vindecare depresie, anxietate, atacuri de panica

vreau sa stiu cine s-a vindecat de pe forumu-ul asta dupa o depresie si/sau anxietate cu atacuri de panica, adica cine a avut aceste stari si cum a reusit sa le invinga prin ce metode etc, vreau sa vorbesc cu cineva deja vindecat, deci toti cei care ati trecut prin asa ceva si acum sunteti bine, va rog dati-mi un sfat. astept raspunsuri. sanatate la toti!

Eu am avut trei pacienti care s-au vindecat, dar acum, dupa ce s-au vindecat, nu mai stau pe forumul asta, au plecat. Au deja 3 luni unul, 7 luni celalat, iar primul are deja anul...
Nu stiu ce sa zic, sa-i astept sa revina nu-i bine, caci inseamna ca nu s-au vindecat de tot, sa-i caut nu indraznesc deoarece isi aduc aminte de boala...
Partea proasta ca dupa ce s-au facut bine (spun asta pentru ca ultimele discutii sunt intotdeauna optimiste) deci dupa ce s-au facut bine au tulit-o, au disparut ca magaru-n ceata... Nic nu stiu ce sa mai spun. Sa mai iau si alti pacienti, sa nu mai iau...?
Uite cum facem. Treceti prima data pe la Prozac (are aici un topic) pentru ca am vazut ca face treaba buna si e specialista, apoi mai vedem. Mai intru si eu din cand in cand, dar eu mai mult cu incurajarile. Uneori merge uns... Succes!

eu fac tratament ptr.depresie de vreo.3luni, cred. nu prea sint ok nici acum si nu stiu ce sa fac ptr ca as vrea sa fiu bine ptr familia mea dar nu-mi iese bine nimic!

am luat vreo 7 feluri de medicamente dar degeaba, tot trista sint, tot singura ma simt ! ce sa fac?!

am uitat sa spun ca am sot, sint casatorita, am si-un copil de 12ani. ambii insa, nu prea ma ajuta sa-mi treaca nimic, ba chiar cred ca datorita lor am toate sentimentele si emotiile amplificate. in sens negativ. nu stiu ce sa mai fac sa fie bine!!

da stiu cum e sentimentul.eu nu suport pastilele ma simt prea rau de la ele, mai ales astea pt depresie SSRI, si n-am rabdare sa fac nici un tratament. asta este "boala" de care suferim. :((. eu mai iau cate un xanax cand vad ca ma simt ff rau, dar eu in fiecare zi ma simt asa, sper sa-mi revin ca nu mai am rabdare. am 26 de ani si cam de un an jumate am problema asta. asa este cei din jur nu inteleg "problema" noastra pentru ca doar cel ce trece stie cu adevarat. eu la inceput eram depresiva, acum starea mea s-a agravat sa zic asa si am atacuri de panica, niste trairi f urate. :( dar eu sunt sigura ca am sa ma fac bine. caut sprijin la cei din jur si chiar dk nu inteleg eu tot mai incerc, trebuie sa ne ajutam cum putem. nici la mine familia nu intelege prin ce trec, si zice ca trebuie sa merg mai departe, dar organismul meu nu e in stare. caut stimuli in jur si sper sa ma fac bine. iti doresc multa sanatate tie si la toti cei suferinzi.!

Caludya,
Eu am tulburare afectiva bipolara dar la un moment dar am trecut si prin momente groaznice de anxietate, atacuri de panica. Ele au durat aproximativ un an, un an jumatate si au trecut cu efectin urmat de seroxat (pentru ca efectinul incepuse sa imi dea efecte secundare). Acum nu mai am astfel de probleme deloc.

Claudya
Si eu am tot tulburare afectiva bipolara. Am avut perioade in care am fost in manie, apoi in depresie cu anxietate ridicata. Acum, datorita faptului ca am un serviciu mai usor si acasa am liniste, ma simt bine.
Oricum, tulburarile psifice se manifesta diferit de la o persoana la alta. Cu siguranta ca sunt si persoane care s-au vindecat in totalitate, dar nu mai utilizeaza acest forum.

BUNA

EU AM AVUT ACESTE PROBLEME, AM LUPTAT FOARTE MULT PENTRU A MA REFACE.SI ASTA NUMAI DUPA CE AM INTELES FOARTE BINE CE SE IMNTAMPA CU MINE.DACA VREI SA VB PE MARGINEA ACESTUI SUBIECT TE ROG SA IMI SCRII -*.SI AM SA TE AJUT CAT POT DE MULT.ATACUL DE PANICA NU ESTE O BOALA DE LA CARE SE MOARE SI ESTE O BOALA CARE SE POATE TRATA DOAR CA ASTA DEPINDE 99% DE TINE...


O ZI CAT MAI BUNA SI ASTEPT SA VB


(*modificat de administrator)

Diagnosticul meu initial a fost spondloza cervicala, apoi stare anxioasa, atac de panica, totul pe baza de strsess de la servici.Ajutati-ma sa scap de aceste probleme!

Liricuta
Incearca sa mergi la un medic psihiatru care sa iti dea un tratament de specialitate. In urma lui starile vor disparea.

Si eu am fost diagnosticata cu episod bipolar în luna octombrie anul trecut - problema este că primul episod l-am avut acum 18 ani. Ceea ce ma îngrijoreaza acum este -Oare fiica mea in varsta de 17 ani o sa ma mosteneasca? eu nu stiu sa fi mostenit pe cineva din familia mea.
La primul episod nu am luat nici un tratament, şi mi-am revenit dupa cateva luni -nu stiam nimic despre aceasta boala -acum m-am documentat de pe internet si sunt foarte ingrijorata.Oare o sa reusesc sa traiesc normal de acum inainte? Acum fac tratament cu Zyprexa 0, 5 mg şi carbamazepina 200 mg - seara.Am avut momente cand ma simteam bine, dar acum cred ca sunt in depresie si nu stiu cum sa ma ajut sa mi fie bine.
Ma bucur ca am descoperit acest forum si ca nu sunt singura bolnava-poate cu ajutorul vostru o sa reusesc sa mi fac zilele mai bune.

Lenu, nu este obligatoriu ca fata ta sa mosteneasca boala.
Si eu am fost dignosticata cu tulburare bipolara si nu am avut cazuri in familie. Am si eu un baietel, cand sunt cu moralul la pamand mi-e si mie teama sa nu mosteneasca boala mea.
Ma tratez cu Zyprexa de 10 mg si lamorix. Am avut si eu Zyprexa de 5 mg, dar datorita faptului ca am avut recadere mi s-a mai marit doza.
In boala asta sunt si perioade in care ne vom simti bine, deci gandeste pozitiv, autosugestioneaza-te ca vei fi bine si toate astea impreuna cu medicamentatia respectiva ajuta mult. Stiu ca este dificil cand esti in depresie sa gandesti pozitiv, insa trebuie sa facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru a ne face bine. Copii nostri au nevoie de noi sanatosi si in putere si asta trebuie sa ne dea curaj sa invingem perioadele neplacute ale bolii.
Numai bine!

de 2 saptamani nu mai iau niciun fel de medicatie... daca la 1 iunie sunt la fel de bine. povestim ptr ca nu vreau sa dau sperante nimanui pana nu vad pe pielea mea. Uita de boala si incearca sa nu te mai superi > Multa sanatate!

Multumesc robymat - este mult mai usor sa stiu ca nu sunt numai eu in situatia asta. Desi cei din jur iti spun ca te inteleg sunt convinsa ca o fac din compasiune.Nu te poate intelege decat acela care a trecut prin ceea ce treci tu. E adevarat ca trebuie multa autosugestie dar e greu sa gasesti forta necesara pentru a depasi momentele grele.În orasul in care traiesc nu exista psihiatru trebuie sa ma deplasez la 180 km pentru a sta de vorba cu cel la care ma tratez asa ca ne intalnim doar o data pe luna.Ma bucur ca am descoperit acest forum pentru putina psihoterapie.Multa sanatate tuturor..

eu am facut 1 an tratament cu seroxat, timp in care m-am simtit excelent, insa normal ca trebuie sa il scad..e surpriza, am stari de voma, ma simt naspa rau. L-am scazut progresiv sa stiti, (1 an cu 20 mg)scaderea a inceput asa 15mg 3 saptamani //de 5 zile 10mg. la 15 mg nu m-am simtit rau insa la 10 da. intrebarea mea este: este o faza de tranzitie sau o sa imi revina boala si deci imi pot lua zilele ptr ca eu asa nu vreau sa traiesc.

sanatate tuturor si astept si eu o incurajare adica...oameni ce s-au vindecat

Am facut tratament din anul 2005 cu tranxene si anafranil.Dupa 1 luna de zile mi-am revenit..In anul 2006 am mai avut un episod, tot asa, am luat tranxene si anafranil.In fiecare an am avut stari depresive.In acest an am fost din nou la medici si mi-au schimbat tratamentul cu sertralin si fevarin.A luat cineva?
S-au ameliorat starile?

annajanette
Nu intrerupe tratamentul cu Seroxat daca te simti bine cu el. Si eu l-am urmat o perioada mai mare si mi-am revenit in cele din urma. Acum am ramas pe Depakine si Solian dar medicamentatia trebuie sa o iau toata viata. Medicamentele pentru anxietate au functionat insa foarte bine si nu m-am mai confruntat cu astfel de stari. Urmeaza tratamentul cu incredere. Iti va ajuta.

Eu am avut tulburare afectiva bipolara, acum doctorul mi-a schimbat diagnosticul in tulburare depresiva atipica. Iau 15 mg de Abilify si 30 mg de Cymbalt pe zi. Pot sa spun ca ma simt foarte bine. Sunt uneori sensibila si plang usor. Dar nu plang si ceilalti oameni? Ma tratez de aproape 4 ani. De acum 4 ani n-am mai avut nici un episod psihotic. Am urmat tratamentul cu constinciozitate. Sper ca in cel mai scurt timp sa renunt la medicamente fiindca sincer nu mai suport. Consultatii luna de luna, medicamente administrate zi de zi si plus de asta ficatul meu nu mai suporta. Am ficatul marit, m-am ingrasat 15 kile, aveam probleme cu uscaciune a gurii( nu mai am), beam apa foarte multe si urinam des, plus ca nu am voie coca-cola, cafea si altele( care sunt psihogene). Spuneti-mi si voi cum rezistati ca eu una nu mai rezist mult.

Am o luna de zile de cand nu am mai luat nici macar un calciu. Multumesc lui Dumnezeu ma simt bine, dar am tot umblat prin biserici... am fost la moastele Sf. Grigore de la Manastirea Bistrita, din jud. Valcea. Ma simt bine. V-am promis ca voi revenii pe 19 iunie sa va spun cum ma simt... am uitat de boala... ma simt un om normal... ca inainte... dar since, am incercat pe cat posibil sa ma calmez, sa imi controlez starile de rau... se pare ca reusesc destul de bine. Am o viata normala acum... e ok. Va pup si mai povestim pe 19 iunie! Ioana

ptr clara

iti multumesc din suflet clara daca vrei putem sa mai discutam pe meesenger id meu este annajanette si sa te ajute bunul dzeu

Edith Abilify
Draga Edith, si eu am tot tulburare afectiva bipolara. Nu te sfatuiesc sa intrerupi medicamentatia. Noi trebuie sa luam medicamentele astea toata viata. Am avut o perioada anul trecut in care crezusem ca m-am facut bine dar nu a fost asa, am intrat in faza maniacala a bolii si am facut foarte multe greseli fara sa imi dau seama. Greseli pe care acum le regret foarte mult.Sa multumim lui Dumnezeu ca s-a inventat astfel de medicamente. In Evul Mediu oamenii ca noi erau arsi pe rug.

Draga Clara,

Ti-am trimis un mesaj privat. As vrea sa mai vorbim daca poti.
Si eu am tulburare bipolara si ma sperie gandul ca voi lua medicatie toata viata. Momentan ma simt bine si doctorita mea imi spune ca daca voi continua sa ma simt bine pot sa renunt medicamente. Stiu ca in boala asta sunt suisuri si coborasuri, de aceea ma gandeam ca poate voi rezista fara medicamente macar o perioada, daca nu definitiv.

sunt andreeya fac tratament de 3 ani pentru o depresie si nu sa schimbat nimic sotul si familia ma inteleg chiar si copilul meu de 7 ani cred ca din cauza depresiei nu vreau s e x nu am orgasm cred ca niciodada nu ma voi face bine si trebuie sa iau medicamentele toata viata.Am doar 32 de ani vreau sa uit de boala asta dar ma simt rau sunt nervoasa ma doare capul si abia pot sta cateodata pe picioare.Ma rog la dumnezeu sa ma ajute sa fiu bine.

Nici eu nu credeam acun 7 ani ca ma voi confrunta cu boala asta atata timp.Mie, personal, pentru diagnosticul de depresie anxioasa Seroxatul si Rivotrilul au fost cele care m-au ajutat atunci, dupa experimentarea, fara succes, a mai multor medicamente.Asa cum am mai scris si la alte subiecte, m-am simtit super aprox.un an si jumatate de la terminarea tratamentului. Mi s-a spus atunci ca sunt vindecata.Am avut o recidiva.Am facut de toate:acupunctura, bioenergie, iridologie...cu rezultata bunicele pe termen scut.Sunt de acord cu robymat cand spune ca ar trebui sa stam fara medicamente, macar si o perioada scurta de timp.Nici eu nu sunt adepta tratamentelor pe viata., cum nu sunt nici a acelorasi medicamente prescrise, la fel, la toate persoanele cu aceeasi afectiune.Fiecare persoana reactioneaza diferit.Din pacate se cunosc prea putine lucruri despre astfel de afectiuni(am fost si la medici renumiti si mi-au prescris medicamente care imi faceau mai mult rau decat bine)Ar fi multe de scris, dar intentia mea nu e sa descurajez pe nimeni.In ceea ce ma priveste, in momentul de fata, sa spunem ca ma simt bine.Dupa ce am fost la medic si mi-a inlocuit Seroxatul cuArketis (creierul meu nu l-a vrut) am hotarat sa incerc sa ma tratez singura.Am luat Seroxat si Rivotril 6 luni, acum am redus doza la jumatate si vad ca ma simt la fel de bine si vreau treptat sa renunt de tot.Nu incurajez pe nimeni sa faca la fel ca mine, dar nici nu mai accept sa fiu cobaiul cuiva.Sa fim optimisti si sa speram ca se va gasi si pentru noi o metoda mai sigura de diagnosticare si, de ce nu, un tratament sigur.Stiu cat e de greu sa fi optimist in depresie(am experimentat pe pielea mea de mai multe ori), dar incet, incet constientizezi ca asta e si trebuie cu orice chip s-o depasesti.M-am saturat de droguri si vreau sa ma dezintoxic.Am gasit ceva, vreu sa-cerc eu si daca da rezultate cu siguranta va informez.Momentan, nu vreau sa va dau iluzii!.Mie mi-au facut bine plimbarile in aer liber, cu toate ca atunci nu ma simteam in stare sa le fac.Rugamintea mea e sa nu va lasati invinse de boala, sa "trageti"de voi si incercati din rasputeri sa mergeti mai departe!

Buna emy60

Te rog frumos putem discuta pe mess annajanette este ID MEU.

TE PUP

Buna seara.De curand am avut un deces in familie care m-a afectat f.mult.La cateva zile dupa acest eveniment m-am trezit din somn cu o stare de sufocare, agitatie, senzatie de lesin, puls 120, frica de moarte.M-am speriat teribil si am ajuns la urgenta.Am primit ceva calmante si am fost indrumat la medicul psihiatru unde am fost diagnosticat cu <episod depresiv anxios>, si mi s-a prescris tratament cu:tranxene, seroxat, spitomin si rivotril.Am citit prospectele de la aceste medicamente si mai rau am intrat in panica, majoritatea creand dependenta iar reactiile adverse pot fi foarte neplacute.M-am consultat cu un prieten medic internist si m-a sfatuit sa nu le administrez.Pe unul din prospecte chiar era specificat ca nu se recomanda in cazuri de decese a celor apropiati.Acum mai persista o stare de neliniste dar am luat o pastila de distonocalm si ma simt mai bine.A urmat cineva acest tratament, ce rezultate a avut ?Sa urmez acest tratament sau nu ?Ce ma sfatuiti? Sunt oare bolnav sau a fost doar o mica depresie?Multumesc.

Am fost diagnosticat cu <episod depresiv anxios>.

Am incercat sa scriu diagnosticul dar este eliminat din text.

Buna seara. Am 33 de ani si de 3 ani sufar de atacuri de panica, am urmat mai multe scheme de trat psihologi bioenergeticieni etc dar fara nici nu rezultat. Acum urmez de 1 an de zile un trat cu carbamazepina si vagostabyl merg in paralel si la psiholog tot de acelasi timp dar aproape fara nici un rezultat, intradevar starile nu mai sunt asa de accentuate dar nu pot iesi din casa.mentionez ca de aproape 3 ani nu ies din casa decat la medic si atunci insotita.Sunt disperata si nu stiu ce sa mai fac, daca aveti vreun sfat s-au ati trecut prin asa ceva va rog sa imi raspundeti.

Buna tuturor Annajannette, scuza-ma ca nu am luat leg.cu tine.Aintrat fiu-meu pe adresa mea, eu nu prea am avut timp.Daca mai vrei vorbim George, sfatul meu e sa incerci orice altceva, daca se poate.Fii sigur ca nu te poti trata altfel Fugi cat poti de asa ceva.Odata ce ai luat, nu mai exista cale de intoarcere.Meryan, eu am trecut prin multe:esti sigura ca asta e trat.care iti trebuie Ar trebui sa te simti bine dupa atata timp.Asa ceva mi se intampla mie cand luam o med.nepotrivita.Am luat si carb., dar mie mi-a facut mai mult rau.Am avut per. in care nu stiam nimic, mergeam la baie tinandu-ma de pereti, zaceam tot timpul.Asta pana am gasit comb.care mi-a mers.Dupa aprox.o luna eram ca noua.Nu dispera si nu te izola:iesi la aer zilnic, chiar daca ti se pare greu si crezi ca toti se uita la tine aiurea.Acum stiu ca numai gandurile noastre sunt de vina.Va pup si va doresc numai bine