile in cap, ssa pot vorbi normal sa poti simti mai mult de un firicel :) ], si DA am reusit si nu numai ca faceam fata, aveam rezultate foarte bune fapt ce mi- a dat mai mare incredere in planul meu de recuperare si lupta :).In aceeasi perioada ianuarie 2012 ( 25 ani) am intalnit si un baiat la revul anului 2012, un baiat care era cu 2 ani mai mic ca mine si culmea trecuse si el printr-o depresie majora dar acum si eu si el, mai mult el, eram ca doua stelute care radiau, eu mai putin, ce avea el atat de special era faptul ca era extrem de comic si cum si eu eram asa inainte mi-am recapatat alaturi de el simtul umorului si cand ne intalneam muream de ras amandoi, care apropo rasul deasemenea face minuni. Nu a durat f mult aceasta relatie pentru ca nu il vedeam ca partenerul meu de viata mai mult ca un amic f bun cu care ma distram foarte mult, si lafel si el, era indragostit defapt de altcineva cu care nu a putut fii, dar asta nu conteaza, conteaza ca Dumnezeu vazand lupta mea mi-a scos in cale o persoana care mi-a mai adus un pic de lumina in viata mea intunecata ( partial la vremea aceea), deaceea sa nu va indoiti niciodata de puterea Lui de salvare daca vede ca va luptati pentru viata care v-a daruit-o si luptandu-va ii demonstrati cat de mult iubiti viata si implicit pe El. Asa spune reusisem sa am si un iubit si ssa ma integrez cat de cat social. Cat despre slabit deasemenea rezultatele nu au intarziat sa apara, [ pe perioada cat am fost bolnava datorita tratamentelor si lipsei de miscare ma ingrasasem 30 de kg], am rreusit pana in iunie-iulie 2012 sa slabesc 15 kg, prin rabdare, un pic de regim si sport nu foarte intens, plimbari f multe in aer liber de cate 2 ore pe zi :).
(25-26 - august 2012 - martie 2013) So in continuare dupa ce nu am mai fost cu exu mi-am propus ca as vrea sa intalnesc pe cineva special, mi-am facut eu o lista cam ce calitati sa aiba, in fine vroiam sa cunosc iubirea adevarata care o vedeti prin filme ( gen The Notebook ), defapt o parte din suferinte erau si ca eu ink nu italnisem pe cineva pt care sa am sentimente profunde, dar asta tot vina mea a fost pentru ca imi doream dar nu aveam suficienta incredere in mine, astfel poate sufletul meu incerca sa simta mai multe si credeam ca iubirea adevarata poate vindeca orice. In fine ghiciti ce? Am intalnit acea persoana care mi-a dat lumea peste cap. La inceput am zis ca e doar inca un tip cu care ma intalnesc dar s-a dovedit apoi ca avea un suflet de aur, inteligenta, umor, nu stiu il simteam ca fiind sufletul meu pereche insa probabil a fost doar ' o etapa' din viata mea asa cum el a zis, el a avut nevoie de cineva ca mine, eu am avut nevoie de cineva ca el sa ne armonizam prin sfaturi bune pe care le-am receptionat in urma trairilor din trecut astfel incat sa iesim amandoi la liman, eu am reusit un pic sau cel putin mi-a schimbat mentalitatea si conteaza foarte mult in afectiunea care o am dar stiu ca mai este in fata mea un drum foarte lung si anevoios spre a ajunge la lumina, sunt sigura ca si pe El l-a schimbat nu stiu poate pe moment cat sa iasa un pic din prapastie dar acum depinde de noi ce vom face pentru a continua pe calea cea buna sau calea cea rea, fiecare alege :). Pentru mine a fost o experienta foarte frumoasa am descoperit un om cu un suflet de aur ( chiar daca el zice ca eu sunt naiva si defapt a fost abil ca sa ajunga 'undeva'), instinctul meu si tot ceea ce am simtit nu ma poate insela, imi pare rau ca ne-am pierdut in detalii si nu am stiut sa gestionam situatia astfel incat sa nu ne racim, sa nu ne instrainam, stiti melodia ' we couldn't have it allllll...(Adel)' dar ne-am pierdut printre randuri, dar cine stie, nu stiu ce va fii, ce o vrea Dumnezeu el stie cel mai bine ce este cel mai bine pentru noi.( adica pentru noi oamenii in general ) :)
Intro Concluzii
Acum am 26 de ani si am ajuns poate la niste concluzii premature zic eu adica am realizat cum functioneaza lumea asta, scopul nostru pe pamant [ ( nu vi-l spun, doar ma rog ca Dumnezeu sa va lumineze si voua mintile asa cum a facut cu mine : ), nu ma consider vre-un guru, sunt un simplu om care se lupta zi de zi cu viata asta si sunt sigura ca mai sunt multe de invatat si ca multi oameni din trecut, prezent si viitor vor descoperi sau au descoperit si ei scopul lor pe pamant si sensul vietii dar asta se castiga cu multa lupta si munca si cu inima si mintea deschisa catre Creatorul nostru care este pretutindeni si mereu cu noi :) ], si aceste lucruri daca le voi urma cred ca ma voi implini dn toate punctele de vedere si pot ajuta in continuare oameni aflati in nevoi. Aceste lucruri pe care le simt si le contientizez le-am castigat cu multa munca si suferinta de a lungul anilor, nu intelegeam de ce se intampla lucruri f rele oamenilor buni, tocmai pt a se ajunge aici, Dumnezeu a considerat ca sunt capabila sa imi dau seama de anumite lucruri asflet incat sa intrept lumea asta spre mai bine ( desigur sa imi aduc si eu o contributie, intreaga lume nu o pot schimba in mai bine dar stiu ca tot ce sta in puterea mea pot face si o fac din toata inima, dealtfel lucru asta il faceam instinctiv de cand sunt pe pamantul asta si ma suparam cand nu imi reusea dar acum consider ca am ajuns la alt nivel si o sa reusesc pana la urma ), lume care a luat-o pe cai mai putin bune sa zicem asa.
Cap 2. Concluzii
2.1 Concluzia mea practica ( traita si simtita, nu teoretic) asupra vietii din punct de vedere sufletesc ( spiritual )
Viata este facuta sa fie traita asa cu bune si rele, este un dar de la Dumnezeu si asa cum poti chiar daca cateodata e foarte dificila, grea si complicata si iti vine chiar sa renunti la ea (lucru pe care il pot face doar oamenii fara speranta si credinta) daca in acele momente tu ai un dram de speranta ca intunericul care te-a cuprins si te-a afundat va fii scaldat de lumina atunci Dumnezeu nu ezita sa nu vada cat de mult il iubesti si cat de recunoscator esti pentru darul pe care ti l-a dat si chiar daca mai ai un pic si cedezi exact in acel moment el te tine in brate si te poarta in bratele lui exact pana cand simte ca te-ai intarit suficient pentru a lupta in continuare.Cel putin eu asta am trait si simtit ( mai detaliat veti vedea in relatarea intamplarilor din viata mea mai putin placute sa ziceam asa dar toate cu un scop bun :) si chiar daca la ora actuala am ajuns sa am niste probleme de sanatate am realizat ca defapt nu El ne impune niste obstacole ci faptul ca noi suntem niste fricosi si necredinciosi si nu credem suficient de mult in el pentru a ne fi bine. El ne-a creeat perfecti numai noi prin faptul ca ne indoim de puterea Lui, nu suntem multumiti de darurile care ni le-a oferit ( de exemplu daca ne complexam de faptul cum aratam, asta am facut si eu, mai detaliat in cap. even.vietii.mele), credem in neadevaruri ( de exemplu credem in jocuri de noroc care ne pot imbogatii peste noapte, ( banii cinstiti castigati sunt cei care iti implinesc viata si orice realizezi cu ei rezista peste timp), credem in astrologie, tarot, vrajitoare din diferite motive ), etc. poate pe moment primim ceea ce vrem dar nimic din ce obtinem prin astfel de lucruri nu sunt trainice si din pacate se rasfrang asupra noastra si apoi suferim pentru ca ne-am facut rau singuri si punem vina pe unii si pe altii cand defapt noi singuri ne-am facut rau si incercam ca deobicei sa scoatem vinovatul fiind egocentristi, in noi se nasc sentimente de invidie, razbunare, gelozie, dusmanie care pana la urma tot asupra noastra se intorc si din nou nu realizam ca noi suntem singurii vinovati de raul creeat in viata noastra si incercam sa punem din nou vina pe ceva sau cineva si tot asa ca un cerc vicios, iar cei care au inca inimile deschise, pline de speranta si alte sentimente pozitive Dumnezeu se indura si le arata calea, le arata unde au gresit asfel incat sa INCETEZE SA ISI MAI FACA RAU SINGURI, tot din marea lui iubire fata de oameni face si acest lucru dar doar celor care merita si eu ma simt o norocoasa din acest punct de vedere pentru ca realizez asfel de lucruri pe care tot Dumnezeu mi le-a aratat si nu o sa mai intru in acest cerc vicios care te duce intr-un final la autodistrugere. :(.
Dar pana sa ajung la astfel de concluzii am avut de parcurs un drum lung plin de suferinte si ii multumesc LUI DUMNEZEU in fiecare zi ca m-a salvat si stiu ce am de facut in continuare astfel incat sa nu mai repet aceleasi greseli si cine stie poate la un moment dat se va indura si ma va vindeca de afectiunile care le am la ora actuala, deja a reusit un pic, dar drumul inca este foarte lung si plin de obstacole si stiu sigur ca fara sa cred cu tarie in El si fara sa ma las in Mainile Lui nu voi reusi si chiar daca nu voi reusi sa ma vindec eu pe mine macar voi incerca sa lupt in continuare mai mult si mai mult pana la capat si daca Dumnezeu ma va tine in echilibru atunci tot ce voi realiza financiar, voi incerca sa acord ajutorul de care au nevoie bolnavii de astfel de suferinte psihice chinuitoare si voi face tot posibilul sa imi aduc si eu contributia la o mica sau o mare ameliorare a acestor boli, un lucru e sigur numai cei care vor avea inima deschisa vor receptiona aceste mesaje si se vor lasa ajutati, cu tot suportul meu sufletesc si financiar( cand voi dispune de banii suficienti) poate le voi face bine pe moment dar stiu ca numai unii pot fi salvati. Asta a fost o mica paranteza la planurile mele de viitor.
2.2.Concluzia din punct de vedere stiintific ( lefel simtita, aplicata, traita)
Oamenii ca tot ce este in Universul si pe Pamantul asta functionam dupa anumite pricipii si legi.
Din punct de vedere stiitific, desi tot Dumnezeu este la baza tuturor, eu am simtit ce extraordinara putere are gandul.
Totul functioneaza pe baza legii atractiei. In momentul in care iti doresti ceva dar nu cu disperare mai devreme sau mai tarziu vei primi acel lucru.
Noi avem un emotiometru ( este o denumire inventata de mine, adica ca si cum am avea in noi un dispozitiv sa ii zicem asa unde sunt trairi pozitive : fericire, o stare de bine, melancolie, etc. si trairi negative : tristete, frustrari, egoism, rautate, gelozie, invidie, etc).
In momentul in care noi ne dorim sa avem ceva, nu conteaza pe plan sentimental, material, sufletesc, trupesc, mental mai devreme sau ma tarziu ghidandu-ne dupa acest emotiometru putem sa avem mai devreme sau tarziu tot ce ne dorim si va rog sa fiti foarte atenti si foarte siguri de ceea ce va doriti, acest lucru il puteti afla tot pe baza a ce simtiti daca acel lucru pe care il doriti va creeaza in interiorul vostru un sentiment de bine atunci mai devreme sau mai tarziu il veti obtine dar trebuie sa credeti cu tarie si deja sa va imaginati ca il aveti si deja sa incepeti sa va bucurati ca il aveti. Ca acest lucru sa functioneze trebuie sa fiti recunoscatori in fiecare zi de cea ce aveti ( putinul care il aveti acum ) asta va da un impuls de multumire si linistire in interiorul vostru cat si spre Univers si el va va rasplati pentru rabdarea de care dati dovada.Bineinteles toate aceste lucruri functioneaza atata vreme cat aveti inima deschisa si nu va umpleti de ganduri negative, adica in momentul in care vedeti ca totusi va doriti dar nu se intampla nimic, dezamagirea care e raspanditi in Univers amana implinirea dorintei.Oricum intotdeauna Dumnezeu le planifica pe toate si El stie ce este cel mai bine pentru voi voi doar trebuie sa stiti ce vreti si sa fiti optimisti. :)
MENTIONEZ : Ambele ( concluzii, constatari) le-am trait si simtit ( nu teoretic) sunt deduse din fapte reale pe care le-am relatat mai sus.
Cap 3. Planuri de viitor ( how I see my life from now on )
- obtinerea unui echilibru mental, sufletesc, psihic ( lucru care e f greu tinand cont de afectiunile care le am dar nu imposibil)
- un sot ( partener de viata) bun si iubitor care sa imi fie alaturi la bine si la rau
- intemeierea unei familii ; de ce nu si copii ( daca considera ca ar fii bine Dumnezeu) daca nu se va putea atunci voi infia un sufletel sau doi :) ( sunt atatia copii care au nevoie de iubirea unor parinti : )
- avansarea pe plan profesional si ajutarea a cat mai multor suferinzi psihici (suportul medicilor, psihologi, laborator cu dozarea medicamentelor si studierea carei doze ii este cea mai prielnica, suportul unei medicine complementare ( suport cu med naturiste, acupunctura, reflexoterapie, yoga, etc., sali de sport, exercitii diverse pentru creier, etc. ) in prima faza cu infiintarea unei Fundatii Non Profit cu tot ce am amintit mai sus pentru recuperarea necesara. :)
6 comentarii
Am citit tot :)) Fortza e in tine, n-ai nevoie de pilule, totul e incriptat in sufletul si mintea ta, o sa fii bine. De fapt, esti bine. Si daca te vei preocupa mai mult de altii pe viitor, aceasta grija si responsabilizare in ceea ce priveste ajutorarea altora, te va vindeca definitiv. Ai avut un mic moment de ratacire dar gasindu-ti calea vei reusi sa fii fericita. Si eu am constientizat din frageda pruncie multe lucruri, straine de obicei copiilor. Se numeste ancorare in realitate, nu psihoza, don't worry. Chestia asta te face un pic negativist, constientizarea sinelui si a lumii exterioare te face sa vezi totul asa cum ar trebui vazut de catre toata lumea. Din pacate, diferit inseamna de multe ori...ciudat. Si tu esti diferita. Dar nu ciudata. Oamenii superficiali care nu-ti inteleg trairile au doua optiuni: sa te judece sau sa te ignore. De obicei, te vor judeca, deoarece ii sperie lucrurile pe care nu le inteleg. Implica-te in proiecte care te fac sa te simti implinita si fii un pic mai optimista. Zambeste mai des si inconjoara-te de oameni care, chiar daca nu te inteleg in totalitate, te accepta asa cum esti.
Am citit tot Livia draga,
felicitari pt modul in care ti-ai sintetizat "toate cele scrise"...
astfel ca cei care vor citii sa inteleaga!
si
apreciez vointa ta si credinta-n Dumnezeu !.
cele bune,
felicitari pt modul in care ti-ai sintetizat "toate cele scrise"...
astfel ca cei care vor citii sa inteleaga!
si
apreciez vointa ta si credinta-n Dumnezeu !.
cele bune,
Felicitari pentru articol, este o dovada de credinta, sensul il gasim singur, fiecare experienta ofera un sens in viata iar credinta este o dovada pentru ancorarea intr-o realitate protectiva.
Numai bine!
Numai bine!
Multumesc in primul rand lui Dumnzeu ca m-a ajutat sa realizez anumite lucruri, depistandu-le si intelegand anumite lucruri chiar si asa cu toate suferinta, am scris acest articol gandindu-ma in primul rand ca as putea sa ajut si pe semenii mei aflati in suferinta si in al doilea rand m-am ajutat si pe mine printr-o autopsihoterapie. Toate acestea se datoreaza lui Dumnezeu care mi-a dat anumite daruri la inceput de viata si cumva chiar daca eu m-am indepartat de El si acum simt ca m-am apropiat de El, El din marea lui iubire fata de oameni simt ca a dorit ca prin mine sa comunice mai departe anumite mesaje. Nu ma consider decat un om pacatos care mai are inca un drum lung de parcurs cu multe obstacole pana a ajunge la lumina dar daca LUPTATI PANA LA CAPAT! Dumnezeu va va lumina de fiecare data si sa nu ezitati sa va identificati pacatele si sa vi le marturisiti in fata unui Duhovnic, pentru ca chiar daca credeti ca sunteti niste oameni buni, faceti pacate constient sau inconstient care au repercursiuni in primul rand asupra sufletului si odata ce sufeltul se imbolnaveste atunci si nu mai functionam la adevarata noastra valoare. Bolile psihice isi sunt datorate in primul rand indepartarii noastre de Dumnezeu, eu cand eram mica am crezut ca daca sunt corecta si nu fac rau e deajuns, nu a fost deajuns, timp de 10 ani eu nu am fost la spovedit si uitati repercursiunile, asupra sufletului, care e cel mai de pret pe lumea asta si in lumea cealalta, curatati-va si cu ajutorul medicamentos, naturist, terapeuiti si lupta Dvs e imposibil sa nu reusiti!!! Eu chiar si acum am simtit ca am castigat o mica lupta dar din nou mi-a fost rau... lupta nu inceteaza niciodata!! cu cat rupeti legatura cu Dumnezeu cu atat va va fii mult mai greu! Eu asta am simtit si cred cu tarie ca asa e pentru ca dupa cum ati si citit din relatarea mea, am avut momente cand Cineva a fost alaturi exact cand eram la margine de prapastie!! Credeti in El si totul va fii bine!!!
Numai bine,
Livia86
Numai bine,
Livia86
Buna livia.Daca nu mai am tragere de inima sa nu mai fac nimic?.Simt un blocaj si cand mananc, e aproape imposibil sa gasesc o fraza coerenta s-o spun, si daca o spun mi-e frica sa nu ma balbai, am ajuns aproape sa-mi fie teama de vocea mea.Am dificultati din ce in ce mai mari la locul de munca(comunicare si productivitate), in timpul liber efectiv nu fac nimic in afara de a citi forumuri legate de anxietate si depresie severa, am incercat un tratament medicamentos timp de 2 saptamani(care mai mult m-a molesit, motiv pentru care am si renuntat la el), terapie cognitiv comportamentala plus vreo 3 vizite la preot, care mi-a sugerat printre altele si sa ma rog(desigur nici sa ma rog nu am chef).Parca mi s-a scurs toata energia din mine...de multe ori cand sunt in picioare simt o ameteala prelungita...ca dupa 2 zile nedormite spre exemplu...m-am izolat de amici, cu familia vorbesc foarte putin, si atunci ma chinui sa caut cuvintele, sa leg o conversatie care nu dureaza mai mult de cateva minute(la telefon) sau daca suntem face-to-face mai mult sunt distant...de multe ori ei vorbesc si eu sunt cu capul in nori, mi se pare ca se vorbeste mult prea rapid in jurul meu, se trece de la o discutie la alta, subiectul la altul cu un ritm mult prea ametitor.
Punctez ca nu am fost o persoana sociabiala, sufletul grupului niciodata, mai degraba o persoana retrasa, in banca ei...dar care macar atunci cand simtea nevoia putea sa-si spuna punctul de vedere scurt si la obiect.Acum nu mai am nici un obiectiv in viata...nici un tel.Starea de depresie s-a accentuat in ultimele 6 luni...pot spune ca s-a declansat cam acum 1 an.Nu mai gasesc rostul vietii, nu mai sentimente, emotii...ma simt ca un mort viu, nu ma mai ingrijesc de mine foarte mult, nu prea mai imi pasa cu ce ma imbrac, daca imi sta bine.De mancat mananc numai ca sunt constient ca trebuie sa mananc(pofta de mancare am foarte rar).Am 27 de ani si ma simt pierdut in aceasta lume, o picatura de tristete intr-un ocean imens de deznadejde.
Punctez ca nu am fost o persoana sociabiala, sufletul grupului niciodata, mai degraba o persoana retrasa, in banca ei...dar care macar atunci cand simtea nevoia putea sa-si spuna punctul de vedere scurt si la obiect.Acum nu mai am nici un obiectiv in viata...nici un tel.Starea de depresie s-a accentuat in ultimele 6 luni...pot spune ca s-a declansat cam acum 1 an.Nu mai gasesc rostul vietii, nu mai sentimente, emotii...ma simt ca un mort viu, nu ma mai ingrijesc de mine foarte mult, nu prea mai imi pasa cu ce ma imbrac, daca imi sta bine.De mancat mananc numai ca sunt constient ca trebuie sa mananc(pofta de mancare am foarte rar).Am 27 de ani si ma simt pierdut in aceasta lume, o picatura de tristete intr-un ocean imens de deznadejde.
@ marius02470
Ai depresia.
Depresia e o boala pentru care deja exista tratamente.
Chiar daca un tratement te-a molesit si nu te-ai simtit ok cu el, trebuie sa stii ca exista 5 tipuri de neurotransmitatori a caror activitate se poate deregla. Problema e ca nu exista o analiza care sa depisteze ce tipuri de neurotransmitatori sunt cu problema.
Din acest motiv, trebuie sa ai rabdare si sa iei la testat antidepresivele indicate de medic pana cand gasesti unul care ti se potriveste si cu care sa poti duce o viata normala.
Ai depresia.
Depresia e o boala pentru care deja exista tratamente.
Chiar daca un tratement te-a molesit si nu te-ai simtit ok cu el, trebuie sa stii ca exista 5 tipuri de neurotransmitatori a caror activitate se poate deregla. Problema e ca nu exista o analiza care sa depisteze ce tipuri de neurotransmitatori sunt cu problema.
Din acest motiv, trebuie sa ai rabdare si sa iei la testat antidepresivele indicate de medic pana cand gasesti unul care ti se potriveste si cu care sa poti duce o viata normala.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 5Cum sustinem apropiatii diagnosticati cu schizofrenie
- 2Tulburari de depersonalizare.
- 0Somnambulism si depersonalizare
- 6In fiecare zi vreau nu doar sa 'respir' vreau sa ma bucur de viata din nou
- 21tulburare bipolara si sarcina
- 10Chiauneala Senzatie ca nu sunt treaz complet
- 3Seamana a tulburare bipolara
- 14Fobie sau ce?
- 13Tulburare bipolara sau trezire spirituala?
- 16Anxietate cu derealizare si depersonalizare
- 423Un sfat, va rog frumos !!!
- 2TAB -Afectiune bipolara
- 9TAB - episod mixt
- 40Iubitul meu a fost diagnosticat cu Tulburare bipolara
- 4Schimbări de comportament
- 1Tulburare de personalitate si profesie
- 2Mama cu tulburare bipolara
- 2Tulburarea bipolara si durerea de cap
- 4GAFS
- 4Tulburare bipolara si autism pensie
Mai multe informații despre: Tulburarea de depersonalizare Tulburarea bipolara
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: