Pierdere în greutate

Pierdere în greutate

Scăderea în greutate poate fi intenţionată, ca rezultat al unei diete sau a exerciţiilor fizice sau involuntară. Scăderea ponderală involuntară reprezintă un simptom nespecific, ce poate indica prezenţa unei afecţiuni.

 

Greutatea corporală variază în funcție de aportul caloric și gradul de absorbție al nutrienților, nivelul de activitate fizică, starea generală de sănătate, vârstă, precum și în funcție de factori economico-sociali.

 

În general, o scădere în greutate involuntară de peste 5% într-un interval de şase luni este considerată inexplicabilă şi necesită investigaţii suplimentare. Pierderi mai mici sunt considerate semnificative în cazul persoanelor ce au o constituție astenică sau sunt subponderale. [1]

 

Pierderea ponderală poate reprezenta un motiv de îngrijorare, mai ales în cazul scăderilor semnificative în greutate, fără un motiv aparent. Aceasta poate conduce la pierderea excesivă a masei musculare, slăbirea sistemului imun, depresie și la creșterea ratei de apariție a complicațiilor bolilor preexistente. [2]

 

Scăderea în greutate se produce prin pierderile de fluide din organism, scăderea masei musculare sau a ţesutului adipos.

Scăderea greutăţii corporale pe seama ţesutului adipos se poate realiza în mod voluntar, prin dietă şi exerciţii fizice. Este fiziologică scăderea ponderală în perioaada post-partum.

 

Astfel, scăderea cantităţii de fluide din organism poate apărea în urma administrării unor medicamente, precum diureticele, a pierderilor digestive (sindroame diareice), urinare sau cutanate (arsuri), din cauza aporului lichidian insuficient sau a altor boli, precum diabetul.  

Alte cauze majore de scădere în greutate sunt reprezentate de existenţa unui cancer, de infecţii parazitare sau virale (cum ar fi infecţia cu virusul HIV sau cu Citomegalovirus), gastroenterite sau alte boli digestive, hipertiroidism sau depresie. [3]

 

Cauzele piederii involuntare în greutate

Scăderea ponderală poate fi consecinţa unei game largi de stări patologice, printre care pierderea a apetitului, boli cronice digestive, afecţiuni maligne.


Pierderea apetitului
este provocată de:

  • stări depresive - acestea pot fi trecute cu vederea chiar și de către pacient, fiind frecvente situațiile în care pierderea ponderală este remarcată inițial de către membrii familiei;
  • majoritatea formelor de cancer, inclusiv în stadiile subclinice, când nu sunt prezente alte simptome; scăderea în greutate este cauzată de necesarul metabolic crescut al celulelor tumorale;
  • infecţii cronice, precum SIDA sau tuberculoza;
  • medicamente: chimioterapice, medicaţia pentru bolile glandei tiroide, amfetamine sau cocaină; există și efecte secundare indirecte ale medicamentelor, ce pot modifica ritualul alimentar al pacienților, precum senzația de gură uscată, diminuarea simțului gustativ sau olfactiv, disconfort intestinal;
  • stres sau anxietate.

Bolile cronice ale sistemului digestiv scad procentul de calorii şi nutrienţi asimilate de sistemul digestiv. Cele mai frecvente situaţii sunt:

  • sindroamele diareice şi alte infecţii ce se întind pe perioade mai lungi de timp, precum cele parazitare;
  • afecţiuni pancreatice cronice;
  • rezecţii intestinale;
  • supradozarea laxativelor.

 

Alte cauze, mai puţin frecvente, de scădere ponderală, pot fi:

  • tulburări alimentare, de tipul anorexiei nervoase;
  • diabet subclinic, nediagnosticat;
  • hipertiroidism. [4]

 

Semne și simptome asociate

În funcție de cauza ce a produs scăderea în greutate, simptomele variază larg. Slăbirea poate fi localizată, doar la nivelul anumitor zone ale corpului sau generală. Astfel, unii pacienți pot constata scăderea circumferinței taliei, brațelor sau coapselor. În alte cazuri, pacienții nu conștientizează pierderea ponderală până în momentul în care efectiv se cântăresc.

 

Pe lângă pierderea în greutate, pot fi prezente următoarele semne și simptome:

  • febra;
  • inapetență, disconfort abdominal, dureri abdominale;
  • tulburări ale tranzitului intestinal: diaree sau constipație.

Diagnostic

Diagnostic clinic

Deoarece pierderea involuntară în greutate este un simptom nespecific și nu există un protocol de investigare a unui pacient aflat într-o asemenea situație, este dificil de realizat un algoritm de investigare clinică.

 

Evaluarea acestor pacienți va fi direcționată spre detectarea unor cauze oculte ale scăderii în greutate. Având în vedere gama largă de afecțiuni ce pot cauza acest simptom, investigarea trebuie să fie riguroasă.

 

Anamneza va cuantifica pierderea ponderală pe parcursul unei anumite perioade de timp. Datele furnizate de pacienți pot fi inexacte, de aceea trebuie căutate indicii ce pot fi coroborate cu starea pacientului, precum greutatea măsurată la controale medicale anterioare, schimbarea măsurii hainelor sau confirmarea din partea membrilor familiei.

 

Vor fi investigate și următoarele aspecte:

  • prezența sau absența poftei de mâncare;
  • cantitatea și calitatea alimentelor ingerate;
  • prezența sau absența disfagiei;
  • prezența unor simptome nespecifice, precum fatigabilitate, greață, febră, transpirații nocturne;
  • posibila existență a unui factor de stres emoțional;
  • existența simptomelor depresive.

 

Tot în cadrul anamnezei, se va ține cont și de medicația administrată anterior, eventualele suplimente alimentare ce pot interfera cu greutatea pacientului, consumul de alcool sau tutun și condițiile de viață și de muncă ale pacientului.

 

Examenul fizic complet va urmări identificarea prezenței unei eventuale boli cronice, acordându-se o deosebită atenție examinării aparatului cardio-vascular, digestiv și respirator. [5]

Diagnostic paraclinic

Investigațiile paraclinice vor fi ghidate de suspiciunea clinică în urma evaluării pacientului si vor include și realizarea unor teste în vederea identificării unui eventual cancer, în relație cu vârsta pacientului sau a unei infecții. Astfel, vor fi realizate:

  • teste sanguine, incluzând hemoleucograma, VSH, proteina C reactivă, ionograma, enzimele hepatice, investigarea funcției renale (uree și creatinină);
  • dozări hormonale: TSH, în vederea decelării unui hipertiroidism;
  • teste urinare;
  • serologie HIV;
  • radiografie toracică.

 

Rezultate anormale ale acestor teste vor ghida algoritmul investigațiilor ulterioare.

 

Dacă acest bilanț inițial este normal, nu este recomandată realizarea unor investigații extensive (CT, IRM). În cazul acestor pacienți va fi realizată o consiliere privind asigurarea unui aport caloric corespunzător și se va programa o reevaluare a pacientului în decurs de o lună și, implicit, a greutății sale corporale. Această reevaluare este importantă deoarece pacienții pot furniza informații neglijate în cadrul primului consult și pot acuza simptome noi, cu importante în stabilirea unui diagnostic, care nu erau prezente inițial. În cazul în care scăderea ponderală continuă, sunt indicate investigații suplimentare, precum CT sau IRM. [6]

 

Semnalele de alarmă

Momentul în care pierderea în greutate devine o problemă medicală nu este foarte exact, însă majoritatea clinicienilor consideră o scădere ponderală mai mare de 5% într-o perioadă de șase luni până la un an un motiv de îngrijorare.

 

În contextul unei pierderi ponderale fără o cauză aparentă, următoarele semne și simptome reprezintă semnale de alarmă:

  • febră și transpirații nocturne;
  • dureri osoase;
  • dispnee (dificultate resimțită la respirație), tuse sau hemoptizie (eliminarea de sânge roșu, aerat, din căile respiratorii inferioare);
  • sete excesivă și poliurie (creșterea frecvenței și cantității micțiunilor);
  • cefalee, dureri ale articulației temporo-mandibulare în timpul masticației. [6]

 

Adresarea la medic

În general, orice scădere ponderală involuntară, fără o cauză evidentă, de mai mult de 5% din greutatea anterioară în decursul a șase luni – un an ar trebui să constituie motivul unui control medical.

 

Este indicat să urmăriți parcursul pierderii ponderale și, de asemenea, să înregistrați eventualele semne sau simptome prezente pe parcursul scăderii în greutate. Acest lucru îi va oferi medicului dumneavoastră informații importante în vederea stabilirii unui diagnostic.

 

Tratament

Tratamentul se va axa pe cauza ce a dus la scăderea în greutate. Frecvent, este necesară implicarea unei echipe multidiciplinare, incluzând un stomatolog, un nutriționist, eventual, în funcție de caz, recurgerea la terapie ocupațională sau fizioterapie.

 

Dacă este identificată o deficiență nutrițională, medicul curant poate recomanda consultarea unui nutriționist sau poate întocmi un regim alimentar care să corecteze această cauză. În cazul în care această deficiență nutrițională este cauzată de o boală digestivă, precum bolile inflamatorii intestinale, va fi necesară adoptarea unei diete speciale, pentru asigurarea aportului corespunzător de nutrienți. Aceasta poate include și administrarea unor suplimente alimentare.

 

Suplimentele alimentare sunt disponibile sub diverse forme, pentrru a se adapta necesităților pacienților: acestea pot fi comercializate sub formă de budincă, batoane sau supe. Rolul suplimentelor este de a crește aportul caloric, însă nu de a înlocui o masă. Pot fi administrate, de asemenea, și suplimente orale sub formă lichidă ce favorizează golirea rapidă a stomacului, la un interval de două ore înaintea unei mese principale.


Există anumite medicamente care stimulează apetitul, însă niciunul nu s-a dovedit a reduce mortalitatea în rândul pacienților cu scădere ponderală involuntară. Dintre acestea, Megestrolul este cel mai studiat, iar rezultatele administrării constau în stimularea apetitului și creștere ponderală în cazul pacienților ce suferă de cașexie în contextul SIDA sau a unui cancer. Totuși, efectele secundare ale acestui medicament sunt notabile (tulburări gastro-intestinale, insomnie, impotență, hipertensiune arterială, insuficiență suprarenală și evenimente tromboembolice), așadar, trebuie evaluat raportul risc/beneficiu.

 

În cazul administrării unor medicamente fără prescripție sau recomandare medicală, precum laxativele sau suplimentele alimentare pe bază de fibre pentru a controla temporar simptome precum diareea sau constipația, este recomandată întreruperea acestora.

 

Scăderea ponderală cauzată de infecții acute ale tractului respirator sau toxinfecții alimentare poate fi corectată prin repaus la pat, creșterea aportului de lichide și hidratare corespunzătoare.

 

În situații extreme, se poate apela la nutriția parenterală, prin intermediul unei sonde. Această procedură este indicată în cazurile grave, când pierderea ponderală este atât de marcată încât pacientul nu mai are posibilitatea de a se alimenta singur sau atunci când nutriția enterală nu mai poate corecta singură deficitul produs. [2, 5]

Caută un semn/simptom de boală:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Cum să găsești voința pentru a slăbi
  • Eficiența pe termen lung a diferitelor tipuri de diete este foarte asemănătoare
  • Apa cu gheață, dușurile reci și temperatura scăzută te ajută să slăbești
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
     
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.