Tulburare Obsesiv-Compulsiva - Cap 13

Bai Pasadi, eu m-am bagat in oala ta ca sa-ti spun ce sa faci? Nu. Te-ai bagat tu pe-aici si ai inceput sa torni sfaturi. Ba sa nu se duca sora-mea la clarvazatoare, ba sa se roage Cata nu stiu cum, ba nu stiu ce. Nu ai avut niciodata bunul simt de a ne raspunde la intrebari.
Daca nu o faci, pe aici nu mai calca. Avem dreptul de a te cunoaste in suferinta ta sau ex suferinta ta.
Eu, una, nu cred o iota din ce torni. O luasi pe ulei, baiatule, si ne mai tampesti si pe noi!

Gandurile erau de hula, moarte si compulsia era sa ma invart in cerc sau sa repet sa fac lucruri . Cat despre clarvazatoare eu ti-am dat un hint vorbeste cu un preot ortodox sa te dumiresti de ce e vorba.

Mai repet odata. Faceti ce stiti, dar cand nu mai puteti sa nu disperati ca mai este o cale.

Pai mai Pasadi, mie mi se pare ca traiesti intr-o compulsie continua. Ce ti-a spus medicul? Te mai vezi cu el?
Cat despre sora mea, las-o in pace. Nu o baga in obsesiile tale! Chiar n-an mevoie de hinturile tale, ok?

Si-ti spun pentru ultima oara, Pasadi! Nu mai intra pe la noi ca nu te crede nimeni. Tot ce faci este sa zgarii obsesiile celor cu TOC religios. Nu vindeci pe nimeni, nu ajuti pe nimeni. Te bagi doar in seama ca nu te baga nimeni la tine pe subiect. Oare de ce? Te-ai intrebat vreodata? Oi fi tu singurul destept si atins de lumina dumnezeiasca pe aici. Am inteles ce-ai spus, asa ca acum du-te! Pa!

Faci ce vrei

Hello, tuturror celor atinsi de obsesii religioase si carora parerile si hinturile lui pasadi nu fac decat sa le mareasca anxietatea, uitati-va aici: http://westsuffolkpsych.homestead.com/sin.html.
E un articol despre TOC-ul religios. Ce face Pasadi e o continua compulsie pe care si-o sustine scriind pe aici. Din pacate si eu, ca si altii cu frici legate de religie, reactioneaza la posturile lui cu sporirea anxietatii.
Asta e. Asta am, cu asta defilez. Sper ca intr-o buna zi sa avem un moderator care sa puna la punct intr-un mod profesionist povestile de acest gen. Va pup si va urez liniste multa!

Eu nu am compulsii.

Problema e ai vointa sau n-ai?

Pasadi, nu ne zici o noutate, stim de la inceput ca Dumnezeu e sansa noastra, lasa-ne pe fiecare sa il gasim cum vrem. Vindecarea sta in vointa fiecaruia si puterea lui Dumnezeu nu a unei rugaciuni scrise. Sunt total pentru citire de rugaciuni (atunci cand omul simte el, cand poate, imi plac acatistele, unele sunt superbe si pline de invataturi) dar nu pentru citire pentru ca se spune de 200 de ori numele Domnului.
Cu toata bunavointa te rog si eu sa ne lasi. Poate nu intelegem noi punctul de vedere dar intelege o data pentru totdeauna ca ne deranjeaza MULT abordarea ta. Mergi si lumineaza alte minti.

Pentru cine citeste cu interes cuvintele lui Pasadi il invit sa discute cu preotul duhovnic si sa auda de la el ca notiuni precum energii pozitive nu au ce cauta in religia ortodoxa pe care vrea sa ne-o impartaseasca Pasadi.

Ion, gandurile vin, nu ai ce sa le faci. Mintea functioneaza in felul ei, indiferent ce vrem noi sa gandim. Nu este pacat gandul care vine, este pacat gandul pe care tu il intretii si il hranesti. Te ataca si mai tare in fata bisericii pentru ca ti s-a intamplat o data si acum iti este teama ca vine obsesia si teama iti aduce chiar obsesia de care iti este frica. Ce as face eu este sa incerc sa inteleg ca aceste ganduri nu sunt din mine, fi sincer cu Dumnezeu in inima ta si marturiseste-i chiar acolo unde te apuca obsesia ca tu nu le vrei si sa te ajute el sa rabzi orice ti-ar da. de asta este important sa iti intelegi si sa iti accepti boala, ca sa intelegi ca aceste ganduri nu sunt de la tine.
Important: nu fugi din fata bisericii, chiar daca anxietatea e insuportabila, incearca sa stai putin. Putin cate putin. Azi mai mult, maine mai putin. Pe masura ce timpul trece si tu mergi la biserica vei vedea ca iti va fi mai usor. Nu descuraja, e un proces de durata si care cere multa vointa. Oamenii care se lupta asa sunt puternici, nu da Dumnezeu o cruce din asta celor slabi. Cel mai important este sa iti amintesti ca aceste ganduri tin de boala ta, nu de tine si sa stii ca si Dumnezeu stie asta.

Este Saptamana Patimilor, sa ne gandim la Iisus si jertfa Lui. Iisus nu ne-a zis cititi non stop rugaciuni ci "iubiti-va unii pe altii", "fiti buni", "ajutati-va". Nu uitati de farisei care citeau sute de rugaciuni si se ploconeau in fata oamenilor ca acestia sa ii vada si sa ii recunoasca de credinciosi. Credinta este in sufletul si in inima fiecaruia, acolo este Dumnezeu si un Doamne fi langa mine sau Doamne ajuta-ma spus din toata inima face cat o suta de acatiste.

multumesc

Buna,
Ce s-a intamplat aici de cand n-am mai fost? Iar razboi?
Eu n-am nimic impotriva lui Pasadi...nu e ca si cum isi face reclama, spune ce a functionat la el.
Eu ma simt bine (dupa cum se vede n-am mai intrat asa des aici), si motivul pentru care nu-l critic pe pasadi este pentru ca ma simt bine (nu stiu daca dintr-o coincidenta sau nu ) de cand am reinceput sa citesc Biblia. Nu prea o inteleg, sunt multe nume si multe intamplari sucite, dar o citesc ca pe o rugaciune, cate o pagina pe seara...si mi-e bine.
Stiu cum poti face din religie o compulsie...cred ca am avut periade in care ziceam de sute de ori pe zi "Doamne ajuta", ceea ce nu cred ca e normal. Si probabil si asta cu cititul e o oarecare compulsie, dar atata timp cat imi ia doar 6-7 minute e ok. Am citit undeva ca se considera ca SUFERI de TOC daca intr-o zi compulsiile iti ocupa mai mult de o ora. Deci compulsia mea e blanda :)
Alt motiv pentru care mi-e bine este ca am citit in cartea lui Penzel ca trebuie sa ma expun la ceea ce imi provoaca anxietate. Nu mai schimb postul la stiri macabre, nu mai intorc capul cand vad un cimitir, nu ma mai feresc deloc de cutite.si ma simt mai libera, chiar daca sunt un pic anxioasa...imi spun ca anxietatea asta are un scop precis, aceea de a ma vindeca pe mai tarziu.Si daca vine un gand aiurea, nu ma refesc, ca doar e tema sa ma gandesc si la chestii rele :)

Draga Cris,
Nu are nimeni nimic impotriva lui Pasadi personal ci impotriva modului de abordare pe care il are, gen arunca piatra si fugi. Atunci cand cineva emite consideratii de genul "faceti asa, numai asa merge pentru ca mi-a mers mie" sau cand discuta de aspecte religioase in aceasta maniera, fara putina consideratie fata de cei ce sufera de obsesii cu subiect religios, trebuie putin limitat. Asteptam in special din partea celor ce sufera de aceasta boala intelegere pentru ceea ce o poate agrava.
Te felicit ca iti este bine. Sa te tina Dumnezeu tot asa.
Si eu am citit undeva ca e de rau daca compulsiile iti ocupa mai mult de o ora. Dar in cazul meu, obsesiile si anxietatea generata imi ocupa zile, imi desfasor activitatea dar sunt epuizata interior de constantele batalii. Cred ca TOC este o afectiune mult mai subtila decat putem sa ne dam seama si de aceea trebuie sa fim atenti la ce spunem celor din jur si cum, mai ales cand stim cat de rau ne poate face.
Indraznesc sa te avertizez ca ceea ce faci tu e un ritual, nu o compulsie. Desi nu este ceva rau, cititul Bibliei nu poate decat sa ajute, ai grija sa nu sara din schema in zilele mai putin bune, sa nu faci ceva de genul "daca nu citesc mi se intampla x". Ca aici este pericolul. Vechiul Testament este intr-adevar mai greu de parcurs dar daca reusesti sa il citesti cred ca si Noul Testament ti se va parea altfel, cu alt sens. Sa te ajute Dumnezeu!

Cred ca depinde foarte mult pe ce se centreaza obsesia. Daca obsesia mea este ca poate le voi face rau celor din jur (cand cei din jur nu imi sunt neaparat apropiati, grade de rudenie apropiate etc), atunci cred ca expunerea este mult mai usoara. Avand in vedere faptul ca obsesiile mele sunt legate de copilul meu cred ca este mult mai greu de batut pentru ca se intercaleaza cu o gramada de alte aspecte: responsabilitatea pentru el, sentimentul ca sunt o mama groaznica pentru ca am aceste ganduri (ceea ce ma deprima cumplit), constanta re-asigurare ca ma uit la el asa cum ar trebui etc.
Aseara de exemplu am vrut sa il pup. Eram chiar bine dpdv al obsesiilor pana la acest punct. Nu stiu cum mi s-a parut mie ca l-am pupat si nu am avut sentimentul potrivit pe care o mama trebuie sa il aiba (sa nu ma puneti sa il definesc pentru ca nu stiu). Si m-am dus in jos imediat. Rau de tot.
Sunt lucruri extrem de subtile cu care trebuie sa lucram. Eu nu voi evita acum sa imi strang in brate copilul, sa il pup, sa il mangai, dar va trebui sa fac asta intotdeauna cu retinerea/frica ca "daca cumva nu am gandurile potrivite". Este o mare corvoada.
Daca voi credeti pentru un moment ca nu ma rog la Dumnezeu, ca nu il rog sa ma ierte, sa ma scoata, sa imi dea rabdare, sa aiba mila de mine... O fac. De cate ori pot incerc sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Dar nu ca un ritual, pentru ca zic de o mie de ori numele Domnului. Pentru ca chiar cer ajutorul Lui, asa cum pot eu. Am realizat insa ca asta nu este destul pentru mine. Am realizat greu, foarte greu, cand deja era mult rau facut in mintea mea, pentru ca in jurul meu erau binevoitori care imi prezentau fel de fel de retete religioase. Si nu faceam decat sa ma afund si mai rau in credinta ca sunt stapanita de aceste "duhuri rele", ca degeaba ma rog (vazand ca imi este tot rau, sau chiar mai rau). Pana am dat de un duhovnic luminat care mi-a zis "du-te la medic, unele lucruri sunt lasate pentru medici, si pana nu vei avea mintea linistita nu vei putea nici sa te rogi cum trebuie."
Nu stiu cat de coerenta am fost dar asta este pericolul pe care il vad eu in cuvintele lui Pasadi.

va salut cu respect. Stie cineva daca exista carti, sau cd-uri cu boala asta, sau cu anxietatea, adica sa scrie in aceste carti cum putem sa scapam de aceste boli, in special de anxietate, ca eu am dedus din spusele voastre, si din ce m-am documentat pe net urmatoru lucru, adica am ajuns la concluzia ca noi trebuie sa distrugem anxietatea, ca daca distrugem frica, anxietatea, gindurile pot sa vina cite vor ele ca daca nu -mi mai este frica de ele, degeaba mai vin, deci toc-ul o sa dispara. Exista carti in care sa fim invatati cum sa trecem peste anxietate, si cum sa o nimicim? carti in romina ca la engleza e pauza. Deci carti sau cd-uri. multumesc

Hei, fetele mele, cata vointa trebuie sa ai ca sa scapi de tampita asata de boala! Vointa si rabdare. Pai, asta e, ma mai lasa rabdarea. Plang, urlu si spun ca nu mai pot. Il intreb pe Dumnezeu de ce si asa mai departe. Si m-am chinuit sa-mi explic pana am golit de sens multe notiuni care imi erau dragi odata.
Sunt bine acum.. ieri mi s-a ridicat anxietatea. O sa explic aici motivele pentru care m-am simtit rau si a trebuit sa ma dreg, poate va regasiti in aceasta schema.

Obesesiile mele sunt religioase. Miezul chinului meu este legat de ideea de rau, in sens malefic. Odata ma gandeam la chestiile astea ca la apa de ploaie. Am scris chiar o carte cu povesti fantastice a la Eliade in care foloseam simboluri care azi ma fac sa mor de panica.

Pasadi a intrat aici si a apus ca el nu mai are Toc si ne-a dat reteta care spune ca i-a functionat lui, cu religie, rugaciuni, etc. Una la mana, eu cred ca Pasadi traieste in aceasta lume care il apara de propriile lui frici, asta numesc eu compulsia continua. Reteta data de el este ritual continuu.
Problema nu este ce face Pasadi, ci felul in care reactionam noi la ce zice el. Povestea lui Pasadi a intrat pe obsesiile mele de baza: nu ma rog destul, nu ma rog cum trebuie, trebuie sa ma duc la slujbele alea, alelalte si asa mai departe ca numai asa imi trece. In plus, a adaugat si povestea cu energia pozitiva a rugaciunii care s-a incaierat cu alte filozofii care au intrat pe tocul meu. Ce-a fost in capul meu: pai eu trebuie sa fac asta, aia si ailalta, altfel nu-mi trece. Urmarea: pai ce sa-mi treaca? Pai Toc-ul... si am inceput sa filozofez pe toc, ce e el, de unde, ce energie imi da si asa mai departe. Am facut varza in cap. Rau! Evident s-a ridicat anxietatea, s-a ridicat sentimentul de vinovatie si am inceput sa functionez din nou pe modelul obesie/compulsie. Obesia era ca numai rugaciunile alea si slujbele alea pot sa-mi faca Toc-ul sa dispara. Compulsia: incercam sa-mi explic cum functioneaza slujba, rugaciunea si asa mai departe.
Booon.
Intr-un final a scazut anxietatea si mi-am dat seama de schema TOC care a intrat: Pasadi a spus niste lucruri, dar putea sa le spuna oricine oricand, as fi reactionat la fel. Mi s-ar fi ridicat anxietatea (cu Pasadi a fost mai dificil ca el spune ca i-a trecut tocul si, evident, a fost gandul ca eu n-am facut ca el si d-aia nu-mi trece)... Deci stimul, gand si reactie. Reactia este cea care m-a mancat, pana cand am putut sa spun: hai sa vad in ce masura e justificata reactia mea la informatia asta. Fara sa o neg... de fapt, informatia asta ma deranjeaza pentru ca ma sperii si ma sperii pentru ca ma simt... ca in cazul astora cu virusi, contaminata de ceva...
Schema care m-a scos: Rugaciunea are efecte pozitive ca d-aia o facem, cuvintele au asupra noastra efecte pozitive sau negative. Este la fel ca in cazul cu virusi: virusi sunt peste tot, unii reactioneaza la fel de nasol la ideea asta ca mine la energii pozitive, negative, demoni, etc, motiv pentru care se spala, se cauta... asta nu inseamna ca a te spala pe maini nu e bine. Desigur. Dar oamenii acestia se spala nu pentru a inlatura un virus, ci ANXIETATEA. De aceea nu se pot opri.
Aici am gasit cheia mea: e bine sa ma rog pentru ca o fac sa-mi fie bine. Cand folosesc asta ca sa alung anxietatea, intr-un mod precis, ca am eu modurile mele, fac compulsie. Si asta nu e Ok. Sau cand incep sa anlizez cum functioneaza aia si ailalta (rugaciuni, slujbe) e tot o compulsie proprie. O fac tocmai pentru ca in spate e anxietate generata de un gand.
Deci, gagcicile mele, cred ca cheia in TOC este expunerea si analiza: cat de justificata este reactia mea la aceasta situatie?

Cris, poate ca asta faci si tu, expunere in ce priveste cititul Bibliei. Nu stiu ce compulsii mai faceai in afara de intors capul la cimitire si ferit de cutite. Nu stiu, fiecare are povestea proprie.

Cata, suna a ceva ce spun eu? Cred realmente ca in momente in care avem astfel de situatii trebuie sa ne mobilizam si sa vedem de ce ne creste anxietatea. Pasadi cu treaba lui. L-o lumina si pe el Dumnezeu dragutul sa vada ca exagereaza.

Hai pupici!

Ion, din cate stie eu asa ceva nu exista in Romania. Eu am comandat de pe net o carte, singura pe care o am. Se numeste Obessive Compulsive Disorders si e scrisa de un american de care tot am mai vorbit, Dr. Penzel. Altceva nu am si nici nu cunosc. Nu prea exista carti pentru ca la noi abia incepe sa fie inteleasa tulburarea asta... in plus, obsesiile fiecaruia sunt diferite. Daca-mi dai adresa de e-mail, iti trimit un tabel cu analiza gandurilor automate (obsesiile astea) dat de terapeuta mea...
E greu de unul singur, dar bafta!

Da, ideea in boala asta e sa te prinzi ca tie iti e rau pentru ca reactionezi la gandul ca daca... (si aici completezi tu ceva legat de trec). Ce simti tu este rezultatul reactiei si nu al posibilitatii ca x si y sa se petreaca.

Sophie, suna organizat ce spui tu si iti multumesc ca ai explicat, intr-un mod mult mai coerent decat mine care e pb cu mesajele gen cele ai lui Pasadi. Ceea ce spui tu cu TOC religios si manifestarea lui am avut si eu pana de curand si uneori mai am inca. M-am calmat bine de tot cand acum, la ultima spovedanie duhovnicul mi-a zis ca e important sa ma rog cu cuvintele mele, din inima, s-a pliat pe ce credeam si eu.

Da Ion, in esenta asa este, cand reusesti sa nu te mai afecteze anxietatea asa de tare atunci ai gasit cheia. Eu ma trezesc ca de multe ori mi se ridica doar anxietatea (si poate fi din cauze fizice - mie nemancarea sau frigul imi ridica anxietatea de exemplu) si eu imediat o justific prin ganduri, ganduri care apoi ma coplesesc si inmultesc anxietatea. Este un cerc vicios.
Din pacate, asa cum zice si Sophie, nu prea exista resurse in romaneste.

Salutare tuturor,
Vad ca sunteti cat de cat mai bine si ma bucur. De discutii, sincer le-am citit pe diagonala, n-am avut rabdare sa citesc.
Din pacate, nu-s prea bine si multam Domnului, nu din cauza TOCU-ului, ci din pricina serviciului care nu-mi aduce prea multe satisfactii.
O sa ziceti ca pe vremea asta bine e ca am unu, asa este, probabil as suferi ca un caine sa nu am deloc, dar insatisfactiile astea ma omoara:(((
Si azi m-am pierdut de corabie si inot de dimineata intr-o mocirla cumplita numita depresie.
Nu-mi place nimic de la munca, activitatea in sine, colegii, mediul...nimic!
Si numai gandul ca trebuie sa vin la munca ma omoara, incet dar sigur!
Pnetru moment, cu criza asta e greu si probabil va mai fi o vreme si inca trebuie sa suport, dar e ca un lat care mi se strange incetul cu incetul de gat si imi ia tot aerul:((

De obicei sunt tare si rezist, azi am o zi proasta si am simtit doar nevoia acuta sa ma descarc.
Vom vedea...

sophie13 cum sa-ti trimit adresa? CATA77 am avut treaba la un magazin pe linga o biserica, si ma luat anxietatea fiindca au inceput gindurile, zici ca imi venea sa tremur, am dat drumu la telefon fiindca eu am inregistrat pe tel cu voce ce ai zis si tu de dumnezeu si sophi13. si ete ca mia trecut anxietatea si am stat frumos, cind veneau jegoasele de ginduri puneam telefonu si am plecat original am scapat de nasoala de anxietate, Si acu sa va zic un secret: este prima oara cind am reusit sa fac treaba asta, de citiva ani sarumina si va iubesc, si sa-mi spui shofie13 cum iti trimit adresa

Buna Ion,
Ma bucur ca ai reusit sa scapi de anxietate... Incet incet o sa-ti revii. Eu nu-mi pun pe telefon nimic :-), dar ma gandesc la ce mi-a spus terapeuta si mai scap de anxietate...
Uneori ma apuca si pe mine... Terapeuta mi-a zis ca o sa ma intregisteze odata cand imi e bine si stiu care e schema ca sa o pot folosi si cand ma apuca tremuriciul.
Pai scrie aici adresa. Nu stiu cum se pot trimite mesaje private. Fetele, ne ajutati cu asta? Poti trimite mesaje private pe acest forum?

Ion felicitari!
Este un MARE pas ceea ce ai facut tu!
Stii ce ai de facut: continua.
In tulburarile astea anxioase, toate treaba este sa nu te lasi si sa continui, oricat de greu ti-ar fi.
Bafta multa!

Prozac, maica, ie-te si la tine... tu nu vezi ce discutii filozofoase avem noi aici :-) Vad ca Pasadi a fugit... saracu!

Sophie, tu nu vazusi ca am dat drumu la catel...hi, hi, hi

va multumesc pentru raspunsuri

ce inseamna analiza gindurilor? ca nu imi dau seama.

pai in ce contex ioane zici de analiza gandurilor? Hai ca-ti trimit tabelul ala.
Prozac, unde era, bre, cainele ala mare? Tine-l prin curte sa nu mai intre nici un tacanit!

Buna, Ion, nici ca puteam sa ma bucur mai tare de ceva azi. Ce ma bucur ca ai facut un pas. De acum totul va fi mai usor, primul pas e greu. Buna ideea cu inregistratul.

Eu sunt intr-o MARE depresie. Nu stiu cum sa ies, sper pur si simplu ca maine sa ma scol si sa fiu mai bine. Sper sa dorm. Ma ataca si gandurile nenorocite tot timpul, nu stiu, sincer de multe ori ma intreb cat voi mai rezista, simt ca imi plezneste creierul uneori. Mi-a fost foarte greu sa ma concentrez la munca azi, am facut si o greseala doua care m-au mai indoit si alea. Nu stiu, chiar nu stiu ce se intampla cu mine, de ce am cazut asa de tare. Mi-e foarte greu cu gandurile astea noi, imaginile astea intruzive, impulsul de a-l evita pe baietelul meu este IMENS uneori. Acum sunt extrem de amarata. Am luptat 7 ani sa am acest copil si acum ma lupt cu aceste nenorocite de imagini care ma indeparteaza de el. Stiu in sufletul meu ca Dumnezeu are un motiv pentru tot doar ca acum imi este foarte foarte greu sa accept ce se intampla cu mine.

CATA77 imi pare rau ca te simti nasol, daca pot sa te ajut cu ceva sa-mi zici, dar nu prea ma pricep.Am citit pe aici prin forum, si spuneai tu sau SOPHI13, ca faceti terapie de respiratie, sau cam asa ceva ca nu mai tin minte bine si nu mai stiu unde am citit , sau ca va reduceti stresu prin o metoda de respiratie, daca este asa poate puteti sa-mi ziceti si mie cum faceti SOPHI13 iti multumesc mult pentru tabelul ala. la revedere

SOPHI13 daca mai ai programe, sau dastea de curaj sau de incurajare, sau lecti de la terapeuta ta sa-mi mai trimiti si mie.Am inceput lupta cu boala asta, si cu lelefonu cum vam zis ma ajuta mult, e pentru prima oara cind am inceput sa nu mai fac ritualurile, in schinb am lupte crincene cu anxietatea,. CATA77 daca mai sti sa-mi mai zici cu DUMNEZEU ceva te rog sa zici si la obiect, adica cu gindurile astea fata de DUMNEZEU, ca zici foarte frumos si suna incurajant.Cre mai aveti programe de vindecare, sau de reglarea acestei boli sau de distrugere a anxietatii, va rog trimitetile sau postatile aici ca sint foarte bune. Apropo de curaj, mi-e frica sa ma duc la stomatologie, stie cineva cum sa-mi gasesc curaju. DUMNEZEU sa va tina puternici si sanatosi

am plecat sa ma plimb cu masina sa vad cum maie cu atacu de panica, incepuse parca sa-mi tremure picioarele numai cind ma gindeam, si masina avea parca atac de panica, stateam incordat, dar parca si bielele in masina erau incordate, pistoanele erau galbene la fata, nauziti ca sau inmuiat si rotile la masina de atita atac de panica, eu aveam atac de panica si parca si masina avea, si ma luat o anxietatate ca un tunami a venit de nu mai stiam cum sa fug de ia, intrase anxietatea si in benzina, ca parca nu mai tragea nici masina bine, se unpluse toata masina de anxietate, incepuse masina sa clacsoneze singura ca tipa de atita anxietate, dar tot am trecut prin ia, cind mam intors cu cit ma apropiam de casa fugea si anxietatea trecea si atacu de panica, cind am ajuns in parcare nu mai aveam nimic eram smeu, doar hainele erau transpirate de la panica, cind ma uit mai atent transpirase si masina frate, de atita anxietate