Pareri despre anxietate

Hello dragilor, in urma cu 6luni am avut primul atac de panica, care a durat in jur de 30 min( cu toate acele stari cumplite pe care le cunoasteti), a doua zi altul scurt de durata a 5min. Am cautat oe net, am discutat cu persoane, m am documentat despre atacurile de panica, am inteles cu ce ma confrunt, iar cateva saptamani nu am mai facut niciun atac stiind despre ce e vorba, doar acea agitatie in corp si neliniste in continuu. Ceea ce ma doboara este anxietatea, gandurile, am citit si despre asta, am avut la inceput acele stari cunoscute iarasi de toti, daca innebunesc, daca fac avc, daca daca, am inteles ca acest daca este un cuvant “specific” celor anxiosi, si am trecut si peste acestea stiind ca la fel sunt in capul meu, altele urate au fost cand am vazut o stire de la tv cu unul de a decis el sa faca “ce poate mai bine cu viata lui”, si bineinteles ca mi am indus si cateva zile simteam sa mi fac si eu ceva, am inteles si aceasta etapa, am stat in acele stari urate si dubioase intelegand intr un final ca nu erau ale mele, ci
Induse de stirea vazuta, s au redus si au trecut, insa ACUM un subiect si o intrebare banala ma chinuie in fiecare zi, si ma face sa fiu cam necomunicariva-ma intreb tot timpul cum vorbim noi oamenii, cum de ne ies cuvintele pe gura, cum reusim noi sa legam fraze.. o sa radeti, dar mintea mea zici ca si a luat o obsesie cu asta-am citit despre anxietate si am luat o pe toate partile, am acceptat-o, dupa care imi spun mereu”vorbesti si raspunzi ca asa ai fost toata viata, timp de 30 de ani”:)) chiar este un lucru banal insa exact acesta ma opreste din a ma bucura asa cum este normal de viata, ies, muncesc..dar fara chef. Alteori, incerc cealalta tehnica-imi spun mintii”haide, alta intrebare mai ai? Ce mai avem pe azi” insa tot blocata acolo sunt. Se mai trece cumva de dubioseniile astea? Nu am avut niciodata pana la primele atacuri de panica stari de genu si nici intrebari proaste