Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Salutare, vad ca ne strangem din ce in ce mai multi :(. E un cerc vicios atat de urat, imi vine sa iau toate gandurile astea negative sa dau cu ele de pamant, sa le sfaram de tot x(. Din nefericire( ca nu-mi era de ajuns atata anxietate si ipohondrie), am suferit o pierdere teribila zilele astea, a tatalui meu, si m-a dat total peste cap. Nu pot descrie ce am simtit si ce simt in continuare, dar incerc sa ma imbarbatez singur si spun ca totul o sa fie bine. Dar ma "omoara" ipohondria asta, mereu am impresia ca am o boala grava, de la orice simptom cat de mic ar fi el. Simt uneori ca imi vine sa cedez, si ma las asa purtat de val, si astept sa se intample ceva rau, dar nu se intampla. Ciudata stare. Propun sa ne intalnim odata, sa facem ceva gen clubul anxiosilor anonimi:)) (fac haz de necaz), acum tot raul spre bine. E de preferat sa invatam sa mai si zambim, sa nu mai fim asa tristi.
Multa sanatate tuturor.
Multa sanatate tuturor.
Buna fabian88. Imi pare foarte rau pentru pierderea ta dar nu te lasa dus de aceste stari si ganduri. Stiu cat de greu iti este, si eu tot asa ma simt cateodata. Si mie dupa saptamani de bunastare mi-au revenit starile. Ma trezesc cu frica in mine, toata tensionata, si eu greu imi distrag atentia de la gandurile astea, tot mi frica sa nu ma doara stomacul sa nu-mi fie rau, mai am atacuri de panica dar am invatat sa le accept. Am fost si eu pe punctul de a renunta dar de ce? Si noi avem dreptul sa ne bucuram de viata. Eu tot timpul ma gandesc ca sunt sanatoasa si ma fac bine. Nu inceta sa ai speranta. Cand ma simt pierduta ma gandesc la persoanele neaipomenite de pe acest forum care au reusit sa se faca bine si imi da putere sa merg mai departe.
Multa sanatate.
Multa sanatate.
@monna: "o formatiune nodulara cu caracter de adenom hipersecretant"- trebuie sa aflii ce inseamna asta, daca duce sau nu la vreo forma de tiroidie. Incercati sa intrebati un medic de pe forum. E posibil sa vina de aici reactiile.
@Fabian: exista grupuri de terapie pentru aceste stari, cauta pe internet. Si chiar daca nu gasesti, poti cauta un psiholog din localitatea de redesinta si sa ii propui (daca are specializarea corespunzatoare) sa organizeze asa ceva. Daca se pricepe e imposibil sa te refuze.
fabian88..imi pare rau pt ce sa intamplat, stiu prin ce treci, pt k si eu mi-am pierdut mama si am crezut ca o sa innebunesc dar Dumnezeu mi-a dat putere si am trecut peste.toti trecem prin momente dificile, la randul nostru, dar nu avem ce face, trebuie sa le acceptam...de asemenea am ramas si eu cu aceasta ipohondrie, aceasta frica de boli, din cauza careia nu prea mai am liniste.la fiecare durere cat de micuta am fost la doctor si nu mi-au gasit nimik, din ceea ce credea eu ca am.acum am aceasta durere in crestetul capului...si ma gandesc la tot ceea ce este mai rau.intr-o oarecare masura ma gandesc ca e din cauza anxietatii si ca nu am nimik la cap, dar nu sunt prea sigura pe mine.sper sa fie totul doar in mintea mea si sa nu am nimik grav..va pup pe totiiii
Doinita sa stii ca colo ma doare si pe mine. eu cred ca e totusi din cauza anxietatii. Mai am si mici intepaturi ca de arici prin cap. Curaj Doinita, fii tare! O sa reusim sa dam de pamant cu aceasta anxietate!
buna seara!diagnosticul meu.tulburare anxioasa, cu atacuri de panica!nimic nou, pana aici.am tratament de 4 ani.mi-a fost foarte bine.le-am intrerupt, m-am simtit ok.apoi a inceput calvarul.simptomele au reaparut, am reluat tratamentul medicamentos si psihoterapia, dar TEAMA din suflet, nu dispare si nu pot sa stau singura-deloc-.
orice sfat m-ar ajuta!
va multumesc.Aly
orice sfat m-ar ajuta!
va multumesc.Aly
mona83.sa sti ca azi am avut o zi destul de bunicica pot sa zic.nu am mai dat importanta acesstor dureri si ai avut dreptate.daca nu m-am gandit la ele nici nu le-am prea simtit.trebuie sa dam de pamant cu aceasta anxietate, ai fooooarte mare dreptate.suntem mai puternici decat ea!!!!
Draga alinuka, in urma cu 4 ani am avut si eu tot acelasi diagnostic ca si tine.dar medicamente nu am luat decat primele 3 luni.atunci m-am hotarat sa renunt la ele pt ca imi era frica sa nu devin dependenta de ele.dupa intreruperea tratamentului, mi-au revenit si mie simptomele dar incet, incet, luptand cu acestea am reusit 50 la suta sa scap de ele.acum dupa 4 ani, ma simt mult mai bine ca inainte.am ramas doar cu aceasta ipohondrie.orice durere pe care o am, cred ca e o boala grava.dar cu ajutorul lui Dumnezeu o sa trec si peste asta.nu pot sa iti spun prea multe, pt ca nu am scapat de aceste stari definitiv, dar unul si cred ca si singurul lucru pe care trebuie sa-l facem pt a scapa de aceste stari este gandirea.trebuie neaparat sa ne gandim intodeauna pozitiv, sa ne gandim ca nu avem nimik grav si ca totul e doar in mintea noastra.de ce sa iti fie teama sa stai singura draga mea?stiu ca e greu, am trecut si eu prin asa ceva, daaaaar gandeste pozitiv si ai sa vezi ca totul o sa fie bine.nu are ce sa ti se intample.suntem foarte sanatosi, totul e in mintea noastra si nu trebuie sa ne lasam prada acestor stari...trebuie sa luptam.numai bine
Draga alinuka, in urma cu 4 ani am avut si eu tot acelasi diagnostic ca si tine.dar medicamente nu am luat decat primele 3 luni.atunci m-am hotarat sa renunt la ele pt ca imi era frica sa nu devin dependenta de ele.dupa intreruperea tratamentului, mi-au revenit si mie simptomele dar incet, incet, luptand cu acestea am reusit 50 la suta sa scap de ele.acum dupa 4 ani, ma simt mult mai bine ca inainte.am ramas doar cu aceasta ipohondrie.orice durere pe care o am, cred ca e o boala grava.dar cu ajutorul lui Dumnezeu o sa trec si peste asta.nu pot sa iti spun prea multe, pt ca nu am scapat de aceste stari definitiv, dar unul si cred ca si singurul lucru pe care trebuie sa-l facem pt a scapa de aceste stari este gandirea.trebuie neaparat sa ne gandim intodeauna pozitiv, sa ne gandim ca nu avem nimik grav si ca totul e doar in mintea noastra.de ce sa iti fie teama sa stai singura draga mea?stiu ca e greu, am trecut si eu prin asa ceva, daaaaar gandeste pozitiv si ai sa vezi ca totul o sa fie bine.nu are ce sa ti se intample.suntem foarte sanatosi, totul e in mintea noastra si nu trebuie sa ne lasam prada acestor stari...trebuie sa luptam.numai bine
OOO Doinita ce ma bucur draga mea!!! Super tare fata~~
Sa stii ca si pe mine ma mai pisca..ce sa-i faci asa reactioneaza la anxietate, DAR, noi suntem mai destepte!!!Hai ca trecem noi si peste asta..sa imi scrii te rog sa imi spui cum e..din punctul meu de vedere INDIFERENTA este cheia. exemplu: Ma doare capul -foarte bine, si ce daca ma doare capul?o sa-mi treaca... atat si IGNORE ALL...o sa vezi ca merge :)
Pentru cei care se tem si le este frica..Alinuka mama draga si mie mi-a fost frica de credeam ca fac pe mine...eram singura acasa si credeam ca acu acu morrr..E de fapt teama de moarte mama draga. Incearca sa iti imaginezi ca mori..da asa..pana la capat...o sa vezi ca nu e chiar asa de rau..o sa ajungi sa gandesti ceva de genul no si ce daca mor??? mor si gata! asta este!! cu totii murim!! Eu faceam astfel de exercitii de imaginatie. Imi imaginam pur si simplu ca am murit..ca ai mei ma plang..ca eu sunt nustiu unde..etc..imi lasam gandurile sa zboare.sa abereze cu frica cu tot dar, in mod surprinzator la final nu eram deloc trista..Ia incercati si voi si vedeti cum e
Daca in timpul acestui exercitiu apar palpitatii sau orice alte tremuraturi etc trageti aer muult in piept, tineti-l acolo pentru 5-10 secunde si dati-l afara asa gradat si sa repetati chestia asta de cateva ori
Ne auzim fetelor, va pup
Sa stii ca si pe mine ma mai pisca..ce sa-i faci asa reactioneaza la anxietate, DAR, noi suntem mai destepte!!!Hai ca trecem noi si peste asta..sa imi scrii te rog sa imi spui cum e..din punctul meu de vedere INDIFERENTA este cheia. exemplu: Ma doare capul -foarte bine, si ce daca ma doare capul?o sa-mi treaca... atat si IGNORE ALL...o sa vezi ca merge :)
Pentru cei care se tem si le este frica..Alinuka mama draga si mie mi-a fost frica de credeam ca fac pe mine...eram singura acasa si credeam ca acu acu morrr..E de fapt teama de moarte mama draga. Incearca sa iti imaginezi ca mori..da asa..pana la capat...o sa vezi ca nu e chiar asa de rau..o sa ajungi sa gandesti ceva de genul no si ce daca mor??? mor si gata! asta este!! cu totii murim!! Eu faceam astfel de exercitii de imaginatie. Imi imaginam pur si simplu ca am murit..ca ai mei ma plang..ca eu sunt nustiu unde..etc..imi lasam gandurile sa zboare.sa abereze cu frica cu tot dar, in mod surprinzator la final nu eram deloc trista..Ia incercati si voi si vedeti cum e
Daca in timpul acestui exercitiu apar palpitatii sau orice alte tremuraturi etc trageti aer muult in piept, tineti-l acolo pentru 5-10 secunde si dati-l afara asa gradat si sa repetati chestia asta de cateva ori
Ne auzim fetelor, va pup
Voiam sa ies si am realizat ca pentru Fabian nu am scris nimic...
nu am cuvinte sa iti spun cat imi pare de rau..e de neinlocuit..si te inteleg perfect si pentru mine tata e unic, reprezinta totul..nici nu vreau sa ma gandesc la cat de ranit esti..
Fabian apropie-te de Dumnezeu...mergi la biserica..fetelor si voi sa stiti ca si asta e un lucru elementar...frica cica nu e data de D-zeu..el iubeste oamenii..frica vine de la cel Rau
Cred in rugaciunea ca terapie...cred in asa ceva..aseara ma simteam destul de rau si in loc sa ma gandesc din nou la frica, moarte, boala, am inceput sa ma rog Fecioarei..Am adormit nici nu stiu cand si am dormit super bine...am zis ca asa voi proceda in fiecare seara..stiti ca v-am povestit eu numai cand vedeam patul si ideea ca trebuie sa dorm ma scotea din sarite..imi era groaza de numa.. Nu vreau sa credeti ca sunt habotnica, dimpotriva poate ca sunt departe de a fi crestinul ideal..dar am incercat...si m-a linistit..haideti sa incercam impreuna..
Noapte buna tuturor :)
nu am cuvinte sa iti spun cat imi pare de rau..e de neinlocuit..si te inteleg perfect si pentru mine tata e unic, reprezinta totul..nici nu vreau sa ma gandesc la cat de ranit esti..
Fabian apropie-te de Dumnezeu...mergi la biserica..fetelor si voi sa stiti ca si asta e un lucru elementar...frica cica nu e data de D-zeu..el iubeste oamenii..frica vine de la cel Rau
Cred in rugaciunea ca terapie...cred in asa ceva..aseara ma simteam destul de rau si in loc sa ma gandesc din nou la frica, moarte, boala, am inceput sa ma rog Fecioarei..Am adormit nici nu stiu cand si am dormit super bine...am zis ca asa voi proceda in fiecare seara..stiti ca v-am povestit eu numai cand vedeam patul si ideea ca trebuie sa dorm ma scotea din sarite..imi era groaza de numa.. Nu vreau sa credeti ca sunt habotnica, dimpotriva poate ca sunt departe de a fi crestinul ideal..dar am incercat...si m-a linistit..haideti sa incercam impreuna..
Noapte buna tuturor :)
daaa.exact aceste exercitii de imaginatie le fac si eu tot timpu cand mi-e frica de vreo boala..:)))...asta este.o sa scapam si de starile astea odata...Dumnezeu e mare si o sa ne ajute!!!!e cam greu si sa fi intiferent dar TREBUIE...avem inca o viata frumoasa inainte si e pacat sa stam pe loc si sa nu facem nimik pentru a scapa de starile acestea.
Va multumesc tuturor pentru incurajari. Da, e foarte greu, dar incet incet incerc sa-mi revin din soc, si sa accept situatia. Am momente cand parca nu am nimic, si ma simt super puternic ca si cum nu as fi avut niciodata nicio stare de anxietate, si cateodata cand ma compleseste la maxim. Ce am constatat pana acum ( din mers la psihologde vreun an, la inceput saptamanal, dupa vreo jumatate de an, lunar; cititul diferitelor carti) este ca e necesar sa facem foarte mult exercitiu pentru a elimina aceste stari, si multi dintre noi facem greseala ca atunci cand se amelioareaza putin sa nu mai facem exercitiile, si asa recidiveaza mereu. Eu nu am luat niciodata pastile, doar cand au aparut starile, in prima luna ma ajutam de cateva pastile de distonocalm, in rest nimic, doar mers la psiholog, exercitii si gandire pozitiva, dar dupa cum spuneam, cand ma simteam mai binisor abandonam sa fac exercitiile si asa starile au revenit. Nu stiu ce sa mai zic, inainte sa inceapa aceasta anxietate nici nu stiam ca exista asa ceva; sa stau eu sa-mi fie frica de propiile ganduri, sa-mi fie mie frica sa ma duc la munca, sa-mi fie mie frica ca am nu stiu ce boala grava cand ma doare putin capul, mana sau burta, cand inainte nici nu stiam de acea durere, nici o bagama in seama. Vorba voastra, daca s-ar materializa starea asta de anxietate si ar aparea in fata mea, as da cu ea de pamant in cel mai urat stil :)). Trecem noi si peste asta, ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici;)
O noapte buna va doresc si cat mai multe ganduri pozitive!
O noapte buna va doresc si cat mai multe ganduri pozitive!
multumesc draga doinitaa!!!!mi-a fost tare rau acum 2 luni.m-am demoralizat.cum sa mai gandesc pozitiv???incerc, dar imi este foarte greu.merci inca odata.Aly
buna seara tuturor...am intrat pt prima data in viata mea pe acest forum...si simt ca prind putina incredere in mine...de la o varsta frageda sufar de anxietate, in adolescenta am inceput sa fac primele crize..la 17 ani..a fost cumplit...nu mai mancam..nu mai dormeam, nu plecam singura de acasa...chemam salvarea zilnic...am fost si mi-am facut toate analizele posibile si eram aproape perfect sanatoasa...doctorii au tras concluzia ca este vb de anorexie nervoasa si depresie cu ganduri de suicid...probl..a plecat de la 12 ani cand parintii au divortat si m.am mutat din bz in iasi schimbarea a fost destul de dureroasa...in timp m.am acomodat...au aparut alte probl care in final mi.au declansat atacurile...la 17-18 ani am depasit singura atacurile... nu stiu cum...in primul an de fac. am facut un socanafilactit de la o inj.i.m si am ramas cu friica de inj si pastile..si din nou au aprut atacurile...am facut psihoterapie 10 sedinte am luat xanax 2 ani si imi cam revenisem..dar in fals..acum dupa moartea matusii mele am cam suferit si nu stiu de ce ca nu o mai vazusem de 7 ani..la servici e destul stres...si uite asa la 26 ani mi.au reaparut atacurile de panica dar mult mai profunde si cu alte manifestari...dak la 17 ani imi inghiteam limba la 26 imi vajaie urechile..vomit.ametesc.si in fiecare dimineata ma scol cu o stare cumplita de friica...tahicardie., tulb ale somnului.diaree, , stare de lesin.stare apatica(adik am intrat deja in depresie).etc am luat-o din nou cu doctorii
multumesc mona83.nu este frica de moarte.nu de asta imi e frica.cred(uneori)ca daca as muri as fi mai libera.as scapa de teama din suflet.Mi-e frica sa stau singura, pentru ca am un gand:daca imi este rau, daca lesin, cine ma ajuta???in general, daca imi e rau si sunt singura, fug la o prietena..asta e!merci.Aly
de data aceasta nici ata nu avm vreo boala organica...pleaca tot pe fond nervos...mai grav este ca acum am un loc de munca de 3 ani si un iubit de 7 ani care nu stiu cat va mai putea rezista langa mine...iar daca voi mai lipsii de la locul de munca nu stiu cat o sa ma mai tina...si pe tema asta a mai aparut o fobie...mi-e foarte urata starea asta de teama excesiva pe care o am dimineata si care imi produce voma si nu pot manca...am fost din nou la psihiatru...mi-a recomandat eglonil, zoloft...dar nu am luat nimic...fac psihoterapie in paralel cu trat xanax..si el mi.a recomandat un antidepresiv pt ca se pare ca nu imi revin doar asa...desi vointa am...dak data trecuta nu ieseam singura si nu mancam nimic acum pot iesi in lume si ma fortez sa mananc...ba chiar am plecat din tara 6 zile si m.am intors mai bn.nu stiu ce sa fac cu antidepresivul daca sa iau sau nu..a mai luat cineva asa ceva? ce stari da? te transforma? si inca ceva: ce parere aveti despre acupunctura sau bioenergie...? ajuta cu ceva/?
Doamneee.atat de rau imi pare cand vad atatea persoane suferind din pricina acestor stari.Trebuie sa fim tari si sa facem ceva, sa luptam cu aceasta.Sunt atatia oameni in lumea asta care sufera de mult mai multe boli si gandesc inca pozitiv.dar noooiiii???.ce se intampla cu noi...????nu avem nici o boala organica, totul e in mintea noastra si putem invinge cu putina vointaaa!!!!!
Suntem inca tineri...!!!!!
Mikimiha...si eu am 28 de ani, tot de "tinerica"am inceput sa am aceste probleme...daaaar...iti spun cu mana pe suflet..eu nu am luat medicamente decat primele 3 luni, pt ca la inceput nu stiam ce se intampla cu mine si am crezut ca acestea ma vor ajuta dar din pacate nu m-au ajutat in niciun fel.Sunt deja 4 ani de cand nu mai i-au nici un medicament si ma simt mult mai bine.
Cel mai bine ar fi sa renunti la medicamente.parerea mea!!!!
In legatura cu acupunctura si bioenergia..nu stiu daca ajuta cu ceva.
Va pup.sanatate multa la toti!!!!!
Suntem inca tineri...!!!!!
Mikimiha...si eu am 28 de ani, tot de "tinerica"am inceput sa am aceste probleme...daaaar...iti spun cu mana pe suflet..eu nu am luat medicamente decat primele 3 luni, pt ca la inceput nu stiam ce se intampla cu mine si am crezut ca acestea ma vor ajuta dar din pacate nu m-au ajutat in niciun fel.Sunt deja 4 ani de cand nu mai i-au nici un medicament si ma simt mult mai bine.
Cel mai bine ar fi sa renunti la medicamente.parerea mea!!!!
In legatura cu acupunctura si bioenergia..nu stiu daca ajuta cu ceva.
Va pup.sanatate multa la toti!!!!!
Alinuka nu imi place comentu ala al tau cu ~cred ca daca as muri as fi mai libera~ viata e darul lui Dumnezeu..sigur ca o sa mori dar toate la timpul lor.O sa mori cand vrea Domnul. Imi cam miroase a depresie afirmatia asta a ta. Alinuka mergi la psiholog? te rog griji de tine.. am inteles ca ti-e frica din princina ingrijorarii ca daca iti va fi rau..tot asa, imagineaza-ti ca ti-e rau..sa iti imaginezi pana la capat..adika mnoh mi-e rau...ce se intampla.. vine vecina, ma aduna de pe jos, cheama salvarea..salvarea nu vine..ma stropeste cu apa..etc etc sa iti imaginezi te rog toata tarasenia asta. Fa exercitiul de imaginatie cand esti singurica. Profita de singuratate pentru a accepta frica. Nu fugi de ea, e a tam nu iti face nimic
Doinita de cati ani suferi de atacurile de panica? imi doresc enorm sa -i ajut pe cei care se confrunta cu asa ceva
Mikimiha nu ma pricep la antidepresive...slava Domnului ca nu am luat..poti si fara ele..sunt doar asa un praf in ochi pentru ca nu vor aduce SCHIMBAREA. Mai bine da banii pe psihoterapie.
Doinita de cati ani suferi de atacurile de panica? imi doresc enorm sa -i ajut pe cei care se confrunta cu asa ceva
Mikimiha nu ma pricep la antidepresive...slava Domnului ca nu am luat..poti si fara ele..sunt doar asa un praf in ochi pentru ca nu vor aduce SCHIMBAREA. Mai bine da banii pe psihoterapie.
am si eu o intrebare aviz fetelor? am o problema de care mi-e cam rusine sa vb...prietenul meu este cu19 ani mai mare decat mine...acum intr-o oarecare masura intelege ce se intampla cu mine pt ca si el a trecut prin asta dar e mai puternic...fiind mai mare cu gandirea mai limpede doreste de la mine mai mult...de cand am inceput din nou crizele de anxietate nu mai am dorinta de a avea relatii intime cu el..pur si simplu nu imi arde...si cand vine momentul mi se face friica..atat de frica incat imi vine sa spun stop..dar ma tem ca el va claca si va spune stop relatiei...inca un factor ce poate intretine anxietatea...parca as avea nevoie de un sfat..de o incurajare...
buna fetelor!!!!Mona draga, la varsta de 23 de ani au inceput la mine aceste simptome...dar...sa sti ca ma simt mult mai bine.Atacurile de panica le am foarte rar si sunt foarte scurte.M-am obisnuit cu ele deja si nu le mai dau atata importanta.Ceea ce inca ma deranjeaza, am mai spus, este "ipohondria".Ma axez pe un "lucru"(inima, stomac, cap, etc..)ssi imi imaginez ca am boli grave, chiar la un moment dar de la atatea ganduri, VAD si SIMT simptome, ca si cum totul ar fi adevarat, ca si cum chiar as suferi de acesta boala imaginabila...dar...sa speram ca o sa iasa soarele si pe strada noastra...:))
Mikimiha, suntem cam in aceasi situatie...si prietenul meu este cu 10 ani mai mare ca si mine, suntem impreuna de 4 ani.Am avut foarte multe momente(inca mai am)cand nu aveam chef de a avea relatii intime cu el.SI acest lucru se datoreaza anxietatii...din cate am inteles, este chiar unul dintre simptomele acestor stari de anxietate.Tot ceea ce trebuie sa faci este sa-i explici cum sta treaba, o sa te inteleaga cum m-a inteles si pe mine prietenul meu..mai ales.din cate am inteles...aveti o relatie de de 7 ani de zile si ca a trecut si el prin ce treci tu.Deci cu siguranta o sa te inteleaga MUUUULT mai mult decat o persoana care habar nu are prin ce trece.Nu are de ce sa-ti fie frica draga mea...nu o sa renunte la tine din cauza aceasta.Trebuie sa ai incredere si sa nu te mai gandesti ca nu poti.cu cat de gandesti mai mult cu atat dorinta de relatii intime dispare mai mult.Tu il cunosti cel mai bine si trebuie sa te inteleaga...ai grija de tine...:*
Mikimiha, suntem cam in aceasi situatie...si prietenul meu este cu 10 ani mai mare ca si mine, suntem impreuna de 4 ani.Am avut foarte multe momente(inca mai am)cand nu aveam chef de a avea relatii intime cu el.SI acest lucru se datoreaza anxietatii...din cate am inteles, este chiar unul dintre simptomele acestor stari de anxietate.Tot ceea ce trebuie sa faci este sa-i explici cum sta treaba, o sa te inteleaga cum m-a inteles si pe mine prietenul meu..mai ales.din cate am inteles...aveti o relatie de de 7 ani de zile si ca a trecut si el prin ce treci tu.Deci cu siguranta o sa te inteleaga MUUUULT mai mult decat o persoana care habar nu are prin ce trece.Nu are de ce sa-ti fie frica draga mea...nu o sa renunte la tine din cauza aceasta.Trebuie sa ai incredere si sa nu te mai gandesti ca nu poti.cu cat de gandesti mai mult cu atat dorinta de relatii intime dispare mai mult.Tu il cunosti cel mai bine si trebuie sa te inteleaga...ai grija de tine...:*
ati incercat sa vedeti ce motive reale stau in spatele acestor stari de frica ? anxietatea in sine e clar ca exista si ne va insoti mult timp. dar totusi, demontarea motivelor nu va ajuta cat de cat ? ar fi interesant ca fiecare sa isi enumere motivele constientizate care ii dau aceste stari. cred ca mai greu e sa recunoastem ce anume ne sperie. daca fiecare gand negativ ar fi inlocuit de satisfactia ca problema respectiva s-a rezolvat (sau in cazul fricii fara motiv, sa realizezi ca nu ti se intampla nimic rau ), cred ca fiecare zi ar fi mult mai usoara.
mult pt sfaturi doinitaa...sa speram ca nu ma va parasii niciodata pt asta...pare sa ma inteleaga...dar pana cand nu stiu...si i-am spus adevarul de la bun inceput ca sa nu creada altceva..(ca l-as insela..sau ca are el vreo probl).m-am gandit ca el ma stie intr-un fel si deodata nu mai vreau..nu mai pot...am preferat sa ii spun adevarul...poate da domnul sa redevin ceea ce eram pana acum 2 luni...3 ani am fost linistita si acum ma lupt din nou..mi-e ciuda pe mine ca nu sunt altfel...caracterul meu si sensibilitatea ma vor afunda in anorexie...aveti grija de voi si rugati-va la doamne doamne ca el ne va ajuta...eu si prin multa rugaciune am scapat prima data de atacuri...dar cand m-am facut bn am uitat ca exista...va pup si imi face placere sa vb cu voi aici...
Am revenit, am fost plecat din tara si nu am mai putut verifica forumul, pentru cei noi, eu am reusit sa trec peste aceste stari pe care le aveti, acuma sunt mai puternic ca niciodata, dupa ce o sa treceti peste aceste stari, nimic nu o sa va mai doboare!
Daca mai pot ajuta pe cineva cu niste sfaturi, doar intrebati!
P.S Pentru cei cu dureri in capul pieptului, si eu am frecvent aceste dureri, dar nu sunt din cauza anxietatii, ci din cauza aciditatii...cred ca am un inceput de gastrita, ma arde stomacul mereu daca mananc ceva mai gras sau condimentat, la o ora cam asa ma doare in piept rau de tot, dar imi calmez durerea cu lapte...
P.S2 a)Cum am mai zis, evitati cofeina, ea poate accentua aceste stari,
b) Tocmai am vazut o emisiune la TV despre anxietate si atacuri de panica, doctorii din emisiunea respectiva ziceau ca cel mai ieftin si bun medicament pentru aceste stari este SPORTUL!
Daca mai pot ajuta pe cineva cu niste sfaturi, doar intrebati!
P.S Pentru cei cu dureri in capul pieptului, si eu am frecvent aceste dureri, dar nu sunt din cauza anxietatii, ci din cauza aciditatii...cred ca am un inceput de gastrita, ma arde stomacul mereu daca mananc ceva mai gras sau condimentat, la o ora cam asa ma doare in piept rau de tot, dar imi calmez durerea cu lapte...
P.S2 a)Cum am mai zis, evitati cofeina, ea poate accentua aceste stari,
b) Tocmai am vazut o emisiune la TV despre anxietate si atacuri de panica, doctorii din emisiunea respectiva ziceau ca cel mai ieftin si bun medicament pentru aceste stari este SPORTUL!
as vrea sa imi raspunda un psiholog sau psihiatru daca se poate...doctorul meu mi-a prescris un antidepresiv ce contine si un anxiolitic si cica nu da nici dependenta..trebuie sa iau doar jum.seara la culcare...timp de 6 luni...ce ma sfatuiti sa iau sau sa ma lupt cu starile astea? oare nu ma agravez daca nu il iau? am o depresie medie..imi vine sa plang atunci cand oamenii din jur ma compatimesc...cand partenerul nu face si ce vreau eu..si ma simt singura..parca am nevoie de oameni in jurul meu. vreau sa mi se vb frumos..devin foarte sensibila...si nu mai am zambet..cand vreau sa rad ma simt vinovata ca o fac...si oricum anorexia isi face aparenta..o doamna doctor a zis ca trebuie sa imi schim toata unitatea centrala..
Sper sa nu fie vorba de "unitatea centrala" la care ma gandesc eu, pentru ca e foarte neprofesionista acea exprimare. Exista pastile care dau dependenta si altele care nu dau. Daca e vorba de Xanax, asa se spune, ca nu da dependenta. Stiu persoane care au renuntat usor la el si altele care nici nu au vrut sa auda de asa ceva. Depinde de doza pe care o iei, de perioada (6 luni nu e mult) si de intensitatea simptomelor. Oricum, cel mai important este ca simptomele se pot agrava fara tratament, Nu mereu, dar exista aceasta posibilitate.
unitatea centrala este tot creierul meu :) toata gandirea mea..nu am incredere in mine si vad lucrurile intr-un mod tragic...sunt foarte negativista...de aceea mi-a spus asa...xanaxul nu il iau pt 6 luni...nu stiu pt cat timp il iau..depinde cand imi spune doctorul stop...eu ma refer la antidepresiv...mi-e friica sa iau asa ceva...d-voastra ati mai intalnit cazuri...cum s-au simtit pacientii de la antidepresive? dau reactii urate.? sa nu intru mai tare in panica cand vad ca o sa ma buimaceasca...
doamna monik mi-ar fi placut sa va cunosc personal..dar din pacate eu sunt din iasi...deci sansele sunt minime...as fi avut nevoie de un psiholog cu care sa pot vb mai deschis si fara inhibitii.astept sa imi dea antidepresivul sa vad care e treaba..si apoi sa imi schimb psihologul..deocamdata el este cel mai bun din iasi...lucreaza de 26 ani in domeniu si este specializat pe toate ramurile...este si psihiatru...dar parca simt ca nu ii face placere sa vb cu mine...si am fost pana acum la 5 sedinte din care doar la una m-a tinut 2 ore iar la restul cate jum de ora...si de fiecare data i-am platit..desi am fost cu trimitere de la medic...nu trebuia sa platesc..si intr-o zi m-a chemat pe nepregatite si nu am avut bani la mine..si mi-a dat peste nas...nu cred ca se procedeaza asa cu un pacient depresiv si anxios...corect? poate so fi plictisit de atatea cazuri...si toate cam trase la indigo...prima data in 2008 tot la el am fost dar a vb altfel cu mine si m-a facut bn...si atunci am facut sedintele gratis ca eram internata in spital...dar acum nu mai e cum visam eu...pacat...iti mult pt rasp si apreciez ca dati info.gratuite pe internet..respect pt asta..
ia antidepresivul o zi-doua si vezi cum te simti. Daca te simti molesita, redu doza la jumate, nu se intampla nimic rau. Medicul nu are de unde sa stie doza exacta 100% care ti se potriveste. Reactii "urate" nu sunt, din contra, trebuie sa te simti mult mai bine.
poti gasi pe site-ul colegiului psihologilor (www.copsi.ro) la sectiunea "comisia de clinica si psihoterapie", registrul unic al psihologilor din Romania. Este un document Excel si cauti dupa "Iasi".
Nu stiu ce specializari are ps. la care ai fost, insa o sedinta de psihoterapie tine 50-60 minute, iar una de consiliere 40-45 minute, nicidecum 2 ore. Cei care nu au specializare pe consiliere psihologica sau psihoterapie nu au competente pentru astfel de sedinte, chiar daca sunt psihiatri. Tu ai si niste problematici legate de relatia de cuplu, iar un psihiatru nu te poate ajuta si nici nu are voie sa pretinda ca te poate ajuta daca nu ai fost diagnosticata cu vreo tulburare sexuala.
Si inca un lucru seminificativ: 5 sedinte sunt foarte putine! In medie, rezultate apar dupa 10-12 sedinte, dar nu este o regula, ci in functie de ritmul interior al fiecaruia.
Nu stiu ce specializari are ps. la care ai fost, insa o sedinta de psihoterapie tine 50-60 minute, iar una de consiliere 40-45 minute, nicidecum 2 ore. Cei care nu au specializare pe consiliere psihologica sau psihoterapie nu au competente pentru astfel de sedinte, chiar daca sunt psihiatri. Tu ai si niste problematici legate de relatia de cuplu, iar un psihiatru nu te poate ajuta si nici nu are voie sa pretinda ca te poate ajuta daca nu ai fost diagnosticata cu vreo tulburare sexuala.
Si inca un lucru seminificativ: 5 sedinte sunt foarte putine! In medie, rezultate apar dupa 10-12 sedinte, dar nu este o regula, ci in functie de ritmul interior al fiecaruia.
BUNA SEARA DRAGII MEI...Ce mai faceti, cum va mai simtiti? Eu pot sa spun ca saptamana aceasta am fost mai bn si asta poate si datorita faptului ca mi.am facut curaj si am luat efervescente cu vit si mg..mi.am luat controlocul in fiecare zi(pt stomac) si bineinteles xanaxul...dar totusi starea de emotii nu dispare definitiv..inca mai persista dar la o intensitate mai mica...si am o vajaiala in urechi ca si cum ar bate vantul sau as avea presiune in urechi...am observat ca aceste vajaieli apar la multa galagie, vb multa si muzica data tare...nu am nicio probl la urechi pt ca am facut control si atunci am dedus ca e pe fond nervos...e o stare f nasoala pt k ma slabeste de puteri si nu ma pot concentra..nu mai aud bn..starea de depresie parca s.a mai ameliorat dar uneori revine..incerc sa fac fata serviciului ca sa nu raman pe drumuri si sa cad in depresii mai tare...dr mi.a spus ca inca nu m.am maturizat suficient si asta din cauza fam.va pup pe toti inclusiv pe dna dr care e o draguta si care m.a ajutat sa repar ceva in relatia cu partenerul cat de cat...nb tuturor...
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 6anxietate, atacuri de panica
- 24atacuri de panica sau o frica puternica?
- 4nu stiu ce se intampla cu mine, va rog lamuriti-ma!!!
- 4cum scap de atacul de panica?
- 4Stari de panica insotite de cresterea tensiunii arteriale
- 3poate implica anxietatea probleme in viata sexuala?
- 5cum ati scapat de depresie si anxietate?
- 2anxietate sau atacuri anxioase
- 1anestezia generala si anxietatea
- 5Stare de greata continua de 2 zile
- 7anxietate si atacuri de panica
- 14am facut un atac de panica foarte urat - un sfat va rog!
- 3atac de panica de 9 ani
- 6Anxietate sau ceva mai grav ?
- 1Grup de suport pentru anxietate si fobii 'Serile de alergat frici'
- 72A luat cineva haloperidol?
- 2Agorafobie
- 1In legatura cu distonia neurovegetativa si fasciculul posterior stang.
- 5Ajutați-mă! sufăr de anxietate generalizata cu somatizari
- 9De câteva zile am o problema! stare nasoala, parca e un leșin din capul pieptului
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: